|
#51
|
|||
|
|||
Citat:
Voi ce credeți? |
#52
|
|||
|
|||
Și ca să răspund și la obiect (sau subiect?), aș fi vrut să aud din gura Domnului "Iertate-ți sunt păcatele" și să nu mai păcătuiesc... Aș fi vrut să fiu, împreună cu femeile mironosițe, martora Învierii Domnului...
|
#53
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Citat:
"Trairea concreta a unui lucru abstract" ce o mai fi si asta. Din cate cunosc, obiectele matematice sunt abstrace si de aceea realitatea lor (existentiala) obiectiva este discutabila. Deici cum poti trai concret un lucru abstract? Vederea duhovniceasca nu este abstracta... ci reala. Experierea harului lui Dumnezeu sub forma de lumina (taborica, Schibara la Fata) este REALA si nu abstracta sau simbolica. Citat:
Astfel orice credinta diferinta de cea a Sfintilor Parinti trebuie privita foarte foarte foarte atent duhovniceste (sub aspect teologic, teopraxic, teognostic) pentru a vedea daca este vorba de: nedeplinatate, schisma, erezie... dracovenie (evidenta in cazul bionergeticienilor, reiki...) Asadar, afirm ca nu stiu multe, insa stiu sigur ca Adevarul deplin (teologic, teopraxic, teolgnostic) este inechivoc si eshaustiv in filocalie, invatatura Sfintilor Parinti. Filosofia = dragostea de intelepciune Filocalia = dragostea de frumos. Filocalia este adevarata filosofie. Caci Hristos Iisus este inzvorul intelepciunii si al frumusetii. Noi nu filozofam (adica nu cautam sensuri existentiale noi) ci noi incercam sa urmam pe Sfintii Parinti, filocalia cunoaste deja duhovniceste filozofia adevarata, cea duhovniceasca (are raspunsurile existentiale specifice filozofiei duhovnicesti, cauza si scopul universului: hristocentric). "va rog sa imi fiti urmaritori mie percum si eu urmez lui Hristos" Nu va sfortati in acest sens... sophia=intelepciune si astfel va indemn sa mergeti al Sfanta Biserica, sa va spovediti... si harul lui Hristos Iisus lucreaza. Iertati-ma daca v-am suparat (smintit) prin cuvintele mele... mai vorbesc si cand nu trebuie, si ce nu trebuie cateodata. Retinei va rog doar indemnul de mai sus. Doamne ajuta.
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
#54
|
|||
|
|||
Iisus nu a avut nici un păcat și, cu toate acestea, ce puțini L-au ascultat, chiar și dintre cei contemporani Lui.
|
#55
|
||||
|
||||
Citat:
Sunt destui carora nu le palce Biseirca lui Hristos (conform Sfintilor Parinti) si in aceasta situatie sunt in mare 2 alternative: a) fie ma pocaiesc sincer, ma smeresc onest, renunt la voia mea egoista, egoncentrista, patimasa, robita mortii duhovnicesti... si doresc sa fiu asa cum vrea Hristos sa fiu b) fie in trufia, mandria si slava mea desarta incerc sa stramb Adevarul, incerc sa il schimb eu patamisaul, pacatosul... necuratul, nesocotitul, nebunul (lispit de minte)... pe Hristos Iisus si Sfanta Sa Biserica. Si astfel imi fac o biserica dupa placul patimilor mele cu un surogat de hristos supus egosimului, egocentirsmului meu, in care ii comand eu lui ce si cum sa faca... ca de' io patimasu' stiu mai bine decat Fiul lui Dumnezeu "prin care toate s-au facut si nimic nu s-a facut din ce s-a facut". Doamne fereste-ne, iarta-ne si tamaduieste-ne de o asemnea gandire luciferica. Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
#56
|
||||
|
||||
Citat:
La fiecare Sfanta Liturghie suntem martorii invierii Domnului Iisus Hristos. Si dupa acesta inviere obiectiva... sa ne ajuta Domnul sa fim martorii propriei noastre invieri din moartea duhovniceaca (intai sufleteascas si apoi trupeasca). Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
#57
|
|||
|
|||
Citat:
-prin imaginatie nu intelegem credinta,ci doar prin rugaciune -daca nu citim din cartile Sfintilor putem sa o luam pe aratura "Ce ne spuneti despre imaginatie care bantuie in vremea rugaciunii ? Parintele Cleopa: "Fericita mintea care se roaga, se inchina fara imaginatie, ca Hristos n-a avut imaginatie, fiind Dumnezeu. Adam a cazut din rai dupa ce a cazut in imaginatie, ca isi imagina, dupa sfatul lui Lucifer, ca de va manca din pomul oprit nu va mai muri in veac. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare boala si ispita in vremea rugaciunii este imaginatia mintii, numita de ei si " caracatita sufletului cu opt brate " sau " octogon " . Mai este numita imaginatia si " pod al dracilor ". In timpul rugaciunii din inima cel mai greu lucru este a pazi imaginatia; mai greu chiar decat a pazi mintea de ganduri. Sa nu uitam ca tot ce este circumcis, imaginat, nu este Dumnezeu. Or, daca ne oprim la imaginatii, ne inselam, nu mai putem patrude pe poarta cea ingusta a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu." Last edited by antiecumenism; 13.08.2012 at 17:14:45. |
#58
|
|||
|
|||
Nu doresc sa mă întâlnesc cu nici un personaj biblic. Știți de ce? Pentru că eu m-am întâlnit cu Toți! Da, acolo în Țara Sfântă am călcat pe urmele Mântuitorului, ale Maicii Domnului, am atins piatra Mormântului Sfânt și am sarutat lemunul Sfintei Cruci, am stat lângă dudul lui Zaheu, am privit măslinii milenari din Grădina Ghesimani și mi-a curs o lacrimă pe Piatra Ungerii. Pentru mine e deajuns. Atât este îngăduit muritorilor. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit acestă minunată șansă.
