Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Istoria bisericii
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 31.07.2013, 01:59:24
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit Biserica lui Dumnezeu în perioada comunismului

Doamne ajută!
Adesea discutăm, studiem sau, pur și simplu, medităm la prigonirile suferite de către creștinii primelor trei veacuri, la suferințele lor pentru Hristos, la rezistența lor martirică.
Ne referim la acea epocă a persecuțiilor ca la un timp foarte îndepărtat, legendar parcă, o vreme plină de evenimente reale, dar neverosimile care, cu siguranță, nu s-au mai întâmplat și nu se vor mai repeta nicicând, până în veșnicie.
De aceea, vă propun ca, în acest topic, să discutăm despre prigoanele cel puțin la fel de tragice și la fel de reale pe care credincioșii lui Hristos le-au îndurat mult mai recent... în secolul trecut... în epoca noastră de înflorire științifică, culturală.
Acum doar câteva decenii, în anii în care Occidentul își perfecționa legislația democratică privind drepturile cetățenilor (între care libertatea de conștiință/ religioasă ocupa un loc fundamental), în Răsăritul Europei creștine un regim totalitar ateu și antireligios, un regim apărător fanatic al unei ideologii antihristice infernale reușise (nu pentru o lună sau un an, ci pentru ZECI DE ANI) să readucă Biserica lui Dumnezeu în catacombe. De fapt, nu... nu în catacombe, ci într-o stare mult mai jalnică, într-o situație critică în care, probabil, chiar și mulți dintre Sfinții Martiri ai primelor trei secole ar fi căzut, ar fi capitulat: în închisori, centre de "reeducare" prin tortură.
Spre deosebire de Nero, Domitian, Traian, Decius, Diocletian și ceilalți împărați romani persecutori ai creștinismului, ateii comuniști le impuneau creștinilor nu doar să declare că "domn este Cezarul" (negându-L astfel pe Hristos), ci să și creadă aceasta; și nu doar să gândească astfel, ci să fie convinși inclusiv că religia creștină, "opiumiumul popoarelor" (Marx) ar fi cel mai mare obstacol în calea progresului omenirii; nu doar să creadă și aceasta, ci și să-și trădeze semenii, predându-i autorităților, denunțându-i și chiar torturându-i cu sadism (așa cum s-a întâmplat în închisoarea din Pitești), pentru a-și demonstra în mod practic adeziunea la noile convingeri.
Vă propun să prezentăm materiale (originale sau, cei care avem prea puțin timp la dispoziție, preluate din cărți, conferințe, studii, articole de pe internet etc) despre martirii și mărturisitorii lui Hristos din perioada regimului totalitar comunist.
Părintele profesor Dumitru Stăniloae, părintele Nicolae Steinhardt, pr. Sofian Boghiu, pr. Arsenie Papacioc, pr. Arsenie Boca, pr. Benedict Ghiuș, pr. Ilarion Felea, Vasile Voiculescu, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Alexandru Mironescu, Teodor M. Popescu (profesor de IBU arestat de către comuniști și ulterior ucis în bătaie, în anul 1973), pr. Constantin Sârbu, pr. prof. Ioan G. Savin, pr. Mina Dobzeu (cel care l-a botezat pe părintele Steinhardt), Richard Wurbrand, pr. Gheorghe Calciu - iată doar câteva nume de mărturisitori și mucenici ai lui Hristos din acei ani, părinți duhovnicești cunoscuți și mult îndrăgiți pentru sfințenia lor, teologi renumiți, dar și simplii credincioși care, împreună, în același gând, L-au mărturisit pe Domnul prin suferințele lor martirice, I s-au dăruit Lui pe ei înșiși, răspunzând astfel dragostei Sale jertfelnice supreme.
Despre ei vă propun să ne relatăm unii altora, să ne documentăm, cinstindu-le astfel amintirea.
Dacă în mod oficial sfințenia lor nu este încă recunoscută, Dumnezeu... nu Se-mpiedică nicicum de formalitățile noastre. El nu consultă calendarele, nici sinaxarele, ci inimile și viețile acestor martiri, mărturia despre El, pe care ei au trăit-o până la capăt, pecetluind-o cu însuși sângele lor.
Aș vrea să-i cinstim astfel atât pe creștinii ortodocși persecutați în comunism, cât și pe coreligionarii lor din alte confesiuni, căci toți au suferit împreună. Și chiar nu mi-aș dori o polemică pe această temă aici, pe acest topic. Putem polemiza despre ecumenism și astfel de idei pe alte muulte thread-uri, dar aici m-aș bucura tare mult să rămână un spațiu dedicat în exclusivitate memoriei acestor martiri ai credinței și eroi ai națiunii noastre, un spațiu de reculegere, meditație și întărire a credinței. Cei care și-au sacrificat libertatea, integritatea fizică și psihică, chiar și viața pentru dragostea lui Hristos sunt vrednici ca întreaga noastră viață să le păstrăm memoria în suflete, să ni-i facem contemporani urmându-le exemplul și să cultivăm în inimile generațiilor următoare același respect și aceeași evlavie profundă față de puterea de sacrificiu pentru Dumnezeu, pe care acești creștini au scris-o... nu în cărți, ci în istorie.
Încep prin a recomanda un site excepțional dedicat creștinilor persecutați în comunism, un site realizat de către Asociația Ortodoxia Tinerilor: www.fericiticeiprigoniti.net.
Veșnica lor pomenire!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #2  
Vechi 31.07.2013, 07:42:50
Decebal Decebal is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.654
Implicit Biserica ortodoxă rusă în perioada bolșevică

<< Biserica ortodoxă rusă în perioada bolșevică

La începutul secolului al XX-lea, Biserica Rusiei a început pregătirile pentru un Sinod al tuturor rușilor. Dar sinodul s-a ținut abia după revoluția din 1917. Printre principalele puncte adoptate de sinod se găsea și restaurarea scaunului patriarhal în Biserica Rusiei; cel ales pentru a ocupa rangul patriarhal este Mitropolitul Moscovei, Tihon (†1927).

