Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.12.2007, 01:19:38
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.326
Implicit




Pr. Dorel Stoica, Câmpulung-Muscel


Am reflectat îndelung si de multe ori asupra fenomenului religios, moral si social din vremea în care trăim, de cele mai multe ori legat conjunctural de aspectul caritativ al vieții sociale si religioase. Epoca noastră poate fi numită pe bună dreptate, un moment istoric al sincretismelor, de cele mai multe ori confuze, tragice, ba chiar periculoase pentru cei mai multi dintre noi. Din ce în ce mai multi scriitori sau pseudo scriitori, filozofi de duzină, multi dintre ei plătiti si îmbătati de lumină luciferică, încearcă să ne convingă cu argumente care de care mai bizare, cum că toate drumurile sunt valabile si că toate converg spre același tel, al fericirii. Acestia nu stiu fireste, un mare adevăr enuntat cu multe secole în urmă de către Sfintii Părinti, care spuneau că nu există decât două căi: calea vietii si calea mortii. Problemele majore ale omenirii în general si ale noastre în special, si anume: conflicte armate care lasă în urmă morti si mutilati fizic sau psihic, nenumărate boli, necazuri, nemultumiri, frustrări, singurătate, copii părăsiti si crescuti prin corespondentă, etc., duc la o debusolare tot mai accentuată a individului, la consum de droguri, la anxietate, la nebunie. Speculând toate aceste situatii de fapt, multe sisteme ideologice sau religioase, se apropie de sufletele oamenilor , asa cum ne spune Mântuitorul, ca niste lupi îmbrăcati în piei de oaie. Ca preot vietuitor în mijlocul acestei lumi zbuciumate si plină de contradictii, am fost deseori întrebat de multi semeni , de toate vârstele, dar mai ales de tineri ,care este calea pe care trebuie să meargă. După modestele mele posibilităti, le-am pus înainte cuvintele cele pline de Har si Adevăr ale Mântuitorului: ”Eu sunt Calea, Adevărul si Viata’’… Am fost tot mai des întrebat în ultima vreme, dacă un bun crestin, poate să fie totodată si mason sau francmason. Am citit si pe internet, acest „stie tot ‚‚ al prezentului, si am văzut tot mai multe întrebări legate de acest subiect. De aceea, m-am gândit, ca în rândurile de mai jos, să reiterez câteva consideratii legate de aceasta, stiut fiind că mai ales noi preotii, vom da seama înaintea Dreptului Judecător, de felul cum am lucrat pentru a ne păzi turma ce ne-a fost încredintată. Legat de titlul articolului, accentuez faptul că atât doctrinele adevărate ale Bisericii Crestine, cât si multe teorii filozofice moderate si benefice sunt agresate de spiritul dizolvant al francmasoneriei, de multe ori generalizat ca paradigmă ideologică dominantă a unei modernităsi crepusculare.
Vorbind despre Biserica Crestină Ortodoxă, singura care poate duce la mântuire pe cel ce crede si devine prin taina Sf. Botez fiu al ei trăind după normele si preceptele ei, trebuie să spunem că între adevărurile dogmatice si lucrarea de filantropie ca emanatie logică si perpetuă a iubirii de Dumnezeu si iubirii pentru aproapele, există o legătură indestructibilă.
