Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[Solveig]

În prealabil postat de glykys

Doamna Dorina, in primul rand ca eu nu tin sa fiu pe placul nimanui. Am cochetat odata cu aceasta idee, dar acum nu. Spun ce am de spus, chiar daca nu e comod, daca interlocutorul gaseste ceva bun si folositor in vorbele mele, sa se foloseasca, daca nu, sa treaca mai departe si sa gandeasca ce vrea, eu sunt impacata ca am spus ce am avut de spus.

In al doilea rand, remarc un lucru, si din experienta mea din viata reala, si din cea de pe forum si chiar din vorbele dvs. din acest citat: ai batrani, ai cu experienta multa, care ar avea ce sa ii invete pe aia tineri, mici si prosti, unde sunt?! De ce nu ii invata, de ce se abtin, de ce nu impartasesc din experienta lor cand trebuie? Le e teama sa primeasca critici, sa fie mai prost vazuti? Uitati, un user care spune ca nu sunt rea - nu stiu la cate mesaje i-am replicat, spunandu-i ca nu e bine ce face, ca e pacat in fata Domnului sa traiasca necununati ani la randul - mi-a facut observatie, ca dvs., cum indraznesc eu sa vorbesc, din postura mea de om mai tanar si necasatorit, despre asemenea lucruri?

Va intreb, oare trebuie sa fiu casatorita ca sa stiu ca desfranarea e un pacat?! Pai am indraznit, pentru ca am vazut ca aproape nimeni nu a luat atitudine. Persoanele in varsta, cu copii si experienta de viata duhovniceasca, nu au zis nimic. Oare de ce?! Ca daca vad si tac, inseamna ca nu ma bag si ca iau si eu parte la pacat.

Osandim pacatul, si nu pacatosul; problema este ca adeseori pacatul devine o parte esentiala din om si de aceea poate unii nu mai reusesc sa faca distinctia.

Oare trebuie sa fiu casatorita ca sa stiu ca neglijarea familiei nu e in duhul lui Dumnezeu?! Oare trebuie sa fiu casatorita ca sa cunosc care sunt scopurile casatoriei? Cele mai multe scrieri despre casatorie tot de la monahi le avem, oare si lor ar trebui sa le reprosam ca au scris ce au scris in necunostinta de cauza, numai pentru ca nu ne convin noua?


De aia am ajuns unde am ajuns, ca nu mai avem invatatori, ca nu mai suportam sa primim critici, ne credem toti vamesi si ii vedem pe toti farisei... Si daca cei tineri vad ca cei batrani, care ar fi indreptatiti sa faca si sa zica, tac, o fac ei, fireste, cu toate riscurile care decurg de aici: cu mai putin tact, cu mai putina credinta, cu mai putina dragoste, fiecare la masura lui....


Si ca sa fiu in sfarsit on topic, mi-am permis sa scriu ce am scris, in virtutea faptului ca ii cunosc toata familia lui Ioan Cezar, ca am observat anumite lucruri, ca mi-a cerut candva ajutorul intr-un anumit aspect spiritual, deci in virtutea legaturilor care s-au creat, mi-am permis sa fac o mustrare, care sa ii fie spre luare aminte si nu spre ispitire. Ca am considerat ca acest ajutor trebuie sa fie de mustrare si nu de indreptatire este alegerea mea personala, pe care mi-o asum, cu tot devotamentul pentru un om in nevoie si in cautare si cu toate riscurile pe care le presupune. La fel cum dvs. ati gasit de cuviinta, din grija duhovniceasca, fireste, sa ma corectati, tot astfel am procedat si eu.