Biserica Ortodoxă Rusă avea să fie din nou reformată, urmărindu-se emanciparea sa măcar relativă față de autoritățile laice. Ca urmare a decretului bolșevicilor din anul 1918 privitor la libertatea de conștiință și la separarea Bisericii de stat, Biserica Ortodoxă Rusă dobândește dreptul de a-și desfășura activitățile de cult, dar spațiul său de acțiune este limitat exclusiv la acestea, Biserica neavând dreptul de a-și exercita influența asupra cetățenilor.

Lucrurile au luat însă o altă întorsătură. Inițial, bolșevicii (una dintre mișcările politice de sorginte comunistă active în Rusia și care sfârșește prin a deveni singura deținătoare a puterii politice) nu au luat măsuri antibisericești sau anticlericale; au adoptat o legislație moderată în privința Bisericii și a vieții religioase în general. După începerea războiului civil însă, profitând de faptul că unii episcopi și clerici colaboraseră cu Armata Albă (pro-țaristă, opusă Armatei Roșii conduse de bolșevici), mai ales în teritoriile ocupate de acestea, guvernul bolșevic a început să ia o serie de măsuri restrictive împotriva ierarhiei bisericești. Acuzațiile împotriva clericilor erau cele de participare la lupta împotriva Armatei Roșii, propagandă împotriva regimului bolșevic etc.

Din anul 1919, guvernul bolșevic a trecut la o politică antireligioasă și antibisericească sistematică, care a constat în propagandă și acțiuni cu vădit scop antireligios, diversiuni vizând crearea unor grupări dizidente în sânul Bisericii etc. Sunt celebre în acest sens acțiunile de "verificare" a moaștelor din cursul anului 1919, înființarea de reviste cu scopul declarat de a lupta contra religiei și Bisericii, publicarea unor articole defăimătoare la adresa Bisericii în presa de largă circulație, precum și crearea, cu sprijinul temutei Ceka (poliția politică), a unei grupări "reformatoare", în sânul Bisericii, care mai târziu se va desprinde de aceasta, formând așa-numita "Biserică Vie", controlată integral de poliția politică bolșevică. La aceste acțiuni se adaugă procesele intentate reprezentanților Bisericii sub diferite pretexte din anii 1919-1920.

Opoziția patriarhului Tihon față de politicile represive a guvernului bolșevic în timpul războiului civil, precum și apelurile sale repetate la neimplicarea Bisericii în luptele politice și încurajarea credincioșilor i-au consolidat autoritatea și i-au atras respectul milioanelor de creștini pravoslavnici ruși, precum și creșterea prestigiului său peste hotare. Statul comunist urmărea însă, prin supunerea Bisericii, distrugerea ei. Astfel, succesorii numiți de patriarhul Tihon au fost arestați si deportați - ultimul dintre ei, Petru Poliansky, pe data de 10 decembrie 1925 - după ce își reafirmase loialitatea față de predecesorul său.

Când, în anii 1921-1922, guvernul a cerut ca averile bisericii să fie donate pentru ajutorarea populației care murea de foame ca urmare a recoltei slabe din 1921, între Biserică și noile autorități a izbucnit un conflict de amploare; autoritățile au decis să folosească această ocazie ca să distrugă biserica, lansând o serie de măsuri represive.

Amenințată distrugerea completă, Biserica nu și-a putut continua opoziția față de abuzurile puterii bolșevice. În condițiile în care, după războiul civil, politica antireligioasă și anticlerică a luat o amploare nemaivăzută până atunci, patriarhul Tihon a fost nevoit să accepte o serie de compromisuri, în speranța îmbunătățirii condițiilor de existență ale Bisericii în statul bolșevic. El a renunțat la opoziția față de guvernul bolșevic, recunoscând legitimitatea acestuia și acceptând condamnarea publică a acelora dintre ierarhi și clerici care se alăturaseră rezistenței antibolșevice. Patriarhia rusă se dezice de grupările din emigrație potrivnice puterii sovietice și nu mai ia poziție în disputele politice. Protoiereul Vladislav Țîpin explică această schimbare de orientare în atitudinea patriarhului față de guvernarea bolșevică prin dorința acestuia de a evita scindarea Bisericii Ruse, confruntată la acea dată cu puternice mișcări "reformatoare" sprijinite fățiș de puterea sovietică. >>

sursa: Biserica Ortodoxă Rusă
http://ro.orthodoxwiki.org/Biserica_...4%83_Rus%C4%83
Reply With Quote
  #3  
Vechi 31.07.2013, 07:44:11
Decebal Decebal is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.654
Implicit Biserica ortodoxă rusă sub stalinism și după Stalin

<< Biserica sub stalinism

Datorită situației critice în care se găsea Biserica, locțiitorul de patriarh Serghie îi trimite lui Stalin, în 1927, o scrisoare prin care exprima acceptarea formală de către Biserică a autorității regimului bolșevic. Declarația acestuia din data de 29 iulie 1927, a fost interpretată de o mare parte a emigrației ruse, dar și de o bună parte a credincioșilor ortodocși din Rusia, ca un act de capitulare față de puterea politică antireligioasă ce urmărea distrugerea Bisericii și a credinței; această declarație a dus la ruperea intercomuniunii dintre Biserica Rusă din afara granițelor și Patriarhia Moscovei.

