|
|
|
|
|
#1
03.11.2014, 11:44:40
|
|||
|
|||
Oare ce este de facut?
Am decis sa scriu aici pentru ca nu stiu in cine sa am incredere, n-am curaj si mi-e frica sa ma deschid altcuiva..
Am 25 de ani si sunt casatorita 5 ani. Povestea mea incepe la 1 an dupa nunta cand sotul meu si-a dat masca jos...E un tip inalt, frumos, zvelt, dar foarte violent.. Ma jigneste mereu, e foarte posesiv, suparacios, nervos...E un om cu toane, insa rar de tot sunt zilele cu toane mai bune. Nu ma respecta deloc si nici fata de parintii mei nu mai arata respect. Vorbeste urat cu toti.. Mi-a indepartat toti prietenii iar eu sunt ca o sluga.Tot ce spune el e sfant iar eu nu am drept la replica.In opinia lui, nimic nu fac bine, nimic nu stiu.. nimic nu ii convine la mine. Orice spun, zice ca e o prostie si ar fi bine sa nu mai vorbesc nimic. In fiecare zi plang, nu mai am pofta de nimic..Parintii mei sufera cand vad ce urat se poarta cu mine.....Ma ingrozesc la gandul ca o viata intreaga o s-o duc asa...O sa innebunesc daca nu fac ceva... Exista vreo solutie?....El nu a fost de la inceput asa,a fost foarte bun,mai are momente cand totul e perfect cand brusc dupa o sapt doua iar se schimba,,,,nu inteleg de ce,, 
|
|
#2
03.11.2014, 14:43:56
|
|||
|
|||
|
Intai e bine de discutat si daca se poate de rezolvat problemele pe cale amiabila. Incercati sa-i spuneti sotului dumneavoastra ca acesta atitudine nu vi se pare normala si ca va deranjeaza.
Daca insa s-a ajuns la violenta fizica atunci s-a depasit deja o anumita limita si dumneavoastra trebuie sa decideti ce veti face mai departe, in functie de ceea ce simtiti pentru el.
|
|
#3
03.11.2014, 15:12:24
|
|||
|
|||
|
Eu as incerca mai intai sa vad daca totusi nu e o problema de natura medicala.
Am cunoscut un caz asemanator, in care persoana respectiva era cu totul alta de la o vreme si s-a constat ca de fapt avea deficienta de litiu in organism, tulburare bipolara, fapt ce i-a schimbat cu totul comportamentul. In cele din urma a fost convins sa ia tratamentul, asta constand in pastile cu litiu si totul a revenit la normal. Bineinteles ca nu spun neaprat ca ar avea legatura cu cazul dvs, dar sunt anumite boli care afecteaza foarte mult sistemul nervos. http://www.sfatulmedicului.ro/analize/litiu_485 http://medlive.hotnews.ro/cum-recuno...iagnostic.html
|
|
#4
03.11.2014, 15:41:06
|
|||
|
|||
|
Citat:
Situatia pe care o descrieti este asa cum o vedeti, cum o simtiti dumneavoastra. Dar poate si sotul are ceva de spus despre dumneavoastra... O solutie buna la problemele familiei v-ar putea da o persoana inteleapta care sa va cunoasca bine pe amandoi. Trebuie ascultat si sotul. Cred ca asa ar fi corect. Daca aveti un duhovnic ce va cunoaste pe amandoi ar fi foarte bine sa-i cereti lui un sfat. Sau nasii dumneavoastra v-ar putea ajuta. Ei va cunosc de la inceput pe amandoi.
|
|
#5
03.11.2014, 20:47:51
|
|||
|
|||
|
Citat:
Mai este si acea doza de misoginism pe care o au toti barbatii, la unii este mai mult misoginism decat la altii. Acestia le considera pe toate femeile proaste, ei sunt singurii destepti, si femeile sunt in opinia lor proaste si nu fac nimic bine, este superioritatea barbatilor, acest complex de superioritate prezent in toti barbatii. Last edited by aubergine; 03.11.2014 at 20:50:49.
|
|
#6
05.11.2014, 13:56:23
|
||||
|
||||
|
Sunteti casatoriti religios? Ca daca nu, problema are rezolvare.
