disperata

[pusichet]

buna seara
indraznesc sa va spun povestea mea pe scurt si as avea tare mult nevoie de sfaturi.
sint casatorita de 9 ani, si totul a fost frumos pina anul acesta in ianuarie cind sotul meu a spus ca nu se simte fericit.
poate va intrebati daca are pe altcineva , va spun sigur ca nu, l-am intrebat si pe el, si l-a intrebat si preotul.
nu ne-am certat niciodata, am cununat si botezat, am fost un exemplu pentru toti. iar vestea ca nu ne mai intelegem a socat pe toata lumea.
eu oricum sint in soc si nu-mi mai revin.
am stat de vorba cu sotul meu si am zis ca toate motivele care le spune el se pot rezolva prin comunicare.
dar, el zice ca ne amagim singuri si ca o sa ajungem iar in impas.
nu avem copii, desi ne dorim foarte mult, dar.... eu am probleme de sanatate in sensul ca am o afectiune care duce la infertilitate.
am fost la preot, sintem credinciosi, tin posturile, mergem la biserica, sotul meu chiar a fost in mai pe muntele Athos.

dar, ma simt tot timpul cu spaima, nu vorbeste cu mine deloc, zice ca nu are ce sa spuna.
cum sa procedez, ma rog permanent la Maicuta Domnului sa ma ajute si sa ne lumineze calea.

va rog , daca puteti dati-mi un sfat.
multumesc
doamne ajuta

[pusichet]

am uitat sa va spun ca pe 29 iunie am ajuns chiar sa vorbim de divort, si eu il rugam sa se mai gindeasca , ca eu nu cred ca divortul rezolva problema.
el este o fire tare moale, vorbeste calm, pina si cind vorbeam de divort vorbeam calm, nu tipam unul la altul.
dupa ce am avut discutia asta am iesit si ne-am plimbat si cind ne-am intors pe drum ii ziceam sa se mai gindeasca si sa lase sa curga lucrurile de la sine, sa nu le grabeasca.
si a fost de acord, a zis ca am dreptate ca nici el nu vrea.
de ce acum vrea sa divortam si dupa o ora zice ca o sa fie bine.

[moshu]

...pe undeva este o buba... Nu stiu ce sa spun, nu cunosc situatia, insa cernand tot ce ai spus tu trag urmatoarele ipoteze:
-e mai inteligent decat tine
- e plictisit si deprimat
-e nehotarat si moale; in acest caz, poate sa dea dovada de o tarie de fier si o incapatanare nenaturala in scurtele momente cand ajunge la limita deprimarii
-tu crezi ca plictiseala a intervenit din cauza ca iubirea voastra nu a fost binecuvantata cu copchii.
-are unele dificultati cu sentimentele de dragoste
Nu stiu daca am dreptate 100%, sunt doar ipoteze. Daca am dreptate, atunci faptul ca a aparut plictiseala intre voi e mana diavolului. De la plictiseala se trece la lene; de la lene la deprimare; deprimarea la deznadejde; iar deznadejdea cauzeaza multe rele, divorturi, adulterii, sinucideri etc. Iar diavolul uraste foarte mult casatoriile.
Problemele voastre, ai spus ca tu crezi ca se rezolva prin comunicare. Da, e adevarat, comunicarea este cheia, insa el stia de dinainte ce voiai sa ii spui, de aceea a spus ca o sa va amagiti singur. De aici am pus ipoteza ca e mai inteligent decat tine. Stia deja ce voiai sa ii spui. In acest caz e musai ca sa nu incerci sa il convingi cu ajutorul cunostiintelor pe care le posezi. Trebuie sa te informezi, sa aduci informatie noua in joc.
Solutie ar fi, si chiar daca nu tradeaza morala crestina, ar trada putin etica. Spui ca e religios; prin urmare, "profita" de acest "defect", studiaza unele articole, si arunca-i-le. In acest timp, cauta sa vezi adevarata radacina a plictiselii lui si a racirii iubirii fata de tine, si cauta sa o combati. Du-te in excursii cu el, apucati-va de un proiect impreuna (nu stiu anume domeniul vostru), luati-va un caine, schimbati-va viata, etc. Vezi daca este vreun mod prin care poti ramane grea.
Si acum, gata cu vorba. Cauta pe site articolele de gen si citeste. Uite, de exemplu:
http://www.crestinortodox.ro/cauta/casatoria
http://www.crestinortodox.ro/cauta/nunta
http://www.crestinortodox.ro/cauta/sotul
http://www.crestinortodox.ro/cauta/deprimarea
etc etc etc

