Destinatia posibila a celor ce parasesc ortodoxia e iadul

[stefan florin]

În prealabil postat de Dumitru73

vad ca te declari ortodox.
pai ce facem? luam de bune apocrifele, sau nu?

atat timp cat apocrifele nu contrazic scrierile canonice, nu vad de ce nu ar fi bune. Doamne ajuta!

[Dumitru73]

În prealabil postat de stefan florin

atat timp cat apocrifele nu contrazic scrierile canonice, nu vad de ce nu ar fi bune. Doamne ajuta!

credem sau nu in ele?
sa-ti adu aminte ca Apocalipsa nu a fosta de la inceput inclusa in canonul NT.
sau ca "Epistola lui Barnaba" sau "Păstorul lui Hermas" ce sunt prezente în cea mai veche Biblie din lume, nu fac parte din actualul canon al NT?
asadar, ce este o scriere apocrifa?

În prealabil postat de Dumitru73

asadar, ce este o scriere apocrifa?

apokripto = a ascunde, ; — apokrifos = ascuns, nesigur, secret.

(despre scrieri) care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică.

Criteriile dupa care se iau decizia de a nu recunoaste autenticitatea acelei scrieri, nu sunt infailibile , afara de cazul in care , cel in cauza (responsabil cu canonizarea) traieste prezenta lui Dumnezeu. Doar Harul sau, poate cunoaste adevarul si deci prin El, si cel in cauza.
Ratiunea, fie ea si perfecta, are un punct de limita. Nu este instumentul , destinat cunoasterii spirituale, ultime.

[Dumitru73]

În prealabil postat de sunsray

apokripto = a ascunde, ; — apokrifos = ascuns, nesigur, secret.

(despre scrieri) care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică.

Criteriile dupa care se iau decizia de a nu recunoaste autenticitatea acelei scrieri, nu sunt infailibile , afara de cazul in care , cel in cauza (responsabil cu canonizarea) traieste prezenta lui Dumnezeu. Doar Harul sau, poate cunoaste adevarul si deci prin El, si cel in cauza.
Ratiunea, fie ea si perfecta, are un punct de limita. Nu este instumentul , destinat cunoasterii spirituale, ultime.

in concluzie, credem doar ce ne convine din apocrife.

[morroshan]

În prealabil postat de dobrin7m

Ma iertati ca vin cu acest cuvant.
Pot sa va spun insa ca daca credeti ca ati facut fapte bune, si ati fost model poe vremea cand ati fost ortodox doar cu gandul ca asa va mantuiti ati gresit foarte mult si nu ati stiut care este cu adevarat credinta ortodoxa. Pentru ca nu asta este credinta ortodoxa.

Va multumesc pentru raspunsul care l-ati dat. Nu trebuie sa va cereti iertare pentru ca nu ati gresit cu nimic fata de mine. Suntem aici sa ne spunem opiniile si asta nu ar trebui sa jigneasca pe nimeni :)

În prealabil postat de dobrin7m

Nu facem fapte bune sa ne mantuim ci facem fapte bune sa ne vindecam de pacat. daca sunteti mandru nu veti reusi sa scapati de mandrie decat facand faptele smereniei. daca sunteti egoist nu veti reusi sa scapati de egoism decat facand faptele milosteniei si iubirii de semeni.

Vedeti Dumneavoastra, doar dupa ce am inteles jertfa lui Hristos cu adevarat (lucru care nu s-a intamplat la nivel intelectual ci la nivel sufletesc - si asta prin harul lui si nu prin intelepciunea mea) abia atunci am putut sa ma uit inapoi si sa vad de fapt ca toate faptele mele au fost zero. Pana atunci am crezut ca tot ce fac, fac bine. Acum nu fac fapte bune nici pentru ca sa ma mantui nici ca sa ma vindec de pacat. Le fac pentru ca asta este natura noua care o am in Hristos. Nu fac nici un efort sa le fac si le fac din dragoste pentru El. Acum pentru ca stiu cu adevarat ca fac parte din familia Lui (prin dragostea, harul si lucrarea de la cruce a Lui) ma aliniez la standardele lui din dragoste pentru El si nu pentru ca vreau sa ma mantuiesc sau sa mi se ierte pacatele.

În prealabil postat de dobrin7m

Scopul ortodoxului nu este mantuirea ci este sfintenia ce o primesti prin Duh Sfant.