Imi cer iertare daca am suparat pe cineva cu tonul postarilor mele. Nu putem vorbi mereu cu dulceata, ca altfel riscam sa facem diabet! :)

Nu are rost sa te ocupi cu asemenea ganduri si sfaturi. Toti traim in desfranare. Poate unii nu mai fac pacate asa grosiere, dar toti suntem desfranati si intinati... si unii din cei care fac un anumit pacat se lupta de mii de ori mai mult cu el decat cei care nu il fac (pentru ca sunt tinuti de Domnul si nu prin osteneala proprie).
Exista situatii de trai in pacat (orice pacat ar fi) din care este omeneste imposibil sa iesi, dar si in aceste situatii (sau mai ales atunci), Domnul aude strigatul de ajutor al omului, oricat de stins ar fi..El nu e niciodata brutal,ne asteapta, are rabdare cu noi, are incredere in noi, cu usurinta ne lasa toate pacatele de fiecare daca cand ii cerem iertare...
Eu as vrea ca toata lumea sa vorbesca cu dulceata; cu dulceata Sf Serafim de Sarov care le spunea tuturor "bucuria mea".

[cristiboss56]

În prealabil postat de Solveig

Nu are rost sa te ocupi cu asemenea ganduri si sfaturi. Toti traim in desfranare..

E uite , ca are rost , si nu toti traiesc in desfranare ! Te rog sa-ti masori cuvintele , sa le cantaresti bine , iar de nu sti ce vrei a spune , tacerea e de aur . O cunosti pe glykis ?

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de cristiboss56

Si eu am fost mustrat de Mirela in direct , dar nu m-am suparat ! Un adevarat prieten asa procedeaza . Pare ciudat pentru multi dintre noi asa ceva , dar asta-i prietenia adevarata . Nu ascunzand mizeria sub covor , realizam improspatarea si curatirea casei sufletului nostru , ci taind in carne vie ! E dureos , dar eficace ! Un om echilibrat va realiza in timp binele facut !Iti pun o intrebare : de esti desfranat si traiesti in desfranare , vi aici pe un forum Ortodox si imi ti lectii de credinta , de smerenie , de induhovnicire ? Asa procedeaza un om cat de cat normal ? Nu , cred !
Din tot sufletul iertare , dar metoda aplicata de glykis e ca un strigat , un strigat ultim de trezire din amorteala asta tampa si nesimtita !
Doamne ajuta !

Wow...eu ma retrag din judecarea in grup ce se petrece aici. Ce tot spui de desfranare frate? Si daca este careva desfranat trebuie sa faci o asa 'mustrare'? De ce nu faceti mustrarea intre sase ochi atunci si siliti si pe altii la judecata?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Wow...eu ma retrag din judecarea in grup ce se petrece aici. Ce tot spui de desfranare frate? Si daca este careva desfranat trebuie sa faci o asa 'mustrare'? De ce nu faceti mustrarea intre sase ochi atunci si siliti si pe altii la judecata?

Nici mie nu-mi face placere a discuta astfel , dar , pentru ca exista un dar , "conflictul " a fost declansat de Ioan , nu numai in postarea de aici , ci este venit dintr un trecut nu prea indepartat . Dar e bine a ne opri de la dezbaterea asta si de a trece la subiectul in sine , fara nominalizari ce nu aduc vad rod aici !
Doamne ajuta !

[Solveig]

În prealabil postat de cristiboss56

E uite , ca are rost , si nu toti traiesc in desfranare ! Te rog sa-ti masori cuvintele , sa le cantaresti bine , iar de nu sti ce vrei a spune , tacerea e de aur . O cunosti pe glykis ?

Nu m-am exprimat prea bine; vroiam sa spun toti suntem desfranati (chiar daca nu toti traiesc in desfranarea aceea la care ne referim cand vorbim despre asta in mod obisnuit); toti avem mintea si inima intinate, inclusiv de pacatul desfrnarii, care e mai general. Nu m-am referit la nimeni, bineinteles. Am raspuns doar unor ganduri.

[anna21]

