|
#21
|
|||
|
|||
Citat:
De la 5 la 14 ani am fost Vet-ul ogradei părintești și al altora... Mergeam la gârlă însoțit de gâște...:) Puneam bobocii, puișorii, biile, mâțișorii, purcelușii... Toate erau sub grija mea, sub marea mea știință a ocrotirii necuvântătoarelor...:) Dar nimeni nu știa cum cunoșteam eu obștea mea de "necuvântătoare"! Maica mea, poate, intuia cumva dragostea mea pentru animale. Că maica mea era pentru mine ce eram eu pentru puii golași... Legea aceleiași Iubiri străbătea lutul nostru. Eu iubeam puișorii, maica mă iubea pe mine! Așa că într-o bună zi mama spuse: de nu vei fi Preot, vei fi, sărmane, măcar Veterinar...:) A fost să fiu psiholog. ratat. Drămuiți-vă dragostea, soră! Vorba unui răposat prieten, Mihail, ori vorba unui proaspăt defunct al inimii mele, Cristian......... Drămuiți-vă dragostea, vă rog. |
#22
|
||||
|
||||
Vor exista întotdeauna trăiri pe care nu le poți exprima prin cuvinte. Sentimente care rămân nerostite, neștiute, nebănuite, himere de neatins ori goluri pe care nimeni nu le va putea umple niciodată cu nimic... :)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#23
|
|||
|
|||
Să ne drămuim dragostea,
cu minimă cuviință, AMIN! |
#24
|
|||
|
|||
.............................
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 13.04.2018 at 17:01:26. |
#25
|
|||
|
|||
Citat:
esti la o varsta foarte periculoasa pentru o femeie si trebuie sa ai mare grija, sfatul meu e sa eviti o perioada mersul la biserica, ai nevoie de un pic de larma in viata ta. sigur, cu grija si printre prieteni, dar un pic de zguduire a simturilor iti este necesar. edit.nu citisem mesajul in intregime, vad ca ai descoperit depresia de una singura, inseamna ca pericolul insingurarii nu este atat de mare, ca si alte pericole posibile. e ok, o sa-ti revii. dar asculta totusi si sfatul meu.... Last edited by Sindbad; 22.12.2016 at 10:52:42. |
#26
|
|||
|
|||
Citat:
Aha..sa eviti trecutul pe la biserica, da' sa incerci nitica "zguduire a simturilor". N-ai trimis cumva si o oferta de terapie d'asta pe privat? Dezinteresat, desigur.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#27
|
|||
|
|||
Citat:
la varsta mea nu mai e cazul, asta cred si am fost sincer, problemele de genul asta nu tin de biserica si sunt prea multe tinerele care au ajuns la tratament psihiatric. daca tot am ales sa raspund unui astfel de mesaj scriu exact ce cred. |
#28
|
|||
|
|||
Sinceritatea nu tine loc de intelepciunea si daca varsta nu aduce macar atata compensatie..
Da' ia spune-ne tu, tinerele are au ajuns la tratament psihiatric, esti convins ca au ajuns pentru ca n-au apelat la "zguduirea simturilor" in loc sa mearga la biserica?
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#29
|
||||
|
||||
Energiile acumulate în suflet din pricini diverse (uneori fiziologice) nu trebuie înăbușite, este adevărat; dar nici eliberate întâmplător, pentru că prin intermediul lor sufletul nostru călătorește în sus ori în jos, către sens ori către fărâmițare.