Filantropia crestină, poate fi înteleasă si practicată numai în contextul iubirii nesărmurite a lui Dumnezeu fasă de lume, care trebuie să răspundă la rândul ei prin aceeasi dragoste, având ca punct de plecare, iubirea dusă până la sacrificiu suprem pentru semen, după exemplul Mântuitorului Hristos. După învătătura Bisericii noastre, Dumnezeu este Creatorul Absolut al tuturor celor văzute si nevăzute, al întregului univers. El există prin Sine –Însusi, din vesnicie (aseitatea). Descoperirea divină, sau Revelasia divină, este actul liber, supranatural, prin care Dumnezeu,din proprie initiativă si putere, Se descoperă oamenilor (George Remete, Dogmatica Ortodoxă, 1997, p.91). Revelatia naturală care este descoperirea lui Dumnezeu din perfectiunea cu care functionează macro si micro-cosmosul, este completată cu Revelatia supranaturală, care este comunicarea efectivă între Dumnezeu Întreit în Persoane, si între om, creat ca rege al Creatiei. Am accentuat lucrul acesta, pentru că asa cum o să vedem mai departe, pentru Francmasonerie,divinitatea, nu este o persoană cu care poti intra în dialog, asa cum facem noi crestinii cu Dumnezeu, ci divinitatea lor se reduce la Marele Arhitect, sau Arhitectul Universului, impersonal, si deci în imposibilitate de a dialoga cu oamenii, fie ei chiar masoni. Cei doi stâlpi de sprijin ai Bisericii , sunt Sf. Scriptură si Sf. Traditie. Sf. Scriptură este o cale de transmitere, de comunicare a revelatiei supranaturale, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu, se dă imuabil, fix, dar continuu valabil, adică este dat de la început tuturor generatiilor, fiind vesnic si definitiv. (Mihail Gavril, Biserica, sinagoga, loja, Ed. Puncte Cardinale, Sibiu, 2007, p. 12). Interpretarea Sf. Scripturi se face numai în si de către Biserică, fiind prin excelentă o carte a Întrupării si Învierii Domnului Hristos, precum si o carte a lucrării Duhului Sfânt în lume. Sf. Traditie, este permanentizarea dialogului Bisericii cu Hristos Capul si Întemeietorul ei, care este neschimbat, adică revelat întreg, întrupat, răstignit si înviat, care Se împărtăseste Bisericii în timpul care curge, cu infinitele experiente umane personale. (Pr. D. Stăniloaie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, I.B.M.O. vol. I, 1996, p.19). Dogma despre Sfânta Treime spune că Dumnezeu este Unul singur ca Fiintă, dar Întreit în Persoane (ipostasuri): Tatăl, Fiul si Sf. Duh, fiind iubire deplină, împărtăsită de cele trei Persoane, distincte, imuabile, egale si nedespărtite. Întregul univers se miscă armonios, mânat de legile energiilor divine necreate, ”iar iesirea din eternitate prin creatie, sfârseste cu intrarea în eternitate prin Înviere’’ (D. Stăniloaie, op. cit .p. 321). Vorbind despre un subiect care de asemenea este controversat, antropologia, cunoastem din descoperire Divină, că omul a fost creat de Dumnezeu după chipul si asemănarea cu El. Chipul,este aceea că omul are sădită în el, constiinta binelui si răului, iar asemănarea, este tendinta continuă spre a fi asemenea cu Dumnezeu în perfectiune. Biserica ne învată că sufletul care este nemuritor si vesnic, începe să existe odată cu trupul si nici unul nu este anterior celuilalt. Despre Iisus Hristos Mântuitorul, Biserica ne învată că este Fiul lui Dumnezeu,a doua Persoană a Sf. Treimi, născut din Tatăl, mai înainte de toti vecii, si prin care toate s-au făcut. Iisus Hristos S-a pogorât în lume, S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria făcându-Se om, a trăit pe pământ, a pătimit, a fost răstignit, a înviat din morsi, făcându-Se prin aceasta Mântuitorul omenirii si întemeietorul religiei crestine care Îi poartă numele. A treia persoană a Sf. Treimi este Duhul Sfânt, despre care Biserica ne învată că este de o Fiintă cu Tatăl si cu Fiul, dar purces numai de la Tatăl. Este numit chiar de Domnul Hristos, Mângâietorul, Duhul Adevărului. După Înăltarea Domnului Iisus la Cer, opera Sa de mântuire se continuă în lume, indispensabil, de către Duhul Sfânt, care îi sfinteste pe oameni prin lucrarea Sa mântuitoare. Biserica lui Hristos pe pământ, întemeiată de Mântuitorul Hristos în chip nevăzut prin Răstignirea pe Cruce, este singura institutie divino-umană, care detine întreg Adevărul revelat, si singura care îl poate duce pe om la mântuire.