|
#59
|
|||
|
|||
Citat:
In ultima vreme s-a intamplat ca m-a preocupat mai mult stihul "Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi." Ma tot gandesc la "jertfa" si la ce trebuie sa inteleg prin "urgisire". Cum e o inima urgisita, ma intrebam... Si am gasit ca o inima urgisita e totdeauna aceea care nu simte dulceata, mangaierea harului. E ca o pasare speriata, e rece ca un mort , e pustiita. Bolnava, foarte bolnava... E plina de tot intunericul, de toata uscaciunea, de toata pizma si invidia, de toate relele. E iadul pe pamant! Desi omul, luat cu satisfactii efemere, drogindu-se cu bombonele lumesti (putere, bani, "iubire", "pasiuni", ambitii, glorie, munca, diverse alte dependente si impatimiri) nu are constiinta clara a ceea ce i se intampla. Iar adeseori, prin mecanisme de autoprotectie si autoinselare: neaga, deplaseaza, interpreteaza, bagatelizeaza, viseaza, proiecteaza, "spera" etc. E un ocean de pacate, continuu (constientizate ca atare sau nu). Intrucat omul nu poate suporta ruptura de Dumnezeu si incearca, ranit fiind si parasit, sa isi aline cumva groaza adinca, suferinta... Cum o face? Pai toata lumea pare ca il ajuta, prin variate zadarnicii. Unii ajung la asa deznadejde incat isi ies din minti si chiar isi curma chinul prin pacatul sinuciderii. Atunci, pentru ce sa ramana omul asa? La ce bun autoinselarea permanenta prin cele lumesti, cand e limpede, la o privire mai atenta in landul "fericirii" , ca acolo drapelul e in berna?... Si cum sa faca pentru a nu mai trai "urgisirea" aceasta (asa resimte omul taietura de sabie a cordonului ombilical care ii leaga viata de Parintele tuturor)? Solutia e clara: duhul umilit, inima infranta si smerita... Astfel omul se intoarce treptat, cu toate ale lui, Acasa, precum fiul risipitor. Iar mangaierea este mare, inima e plina de bucurie, urgisirea s-a risipit... Omul e dezvrajit, idolii indepartati, distrusi. Mintea si inima sunt pasarea eliberata din lat. Acum sufletul zboara iarasi liber, precum ciocirlia in inaltul cerului... Insa aceasta vine cu vremea. Si vine vremelnic, ca o cina frugala. De fapt asa si este, doar o cina, tainica ("vom intra si vom cina cu el")... Ori poate o gustare mica, la pachet in ghiozdanul scolarului... Exercitii, asta e, exercitii de libertate, deocamdata. |
#60
|
|||
|
|||
Citat:
Ci este, pastrind diferentele, ca vederea noastra obisnuita, cu ochii. Dar e in alt plan al realitatii fiintei, cu alt "organ", nu cu ochii de carne. Este cu ochii omului launtric, duhovnicesc, pe care putini oameni il au activ, si mai putini il au crescut mai sus de varsta bebelusului (iar pana la masura devenirii ca "barbat" duhovnicesc, asadar la varsta lui Hristos, e insusi drumul sfinteniei). Acum intelegem poate, mai clar, de ce nu e nevoie sa stii carte pentru a capata vederea duhovniceasca. Si invatatii si analfabetii, si cei mai dotati si cei cu mai putine daruri intelectuale, si cei scoliti la teologie si cei fara scoala - toti acestia pot avea acces la vederea duhovniceasca. Acest tip de vedere nu este "functie de" intelect si cunostinte academice, ci de modul vietuirii fiecaruia in raport cu Poruncile lui Hristos (precum si de participarea harului, intrucat aici e vorba de un dar al Duhului Sfant, iar "vantul sufla unde voieste"). Revedeti un pic scrierile Parintilor despre vederea duhovniceasca si o sa va lamuriti cat de cat, veti sesiza ca e vorba despre o experienta reala, cat se poate de reala, insa aceasta realitate nu e tocmai ce credem noi de obicei prin realitate. Stiti, din pacate noi avem o realitate ingrozitor de ingusta, de mica si pocita... Eu va urez sa cunoasteti de-a binelea vederea duhovniceasca, prin proprie experienta, candva...! Atunci o sa stiti clar ca vederea duhovniceasca nu este simbol, ci vedere de-a binelea... Doamne ajuta! P.S. Toate scrierile Parintilor duc pe om (si) catre vederea duhovniceasca. Sunt un ghid infailibil. Daca omul ar voi aceasta si daca il miluieste Duhul lui Hristos, desigur... Last edited by ioan cezar; 13.08.2012 at 18:19:49. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Postul - un exercitiu terapeutic | mirelat | Pocainta | 13 | 10.01.2009 10:09:07 |
LUPTA CU CADEREA IN IMAGINATIE | cozia | Teologie si Stiinta | 9 | 10.12.2007 12:07:37 |
|