În această perioadă grea pentru Biserica Ortodoxă Rusă, a fost interzisă publicarea de literatură religioasă, au fost omorâți sau încarcerați o mare parte dintre episcopii și clericii ortodocși, Biserica nemaiavând acces la viața publică. Arestările de clerici și măsurile represive împotriva Bisericii s-au intensificat după anul 1935. În perioada 1937-1939 a fost nimicit aproape tot corpul episcopal al Bisericii Ortodoxe Ruse. În preajma anului 1939 mai existau mai puțin de 100 de parohii în funcțiune, doar patru episcopi și 4 arhierei-vicari, care au continuat să-și desfășoare activitățile religioase în clandestinitate. Constituția sovietică din 1938 prevedea, în privința religiei, doar "libertatea cultului și a propagandei antireligioase" (subl. noastră).

Instituțional, la sfârșitul anilor '30, Biserica Ortodoxă din URSS se afla în pragul lichidării: baza sa materială, structura organizatorică și activitatea Sfântului Sinod erau la acea dată aproape inexistente; dispăruse posibilitatea pregătirii de noi preoți, în timp ce mulți clerici și credincioși erau arestați și deportați sau executați, iar numărul lăcașurilor bisericești scădea continuu. Mai înainte de Revoluția rusă existau aproximativ 54.000 de parohii și peste 150 de episcopi. În timpul guvernării staliniste, cea mai mare parte a bisericilor au fost demolate sau au fost profanate și lăcașurile au primit alte întrebuințări, iar peste 50.000 de preoți au fost executați sau trimiși în lagăre de muncă, în special în perioada marilor epurări din 1936-1937.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial însă, situația Bisericii Ortodoxe Ruse se îmbunătățește puțin în comparație cu perioada precedentă. Dată fiind situația militară critică în care se găsea Rusia ca urmare a invaziei germane, Stalin face apel și la Biserica Ortodoxă pentru a susține pe cât posibil (mai ales moral) trupele rusești și efortul de război.

În anul 1943, Stalin se întâlnește cu ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse, și anume locum tenens patriarhal, mitropolitul Serghie (Stragorodski), mitropolitul de Leningrad și Novgorod Alexie (Simanski) și exarhul Ucrainei și cu mitropolitul de Kiev și Galiția, Nicolae (Iarușevici), întâlnire unde se discută problema relațiilor dintre Biserică și Stat. În urma acestei întâlniri, Biserica a obținut dreptul de a-și alege un patriarh, de a deschide școli teologice proprii și câteva biserici, precum și alte câteva libertăți. Stalin propune chiar un ajutor financiar si logistic pentru organizarea apropiatului Sinod de alegere a patriarhului (de 18 ani nu se mai alesese patriarh). Pe 8 septembrie 1943, la Moscova, în prezența a 19 ierarhi, a avut loc Sinodul care l-a ales patriarh pe mitropolitul Serghie, iar ierarhii au adoptat un mesaj de recunoștință adresat guvernului sovietic, în care au subliniat în mod deosebit "atitudinea plină de înțelegere" a lui Stalin față de nevoile Bisericii ruse și au promis să-și înmulțească lucrarea "pentru salvarea patriei". Rezultatele acestei întâlniri au fost făcute publice printr-un comunicat difuzat a doua zi în mass-media, acest act devenind baza juridică pentru relațiile stat - Biserică în anii ce au urmat războiului până la noul val represiv antireligios din vremea lui Nikita Hrușciov. În anii 1944-1945 s-au redeschis câteva seminarii, dintre cele închise în 1918.

După Stalin

După moartea lui Stalin , relațiile dintre Biserică și Stat au început să se deterioreze din nou. Până la Perestroika, exprimarea publică a convingerilor religioase – creștine sau de alt fel, a fost privită cu ochi răi de către autorități. Persoanele cu convingeri religioase cunoscute nu puteau deveni membre ale Partidului Comunist, limitându-li-se astfel în mod drastic posibilitățile de afirmare profesională și socială. În toate universitățile, studenții trebuiau să urmeze cursuri de "Ateism Științific". KGB-ul, poliția politică sovietică, își infiltrează un mare număr de agenți între slujitorii Bisericii Ortodoxe, precum și în rândul celorlalte culte. >>

sursa: Biserica Ortodoxă Rusă
http://ro.orthodoxwiki.org/Biserica_...4%83_Rus%C4%83
Reply With Quote
  #4  
Vechi 31.07.2013, 14:58:15
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.286
Implicit Mărturisitorul Ștefan Crăciunescu în temnița comunistă

"Anul 1958 aducea României un nou val de represiune. Regimul comunist se temea de o iradiere a ideilor anticomuniste de la Budapesta și, în consecință, considera că are nevoie de o consolidare. Totodată, cu un an înainte, în Uniunea Sovietică, Hrușciov declanșase o nouă campanie ateistă, situație în care România trebuia să dovedească fidelitatea față de cauza comunistă.