Am creionat câteva jaloane de indispensabile învățături crestine ,ca acei care doresc să se întărească în lupta lor cu alte ideologii si gresite învățături, să aibă un punct de sprijin rezistent, cunoscând singurele adevăruri mântuitoare.
Voi vorbi acum, în câteva cuvinte despre francmasonerie sau masonerie (este acelasi lucru), încercând să aduc în fața cititorului elemente despre începuturile acestei societăti învelită în mister, despre „doctrina’’, si ideologia ei.
Francmasoneria este după propriile definitii, asociatie, sau societate, sau organizatie, sau aliantă, sau fraternitate, sau institutie, etc. Cuvântul mason, înseamnă zidar. Francmasoneria nu era initial decât breasla zidarilor liberi, care îsi păstrau cu sfintenie secretele meseriei lor de zidari. De aceea, spun ei, începuturile masoneriei se pierd în negura timpurilor arhaice, începând cu Turnul Babel si mai ales cu Templul lui Solomon. În legătură cu constructia acestui templu, masonii vorbesc despre regele Hiram al Tirului, ca fiind arhitectul tocmit de regele Solomon pentru construirea marelui templu din Ierusalim. În evul mediu, când constructia marilor catedrale era apanajul si privilegiul mesterilor zidari, masoneria capătă forme de organizare din ce în ce mai bine structurate. Prima organizatie numită LOJĂ, se înfiintează în Anglia, în anul 1716. Apoi, la putin timp, iau nastere loji masonice în Scotia, Irlanda, mai târziu în Franta, apoi în SUA, si în mai toate tările civilizate ale lumii. După înfiintarea primelor loji masonice, alcătuite în totalitate numai din adevărati mesteri zidari, asa numita masonerie constructivă, se formează paralel si se pliază pe vechea organizatie, o altă configuratie de masoni, care nu aveau nimic în comun cu zidarii liberi. Această organizatie secretă, numită masonerie speculativă, nu are nimic de a face cu zidăria, ci se foloseste în mod parazitar de numele breslei, în sens metaforic. Organizarea lojilor masone, este făcută după ritualuri ezoterice. Membrii sunt selectati cu multă atentie, cu multă rigurozitate, si au o ierarhie bine statuată, de la gradul 1, până în vârful piramidei, la gradul 33. La noi în tară,primul mason a fost Anton Maria del Chiaro, secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu,si mai târziu al domnitorului C. Mavrocordat. El înfiintează prima lojă masonică la Galati în 1734, si apoi o alta la Iasi. Mai târziu, în 1881, ia fiintă Loja Natională din România În perioada interbelică, mai ales sub conducerea lui I. Pangal, masoneria română ajunge la apogeu, fiind însă desfiintată la interventia Bisericii Ortodoxe Române. Acest lucru s-a făcut în urma unui studiu asupra Francmasoneriei, alcătuit de mitropolitul Ardealului N. Bălan, si aprobat de Sf. Sinod al BOR, în sedinta din 11 martie 1937. În perioada comunistă, multi masoni sunt închisi sau emigrează. Se înfiintează două loji masonice românesti în exil, în Franta si în Israel. După 1989, sub egida loji numită Grande Oriente d-Italia, se redeschide Masoneria Regulară Română. Autoritătile de atunci, simtind gustul dulce-amărui al puterii care se întrezărea la orizontul masonic, consimt cu bucurie. Mai mult, unul dintre presedintii de atunci, fost nomenclaturist, a dat o declaratie care astăzi, oamenilor de bine le pare cel putin hilară. Acesta a spus într-un interviu, că: ”Francmasoneria este una din cele mai importante cărti de vizită ale unei natiuni’’(sic!). Cu toate că BOR luptă din răsputeri pentru educarea tineretului român într-o curată și frumoasă ideologie crestină, pe moment s-a adoptat o luptă pasivă. Într-una din cărtile sale despre masonerie, Dan A Lăzărescu, spune cu nonsalantă, că în masoneria română, a intrat „de la vlădică, până la opincă’’.