Aveti dreptate, scopul oricarui crestin este sfintenia si asta se primeste doar prin Duhul Sfant. Dar atata timp cand eu nu am siguranta mantuirii toate faptele mele se vor concentra inspre aceasta.Dar fiind ca stiu ca prin jertfa lui Isus, prin harul Lui si prin credinta mea sunt parte din familia lui Dumnezeu, mantuirea nu mai e o problema de care sa ma ingrijesc. A avut Domul grija de ea. Acum fiind parte din familia Lui, eu nu mai pot sa fac neleguiri din cel putin doua motive. In primul rand pentru ca stiu ca asta merge impotriva Lui si adauga la suferinta care a avut-o la cruce. In al doilea rand nu pot sa o fac pentru ca daca o fac ii distrug reputatia in fata necredinciosiilor. Unul care nu crede in Dumnezeu se uita la mine si zice: "tu vii si imi spui mie de Dumnezeu si uite tu faci cutare si cutare lucru?" Luati cazul din Epistola lui Iacov.
21. Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
Intamplarea aceasta a avut loc in Geneza 22:9-12 dar ea a avut loc la multi ani dupa ce Avraam a fost declarat drept de Dumnezeu (Geneze 12:1-7; 15:6)
Deci prin credinta esti facut drept in fata lui Dumnezeu iar prin fapte esti drept in fata oamenilor. Binenteles ca acestea merg intotdeauna impreuna. Nu o sa gasesti niciodata un om care are o inima regenerata de Domnul Isus si sa nu aiba fapte. Doar ca faptele care le face sunt din dragoste pentru Dumnezeu si pentru oameni si nu ca sa primeasca ceva din cauza asta (mantuire sau iertare de pacate)

În prealabil postat de dobrin7m

Ati inteles total gresit credinta si ati aplicat-o la fel de gresit. de aceea ati ajuns intr-un impas insa neavand langa dvs un om cu adevarat intelept ati fost prada usoara ratacitilor.

Nu vreau sa merg pe calea religiilor acum si sa intreb in care din religii sunt oamenii intelepti si care sunt ratacitii pentru ca (o spun din nou) asta depinde de ce religie e omul cu care discut. Intotdeauna omul o sa incerce sa isi apere religia pentru ca daca ar considera ca e gresita nu ar fi in ea.Dar revenind la intelepciune, Apostolul Pavel spune in Epistola Intaia catre Corinteni capitolul I:
7. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.
18. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.
21. Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.
22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune,
23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.
...
26. Căci, priviţi chemarea voastră, fraţilor, că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de bun neam;
27. Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari;
28. Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt

Doua lucruri se pot deduce de aici; unu ca Dumnezeu a ales sa mantuiasca prin nebunia provavaduirii si nu prin intelepciunea cuvantului si doi ca nu trebuie sa fii intelept pentru asta.
Daca mergem mai departe la capitolul II
1. Şi eu, fraţilor, când am venit la voi şi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înţelept.
2. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit.

Asta e ceea ce trebuie sa stie un crestin in fiecare zi. Aceasta e reinoirea mintii in fiecare zi. Rastignirea lui Hristos sa fie in fiecare clipa in inimile noastre. Sa stiu in fiecare zi ca eu l-am pus pe cruce si din cauza mea a murit.

Ca si concluzie adevarul este foarte simplu iar intelepciunea este Isus Hristos rastignit.

În prealabil postat de dobrin7m

Calea care ne ofera sfintirea , au incercat-o sfintii nostri, sunt exeprienta lor pe care ne-auporedat-o noua. Nimeni mai bine ca ei nu stiu cum este sa te lupti cu diavolul mandriei sau al maniei sau al egoismului, si nimeni mai bine ca ei nu au reusit sa ii invinga.
Aceasta cale a ortodoxiei este cea care le imbina pe toate. Asa cum spunea Sf. Teofan Zavoratul, toti isi spun ca au biserici, insa unele au doar capul si le lipsesc picioarele sau mainile, altele au mainele si le lipsesc capul insa biserica ortodoxa din acest punct de vedere este intreaga cu cap , maini si picioare. Pe toate scrie biserica dar sunt ele toate cu adevarat biserici? Bisericii ortodoxe nu ii lipseste nimic ca sa dobandim Duhul Sfant insa noi trebuie sa fim intelepti si sa stim cum sa pasim pe aceasta cale. iar daca nu stim atunci sa coboram mandria si cu capul plecat sa mergem la un parinte induhovnicit sa ne invete.