La duhovnic ai fost? El este crestin practicant? Ai incercat sa ai o discutie serioasa cu el, in care sa ii spui tot ce te deranjeaza, toate problemele tale si posibile solutii la ele? De ce accepti sa fii tratata ca o sluga si sa iti distruga personalitatea?! Ai un cerc de prieteni, ai serviciu, ai niste preocupari de viata in afara celor familiale, asa incat sa nu depinzi financiar si emotional de el?... Tare ma intristeaza asemenea relatari. Traim intr-o lume nebuna, dar si noi suntem de vina ca acceptam sa ne facem partasi la ea...
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|
|
#7
05.11.2014, 14:17:49
|
|||
|
|||
|
Citat:
Dar pana la urma mare diferenta nu este. Chiar daca omul e bolnav, mare lucru nu se poate face, daca el nu realizeaza ca ceva nu e in regula cu dansul, daca i se pare ca ceea ce simte, gandeste, spune, face e absolut normal, firesc, corect, indreptatit, si nu considera necesar sa ia nici o masura in acest sens, adica sa consulte un specialist, medic sau psiholog, si sa faca un tratament. In acest caz diagnosticul va deveni cel mult o scuza pt dansul si o circumstanta atenuanta in fata dvs. Adica ati avea justificarea ca poate vorbeste si se poarta rau, violent, din cauza unei boli a dlui, si nu exclusiv din vina dvs, asa cum probabil se justifica dansul acum. La fel ca si cum ar fi fost alcoolic, dar nu ar fi dispus sa ia nici o masura in acest sens, iar toata lumea s-ar limita la a trage concluzia ca asta e cauza tuturor necazurilor si ca mai mult nu se poate face nimic in acest sens  . Iar in cazul alcoolicilor, chiar nu prea se poate, pentru ca din proprie initiativa, chiar daca ajunge sa constientizeze ca ii face rau, omul nu prea poate face nimic pt ca patima, dependenta, e mai puternica decat el si il robeste. Pana nu ajunge intr-o situatie limita, de viata si de moarte, si nici atunci intotdeauna, cand ii e propria viata in pericol. multi chiar isi gasescsfarsitul si pierzania din cauza acestei patimi. Cat despre oamenii aafectati de tulburarea bipolara, ma tem ca s-ar putea ajunge intr-o situatîe similara. Foarte posibil sa fie diagnosticat, dar sa mu isi ia tratamentul, sau acesta sa nu fie suta la suta eficient, caz in care individul nu poate avea o gandire si o logica normala, sanatoasa, si se comporta ca atare. Adica distructiv, atat pt el insusi cat si pt cei din jur. Tipic este sa dea vina pe acestia pentru toate necazurile si tulburarea. El atunci nu mai vede clar si nu realizeaza ca realitatea e cu totul alta decat cum o percepe el; de multe ori isi pierde credinta in Dumnezeu si speranta in posibilitatea unei ameliorari, si nu este deloc exclus ca un bipolar sa recurga pe deasupra si la consumul de alcool sau alte substante, daca are acces la ele ( si nu vad ce l-ar putea opri; de fapt daca e un barbat violent, le poate obtine cu putin scandal si amenintari chiar de la ai lui). Chiar daca stie ca toate astea iifac rau, nu sepoate oopri, cel putin prin propriile puteri, si nici nu poate crede, spera intr-o eventuala vindecare sau ameliorare, pentru ca el vede, simte toate lucrurile din viata lui ca fiind "negre", rele, nasoale, etc. Nu de putine ori tulburareae insotita si agravata si de preexistenta unor patimi, vicii, a putinei credinte ( sau a necredintei) in Dumnezeu, si a proastei educatii, rautatii fata de ceilalti, egoismului. Daca omul e cat de cat binecrescut si credincios, cu iubire de Dumnezeu, chiar daca il afecteaza o astfel de tulburare, ii poate face fata ceva mai bine, iar in cazuri fericite poate deveni chiar o " cruce" pentru el, adica o lupta in urma careia isi poate dobandi mantuirea. Insa de multe ori, pentru a determina un astfel de individ sa ia o atitudine decisiva, sa porneasca la lupta pentru insanatosirea sa, este necesara o atitudine radicala din partea celor apropiati. Adica, de exemplu, sa se vada amenintat de plecarea sotiei si pierderea