Concertele de muzica clasica - feedback

[Adela444]

Buna tuturor,

Am o curiozitate si m-as bucura de cat mai multe raspunsuri si pareri.

Cum va simtiti in general la concertele de muzica clasica?
Daca simtiti o anumita distanta fata de mesajul operelor, de ce anume credeti ca este cauzata aceasta distanta?
Ce anume va deranjeaza la felul in care sunt de obicei prezentate concertele? Ce simtiti ca lipseste? ( interactiune cu artistii, feedback despre lucrari, forme de comunicare diverse - arta interactiva).

Multumesc :)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adela444

Cum va simtiti in general la concertele de muzica clasica?

Cum ma simt ? Depinde de partitura si de cum este ea interpretata. Uneori, ma simt dumnezeieste de bine. Alteori, doar jena ma impiedica sa nu ma ridic si sa plec. Desi dirijorul e mereu cu spatele la mine. Dar artistii m-ar putea vedea. Mai ales vioara a doua, care, de regula, e cea mai frumoasa...

Daca simtiti o anumita distanta fata de mesajul operelor, de ce anume credeti ca este cauzata aceasta distanta?

La opere, distanta pot simti din cauza necunoasterii libretului. Asta poate face ca artistii sa se dea de ceasul mortii sa imi transmita trairi dintr-un film pe care nu l-am vazut. Am descoperit ca acest lucru e valabil mai ales la balet, cand am vazut "Spargatorul de Nuci" fara sa stiu povestea.

Si de ce oamenii nu cunosc libretul ? Cel mai des, fiindca se zgarcesc sa il cumpere. Cand, totusi, o fac, se trezesc in brate cu o revista. In care nici macar nu sunt articole de revista, ci capitole de carte. Pesemne ca secretarii literari, acolo unde mai exista, fie se considera misionati sa faca mai mult decat trebuie sa faca, fie vor sa-si justifice salariul.

Practica din Occident, unde biletul costa de dardai, in schimb primesti libretul gratis, e demna de a fi retinuta.

Ce anume va deranjeaza la felul in care sunt de obicei prezentate concertele? Ce simtiti ca lipseste? ( interactiune cu artistii, feedback despre lucrari, forme de comunicare diverse - arta interactiva).

Personal, cel mai mult ma deranjeaza dorinta realizatorilor de a recrea mereu, de a veni cu "noutati" de dragul noutatii. Daca, dupa un concert de Beethowen nu o dai in jazz, nu esti pianist. Daca o imbraci pe Violeta prea vaporos si nu in port-jartiere vizibile, esti dinozaur. Daca un corp de balet nu evolueaza la sol cel putin jumatate din spectacol, nu te plasezi in trend si, in general, daca gasesti solutii clasice la ce (ar trebui sa fie) clasic, se cheama ca esti provincial si practici o arta prafoasa. Tot ce e mai rau in Occident copiem (experimentalism in muzica, minimalism in balet, abureala de "interactiune cu artistii" in toate), in schimb ce e bun in Occident nu copiem. De exemplu, chestia cu libretele, despre care am vorbit. Sau obiceiul ca DUPA spectacol artistii sa interactiuneze cu publicul la o gogoasa si o cana cu vin. Sigur, nu e cazul la marile spectacole cu sute de spectatori, ci la spectacole de toate zilele: iata alta practica buna din Occident, care merita retinuta.

Multumesc :)

Pentru putin.