Poți da curs unui sfat de genul „urmează-ți pofta (sau nevoia) că altfel te îmbolnăvești psihic”, ori poți ajunge la un duhovnic priceput care să-ți orienteze energia către ceva rodnic, către un alt nivel al vieții. Ori măcar să te învețe cum să o domolești. În primul caz vom cunoaște păcatul, care sub o aparență de liniștire a simțurilor îmbolnăvește spiritual (când dai frâu liber cailor căruța se răstoarnă sau ajungi în șanț), iar în al doilea caz împlinirea va fi atât spirituală (omul e ajutat să se orienteze către un sens al vieții sale), cât și sufletească și trupească. Biserica are drumuri bătătorite de mii de ani, pe care dacă mergi nu vei da greș. E vorba de intrarea în ceea ce se cheamă rânduială, și care înseamnă fie să apuci pe calea unei relații în care partener direct îți este însuși Dumnezeu (monahismul), fie pe calea împlinirii în căsnicie. Problemele tânărului din timpurile noastre vin nu din pricină că ar căuta la Biserică rezolvarea problemelor sale, ci din cauză că nu se mai simte pregătit să apuce pe niciuna dintre cele două căi, și atunci trăiește suspendat, într-o incertitudine periculoasă. Iar îndemnurile de genul ''descătușează-te'', care abundă, nu fac decât să-l zăpăcească și mai tare, distrugându-i în cele din urmă busola. Sigur, pericole și ispite sunt și în călugărie, și în căsătorie, dar acolo ai niște repere mai clare între care te miști. Revin ca să mai adaug: Sensul pe care ni-l oferă Biserica nu e ceva suprapus peste personalitatea noastră, nu are nimic artificial; nu e o direcție care se opune naturii noastre, firescului. Din contră, ne ajută să ne redescoperim adevăratul sens, ne ajută să fim în conformitate cu proiectul nostru, să redescoperim care e menirea energiilor pe care le-a sădit Dumnezeu în noi. În felul ăsta ne vindecă, pentru că ne face să fim conformi cu noi înșine. Energiile pe care le purtăm în sufletele și în trupurile noastre nu sunt degeaba acolo, nu sunt întâmplătoare. Dar dacă nu ne lăsăm ajutați, îndrumați, crescuți, noi doar luăm cunoștință de ele, fără să știm ce avem de făcut.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) Last edited by CristianR; 22.12.2016 at 14:48:37. |
#30
|
|||
|
|||
Multumesc din nou de raspunsuri! Am ales calea mantuirii in doi, dupa o indelunga perioada a tineretii mai tumultoasa, care consider ca putea fi evitata cu ajutorul Lui Dumnezeu. Merg si la un duhovnic, dar parca nu ma simt demna nici la duhovnic sa merg, ma gandesc ce sa caute o pacatoasa ca mine la el, vreau sa mentionez ca nu m-am mai impartasit de foarte mult timp, de multi ani, si cand merg incep sa plang. Apoi inainte sa intru la el, vad multi oameni, ma gandesc ca eu am cele mai mari pacate dintre toti, aproape ca as prefera sa plec. Mie imi place cand merg la duhovnic sau parinti, sa le dau vesti bune, sa fie multumiti de mine. In ceea ce priveste mersul la psiholog sau psihiatru, nu am incercat niciodata, nici alte tratamente pentru psihic nu am incercat , desi am avut necazuri care m-au schimbat mult, dar mereu am crezut in Dumnezeu chiar si in momentele grele. Nu spun ca psihologii nu sunt specialisti in ceea ce fac, dar eu cred ca nimeni nu iti cunoaste gandurile si trairile mai bine decat le cunosti tu insuti si Dumnezeu. Iar ca sa ajunga sa te cunoasca psihologul, trebuie sa faci mai multe sedinte, consider ca nu iti spune doar niste fraze invatate, trebuie sa te cunoasca putin ma gandesc. Poate gresesc nu stiu, am sa incerc si experienta cu psihologul, sunt constienta ca ceva nu e in regula cu mine, dar simt ca o sa depasesc perioada, greu, dar o sa incerc. Nu pot decat sa va multumesc mult pentru incurajari, conteaza foarte mult pentru mine! Imi doresc ca Nasterea Mantuitorului sa va aduca in case si in suflete caldura, sanatate si bucurii. Sarbatori fericite!
|
|