familiei. Desi aceasta e o lama cu doua taisuri. Pe unii ii poate determina sa mearga la spital sa se trateze, agresiv, de boala sau de dependenta de alcool, pe altii insa ii ingroapa definitiv in deznadejde si pierzanie. Insa, ramanand langa ei si tolerandu-le raul pe care si-l fac atat lor cat si noua, s-ar putea ca ei sa nu aprecieze asta niciodata, sa nu o vada ca pe o favoare sau chiar o jertfa din partea noastra, ci ca pe ceva firesc care li se cuvine. Sau, in cel mai bun caz, in putinele momente in care realizeazacat sunt de nenorociti, sa o vada ca pe un semn de slabiciune si lipsa de demnitate din partea noastra faptul ca le suportam toate mizeriile si nu plecam. Asta poate si pt ca ii facem sa se simta datori, obligati moral, vinovati fata de noi, atat cat le mai permite urma de bun simt care le-a mai ramas. Daca noi i-am parasi, poate i-am elibera de mustrari si ar avea liber la autodistrugere. Multi chiar ajung sa-si vada propria distrugere ca pe o razbunare fata de o eventuala forta creatoare, divinitate, care la randul ei ne-a facut imperfecti si vulnerabili, care a facut si bune si rele, si ne-a lasat prada celor rele, sa isi bata joc de noi. Sa incercam sa ne impotrivim, sa ii convingem cu vorba buna sa faca tratament, sau sa nu mai bea, sau sa nu mai faca rele, e de multe ori iluzoriu. Patimile lor sunt mult mai puternice si decat noi. Drept pt care noi prin propriile puteri nu-i prea putem salva, ci numai Dumnezeu, dar asta, cum am mai spus, depinde si de fiecare victima in parte, cat de mult vrea acest lucru.... iar pt noi, rabdarea alaturi de o astfel de persoana, poate fi o cruce spre mantuire, sau poate nu, ne poate duce si pe noi tot la pierzanie, depinde de la caz la caz. Multi aleg sa plece de langa ei si sa ii lase in plata Domnului, si poate nu gresesc. Nimeni nu e responsabil de mantuirea altcuiva. Chiar daca un bolnav psihic mereu va acuza familia, societatea, medicii, si chiar pe Dumnezeu, de situatia in care se afla. Pana la urma si noi suntem tot copiii lui Dumnezeu si a ne lasa batjocoriti de altii si a ne sacrifica propria mantuire incercand sa salvam pe altcineva, poate e doar o inselare de la diavol si un pacat impotriva propriei persoane ( si implicit a Celui care ne-a dat viata sprea a avea grija de ea, nu spre a o irosi in desertaciuni si amaraciune).Si daca nu avem de-a face cu un om bolnav, ci doar nesimtit, prost crescut, needucat si fara frica de Dumnezeu...poate cu atat mai mult Insa eu nu cred ca Dumnezeu va condamna pe cineva nici daca ramane nici daca pleaca, pana la urma, ci pt pactele sau meritele pesonale ale fiecaruia. Daca poti sau nu sa salvezi pe cineva, asta nu depinde numai de tine. Daca faci rau cuiva, fie din greseala fie intentionat, desigur trebuie sa te caiesti ( te spovedesti, iti ceri iertare, etc), dar asta nu il indreptateste pe celalalt sa raspunda si el tot cu rau, eventual unul si mai mare... In fine, asta e doar parerea mea, personala, nu trebuie luata de buna, ci, desigur, trebuie sa va sfatuiti cu duhovnicul dvs, pt ficare caz in parte... Last edited by fallen; 05.11.2014 at 14:58:45.
|
|
#8
05.11.2014, 15:41:04
|
||||
|
||||
|
1. Citeste Acatistul Sf. Spiridon 40 de zile pentru ca Sf. Spiridon linisteste toate tulburarile.
2. Si daca poti du-te si spovedeste-te. Daca voi ati pacatuit cumva impreuna, demonii va chinuie pentru pacatele facute. 3. Posteste o zi pe saptamana. Ai sa vezi ca se linistesc lucrurile si poate isi revine pe calea cea buna... Poate este ispita pe care nu o poate duce. Te rog mult incepe sa te rogi ca intr-un fel sau altul Dumnezeu o sa te ajute. Poate asta este ispita cazuta peste el pentru ca nu stati langa Biserica, pentru indreptare. In orice caz, roaga-te si lucrurile se vor schimba. Daca inca il iubesti, sa te rogi pentru el sa se schimbe cum era inainte si sa departeze Dumnezeu de la el toata supararea si tulburarea.