Voi creiona mai jos, câteva aspecte din ideologia masonică.
În cartea lui W. Kirk. Mac Nulty, Francmasoneria,simboluri,secrete,semnificatie, apărută sub traducerea Liana Sand,Buc. Ed. Enciclopedia Rao, 2006, găsim câteva sute de simboluri ale masoneriei universale, majoritatea plecând de la unelte de zidărie: mistrie, șpaclu, compas, scară, sort, etc.,precum si numeroase informatii despre lojile masonice din întreaga lume. Alături de acestea însă, găsim si multe simboluri cu caracter religios. De altfel, pentru candidatii ce vor să fie primiti în gradele 3 si 10 ale lojilor masonice, ritualurile sunt un amestec de păgânism si crestinism. Astfel, candidatul este introdus într-o cameră unde se află un cosciug, o tigvă de mort, o biblie, si un vas care contine sânge uman si vin rosu.(după descrierea lui Jean Marques Riviere), ceea ce ne duce cu gândul la misterele ezoterice de la Eleusis. După unele ritualuri masone, pentru a fi admis în lojă, trebuie să crezi într-o pseudo-divinitate, Marele Arhitect al Universului, care este de fapt un dumnezeu al masonilor. (Radu Comănescu, Emilian Dobrescu Istoria Francmasoneriei, ed. Tempus, Buc.1992,p.213.) În cadrul ritualului scotian al celui de al 33-lea grad ( ultimul si cel mai important al masoneriei, si care înseamnă –suveran, mare inspector general), se vorbeste de instaurarea unei religii masonice, ca ultim tel si deziderat, după ce în prealabil se va fi petrecut distrugerea Bisericii Catolice. În cadrul ritualului pentru gradul al 30-lea, numit si kados (sacru, în ebraică), se impune candidatului să fie combatant împotriva guvernantilor și preotilor, fapt simbolizat prin călcarea în picioare a tiarei papale. (Jean Marques Riviere,Ritualurile secrete ale Francmasoneriei,după arhivele Marelui Orient si ale Marei Loji a Frantei,Ed. Herald, Bucuresti, 2005, p. 233.). De asemenea, caracterul subversiv si antieclesial al Masoneriei, este pe larg descris de Oswald Wirth în lucrarea: Francmasoneria pe înțelesul adeptilor săi, Ed. Rao,.București, 2005,p. 34. Deci din punct de vedere religios, Francmasoneria trăieste în ambiguitate, cochetând atât cu adevăruri religioase cuprinse în Biblie, pe care adeptii jură la primirea în organizatie, cât si cu proclamarea unor teluri de întemeiere a unei noi religii, în care divinitatea supremă, să fie Marele Arhitect al Universului. Se are în vedere la primirea în Francmasonerie, nu dumnezeul în care crede sau a crezut până atunci masonul, ci constiinta faptului că cel primit este mason prin jurământ, devotament si ascultare. La întrunirile lor, masonii nu au voie să discute probleme legate de politică sau religie, fiind îndemnati să-si uite propria religie. Din această ambiguitate, rezultă o diluare si o diminuare a fenomenului religios, fără dogme si fără o învătătură de credintă clară. Vădit lucru că acest caracter sincretist, amalgamat, această orientare profund anti eclesială, atrage după sine eliminarea oricăror dogme, care nu numai că nu mai sunt necesare, dar sunt privite de Francmasonerie ca un dusman de moarte ce trebuie nimicit.(O.Wirth,op. cit.p.79). În locul dogmelor si al învătăturilor de credintă, masonii plasează niste ritualuri de tip religios, care nu are însă nimic comun cu o viată liturgică autentică. (idem, p.34) . Conventia masonică tinută la Luxemburg pe 15 mai 1954, recomandă ca în timpul adunărilor masonice, precum și în cadrul ritualurilor, să se tină Biblia deschisă. Această atitudine are cel putin două semnificații: 1) a tine Biblia deschisă la întruniri fără să poti vorbi din ea, seamănă mai degrabă cu un gest magic, sau în cel mai bun caz, este pur si simplu o formalitate , si nicidecum manifestarea unei credinte sincere. 2) conform cu ratiunea de a fi si de a vorbi a unui crestin, doar diavolul încearcă să-l oprească a vorbi despre religie sau despre Dumnezeul lui (Radu Comănescu, Emilian M. Dobrescu, Istoria…, op.cit, vol.III, p. 198).