Calea care ne ofera sfintirea este Isus Hristos. Nu o sa ma sfintesc niciodata uitandu-ma la ce fac altii sau citind despre ei. Pacatul se invinge prin Cuvantul lui Dumnezeu care este Biblia si nu marturia altora. Isus cand a fost temptat a folosit doar cuvantul lui Dumnezeu pentru a invinge temptatia. In Epistola catre Efeseni capitolul 6 spune:
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru ce e sabia duhului daca nu pentru a contracara loviturile diavolului. Si ce este aceasta sabie? - cuvantul lui Dumnezeu.Cuvantul lui Dumnezeu e puternic, in epistola catre Evrei capitolul 4 spune
12. Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii
Deci vreau sa scot pacatul din viata mea trebuie sa imi fie saturata mintea cu cuvantul lui Dumnezeu. Iar prin pocainta si rugaciune stiu ca il voi invinge pentru ca cel ce este in mine este mai mare decat cel ce este in lume (Intaia epistola a lui Ioan 4:4).

În prealabil postat de dobrin7m

Daca faceati asta astazi erati alt om care ar fi inteles cu adevarat ca faptele bune nu se fac pentru mantuire ci pentru curatire.

Prin puterea lui Hristos, prin harul si dragostea Lui sunt un alt om acum - a lui sa fie slava in vecii vecilor. Nu am cuvinte sa ma exprim cat m-a schimbat si ma schimba in fiecare zi. Nici o religie din lumea asta nu o sa poata sa imi ofere asta.

În prealabil postat de dobrin7m

Ma iertati inca odata ca va zic toate astea si nu va necajiti pe mine.
Dumnezeu sa va dea minte luminata !

Din nou nu e nevoie sa va cereti iertare. Sunt tot mai putine lucruri care sa ma jigneasca in lumea asta. Nu prea am ce sa mai apar in mine.
Cat despre mintea luminata, daca e ceva pentru care ma rog zilnic asta e unul dintre ele. Stiu ca sunt departe de a intelege toate lucrurile dar stiu ca Domnul are putere sa imi dea intelepciune si sa ma creasca in sfintenie pana o sa ma mut cu el si o sa il vad fata in fata - slavit sa fie numele Lui.

[morroshan]

În prealabil postat de nutucutu

Domnule, nu stiu ce v-a facut sa renuntati la drumul pe care ati pornit si pe care l-ati abandonat. Ati remarcat foarte bine ca activitatea religioasa fara dorinta de unire cu Domnul nostru e fix zero. Insa, prin absolut toate activitatile pe care le-ati facut ii puteati da slava Domnului. Ati mers 30 km pe jos pina la o minastire? Ii puteati oferi aceasta jertfa Domnului pentru cei care merg pe carari gresite. Ati tinut post negru? Ii puteati oferi aceasta jertfa Domnului pentru toti cei care pacatuiesc prin lacomie. Si asa mai departe.

Mie mi se pare ca ceea ce ati facut dumneavoastra e un caz tipic de inselare. Diavolul, suparat fiind ca l-ati deranjat atita fiind un bun crestin orodox, a actionat pe calea obisnuita: v-a transmis ca tot ceea ce faceti e inutil. Acum, nu numai ca nu mai faceti toate aceste jertfe, insa si spuneti ca e corect cum procedati doar "pentru ca va simtiti ca un copil mindru de cine e Tatal lui". Cum bine ati remarcat, noi pacatosii trebuia sa fim pe cruce. Si multi dintre noi incercam sa ne tinem de aceasta cruce, fiecare cum putem: unul tine post, altul merge pe jos in loc sa ia taxiul, altul bea apa in loc de suc. Sint lucruri marunte, dar ele formeaza micile jertfe pe care i le putem oferi zilnic Domnului nostru.

Va multumesc de raspuns. Nu stiu cat de mult l-am deranjat pe diavol prin activitatea mea pentru ca acum cand ma uit inapoi pot sa spun fara cea mai mica indoiala ca eram al lui. Vedeti Dumneavoastra abia dupa ce Dumnezeu, prin harul lui m-a inviat am putut sa inteleg pacatul. Sa il vad in viata mea si nu numai atat dar sa il urasc cum nu am urat pe nimeni si nimic altceva. Oamenii, cand le vorbesc despre harul mantuirii cred ca asta imi da o licenta de pacatuit dar ce nu inteleg ei e ca eu urasc pacatul. Nu imi gasesc placerea in el si ma simt mizerabil in momentul in care se intampla sa cad in el. Multumiri ii aduc lui Dumnezeu ca ma iarta de fiecare data prin dragostea si harul sau.
Faptele care le fac acum sunt inspre gloria Lui si nu sunt deloc jertfe. El imi da puterea sa le fac cum as putea sa spun ca sunt o jertfa pentru mine? A lui sa fie toata slava.