Noul val de teroare viza pe cei cu antecedente penale care activaseră în Mișcarea Legionară sau care erau suspectați de legionarism. Pentru autoritățile comuniste, orice activitate care nu putea fi controlată sau care nu era inițiată de partidul-stat era considerată acțiune complotistă, chiar legionară, și de multe ori mistică. Tot acum erau vizați tinerii care, deși trecuți prin educația socialistă, mulți se dovedeau superficiali atunci când trebuiau să militeze pentru regim.

Un astfel de caz este al tânărului Ștefan Crăciunescu, elev la Liceul Militar „Ștefan cel Mare“ din Câmpulung Moldovenesc. Acesta s-a născut la 6 februarie 1934, în familia unui muncitor ceferist din Câmpulung. Evident că originea socială a tânărului Ștefan îl recomanda întru totul pentru a urma o școală de asemenea importanță cum era cea militară. Numai că, spre absolvirea liceului, Ștefan Crăciunescu își manifesta talentul literar într-o formă autentică, total străină de aspirațiile educatorilor comuniști.

Împreună cu alți doi colegi, Gavrilă Rus și Gheorghe Tănase, el a înființat un cenaclu literar în care fiecare își prezenta creațiile și recita din poeții clasici români. Poate că nu această activitate a declanșat ancheta Serviciului de Contrainformații Militare. Activitatea literară de la liceul militar va fi fost cunoscută de către conducerea instituției, atâta vreme cât cenaclul a funcționat până la absolvirea celor trei tineri. Însă ceea ce i-a convins pe cei din Securitate că aceste preocupări literare ar putea ascunde ceva naționalist și chiar mistic a fost mai ales gestul lui Ștefan Crăciunescu, după absolvire, de a intra la 4 august 1958 în obștea Schitului Rarău, de lângă Câmpulung.

Un alt aspect pe care nu îl putem eluda este că egumenul de la Rarău, cel puțin până la data de 14 iunie 1958, fusese ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. Prin urmare, putem considera că Ștefan Crăciunescu va fi fost un ucenic al acestui duhovnic. La 15 ianuarie 1959, Ștefan Crăciunescu a fost arestat de Securitate. În anchetă s-a consemnat faptul că, în cenaclul literar din liceu, cei trei tineri „comentau în mod dușmănos ideologia marxist-leninistă, măsurile luate de partid și guvernul RPR, aducând insulte și calomnii la adresa literaturii și culturii socialiste“.

De asemenea, erau învinuiți că, prin activitatea lor, cei trei „refuzau să mai scrie poezie, deoarece acestea ar fi fost lozinci socialiste“. Cât despre convingerile lui Ștefan Crăciunescu, în anchetă, martorii declarau: „Acesta căuta să ne convingă că lumea de astăzi ar fi ceva formal, fără conținut și că totul este forțat, arătând în acest sens că regimul actual ar da o orientare greșită literaturii“. Tot în anchetă, fratele Ștefan arăta că în obștea de la Rarău „a găsit liniștea sufletească“.

Ștefan Crăciunescu a fost judecat și condamnat prin Sentința nr. 293 din 15 mai 1959 de Tribunalul Militar Iași la opt ani închisoare corecțională, pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale prin agitație“. A cunoscut penitenciarele de la Iași (1959), Jilava (1959), Gherla (octombrie 1959, decembrie 1962), lagărul de muncă de la Periprava, apoi închisoarea de la Dej (august 1963). A fost eliberat la 14 aprilie 1964 din Penitenciarul Gherla." (Sursa: Ziarul Lumina)
Reply With Quote
  #5  
Vechi 02.08.2013, 14:44:07
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.286
Implicit Preotul Coriolan Buracu sub teroarea autorităților comuniste

"Banatul se mândrește cu mari oameni de cultură și slujitori care au luptat pentru cauza românismului și au mărturisit credința strămoșească. Probabil cel mai cunoscut în zona Banatului montan este preotul Coriolan Iosif Buracu. Acesta s-a născut la 15 mai 1888, pe Valea Almăjului, ca descendent al unei familii de grăniceri și preoți din localitatea Prigor. A făcut școala primară la Budapesta și Viena, apoi liceul din Blaj, respectiv Institutul Teologic din Caransebeș (1908-1911).

După absolvirea teologiei, ca membru al Partidului Național Român, Coriolan Buracu devine un militant al cauzei românești din Banatul ocupat de austro-ungari. Manifestează și întreține o întreagă activitate gazetărească, încât la începutul Primului Război Mondial este arestat de autoritățile maghiare, în timp ce slujea Sfânta Liturghie ca „spion al României și agitator pentru descompunerea monarhiei austro-ungare“. Ulterior, la 1918 semnează la Alba Iulia actul de unire al Banatului cu Regatul Român. Devine un simbol al unității românești din Banat.

În perioada interbelică susține o întreagă activitate politică în cadrul Partidului Național Țărănesc, în calitate de senator sau deputat, fiind totodată confesor al Garnizoanei militare din Făgăraș. Slujește altarului și românismului deopotrivă. În vremea celui de-al Doilea Război Mondial este confesor, atât pe frontul din est, cât și pe cel din vest (în Ardeal), în cadrul unei divizii de vânători de munte, unde se distinge din nou și este ridicat la gradul de locotenent-colonel.