Asa cum am spus la începutul articolului, am încercat să aduc în fata cititorului doar o mică parte din ideologia si ritualurile Francmasoneriei. Cu atât mai putin, nu îmi este mie îngăduit să formulez vreo acuzație la adresa cuiva. Ca bun crestin însă si ca preot ortodox, voi reda mai jos, doar câteva din declaratiile pe care atât Biserica Catolică cât si Biserica Ortodoxă, le-a dat, cu privire la Masonerie. Voi începe prin a aminti că, Biserica Catolică condamnă fenomenul mason, dea lungul anilor, prin 21 de bule papale. Mă voi mărgini a cita declarația Congregatiei pentru Doctrina Credintei, dată la Vatican, în data de 26 noiembrie 1983: ”părerea negativă a Bisericii asupra asociatiilor masonice rămâne neschimbată, întrucât principiile lor au fost întotdeauna considerate incompatibile cu doctrina Bisericii, iar înscrierea în aceste asociatii rămâne interzisă de Biserică. Credinciosii care apartin asociatiilor masonice sunt căzuti într-un păcat grav si nu pot accede la Sfânta Împărtăsanie’’ (Enciclopedia Catolica VEB).
Fenomenul de pătrundere incisivă a Masoneriei în Grecia si Cipru, la începutul sec. al XIX-lea, îl face pe Ciprian, Arhiepiscop al Ciprului, ca la 2 februarie 1815, să promulge o grea afurisanie, pe care o redăm mai jos: ”Prin urmare, spunem că oricine fiind îmbrăcat în sfinte vesminte cu epitrahil si omofor, si un astfel de om vă va vesti vouă o altă Evanghelie afară de ceea ce am bine vestit vouă, măcar de ar fi și înger din Cer, anatema să fie. (Galateni I,v. 8-9) Deci oricâti se alătură acestei slujbe drăcesti si nelegiuite a francmasoneriei, si toti cei ce îi urmează în mândria si în rătăcirea lor, să fie afurisiti si dati anatemei de către Tatăl si Fiul si Sfântul Duh. După moarte ei nu vor avea parte de dezlegare. Suspinând si tremurând precum Cain vor fi ei pe pământ’’ (vezi art. Pr. I. Bădulescu, Crestinism si Francmasonerie, net, 2004). Biserica Ortodoxă Română, ca o mamă iubitoare si purtătoare de grijă pentru fii ei, a fost si este preocupată de educatia crestinească si sănătatea sufletească a tuturor crestinilor ,de toate vârstele, mai ales a tinerilor. Astfel, în sedinta din 11 martie 1937, pe baza raportului întocmit de Î. P. S. Mitropolit Nicolae Bălan al Ardealului temei 785/1937, însusindu-si concluziile acestui raport încredintat spre studiu încă din 1934, Sf. Sinod hotărăste:
„Biserica osândeste francmasoneria ca doctrină, ca organizatie si ca metodă de lucru ocultă, si în special pentru următoarele motive:
1. Francmasoneria învată pe adeptii ei să renunte la orice credintă si adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă prin ratiunea lor. Ea propagă astfel necredinta si lupta împotriva crestinismului, ale cărui învătături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai multi intelectuali să si-i facă membrii si obisnuindu-i pe acestia să renunte la credinta crestină, francmasoneria îi rupe de Biserică si, având în vedere influenta însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie să răspundă cu o contra propagandă.