În prealabil postat de fallen

Imi cer scuze, ai dreptate, nu aveam de ce sa ma bag in discutia deschisa de dl. N, dar initial am fost si eu ca si tine putin uimita de faptul ca si dlui, familist convins si cu experienta intampina dificultati.
Apoi am gasit de cuviinta sa-l incurajez pe "romanbun" care pare sa fie mai la inceput de drum, dpdv spiritual. Poate nu trebuia sa dezvalui ce mi-a spus duhovnicul, intr-adevar, m-am gandit si eu. Fiecare are situatia lui, nu seamana una cu alta, nu stim noi ce-i in casa omului.
Dupa parerea mea, sper sa nu se supere, cred ca Glykys vorbeste mai mult dpdv idealist despre casnicie, nu zic ca n-are dreptate, dar nu cred ca vb din propria experienta.
Pe Anna n-o inteleg prea bine de ce considera ca unii trebuie sa "suporte", iar altii nu. Nu e vorba ca ar avea vreun merit aia care rabda, bravo lor celor care se descurca cu propriile puteri, dar e vroba si de niste sentimente investite pe care nu le poti arunca la gunoi.
Si acum, pe bune, are cineva o viata perfecta? Ar trebui sa fim multumiti ca ne avem unul pe altul si un acoperis deasupra capului, si pe Dumnezeu care ne are in paza.

Draga mea, eu insist pt ca in postarile tale ma regasesc pe mine cu multi ani in urma, cand imi idolatrizam logodnicul (fara exagerare) si-mi insuseam cu constiinciozitate orice critica (oricat de neinsemnata) venita din partea lui.. Gandidu-ma ca vai, ce lucru extraordinar ca un barbat atat de perfect m-a ales pe mine atat de imperfecta (de fapt nici acum nu pricep ce s-a intamplat, dar nu mai are importanta).
Din postarile tale, te regasesc in aceeasi ipostaza (cu unele diferente) si in aceeasi eroare: cum ca trebuie sa te straduiesti sa-i implinesti asteptarile pt ca esti mai putin decat el.
NU, nu asteptarile lui trebuie sa le implinesti, ci poruncile lui Dumnezeu.
Nu trebuie sa te lasi facuta cu ou si cu otet de el pt. ca nefiind sotul tau, NU-I DATOREZI ASCULTARE.
Ceea ce pentru o femeie maritata este o scoala a rabdarii, pentru tine este doar o scoala a lipsei de demnitate.
Esti in aceeasi situatie a celor care postesc cu mancarea dar fumeaza (sau altele), dar in capul lor cred ca fac pe placul lui Dumnezeu.

Relatia de concubinaj nu este la fel ca si casatoria sau un fel de casatorie. Diferenta este enorma!
Chiar daca sunt ispite multe si probleme, atunci cand cer ajutorul lui Dumnezeu am speranta ca-l voi primi pentru ca ne-am unit in Taina Cununiei si cred ca nu ne lasa Dumnezeu chiar daca lucrurile merg greu. Am incredere ca nu ne lasa.
Cum as putea eu sa ma rog dintr-o relatie de concubinaj? Sa-I cer.. ce? Trai bun in pacat?

Apoi daca rabdarea in casnicie este buna, rabdarea in concubinaj iti distruge busola morala, sterge linia si asa greu de vazut intre bine si rau.

Ti se pare ca sunteti doi, dar nu sunteti. Este o iluzie. Cine v-a unit?

[cristiboss56]

În prealabil postat de anna21

Eu sunt foarte nedumerita.
Nu mi-as fi imaginat casatoria ca o lupta cu celalalt.

Citez: "Pe de altă parte, lupta, atât cu sine cât şi cu celălalt, începea să se intensifice, iar ştiinţă despre cum trebuie purtată, despre când trebuie să învingi şi când să te laşi învins, despre lucrurile la care trebuie să renunţi şi cele la care nu trebuie cu niciun chip să renunţi nu aveam. "

Cum adica sa invingi sau sa te lasi invins? Miza care este? Orgoliul?

Ar fi chiar culmea sa ne luptam cu noi insine , mai ales ca suntem mandri nevoie mare . Cum sa ma lupt cu ea si ea cu mine , cand ea sunt eu , iar eu sunt ea , mai ales dupa mai bine de 25 de ani , ne confundam atat de usor si culmea semanam si fizic ! N-ai vazut ca dupa niste ani sotul seamana cu sotia si invers ? Deci cine lupta cu cine ?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Solveig

Nu m-am exprimat prea bine; vroiam sa spun toti suntem desfranati (chiar daca nu toti traiesc in desfranarea aceea la care ne referim cand vorbim despre asta in mod obisnuit); toti avem mintea si inima intinate, inclusiv de pacatul desfrnarii, care e mai general. Nu m-am referit la nimeni, bineinteles. Am raspuns doar unor ganduri.