După pensionare rămâne la Făgăraș unde, în calitatea de membru al delegației permanente a PNȚ, participă ca observator la alegerile din 1946. După numărarea voturilor declară PNȚ ca partid câștigător, însă comuniștii nu validează rezultatele. Începe să fie șicanat de autoritățile comuniste, hotărând să se retragă din viața politică. Considerat simbol al luptei naționale din Banat și apostol al Armatei Române, liderii țărăniști insistă ca el să activeze în continuare. Însă părintele Buracu este conștient că vârsta nu-i mai permite să se implice atât de mult în activitatea politică.

Se retrage în localitatea natală, unde slujește, de multe ori participând la comemorarea eroilor din cele două războaie mondiale. Se întâlnește cu vechi prieteni din lupta politică de odinioară. Autoritățile comuniste veghează, considerând că preotul Buracu reorganizează vechile cadre țărăniste. Cu aceste suspiciuni, la 14 octombrie 1948, Securitatea Oravița îl arestează, în timp ce prăznuia hramul familiei sale. Este condamnat la un an de închisoare de către Tribunalul Militar Timișoara, pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale“.

După eliberare se stabilește la fiica sa din București. Trăiește retras, rememorând activitatea sa în slujba românismului și a Bisericii strămoșești. Cu toate acestea, în noaptea Adormirii Maicii Domnului a anului 1952 este arestat din nou. După o anchetă la București, bătrânul luptător și mărturisitor este trimis într-o detenție administrativă, pentru 60 de luni, la muncă silnică la Canal, în înjositoarea „brigadă a hoților“, adică a preoților, de la Valea Neagră. Este eliberat la 27 iunie 1953. Revine la București, unde la 11 februarie 1964 trece la cele veșnice. La 14 octombrie 1981 este reînhumat lângă biserica în care fusese botezat, la Prigor. (Sursa: Ziarul Lumina)

Reply With Quote
  #6  
Vechi 05.08.2013, 17:13:27
Decebal Decebal is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.654
Implicit Despre colaborarea cu comunismul (sfântul Iustin Popovici)

<< Din cealaltă lume, Dioclețian cedează cu ușurință comuniștilor atei întâietatea în ce privește prigoana creștinilor … Pentru un sârb dreptcredincos sub dictatura ateismului comunist toate zilele s-au transformat în Vinerea Patimilor: are loc o defăimare necontenită a lui Hristos, o profanare cu scuipări și ocară, o răstignire necontenită a lui Hristos. Fiece luptător împotriva lui Hristos și ucigaș al lui Hristos conlucrează metodic și conștient în această direcție, în urma lor se târăsc binecunoscuții vânzători și asasini ai lui Hristos în mantiile lui Iuda. Și colaborează cu ei! In ce fel? în injurii proferate la adresa lui Hristos, în maltratarea lui Hristos, în răstignirea lui Hristos, în uciderea lui Hristos, în îndesarea unor nenumărate cununi de spini pe minunatul Cap Dumnezeiesc, Care prețuiește mai mult decât toate lumile luate la un loc, toate universurile luate la un loc, decât toate cele văzute și nevăzute!

<< Cuptorul babilonic a fost aprins – acesta-i regimul comunist și ateist îndreptat contra Bisericii Ortodoxe Sârbe. Numai cei tari în credința Sfântului Sava (rege al Serbiei) nu vor arde în acest nou cuptor babilonic. În prezent, zi și noapte umblăm prin mijlocul focului. Faptul că mai suntem în viață ține doar de milostivirea lui Dumnezeu și de puterea lui Dumnezeu. Iar de jur împrejur se învârtejește cea mai ticăloasă minciună universală legiferată în educația ateistă: „Hristos este un mort”, „Hristos n-a existat”, „Hristos este o înșelăciune”. Iată programul de educație. Oare așa ceva poate fi acceptat, oare cu așa ceva se poate colabora? Și după aceea să te mai consideri creștin? Nu! Noi anunțăm și declarăm cu tărie: aceasta este cea mai groaznică, cea mai nerușinată și cea mai mârșavă hulă, pe care gura omenească a formulat-o vreodată împotriva celei mai perfecte, mai minunate, mai încântătoare, mai iubitoare Ființe omenești de sub Cer, Care a pășit pe planeta denumită Pământ. Vom sta lângă El cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toată puterea noastră, și aceasta – cu prețul oricăror pedepse cu moartea îndreptate asupra noastră de toți luptătorii contra lui Hristos din întreaga lume, nu numai cei ce uneltesc în patria noastră.

<< Dictatura ateiștilor luptători contra lui Hristos și a Iudelor trădători de Hristos – iată cine-i vinovat de viața noastră mucenicească. Dictatura Iudelor! Există oare ceva mai respingător pentru Biserica lui Hristos și pentru creștinism? … Cea mai rudimentară și mai elementară logică dezvăluie și dovedește: colaborarea între ateiștii fățiși, blestemații luptători împotriva lui Hristos și Biserica dreptmăritoare a lui Hristos este cu desăvârșire ilogică și antilogică. Cei ce stăruie în a căuta o astfel de colaborare, sau deja colaborează, sau – e îngrozitor s-o spunem! - silesc pe alții la așa ceva, îi întrebăm prin cuvintele Apostolului: „Ce însoțire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtășire are lumina cu întunericul? Și ce învoire este oare între Hristos și Veliar?” (II Cor. 6, 14-15).

sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...cat-de-oameni/
Reply With Quote
  #7  
Vechi 12.12.2013, 18:57:04
konijiro's Avatar
konijiro konijiro is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.04.2009
Mesaje: 1.114
Implicit

Citat:
De aceea, vă propun ca, în acest topic, să discutăm despre prigoanele cel puțin la fel de tragice și la fel de reale pe care credincioșii lui Hristos le-au îndurat mult mai recent... în secolul trecut... în epoca noastră de înflorire științifică, culturală.
Cati dintre respectivii credinciosi au avut legaturi legionare? Sau au fost suspectati de asemenea legaturi si/sau activitati?

