Cuvinte de folos de la Maica Siluana

[Marcel_Ionut]

Buna seara dragi forumisti, stiu ca la multi le-am scos ochii cu aceasta minunata maica, asa ca mi-am propus sa o fac in continuare postand din cuvintele ei, cine mai are completari, il rog sa puna :)

Oamenii se masturbează, se droghează, joacă jocuri de noroc, consumă pornografie sau dulciuri în exces, numai și numai pentru că nu-și cunosc foamea și setea de Dumnezeu și nu-și hrănesc sufletul și duhul cu Viața cea Cerească! Și nimeni nu poate cunoaște această hrană dacă nu începe să guste. Imaginația nu ne poate ajuta pentru că acea Hrană nu e din lumea acesta și nu face parte din experiența existențială. E nevoie de credință și probarea prin credință!
Maica Siluana



In clipa in care eu ma duc sa ma intregesc cu Dumnezeu, cel mai rau partener de viata poate sa devina plinatatea bucuriei mele. Pot sa-l iubesc asa cum e. Ca si Dumnezeu ma iubeste pe mine asa cum sunt. Si vom avea surprize: pe masura ce creste iubirea si rabdarea noastra, descoperim ca cel de langa noi se vindeca. Il vindeca Dumnezeu care face minuni: ca eu l-am batut la cap 20 de ani si nu s-a schimbat, iar cand l-am lasat in pace si l-am dat pe “ mana “ lui Dumnezeu, a inceput sa se schimbe.
Maica Siluana



Tot asa Dumnezeu nu va veni in viata mea sa-mi transforme fiecare clipa in bucurie, daca nu-L chem, pentru ca nu da buzna in darul libertatii pe care ni l-a facut.
Maica Siluana



O mare piedica in calea bucuriei este gandul ca eu nu ma pot ierta. Dumnezeu m-o fi iertat, dar eu nu ma pot ierta! Sa nu fim mai grozavi decat Dumnezeu. Sa nu ne asezam noi in locul lui Dumnezeu. “ Doamne, da-mi puterea aceasta, daca Tu ma ierti sa ma iert si eu pe mine si sa primesc tot ce-mi dai Tu “ si atunci vom privi altfel lucrurile.
Maica Siluana



Cand a zis Mantuitorul “ binecauvantati-I pe cei ce va bestema “ nu a zis-o degeaba: este singura forta impotriva blestemului. Aceasta este singura noastra putere.
Cum il putem auzi pe Dumnezeu?

Il ascultam pe Dumnezeu ascultand inima noastra. Apoi Dumnezeu ne vorbeste prin aproapele. Cand ne cearta cineva sa stiti ca Dumnezeu vrea sa ne spuna ceva. Dumnezeu ne vorbeste prin necazuri. Daca luam orice necaz ca pe un cuvant in fata lui Dumnezeu, Il auzim. Dumnezeu ne vorbeste prin bucurii; Dumnezeu ne vorbeste prin frumusetea lumii. Dumnezeu ne vorbeste prin bunatatea mancarii, prin privirile semenilor nostri.
Dumnezeu ne vorbeste prin multe. Cum sa-l auzim? Facand fapte bune. Ca sa ne putem folosi auzul duhovnicesc trebuie sa facem bine. Acum, oameni buni, este o prigoana impotriva binelui cum n-a fost niciodata.
Daca ati auzit alarmele de la masinile din jurul nostru, claxoanele, picamerele, muzica din masinile celor care circula, din autobuze… e iadul, oameni buni, aceasta este anti-isihia, anti-linistea. Sunt oameni credinciosi care, cand vin acasa, cum intra pe usa dau drumul la radio, cum intra pe usa dau drumul la televizor. De ce? Ca faptele lor erau ale intunericului si nu vreau sa iasa la suprafata.
Deci, Il auzim pe Dumnezeu facand liniste. Ne rugam si ne rugam si ne rugam, dar sa mai tacem! Ca zice Dumnezeu: ia uita-te la aceasta ce ma striga si-mi cere, dar nu se opreste ca sa-i dau.
Maica Siluana

[Marcel_Ionut]

Cum putem ajuta pe cineva care este botezat, dar merge foarte rar la biserica, ca sa cunoasca puterea credintei?