Imi cer si eu scuze , daca nu am inteles prea bine mesajul tau !
Doamne ajuta !

În prealabil postat de glykys

Frate Ioan Cezar, te rog eu mult, du-te la sotia ta, imbratiseaz-o si cere-i iertare ca ai facut-o sa plangi, in timp ce stateai la palavre cu acesti farisei, falsi invatatori si crestini de cauciuc de pe acest forum, in timp ce avea nevoie de ajutorul tau fizic si concret! Du-te la Tudor, poate vrea sa ii spui o poveste, poate are nevoie de tatal lui si tu iti pierzi timpul cu noi! Ca tu ai marturisit si inca public, nu le-am scos eu din palarie.

M ierti ca noi, femeile, nu ne ridicam la asteptarile tale filosofice, psihologice, mistice si religioase si dorim ceva mai mult decat cuvinte imprastiate in vazduh.

Sa ne lumineze si sa ne ierte Dumnezeu pe toti! Eu atat am avut de spus despre acest subiect!

Revin cu aceeasi rugaminte: spre binele nostru, al tuturor de aici, revezi cuvintele tale imaginindu-ti o clipa ca porti alti ochi, alte porniri decat cele obisnuite. Uite, daca nu iti cer prea mult, priveste-le cu ... ochii mei (intrucat spui ca ma cunosti) sau, daca doresti si crezi ca este potrivit, priveste chiar cu ochii sotiei mele. Sau poate, si mai bine, priveste te rog prin ochii lui Tudor cuvintele pe care mi le-ai adresat. (Sa te imaginezi in locul Mariei inca nu iti cer, ar fi, poate, cu totul nepotrivit.)

Si eu ma retrag din acest (dificil) dialog. Cu adevarat nu voiesc sa ii supar pe cei care citesc acest topic frumos si folositor. Fratilor si surorilor, va cer iertare ca am semanat flori (in inchipuirea mea) si iata, au rasarit spini. Iertati-ma ca nu m-am priceput. Si, cine o putea, rog sa se roage si pentru mine, ca Domnul sa ma miluiasca. Faca-se Voia Lui! AMIN+

În prealabil postat de cristiboss56

Iti pun o intrebare : de esti desfranat si traiesti in desfranare, vii aici pe un forum Ortodox si imi tii lectii de credinta , de smerenie , de induhovnicire ? Asa procedeaza un om cat de cat normal ? Nu , cred !
Din tot sufletul iertare , dar metoda aplicata de glykis e ca un strigat , un strigat ultim de trezire din amorteala asta tampa si nesimtita !
Doamne ajuta !

Imi cer iertare daca am lasat impresia ca tin lectii.
Am crezut, uneori, ca impartasesc din experienta mea de viata si ca unele lucruri pot fi prilej de reflectie folositoare pentru semeni. Desigur, m-am ferit sa scriu mai mult de cateva vorbe despre reusitele mele, despre momentele bune ale relatiei mele cu semenii, deoarece las aceasta la dorinta celor care s-au folosit, de s-o fi intamplat, de prezenta mea. Incercam, cred, sa contrapun o vorba ziarului Libertatea si stirilor doamnei Esca.
Cred si acum ca "amorteala tampa si nesimtita" e atmosfera generala a vremurilor noastre in care, nu stiu prea bine de ce, eu unul nu ma simt prea grozav. Socotesc ca acesta e un dar al Domnului pentru mine si m-as simti cu adevarat neiubit de Dumnezeu daca as fi senin si ferice in mijlocul acestei lumi nefericite.
Ca dau din coate, e adevarat, slava lui Dumnezeu ca inca o mai fac. Nu ma asteptam insa, si regret situatia, ca fix langa coatele mele sa fie pocnite cateva figuri. Imi voi tine mainile in alta pozitie intre voi: cea a rugaciunii linistite, pentru iertarea mea si pentru mangaierea voastra cu harul Bunului Dumnezeu.

Cat despre desfranarea mea, de data asta nu va mai rog sa va rugati pentru mine, domnule CristiBoss. Dar daca o s-o faceti, ar putea desigur sa va foloseasca.