BOR, care a colaborat bine mersi cu regimul comunist criminal din '47 pana in '89 ce crede despre acesti oameni care au murit sau suferit in inchisori?

Citat:
un regim totalitar ateu și antireligios, un regim apărător fanatic al unei ideologii antihristice infernale reușise (nu pentru o lună sau un an, ci pentru ZECI DE ANI) să readucă Biserica lui Dumnezeu în catacombe.
Antireligios? Serios? Sa inteleg ca toate bisericile din Romania au fost rase de pe fata pamantului, si toate bisericile pe care le avem acum in tara sunt doar cele construite dupa '89? Si daca nu, sa inteleg ca nu s-au renovat deloc biserici, pe banii Statului comunist intre '47 si '89?

Ce ciudat, eu am poze de la botezul meu, care s-a intamplat fix in una din acele biserici care nu existau. Hmmm. Stai sa o sun pe maica-mea, cred ca e vorba de o conspiratie aici :D

Despre Facultatile de Teologie care au functionat pana in '89 ce putem spune? Erau cumva clandestine? Sau la vedere, ca orice alta facultate?

Justinian Marina a iesit vreodata la lumina, sau propovaduia ortodoxia tot din "catacombe", in mod clandestin, si regimul "totalitar ateu și antireligios" incerca sa il prinda si sa il arunce in inchisoare, dar nu a reusit?

Ia uite o perla de ortodoxie pura a respectivului:

"Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea poate fi reînnoită după modelul rusesc; de aceea nici un creștin nu se poate opune ideii - crude, ce-i drept - care va crea un om nou pe întreaga planetă. Asemenea argumente sunt adesea folosite de clerici care sunt unelte ale Partidului. "Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!"

Deci cum iti permiti sa denumesti regimul asta ateu si antireligios, atata timp cat Patriarhul BOR considera ca Stalin actioneaza dupa cum doreste Dumnezeu? :)

Daca ortodocsii se plang apropo de perioada aia, greco-catolicii ce sa mai zica? Biserica lor a fost scoasa oficial in afara legii, nici macar sansa sa devina turnatori nu au avut-o.
__________________
Traieste o viata implinita. Daca exista zei, si sunt drepti, nu le va pasa cat de devotat lor ai fost, ci vei fi binevenit datorita virtutilor de care ai dat dovada de-a lungul vietii. Daca exista zei, si sunt nedrepti, oricum nu ai vrea sa le fi devotat lor. Iar daca nu exista zei, atunci vei fi disparut pur si simplu, dar vei fi trait o viata nobila, care va ramane in amintirile celor dragi. - Marc Aureliu
Question everything.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 14.12.2013, 01:20:18
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit

Konijiro, bine ați revenit pe forum!
Mă bucur că ați propus spre dezbatere câteva aspecte interesante, oferindu-mi astfel ocazia de a posta anumite idei, care ar putea fi utile - sper - atât pentru dvs, cât și pentru alte persoane care au aceleași nelămuriri și obiecții.
Vă voi răspunde foarte succint, schematic, având extrem de puțin timp la dispoziție în acest moment.
1. Am folosit sintagma "Biserica lui DUmnezeu" nu în sens instituțional (Patriarhia BOR etc) și nici măcar confesional.
I-am imclus pe toți creștinii care au suferit pentru Dumnezeu, pentru Hristos, în perioada regimului totalitar de tristă amintire (așa cum am și precizat, în mesajul de deschidere a thread-ului, că mă voi referi și la creștini de alte confesiuni).
În sens teologic, Biserica este comuniunea tuturor celor care au aceeași credință în Dumnezeu (nu este doar o instituție), fiind constituită din clerici și laici credincioși împreună.
2. Ați scris așa: "Cati dintre respectivii credinciosi au avut legaturi legionare? Sau au fost suspectati de asemenea legaturi si/sau activitati?"
Ați formulat două întrebări distincte:
a. Câți au fost legionari?
Nu știu să menționez un procent exact. Trebuie cercetat "sine ira et studio". Cert este că NU TOȚI!
b. Câți au fost suspectați de activități legionare. Cred că toți sau, oricum, peste 80% dintre cei persecutați. Foarte mulți dintre ei au fost suspectați pe nedrept... sau nici măcar suspectați, ci acuzați de legionarism, ca pretext al arestării lor (de vreme ce, din motive propagandistice, regimul nu putea recunoaște faptul că organizează persecuții religioase și subminează libertatea de conștiință a cetățenilor).
Câți n-au fost legionari? Enorm de mulți! De exemplu, mulți dintre profesorii universitari teologi persecutați, precum pr. prof. dr. D. Stăniloae, prof. Theodor M. Popescu (care a luat chiar atitudine împotriva legionarilor în 1938) etc etc. Să nu-i uităm nici pe membrii mișcării teologice Rugul Aprins, persecutați doar pentru "crima" de a discuta pe teme teologice, fiindcă nici aceștia nu au avut vreo legătură cu legionarismul.
Acuzația oficială formulată împotriva membrilor acestei mișcări duhovnicești a fost: "activitate mistică ostilă".
3. Ați mai scris: "BOR, care a colaborat bine mersi cu regimul comunist criminal..."
Iar confundați credința cu instituția și iar faceți, chiar și în privința instituței, generalizări nejustificate.
Da, au existat, din păcate, colaboraționiști din rândurile clerului.
Dacă doriți, putem discuta și despre acei trădători ai lui Hristos, dar pe alte topic-uri.
Acest topic le este dedicat creștinilor persecutați, membrilor Bisericii, iar nu trădătorilor acesteia (adică nu dușmanilor Bisericii infiltrați în interiorul ei).
Oricine Îl reneagă pe Hristos (chiar și-n mod indirect, cooperând în orice fel cu un regim ateu) își pierde calitatea de membru al Bisericii (chiar dacă "oficial îi merge bine").
Oricine își trădează semenii este un trădător al lui Hristos.
Ce cred foștii colaboraționiști despre martirii din închisori? Nu știu și, sinceră să fiu, prea puțin mă interesează... nu sunt specializată în psihologia criminalilor și trădătorilor.
4. Da, a fost antireligios și da, a fost, așa cum ați scris și dvs, un regim criminal.
În chiar primul meu mesaj, am menționat numele mai multor asemenea creștini persecutați (unii dintre ei foarte cunoscuți) și am postat un link dedicat lor. Vă sugerez să vă interesați... doar pentru a afla lucruri deosebit de interesante și impresionante despre niște oameni care au suferit, ani sau chiar zeci de ani, pentru convingerile lor.
Se vor fi construit biserici, poate... deși personal știu doar despre demolarea a zeci de locașuri de cult creștine (multe dintre acestea fiind inclusiv monumente istorice). Chiar dacă este așa, la ce folosesc bisericile și slujbele religioase, când zeci de mii de creștini (clerici, monahi și simplii credincioși) zăceau în închisori? A, era să uit: și în spitalele de psihiatrie (după 1964), pentru că aveau "delir mistic"...
5. "Despre Facultatile de Teologie care au functionat pana in '89 ce putem spune?"
În perioada regimului comunist, nu au existat facultăți de teologie.
Da, este exact așa cum ați citit.
Încă din primul an al instalării regimului comunist (1948), toate facultățile teologice au fost excluse din universități, continuând să funcționeze doar ca institute teologice de grad universitar, aflate în subordinea BOR și, evident, sub permanenta supraveghere a autorităților de stat.
Foarte mulți profesori universitari teologi au fost arestați, unii dintre ei murind chiar în închisoare (precum pr. Ilarion Felea) sau în condiții suspecte (cum a fost cazul prof. Teodor M. Popescu). Doar câteva exemple de teologi persecutați: pr. Dumitru Stăniloae, pr. Ilarion Felea, pr. I. G. Savin, prof. T. M. Popescu etc.
Au fost prigoniți și arestați toți profesorii de mistică (disciplină eliminată din institutele teologice de către "comisia de raționalizare a învățământului" încă din 1948), cu excepția lui Nicolae Mladin care, ulterior... a făcut ce a făcut și a ajuns mitropolit.
Au fost persecutați, de asmenea, profesorii de Apologetică.
Și exemplele pot continua.
În institutele teologice era cu desăvârșire interzisă predarea filosofiei, pentru ca nu cumva teologia să fie asociată cu un domeniu admis în universități.
Mai doriți exemple concrete?...
Mai am foarte multe!...
6. "Justinian Marina a iesit vreodata la lumina..."
Nu mă interesează pe acest topic problema personalității controversate a lui Justinian Marina.
Este o temă interesantă, dar care ține de un alt topic.
Acesta este dedicat celor care L-au mărturisit pe Hristos și au suferit pentru El.
7. "Deci cum iti permiti sa denumesti regimul asta ateu si antireligios..."
Așa cum se "lăudau" înșiși comuniștii că sunt atei, "eliberați" de orice "obscurantism religios".
8. "...greco-catolicii ce sa mai zica?
Da, mulți dintre ei au suferit pentru convingerile lor religioase și mă bucur sincer că i-ați adus în discuție.
Domnul să-i odihnească în pace!
Desființarea abuzivă a BRU în 1948 și persecutarea sălbatică a acelor creștini - iată încă o dovadă (dacă mai era necesar) a "anticreștinismului comunist" (după titlul unei conferințe susținute de către prof. Teodor M. Popescu în 1943 - conferință pentru care a plătit scump... cu ani de închisoare).
Vă salut cu respect!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #9  
Vechi 14.12.2013, 08:27:52
Decebal Decebal is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.654
Implicit Ateismul, izvorul celor mai criminale regimuri politice și ideologice din istorie

Veniți-vă în fire și vedeți-vă de treabă! Propaganda mincinoasă a ateiștilor, care trece cu toată nonșalanța și nesimțirea spre exemplu inclusiv peste ceea ce s-a scris sau s-a dat copy-paste pe acest forum, nu urmărește altceva decât culpabilizarea creștinilor, dar mai ales ascunderea faptului că toate crimele comunismului s-au făcut cumva și în numele ateismului și materialismului, nu doar în numele unor așa zise principii economice și de dreptate socială. Ateismul a fost generatorul la nivel istoric a celor mai criminale regimuri de pe fața pământului și a istoriei, și va veni cândva ziua când adevărata istorie se va scrie și învăța, și când dreptatea istorică va fi (re)stabilită. Până atunci, știind bine ateiștii, care ascund adevărul istoric menționat mai sus, că atacul este cea mai bună apărare și că e bine să îi ții pe creștini într-o permanentă defensivă, apelează la strategia învinovățirii, cu niște culpe reale sau imaginare (oricum nu contează pentru ei), de genul colaborării cu legionarii ori a "colaborării" cu comuniștii.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 29.12.2013, 19:50:37
konijiro's Avatar
konijiro konijiro is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.04.2009
Mesaje: 1.114
Implicit

Citat:
Konijiro, bine ați revenit pe forum!
Multumesc.