|
|
#9
05.11.2014, 18:36:51
|
|||
|
|||
|
Cu toate astea, cand cineva e plecat rau pe cai gresite, si nu mai asculta de nimeni, si tu te rogi pentru indreptarea lui...i se poate intamla ceva dramatic, dar prin care Dumnezeu sa-i dea totusi o sansa de indreptare ( pe care el insa o poate valorifica sau rata
). Vreti un exemplu concret? Cineva obisnuia sa bea cam mult, cam zi de zi, seara de seara. Intr-o seara a baut pana tarziu, poate dupa miezul noptii, si dimineata pe la 5 s-a trezit sa plece la pescuit. L-a oprit politia, l-a gasit cu aproape 1 la mie ( alcoolemia), i-a luat carnetul si i-a facut dosar penal. Si-a pierdut si serviciul din cauza asta, a ajuns si la spital dupa doua zile de consum intens, a reusit sa se opreasca pt circa o luna, a facut tratament antidepresiv. Poate ca, la vremea respectiva, am zis, Dumnezeu a vrut sa-i dea o sansa. Daca nu se lasa de baut, macar sa nu mai conduca asa, sa omoare pe cineva, Doamne fereste...desi, intelept ar fi fost sa faca pe dracu-n patru sa scape de dependenta care l-a adus in situatia respectiva. Dar se pare ca a fost prea tarziu sa mai realizeze asta sau sa mai poata face ceva in acest sens. Acum, dupa un an jumate, a primit verdictul: 8 luni cu suspendare ( ceea ce inseamna nu ca gata ai scapat, ci ca doi ani esti sub supraveghere, ca un infractor, si la cea mai mica abatere, te duci unde ti-e locul). Putea fi asta o a doua sansa, incercare de a-l aduce pe calea cea buna? Dar dansul ce face, in consecinta? Bea si apoi pleaca cu bicicleta . Zice ca poate are noroc si moare . Deci, el vede asta ca pe o suprema " palma", menita sa il ingroape definitiv.Daca te rogi cu ardoare sa ti se indrepte sotul, insa constati ca parca se fac din ce in ce mai rau, ba mai mult, se intampla si tot felul de ghinioane, evenimente nefericite in casa si familie, oare ce poate sa insemne asta? Ca nu faci tu ce trebuie, sau ca celuilalt i-a intunecat necuratul mintea, de nu baga de seama ce se intampla ??? Si atunci, tu ce ai de facut, mai departe? Pragmatic vorbind, de data asta? Cand ajungi sa ai efectiv impresia ca te lupti cu dracu, si el da cu tine de pamant, de cat ori are ocazia ( mai ales daca il provoci)? Pentru ca asa cum unii oameni se pot numi " vas ales" , vehicul al Duhului Sfant, altii ai impresia ca poti spune pe buna dreptate ca sunt mai degraba purtatori, vehicule, posedati ai duhului celui necurat...
|
|
#10
05.11.2014, 20:06:44
|
|||
|
|||
|
Discutati problema cu un duhovnic, sau un om al bisericii cu multa experienta
Cauzele problemei pot fi foarte diferite si e dificil de gasit solutia optima pe un forum. Mai ales ca nu putem cunoaste problema in adancime...
Mergeti si discutati problema cu un duhovnic, cu un preot, cu cineva din partea Bisericii care are ceva experienta de viata. Restul solutiilor, oferite pe forum, de persoane bine intentionate, sunt numai locale, in conformitate cu experienta fiecaruia. Cautati solutia mai in adancime, incercati sa aflati cauza/cauzele problemei. Mergeti mai des la Sfanta Biserica, rugati-va mai mult. Doamne ajuta! -------------------------------------------------------------------------------------------------------- Cred Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, care ai venit in lume sa ii mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu. --------------------------------------------------------------------------------------------------------
|
|
|
Mod linear