Numai si numai rugandu-te. O doamna se plangea unui parinte: " Parinte, nu te mai ruga de el, roaga-te pentru el ". Cand vrem sa-i ajutam pe cei din jurul nostru in relatia cu lor cu Dumnezeu, incercati sa vorbiti mai putin cu ei despre Dumnezeu, ci mai mult cu Dumnezeu despre ei. Dumnezeu are un alt mod de a lucra decat al nostru. Oamenii de la noi nu primesc, dar Dumnezeu lucreaza. Nu deznadajduiti, ziceti tot timpul " Doamne, nu ma lasa, Doamne nu-l parasi ". Si sa va mai spun ceva: Luati-l de mana si mergeti cu el la biserica, fara sa-l luati de mana fizica. L-ati pus pe pomelnic? Duceti-l la biserica. Si Dumnezeu lucreaza. Sa credeti: Dumnezeu se ocupa de mantuirea oamenilor, nu noi. Noi sa ne ocupam de noi si relatia noastra cu Dumnezeu, in care sa intre toti ceilalti.
Maica Siluana


Ce trebuie sa faca copilul care nu se intelege deloc cu parintii din cauza necomunicarii dintre copii si parinti?

Sa se roage pentru ei in ascuns, sa-i ierte pentru tot ce i-au facut rau, sa le ceara iertare pentru tot ce a facut el rau, si sa le fie mila de ei daca nu-L cunosc pe Dumnezeu. Sa-i duca tot timpul la biserica pe pomelnicul lor si sa spuna asa: " Doamne, Tu mi-ai cerut sa-i cinstesc pe parintii mei, Tu da-mi putere sa-i cinstesc. Doamne, eu totusi le sunt dator cu iubire nu numai cu cinstire. De ce? pentru ca nu m-au ucis prin avort, nu m-au alungat. Asa cum sunt, imi dau sa mananc, am o casa...Da-mi, Doamne, putere sa-i iubesc pentru asta si sa madespart de ei!" Veti descoperi minuni in oamenii aceia, dar numai in Dumnezeu, numai in rugaciune, Nu priviti direct, ci numai prin Crucea Mantuitorului.
Maica Siluana


Ce parere aveti despre ceea ce se spune despre pacatele parintilor care se transmit copiilor?

Daca spune Sfanta Scriptura, e adevarat. Si noi vedem asta acum cu copii care au fost in strada sau care sunt in orfelinate. Cei cu care lucrez eu vin din strada si au pacatele parintilor pe care le-au " mostenit ", le-au invatat si perfectionat. Ce putem face? Cum se rupe acest mecanism care pare un blestem? prin binecuvantare. Cum se opreste pacatul ? prin iertare. Copilul care vrea sa se elibereze de povara pacatelor parintilor trebuie sa-si ierte parintii si sa se roage pentru iertarea lor. In primul rand un parinte care a facut pacate, a facut pacat fata de mine. Eu trebuie sa spun: " Tata a facut pacate fata de mine, dar eu, Doamne, vreau de la Tine puterea sa-l iert. Te rog iarta-l ". Tata o batea pe mama; acesta este un pacat, m-a ranit pe mine, mi-a fost frica, mi-a ranit copilaria, mi-a ranit viata. Tata a baut, a facut pacat pentru mine, l-am urat, l-am judecat, m-a complexat, radeau copii de mine in sat, am suferit. " Doamne, iarta-l pe el " si impaca-te cu tatal tau in tine, urand pacatul din el si iertand suferinta pe care ti-a pricinuit-o. Un copil e rupt launtric atunci cand isi uraste parintii. Parintii sunt prezenti in noi, in trupul nostru, in celula noastra, ( cu ADN-ul cum spune stiinta ), in felul nostru de a vedea viata si oamenii. Pacatul omului isi pune pecetea pe trup, pe relatii, pe toata viata lui. Ei, parintii sunt in noi mai mult decat ne dam noi seama. E nevoie sa ne eliberam de robia mostenirii pacatoase. Si ne putem elibera numai prin iertare. Nu exista alta cale de vindecare decat iertarea. Sa nu ne amagim ca am iertat, pentru ca am uitat. Pana nu-mi voi vindeca celula de pacatul meu, care e ura impotriva celui care mi-a facut rau, cu puterea iubirii si iertarii lui Hristos Dumnezeu. Multi oameni scapa de boli grave impacandu-se cu parintii, iertand. Cunosc un tanar care avea un tata alcoolic si nu putea sa se impace cu el. Intr-o noapte, de Inviere, era pregatit pentru Impartasanie si tatal sau se imbatase in seara aceea, vorbise urat despre Biserica si despre Inviere si despre el ca se face popa si ca e prost, ca nu exista Dumnezeu. Si atunci el l-a zgaltait, l-a cam impins, aproape ca l-a lovit. Si a venit disperat la mine si a zis: „ Ce sa fac? Nu ma mai pot impartasi! ”. Si am zis: „ Copile, cum sa nu poti sa te impartasesti? Pai, ce zice Mantuitorul? Du-te si te impaca cu cel care are ceva impotriva ta si vino la altar. Du-te si cere iertare tatalui tau”. „ Imposibil! In primul rand ca el m-a suparat pe mine „. „ Tu fa porunca! Du-te si te impaca cu el, du-te si cere-i iertare ca l-ai zgaltait. Puteai sa rabzi. Si dupa aceea te duci si te spovedesti repede la parintele”. Asta era in Sambata Mare la ora sase. S-a dus acasa si la ora opt a venit la mine transfigurat. A zis „ Doamna – eu eram inca in invatamant – va multumesc, mi-am gasit tata. Cand i-am zis „ tata iarta-ma „ m-a luat in brate, a inceput sa planga „ A descoperit ca-si iubeste tatal si ca tatal il iubea; dar pentru ca tatal stia ca fiul il dispretuieste pentru toata mizeria lui, devenea si mai rau si mai abuziv, simtea nevoia sa-l loveasca. Fiul nu putea sa-l iubeasca pentru ca il confunda cu rautatea pe care o vedea, nu putea sa vada dincolo. Dar a facut porunca Mantuitorului cu ce-a avut, cu vointa, formal, n-a simtit nevoia sa-i ceara iertare. A crezut insa in nebunia cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta este credinta noastra. Si Dumnezeu a facut o minune. Si face mereu, trebuie doar sa vrem.