Citat:
I-am imclus pe toți creștinii care au suferit pentru Dumnezeu, pentru Hristos, în perioada regimului totalitar de tristă amintire (așa cum am și precizat, în mesajul de deschidere a thread-ului, că mă voi referi și la creștini de alte confesiuni).
Oamenii care au fost inchisi in acea perioada nu au fost inchisi din motive care tin de religie (poate cei greco-catolici, si acolo nu religia a fost problema, ci confesiunea). Au fost vremuri intunecate, in care sute de mii de oameni au pierit in inchisori, dar acestia au fost detinuti politici. Exista o diferenta.

Citat:
Iar confundați credința cu instituția și iar faceți, chiar și în privința instituței, generalizări nejustificate.
BOR reprezinta credinta. O spun si ei. Confuzia nu imi apartine. Si nu e o generalizare. La nivel institutional, BOR a colaborat.

Citat:
4. Da, a fost antireligios și da, a fost, așa cum ați scris și dvs, un regim criminal.
Criminal? Fara indoiala. Antireligios? Selectiv.

Citat:
În perioada regimului comunist, nu au existat facultăți de teologie.
Da, este exact așa cum ați citit.
Încă din primul an al instalării regimului comunist (1948), toate facultățile teologice au fost excluse din universități, continuând să funcționeze doar ca institute teologice de grad universitar, aflate în subordinea BOR și, evident, sub permanenta supraveghere a autorităților de stat.
Putin importa cum se numeau si sub ce organizare au functionat. In acea perioada, daca vroiai sa te faci preot, puteai. Existau scolile pentru asta. Deci daca Statul permitea oamenilor sa urmeze aceasta cale, in mod oficial, cum putem vorbi de un Stat antireligios?

Citat:
Nu mă interesează pe acest topic problema personalității controversate a lui Justinian Marina.
E relevant, pentru ca arata ca Statul nu avea nimic impotriva Bisericii si preotilor, atata timp cat colaborau si/sau nu se opuneau fatis regimului, in plan politic. Si daca a exista un Patriarh care a colaborat fatis cu acel regim, de ce sunt acuzat de generalizare cand spun ca BOR a colaborat, la nivel institutional, cu Statul comunist? Nu e Patriarhul capul BOR? A colaborat ca persoana privata din pozitia de Patriarh? Sau cum?

Citat:
Așa cum se "lăudau" înșiși comuniștii că sunt atei, "eliberați" de orice "obscurantism religios".
Da, comunistii spuneau multe despre ii insisi. Regimul comunist din Romania nu a fost unul ateu, comunismul insusi este o ideologie care se incadreaza la religii politice. Un link explicativ:

http://en.wikipedia.org/wiki/Political_religion

Comunismul e la fel de religios ca orice alta religie, pentru ca se bazeaza tot pe credinta si negarea realitatii (in cazul comunismului, realitatea care arata clar ca ideologia nu functioneaza).

In plus, cautati rezultatele recensamantului de la inceputul anilor '90. Unde au disparut toti ateii aia?

Citat:
Desființarea abuzivă a BRU în 1948 și persecutarea sălbatică a acelor creștini - iată încă o dovadă (dacă mai era necesar) a "anticreștinismului comunist" (după titlul unei conferințe susținute de către prof. Teodor M. Popescu în 1943 - conferință pentru care a plătit scump... cu ani de închisoare).
Dupa cum am spus, anticrestinismul respectiv a fost unul selectiv. Chiar credeti ca, dupa 1948, daca Partidul vroia sa inchida sau sa demoleze toate bisericile, nu puteau sa o faca? Sa fim seriosi, au omorat oameni in perioada pentru nimicuri. BRU a fost desfiintata urgent, fara discutie, si bisericile lor au fost date... BOR.

Deci, atata timp cat bisericile au functionat, preotia era o meseria pentru care puteai opta, BOR nu a incetat sa existe, nu putem vorbi de un regim antireligios, imi pare rau. Eu nu cunosc pe nimeni nascut in perioada aceea care sa nu fi fost botezat. Bunica mea ma ducea la biserica, care era plina duminica. Deci despre ce vorbim?

Nu contest suferinta celor aruncati in inchisori. Dar repet, au ajuns acolo pe criterii politice, nu religioase. Si aici ii includ pe cei care s-au opus comunismului cu Biblia in mana - tot opozitie politica era si aia, chit ca era izvorata din religie.
__________________
Traieste o viata implinita. Daca exista zei, si sunt drepti, nu le va pasa cat de devotat lor ai fost, ci vei fi binevenit datorita virtutilor de care ai dat dovada de-a lungul vietii. Daca exista zei, si sunt nedrepti, oricum nu ai vrea sa le fi devotat lor. Iar daca nu exista zei, atunci vei fi disparut pur si simplu, dar vei fi trait o viata nobila, care va ramane in amintirile celor dragi. - Marc Aureliu
Question everything.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare