Mentalitati

[florin.oltean75]

Este o greseala sa consideri dreptul la proprietate "a apuca cat mai mult". In natura fiintele actioneaza conform cu puterile lor. Oamenii fac ce fac pentru ca pot, pentru ca legile universului le permit. Si nu numai oamenii ci toate fiintele. Un urs mananca un peste pentru ca poate. cand un peste creste sufiecient de mare manaca un urs pentru ca poate. Un om taie un copac pentru ca poate. Copacul nu poate sa-l taie pe om. Vorba lui Nichita Stanescu, Daca florile ar putea oferi ofrande intre ele din bucati de celelalte fiinte, oare ce parti din om le-ar utiliza ca sa faca un buchet? Mediteaza la chestia asta de fiecare data cand mergi in vizita la cineva si cumperi un buchet de flori.


Replica:

"A putea" nu justifica violenta indiferent de forma acesteia.

"Cei ce pot" de cele mai multe ori isi justifica agresiunile subtile sau grosiere cu tipul acesta de gandire - este normal ca cei puternici sa-i domine si subjuge pe cei slabi - fiind intoxicati cu un sentiment de siguranta, libertate si putere. Natura este cel mai bun exemplu. Insa se inseala amarnic.


"Foamea omului" este o foame speciala pentru ca atunci cand vizeaza forme ...este insatiabila ("apuca cat mai mult") si aceasta produce dezechilibre mai devreme sau mai tarziu.

'Cand cei ce pot' nu se mai opresc....gandeste-te la consecinte.
Se pot vedea cu ochiul liber ...de la paduri goale sau defrisate la buzunare goale.

O contrareactie este inevitabila...asa ca violenta subtila in cele din urma coace violenta manifesta in toata grozavia ei.

Una este filosofia...alta este durerea care patrunde in carne sub forma bolii, securii sau glontului.

Ai dreptate. Aceasta este realitatea noastra, in care cei "ce nu pot" sufera mai mult decat "cei ce pot" in anumite cuante temporale.

"Cei ce pot" acum se autoiluzioneaza cu senzatia potentei, pentru ca "nu vor mai putea maine"...aceasta este o forma de justitie cauzala.

Cand rupem flori...inducem suferinta.

Orice am face ...."macam" din ceilalti sau celelalte forme ...si pentru asta platim mai scump decat ne putem imagina.

Aceasta este inchisoarea atroce in care ne aflam.

Suferinta este o normalitate intr-un ecosistem bazat pe procese trofice. Dar aceasta realitate este o singularitate degenerata in multitudinea de suprarealitati.

A o extrapola si considera o normalitate absoluta, din punctul meu de vedere este o greseala.

Fagocitoza aceasta perpetua, incolaceala inconceptibila a miriadelor de procese de asimilare si dezintegrare la nivel macro si microcosmic se numeste "vana". Este un proces crud care se desfasoara cu precizie de ceasornic, in care toate formele "clocotesc" - sunt asamblate pentru a fi zdobite si din nou reasamblate pentru a fi dezintegrate de la nivel subatomic la macrouniversuri...la infinit.

Omul insa poate sa vada mai profund, dincolo de aceasta "normalitate cinica" si sa se sustraga progresiv suvoiului de reflexe "ucigase".

Nu degeaba se spune: "Sa nu ucizi!" - semnificatia este mult mai adanca decat pare la prima vedere.