Te rog sa nu privesti un naivitate si cu incredere postul meu. E doar parerea mea, a unui tanar necasatorit, fara pic de experienta in cazuri din astea. As putea cu foarte mare usurinta sa ma insel. Mai ales, eu nu ti-am dat nicio recomandare de a merge la duhovnicul vostru, care era sfatul cel mai bun, ci am incercat sa iti recomand unele lucruri practice individuale. Insa, inima parca imi spune ca am dreptate atunci cand iti spun sa cauti informatie externa si sa discuti cu el. Ai spus ca crezi ca problemele se rezolva prin comunicare; iar el ti-a spus ca numai o sa va amagiti singuri astfel; deci, asta inseamna ca deja stia ce voiai sa ii spui. Deci, studiaza unele lucruri, si data viitoare cand incerci sa rezolvi problemele prin comunicare, pune in joc aceste informatii noi, privite din aspectu lor religios.

De exemplu: tu spui ca vrei sa divortam, dar tu nu stii ca diavolul uraste casatoriile si ca exista o sansa ca si in acest caz diavolul sa isi fi bagat coada, printr-un pacat al nostru?
tu spui ca esti deprimat, dar tu nu stii ca exista un diavolul al deprimarii? (articolul cu deprimarea de mai sus)

[BogdanF2]

Draga pusichet,

In mod sigur asta e o ispita de la diavol. Daca sunteti amandoi credinciosi ar trebui sa stiti ca casnicia e sfanta inaintea Domnului, si ca nu se poate desface decat pentru motive grave (adulter, caderea de la credinta a unuia din soti).

Rugati-va la Dumnezeu sa va ajute, se pare ca sotul tau are un moment mai dificil, o ispita. Isi face iluzii daca isi imagineaza ca va fi fericit fara tine. Fericirea se gaseste doar urmand poruncile lui Dumnezeu, iar porunca Lui despre casatorie este "Ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta". Da-i sa citeasca asta in Evanghelii, Matei 19:6

Dumnezeu sa va ajute!

Bogdan.

PS: Ar mai putea ajuta si un duhovnic sporit.

În prealabil postat de pusichet

buna seara
indraznesc sa va spun povestea mea pe scurt si as avea tare mult nevoie de sfaturi.
sint casatorita de 9 ani, si totul a fost frumos pina anul acesta in ianuarie cind sotul meu a spus ca nu se simte fericit.
poate va intrebati daca are pe altcineva , va spun sigur ca nu, l-am intrebat si pe el, si l-a intrebat si preotul.
nu ne-am certat niciodata, am cununat si botezat, am fost un exemplu pentru toti. iar vestea ca nu ne mai intelegem a socat pe toata lumea.
eu oricum sint in soc si nu-mi mai revin.
am stat de vorba cu sotul meu si am zis ca toate motivele care le spune el se pot rezolva prin comunicare.
dar, el zice ca ne amagim singuri si ca o sa ajungem iar in impas.
nu avem copii, desi ne dorim foarte mult, dar.... eu am probleme de sanatate in sensul ca am o afectiune care duce la infertilitate.
am fost la preot, sintem credinciosi, tin posturile, mergem la biserica, sotul meu chiar a fost in mai pe muntele Athos.

dar, ma simt tot timpul cu spaima, nu vorbeste cu mine deloc, zice ca nu are ce sa spuna.
cum sa procedez, ma rog permanent la Maicuta Domnului sa ma ajute si sa ne lumineze calea.

va rog , daca puteti dati-mi un sfat.
multumesc
doamne ajuta

Daca atitia ani,nu au fost probleme,iar schimbarea -sa petrecut spre finalul acestor ani,in mod sigur a fost influentat.Influenta a venit de la cineva,prin citirea a ceva,sau nevazuta (deprimarea,de exemplu,e malefica,e negativa) sau altfel,cert este ca CEVA a declansat asta.Asa cum am citit aici la,un frate,e bine ca e credincios.Descopera-i tu (sau la preot/duhovnic) ca Dumnezeu nu ingaduie divortul decit in caz de adulter.Si chiar si atunci,sfatul apostolului este ca ''daca un frate are o sotie necredincioasa,si ea vrea sa traiasca cu el,sa nu se desparta''..dar e un sfat venit din intelepciunea data lui de Dumnezeu.

[cdiasimi]

Ce varsta aveti, totusi, fiindca si asta conteaza la un moment dat in reactiile si atitudinile unuia dintre soti.
Eu v-as recomanda ca, pe langa sfatul unui duhovnic sa mergeti si la un psiholog sau consilier. Imbinati-le si cu multa credinta si rabdare veti rezolva problema.

[heaven]

În prealabil postat de pusichet

am stat de vorba cu sotul meu si am zis ca toate motivele care le spune el se pot rezolva prin comunicare.
dar, el zice ca ne amagim singuri si ca o sa ajungem iar in impas.

Si,totusi,Pusichet,nu ai spus concret despre ce motive este vorba.

[ory]

O casnicie linistita si aparent perfecta, nu inseamna si o casnicie perfecta....asta este clar.
De multe ori partenerii lasa de la ei, acopera unele nemultumiri cu alte indeletniciri, se uita pe sine in anumite priviinte doar pentru echilibrul relatiei, dar, a nu te defini intru totul cu persoana de langa tine face ca relatia sa nu tina, efectiv. Nemultumirile de-a lungul unei casnicii trebuiesc rezolvate la timp fiindca, la un moment dat va fi prea tarziu si, acest prea tarziu nu mai lasa nici macar loc pentru rezolvarea nemultumirilor respective. Nemultumirile pot fi de ordin sexual, financiar, lucruri ce tin de familia celuilalt, de casa si gosodaria in sine, de hobby-urile celuilalt, de ceea ce gandeste cu adevarat.
Faptul ca nu aveti copii poate fi un motiv destul de serios pentru monotonia care se poate crea intr-o casnicie, motiv ce poate fi acoperit cu resemnarea mult si bine, dar tot va iesi la iveala inconvenientul major din el...barbatul trebuie sa-si transmita genele, casa trebuie sa vibreze de necesitatea unei protectii absolut formidabile fata de o alta fiinta, fata de o fiinta formata din iubirea celor doi, dar niciodata un copil nu garanteaza fericirea relatiei.
S-a facut un sondaj de opinie in Anglia pe subiectul divorturilor, al celui mai frecvent motiv ce determina divortul...acesta nu este legat de bani, sex, copii sau mai stiu eu ce, adevaratul motiv al majoritatea divorturilor este diferentele de temperament, mentalitate si indeletniciri . Deci, diferentele dintre oameni, departeaza oamenii, este cunoscut faptul ca pana la casatorie, mai ales daca aceasta are loc la varsta de 20 de ani, tinerii nu sunt constienti de adevaratul caracter al partenerului, fapt ce apare abia pe parscurs, si, abia pe parcurs incepi sa rationezi relatia in functie de ceea ce-i poate lega cu adevarat pe parteneri.
Solutia ? Numai voi o puteti concepe, dar trebuie sa fiti neaparat cat mai obiectivi unul cu celalalt. Numai voi va cunoasteti relatia si toate dedesupturile ei, dincolo de aceasta "frumoasa " aparenta.
Si, pana la urma, daca nu merge, nu merge si gata !...poate ca este nevoie doar de o pauza !
Cat despre faptul ca el nu are pe altcineva...hmm ! ( nu trebuie subestimat un barbat care pretinde ca nu este fericit...stie el ce stie !, valabil in egala masura si pentru femeie, doar ca barbatul simte mai acut nevoia de stimulare, in timp ce femeia evadeaza in lucruri minore ...)

