simt ca nu mai pot sa ma rog...

[onyx235]

De ceva vreme simt ca nu ma mai rog asa cum trebuie...am lasat si psaltirea, de aproape o luna nu am mai citit aproape deloc din ea...
Ma hotarasem sa citesc Paraclisul Maicii, dar dupa o saptamana nu am mai putut sa ma tin de el: ba mi-era somn, ba eram obosita si nu ma puteam concentra...si uite asa l-am abandonat si pe asta.
De rugat, ma rog seara si dimineata...si peste zi cand imi aduc aminte...

Inainte aveam mai multa ravna in rugaciune.. Nu ma mai recunosc.

Ati avut perioade din astea?

[Simona-Marilena]

Am avut, am...draga mea, nu sunt in stare sa-ti dau sfaturi...sunt poate mai pacatoasa ca multi de pe aici dar...cred ca este o incercare...Simti ca nu-ti gasesti cuvintele in rugaciune?

[onyx235]

În prealabil postat de Simona-Marilena

Am avut, am...draga mea, nu sunt in stare sa-ti dau sfaturi...sunt poate mai pacatoasa ca multi de pe aici dar...cred ca este o incercare...Simti ca nu-ti gasesti cuvintele in rugaciune?

da..simt ca nu stiu ce sa scot pe gura...la cat sunt de pacatoasa......ca nu mai stiu ce sa il rog...ca mi-e tema de EL ca e suparat rau pe mine..

[tigerAvalo9]

Parerea mea este ca e destul sa te rogi seara si dimineata si sa o faci din tot sufletul chiar daca dureaza si 5 minute.Am avut momente cand nu ma interesa religia,nu aveam chef de nimic din domeniul duhovnicesc am spus un ,,Iarta-ma Doamne si fereste-ma de rau'' si am facut altceva pana cand mi-a venit iar o ,,sete'' de lucruri duhovnicesti.Sunt momente si momente,e ca si cum nu ai pofta de mancare.Trebuie sa spui in gand sau cu voce tare ,nu conteaza, ceva scurt lui Dumnezeu si lucrurile vor decurge de la sine.Sanatate

[caliyo]

Cred ca e un duh care bantuie .Acelasi lucru mi se intampla si mie. Nu pot sa ma mai concentrez deloc. Putem contracara numai cu insistenta. Adica sa insistam sa ne rugam asa cum putem , chiar si formal ,pt. ca daca nu ne mai rugam deloc, atunci ne ia valul de tot.
Desi rugaciunea facuta numai cu buzele nu poate fi numita rugaciune, macar sa ne prefacem ca ne rugam si astfel tot insistand, duhul acesta se va indeparta de noi.

[Simona-Marilena]

Nu esti singura care trece prin asta....deznadajduiesti? Hai sa-ti scriu ceva...Timp de mult timp eu nu l-am mai cunoscut pe Dumnezeu...credeam ca nu exista...nu mai aveam credinta, nu ma puteam ruga...pacatul ne indeparteaza de el ...si asta poate fi si o incercare...incearca sa vorbesti cu un preot, sa mergi la biserica...

În prealabil postat de tigerAvalo9

Parerea mea este ca e destul sa te rogi seara si dimineata si sa o faci din tot sufletul chiar daca dureaza si 5 minute.Am avut momente cand nu ma interesa religia,nu aveam chef de nimic din domeniul duhovnicesc am spus un ,,Iarta-ma Doamne si fereste-ma de rau'' si am facut altceva pana cand mi-a venit iar o ,,sete'' de lucruri duhovnicesti.Sunt momente si momente,e ca si cum nu ai pofta de mancare.Trebuie sa spui in gand sau cu voce tare ,nu conteaza, ceva scurt lui Dumnezeu si lucrurile vor decurge de la sine.Sanatate

Cred ca tu ai zis bine, cate un pic, cate un pic, pas cu pas pana ne revenim in fire. Sunt momente in viata, incercari... de tot felul...
Azi pui o caramida, maine mai pui una, poimaine poate reusesti sa pui doua sau trei, dar sa nu treaca ziua fara sa pui caramida.
Sa trecem cu nadejdea in Dumnezeu prin ele, El e acolo si ne vede, stie prin ce trecem si ne ajuta. Sa avem nadejde in El.

[gand_de_cristal]

Dragii mei,
Sunt nou-nouta pe forul si am niste probleme. mult mai mari decat somnolenta in timpul rugaciunii. Nici nu stiu daca mai raspunde cineva la acest subiect.
am fost diagnosticata de curand cu TOC, mai pe lung tulburare obsesiv compulsiva. obsesia mea fiind ganduri necurate care apar in timpul rugii si nu numai. compulsia este ruga insasi, care ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine, dar in ultima vreme, parca acele ganduri in vin in minte mai ales in timpul ei.
Probabil doctorul mi-ar spune sa incetez sa ma mai rog, dar nu pot face asta. Intotdeauna am avut o relatie apropiata cu Dumnezeu. s-a mai lovit cineva de asa ceva?
as vrea sa fie ceva de facut sa nu mai fie viata mea un chin continuu.