În prealabil postat de nutucutu

spuneti ca e corect cum procedati doar "pentru ca va simtiti ca un copil mindru de cine e Tatal lui"

cred ca ati inteles gresit ce am vrut sa spun. Comparatia a fost pentru motivul pentru care il marturisesc pe Hristos si nu pentru cum ma simt eu.

În prealabil postat de nutucutu

Dumneavoastra credeti ca v-ati nascut din nou numai pentru ca va simtiti bine?

Nu sunt sigur de unde ati dedus dumneavostra acest lucru dar daca din ceea ce am spus eu asta se deduce imi cer scuze. Nu m-am nascut din nou pentru ca ma simt bine ci pentru ca prin harul Lui El a decis sa ma nasca din nou. Si prin asta mi-a adus la cunostinta cat sunt de pacatos si ce inseamna jertfa lui. Eu trebuia sa fiu pe cruce si nu El. Am plans 3 zile cand am realizat(la nivel sufletesc si nu intelectual)acest lucru si plang de cate ori imi aduc aminte. Dumneavoastra considerati asta ca ma face sa ma simt bine? Dar pentru ca El ma iubeste m-a ridica din starea asta si ma pune alaturi de El si ma numeste fiul Lui - asta e ceea ce imi da pace si bucurie. Asta e ceea ce ma face sa ma simt bine daca e sa cautam un motiv pentru asta dar toata gloria e a Lui si nu a mea

În prealabil postat de nutucutu

Referitor la ceea ce ati gindit atunci cind erati un bun crestin, ca Domnul ar fi bucuros sa va aiba in Rai. Cititi invataturile sfintilor si veti vedea ca si ei s-au luptat cu genul acesta de ginduri pina sa ajunga la adevarata smerenie. Si ei s-au luptat cu imboldul renuntarii, si lor le-a trecut prin cap ca stradania lor e fara sens, si lor li s-a parut la un moment dat ca sint desavirsiti; unii din ei chiar au fost ispitit sa se sinucida. Dar asta e lupta noastra cu cel rau. Imi pare rau pentru dumneavoastra ca ati renuntat la aceasta lupta.

Nu stiu de unde ati dedus ca am renuntat la lupta cu cel rau. Abia acum ii simt prezenta cu adevarat. Abia acum stiu ca lupt impotriva lui. Si prin Isus Hristos pot sa inving raul in fiecare zi. Pentru ca este mai mare cel care este in mine decat cel care este in lume.

În prealabil postat de Dumitru73

in concluzie, credem doar ce ne convine din apocrife.

Adevarul este adevar si daca ne convine noua[egoului nostru] sau nu.
Insa cine ne-a facut, sigur s-a gandit dinainte ca nu vom putea fi fericiti fara a cunoaste vreodata adevarul [caci tocmai in asta consta, si atunci vine, fericirea, cand fiinta creata cunoaste adevarul]. si deci a si pus in noi posibilitatea[si capacitatea] de a-l (re)cunoaste.

Credinta [autentica] , pe care o doreste si Dumnezeu, Tatal , de la noi , este una libera, izvorata din prorpia noastra intelgere interioara, a ceea ce initial am acceptat ca fiind bun si adevarat [datorita faptului] ca am fost incredintati launtric de dragostea- dincolo de cuvinte.
Este asa precum un copil , mic, simte si este incredintat launtric de dragostea mamei, sau a tatalui sau , atunci cand acestia ii vorbeste sau ii promit, si accepta tot ce ii se spune cu bucurie si incredere, fara sa cerceteze [cu mintea] daca este adevarat sau corect,( caci nici nu poate inca).
Apoi, mai tarziu, cand este mare, vede [si cu mintea] ca a fost bun si adevarat ce a acceptat initial [cu inima].
Nici un parinte adevarat, nu ar avea vreo placere daca vreunul [sau mai multi] din copii sai , [il] acepta ca el este parintele lor, pentru ca au auzit de la ceilalti, sau ca asa scrie in cutare document, deci intrun mod mecanic, formal, fara participarea intelegerii sentimentale, a inimii.
Un parinte adevarat, isi doreste ca ceilalti sa il recunoasca ca atare, nu pentru el insusi - el personal nu are nevoie de aceasta recunoastere - ci pentru ei, caci recunoscand si acceptand asta [pe el ca parinte], ei isi pun toata atentia si increderea, - in rezolvarea lipsurilor si problemelor lor, in implinirea deplina - in el .
Dumnezeu a dat legiele acelea [prin Moise] , nu ca un om [conducator]caruia ii este frica ca populatia sa nu scape de sub control, deci pentru pastrarea ordinii lumesti . Ci le-a dat ca un dar, - ele reveland ordinea - in veci neschimbabila- care a fost implementata in tot universul, ca el sa poata exista. Ele au fost data ca tot cel care doreste sa traiasca in armonie cu legile spirituale, ca astfel sa aiba o viata interioara deplina, sa aiba si drumul de urmat.