2. Francmasoneria propagă despre lume o conceptie panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoană deosebită, destinată nemuririi.
3. Din rationalismul său, francmasoneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învătământ laic, reprobând orice principiu moral și orice educatie ce rezultă din credinta religioasă si din destinatia omului la o viată spirituală eternă. Materialismul si oportunismul cel mai cras, în toate actiunile omului, este concluzia necesară din premisele francmasoneriei.
4. În lojile francmasone se adună la un loc evreii si crestinii, si francmasoneria sustine că numai cei ce se adună în lojile lor cunosc adevărul si se înaltă deasupra celorlalti oameni. Aceasta înseamnă că crestinismul nu dă un avantaj în ce priveste cunoasterea adevărului si dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos să fie considerati într-o situatie superioară crestinilor, din punct de vedere al cunoasterii adevărurilor celor mai înalte si al mântuirii.
5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precrestine. Chiar dacă unii dintre adeptii ei nu dau nici-o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o fortă quasi-religioasă. În orice caz, prin acest cult francmasoneria vrea să se substituie oricărei alte religii, deci si crestinismului. În afară de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are în considerare si motive de ordin social când întreprinde actiunea sa contra francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continuă si subversivă subminare a ordinii sociale prin aceea că îsi face din functionarii statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autorităti pământesti decât acelea care reprezintă ordinea stabilită vizibil, îi face unelte în mâna unor factori nestiuti încă nici de ei, având să lupte pentru idei si scopuri politice pe care nu le cunosc. Este o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există o sigurantă în viata statului si în ordinea stabilită. Este o luptă ce ia în sprijin minciuna si întunericul: împotriva jurământului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat statului, ei dau jurământ păgânesc.
7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din natiuni. Biserica Ortodoxă, care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat să-si mentină fiinta primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietătii spirituale din sânul omenirii.
Iar măsurile cele mai eficace pe care Biserica întelege să le ia împotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al ordinii social-morale si al natiunii, sunt următoarele:
1. O actiune publicistică si orală de demascare a scopurilor si a activitătii nefaste ale acestei organizatii.
2. Îndemnarea intelectualilor români care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească; în caz contrar, Frătia Ortodoxă Română, extinsă pe toată tara, va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc. De asemenea, le va refuza prezenta ca membrii în corporatiile bisericesti.
3. Preotimea va învăta poporul ce scop urmăreste acela care e francmason si-l va sfătui să se ferească si să nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.
4. Sfântul Sinod si toate corporatiile bisericesti si asociatiile religioase stăruie pe lângă poporul român și corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiintarea acestei organizatii oculte. În cazul că guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din initiativă parlamentară’’ (Textul documentului l-am preluat din revista Scara, Treapta a doua, anul I, iunie 1997, p. 65 și urm.)
Asa cum am spus la începutul articolului, în urma acestei hotărâri, francmasoneria română a fost desfiintată, ca să reapară iarăsi în 1990.
Nu vreau să se creadă că în acest articol vreau să incriminez ceva sau pe cineva. Doresc numai să supun atentiei cititorului o stare de lucruri cu care ne confruntăm, ca fiecare să poată discerne ceea ce este mai bine pentru Biserica noastră, pentru tară si pentru fiecare individ luat în parte.


Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Masoneria in BOR? Rotary Club alta fata a masoneriei-repostat antiecumenism Generalitati 249 29.11.2013 22:36:34
Ortodoxia si masoneria Don_Juan Generalitati 29 26.02.2010 12:43:47
Biserica face Politica Lui Hristos! Laurentiu Generalitati 0 20.05.2007 20:41:24
Biserica lui Hristos danyel Secte si culte 3 11.04.2007 16:07:55