[Mosh-Neagu]

Cred ca e foarte greu de dat un raspuns care sa te ajute. Doar rugandu-ne si noi "alaturi" de tine, ar putea fi o solutie. Altfel e nevoie din partea ta de multa liniste sufleteasca (nu TV, nu romane, nu internet, fiindca oricare dintre ele reprezinta ele insele surse de tulburare).
Exista preoti cu har, care prin post si rugaciune, ar putea probabil sa-ti fie de ajutor, desi nu-i obligatoriu. Personal am mai auzit de astfel de preoti la care "alearga multi", dar eu nu fac recomandari fiindca nu ma pot substitui voii lui Dumnezeu. Sunt convins ca, daca El vrea, o sa oranduiasca pentru tine tot ceea ce iti trebuie. La fel si cu sfintele masluri de care probabil nu esti straina. Dar... e greu. E nevoie si de rugaciunile celor dragi!...
Totusi nu deznadajdui. Pentru fiecare exista o sansa pe care Dumnezeu nu va intarzia sa ne-o dea. Trebuie insa sa veghem, pentru a nu lasa sansa sa treaca pe langa noi...
Dumnezeu sa te intareasca in credinta ta si sa te ajute sa te faci bine!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de gand_de_cristal

Dragii mei,
Sunt nou-nouta pe forul si am niste probleme. mult mai mari decat somnolenta in timpul rugaciunii. Nici nu stiu daca mai raspunde cineva la acest subiect.
am fost diagnosticata de curand cu TOC, mai pe lung tulburare obsesiv compulsiva. obsesia mea fiind ganduri necurate care apar in timpul rugii si nu numai. compulsia este ruga insasi, care ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine, dar in ultima vreme, parca acele ganduri in vin in minte mai ales in timpul ei.
Probabil doctorul mi-ar spune sa incetez sa ma mai rog, dar nu pot face asta. Intotdeauna am avut o relatie apropiata cu Dumnezeu. s-a mai lovit cineva de asa ceva?
as vrea sa fie ceva de facut sa nu mai fie viata mea un chin continuu.

Sora draga,
o astfel de situatie este, din cate am aflat, foarte raspandita printre credinciosi: la rugaciune vin ganduri de hula si tot felul de ganduri si imagini de distragere. In aceasta situatie, rugatorul face eforturi pentru a se tine la rugaciune insa adeseori nu reuseste. Mult sufera omul, pentru care rugaciunea e atat de pretioasa, in astfel de situatii...
Am trecut si eu prin asemenea incercari...

Iata ce am facut:
a) am mers la duhovnic si, in Taina Spovedaniei, am marturisit ce mi se intampla;
b) in momentul sfatului duhovnicesc am luat aminte la cuvantul duhovnicului si am facut exact ce mi-a spus. Din pacate nu pot detalia, pentru simplul motiv ca aceste sfaturi nu sunt universale, ci tin strict de relatia personala, unica, dintre duhovnic si fiul duhovnicesc.

Pot insa sa iti impartasesc ceva care mi-a folosit: lectura atenta, la indrumarea duhovnicului, a cartilor despre viata parintilor Paisie Aghioritul si Gheron Iosif. Din aceasta lectura am iesit mult intarit sufleteste si am inteles ca izvorul cel mai puternic al gandurilor de hula si/sau de distragere era nimic altceva decat zona patimilor mele. Acolo unde pacatuiam mult si des, acolo era balegar bun pentru buruiana gandului suparator... (La mine principala problema era mania, iutirea, corelata desigur cu altele ....)
Apoi, dupa intelegere si unele masuri practice de indreptare, gandurile compulsive s-au retras treptat, slava lui Dumnezeu!

E o simpla marturisire, nu stiu daca experienta mea e folositoare si pentru tine. Cel mai bine e sa marturisesti duhovnicului, urgent, ce ti se intampla.

Pe de alta parte, ca lucrare secundara, cred ca e bine sa continui in paralel tratamentul psihologic si/sau medicamentos. Tulburarile in sfera psi apar, ca si cele somatice, ca o expresie sau complicatie a unei "infectii" duhovnicesti netratate... Iar complicatiile necesita o ingrijire distincta, separata.

Doamne ajuta!


"Acolo unde e curatie, spune Gheron Iosif ucenicului sau, nu apare gand de hula..." Altfel spus, apa murdara nu curge din izvorul curat al muntelui, ci din teava contaminata cu deseuri laturalnice noua, straine... Sa ne cercetam, asdar, patimile, mai nainte de orice!