[FiulRisipitor]

1. Cum poti fi nefericit? Nefericirea nu e legata de ceva sau de cineva, e o stare de spirit - esti sau nu fericit. Si daca tot am spus ca e o stare de SPIRIT, atunci spiritul(sufletul) tau are o problema de aceea esti nefericit. La biserica la preot si repde discutii despre rostul omului pe pamant si fericirea lui.
2. Ca mergeti la biserica si ca el a fost la Athos nu spune chiar nimic, si eu merg si sunt acolo ca o planta... roade zero. Deci revenim iar la sufletul nostru, acolo e problema.
3. Plictiseala - pai presupun ca nu sta in pat toata ziua! sau vine de la servici si pur si simpla sta! cauta-ti omule de lucru, fa ceva! Trebuie sa-ti placa ceva in lumea asta sa faci! Plimba-te, joaca fotbal, pescuieste, etc etc. Pentru astia plictisiti de viata sa caute ceva cu adrenalina (bunjee jumping) sa isi faca o mica idee de limita intre viata si moarte.
4. Casnicie fericita nu inseamna fara cearta, poate chiar era bine sa va mai si certati. Poate nu v-ati certat fiindca el e moale, dar asta l-a facut sa adune in el destule. Am impresia ca nu spune totul, la cearta poate s-ar mai fi scapat sa zica :) .
5. Daca el nu vorbeste cu tine vorbeste tu cu el. Dar cred ca e trebuie sa o faci multa dragoste, nu speriata. Cat despre discutie, daca sti ce-l roade, fa-ti temele... cauta informatii si discuta direct la obiect.
6. Ati fost la preot - si ce a zis? Ati respectat ce zicea el? Mai mergeti si pe la manastiri, sau cautati preot cu mai multa cunostinta in problema voastra.

Doamne ajuta!

[ory]

Nu exista o reteta anume pentru o casnicie fericita, oamenii sunt atat de diferiti, relatiile de asemenea, principiile care-i insufletesc sunt atat de diferite, uneori chiar bizare, decupate uneori, dintr-un sablon absolut neconventional.
Pana la urma, ce inseamna fericirea ? Ea poate fi tot atat de relativa ca si nefericirea, NOI suntem cei care o denumim in cea mai autentica formula, pentru ca fericirea ne defineste pe fiecare in functie de toate experientele la care viata ne-a supus, in functie de trairi si influiente, de educatie .
Multi cautam fericirea dincolo de noi, alergam bezmetici spre lucruri abstracte crezand ca doar ele ne pot insufleti, cand , in realitate ceea ce detinem aici si acum reprezinta fericire. Alergam spre pericole, spre provocari incercand sa ne stimulam existenta, insa obosim cumplit, suferim cumplit....ne amortim adevaratele simtiri care se pot desavarsi inainte de toate, prin simplitate. De fapt ajungem de unde am plecat, ajungem sa ne dam seama ca fericirea este reprezentata tocmai de simplitatea de la care am plecat, de linistea ce odinioara aveam impresia ca ne plictiseste, de sanatatea careia nu-i dadeam atata importanta fiindca ne-o insuseam de la sine...astfel, intelepciunea cea de pe urma ne face sa apreciem simplitatea si neimplinirea cea dintai.
Cea mai mare smerenie ce o da viata omului este ca, banii nu aduc fericirea...banii nu vor avea niciodata puterea sa te scoata din intunericul nemultumirii de sine, ci doar intelepciunea.
" Fericirea reprezinta totalitatea nenorocirilor care nu ni se intampla ! "