O simpla acceptare a unei scriei ca fiind adevarata, si ramanerea in acest stadiu, nu are valoare pentru nimeni.

Doar actiunea [faptuirea] este cea care poate revela miezul unei invataturi.

[Dumitru73]

În prealabil postat de sunsray

Adevarul este adevar si daca ne convine noua[egoului nostru] sau nu.
Insa cine ne-a facut, sigur s-a gandit dinainte ca nu vom putea fi fericiti fara a cunoaste vreodata adevarul [caci tocmai in asta consta, si atunci vine, fericirea, cand fiinta creata cunoaste adevarul]. si deci a si pus in noi posibilitatea[si capacitatea] de a-l (re)cunoaste.

Credinta [autentica] , pe care o doreste si Dumnezeu, Tatal , de la noi , este una libera, izvorata din prorpia noastra intelgere interioara, a ceea ce initial am acceptat ca fiind bun si adevarat [datorita faptului] ca am fost incredintati launtric de dragostea- dincolo de cuvinte.
Este asa precum un copil , mic, simte si este incredintat launtric de dragostea mamei, sau a tatalui sau , atunci cand acestia ii vorbeste sau ii promit, si accepta tot ce ii se spune cu bucurie si incredere, fara sa cerceteze [cu mintea] daca este adevarat sau corect,( caci nici nu poate inca).
Apoi, mai tarziu, cand este mare, vede [si cu mintea] ca a fost bun si adevarat ce a acceptat initial [cu inima].
Nici un parinte adevarat, nu ar avea vreo placere daca vreunul [sau mai multi] din copii sai , [il] acepta ca el este parintele lor, pentru ca au auzit de la ceilalti, sau ca asa scrie in cutare document, deci intrun mod mecanic, formal, fara participarea intelegerii sentimentale, a inimii.
Un parinte adevarat, isi doreste ca ceilalti sa il recunoasca ca atare, nu pentru el insusi - el personal nu are nevoie de aceasta recunoastere - ci pentru ei, caci recunoscand si acceptand asta [pe el ca parinte], ei isi pun toata atentia si increderea, - in rezolvarea lipsurilor si problemelor lor, in implinirea deplina - in el .
Dumnezeu a dat legiele acelea [prin Moise] , nu ca un om [conducator]caruia ii este frica ca populatia sa nu scape de sub control, deci pentru pastrarea ordinii lumesti . Ci le-a dat ca un dar, - ele reveland ordinea - in veci neschimbabila- care a fost implementata in tot universul, ca el sa poata exista. Ele au fost data ca tot cel care doreste sa traiasca in armonie cu legile spirituale, ca astfel sa aiba o viata interioara deplina, sa aiba si drumul de urmat.

O simpla acceptare a unei scriei ca fiind adevarata, si ramanerea in acest stadiu, nu are valoare pentru nimeni.

Doar actiunea [faptuirea] este cea care poate revela miezul unei invataturi.

Adevarul ... Adevarat ...
exista si Adevar fals? sau mai putin Adevarat?
aici intervine subiectivismul nostru.

"Credinta [autentica] , pe care o doreste si Dumnezeu, Tatal , de la noi , este una libera, izvorata din prorpia noastra intelgere interioara"
pare o idee corecta. dar cand propria intelegere nu este conforma cu dogma? care, culmea, este scrisa de oameni.

[stefan florin]

În prealabil postat de Dumitru73

credem sau nu in ele?
sa-ti adu aminte ca Apocalipsa nu a fosta de la inceput inclusa in canonul NT.
sau ca "Epistola lui Barnaba" sau "Păstorul lui Hermas" ce sunt prezente în cea mai veche Biblie din lume, nu fac parte din actualul canon al NT?
asadar, ce este o scriere apocrifa?

cea mai veche Biblie din lume este Codex Sinaiticus si nu cuprinde Epistola lui Barnaba sau Pastorul lui Hermes. Doamne ajuta!

[stefan florin]

În prealabil postat de Dumitru73

in concluzie, credem doar ce ne convine din apocrife.

ramane la atitudinea dumneavoastra. Doamne ajuta!