[gabriela8]

La conferinta:
" Suferinta este semnul ca am gresit drumul si trebuie recalculat traseul."

Despre distingerea gandurilor a spus ca intr-o zi fiind iarna si mergand pe strada i-a venit in gand sa puna piedici trecatorilor sa vada cum cad.
Sigur ca nu a pus in aplicare acest gand si nici diavolul nu s-ar fi asteptat sa duca la implinire gandul insa a "rupt-o" de la rugaciune cochetand 5 minute cu acest gand...

E simpatica Maica! Sa o tina Dumnezeu!

[Marcel_Ionut]

“ Noi nu vom intra in iad pentru pacatele noastre, ci datorita nesimtirii noastre de a-L aduce pe Dumnezeu in iadul nostru, in haznaua noastra, de a-L intanli acolo ca sa ne scape, ca sa ne vindece , sa ne lumineze, ca sa ne sfinteasca. Asta e coborarea la iadul din suflet : constientizarea intregii neputinte si a suferintei pe care mi-o produce iluzia ca as putea sa fac ceva fara Dumnezeu. Cand ajungi sa vezi cat esti de neputiincios, de structurat pentru neputiinta, zici: vino, Doamne! “



“ Talantii “ mei sunt toate aceste defecte, toata aceasta mostenire, aceasta drojdire a paharului vietii mele care a ajuns la mine, ea trebuie data lui Dumnezeu sa o faca vin curat. Din iad ma scoate Hristos “



" Păcatul meu este otrava vieții mele, care se revarsă, în primul rând, asupra copiilor mei, în familia mea, apoi la vecini și în jurul meu! Când eu Îi dau păcatul lui Dumnezeu, El îl ridică de la mine și-mi dă harul Lui. "



" Plimbă-te prin templul Duhului Sfânt care este trupul tău! Mergi cu grijă, în vârful picioarelor, cu delicateţe, pentru că e lucrare sfântă acolo! Află acolo un loc de odihnă şi stai. "



" Nu te mai uita în oglindă ca să vezi dacă eşti sau nu frumoasă, pentru că vei iscodi să afli acolo cine ştie ce imagine din clipurile publicitare! Uită-te în oglindă ca să vezi dacă nu eşti ciufulită, dacă nu eşti murdară pe faţă, dacă nu ţi-ai pus puloverul pe dos! Iar ca să vezi cât eşti de frumoasă, uită-te în icoana Maicii Domnului şi zi: „Maica Domnului, nu-i aşa că şi eu sunt frumoasă?” Pentru că frumuseţea ta e înăuntru. "



" Aprinde-te de Duhul Sfânt, dă-ţi cu parfumul rugăciunii, spală-te cu Spovedania, hrăneşte-te cu Mântuitorul şi cere bucurie de la Dumnezeu şi atunci vei fi frumoasă pentru privirea duhovnicească, iar ochiul lumesc o să zică: 'Ce urâtă pare asta şi ce bucuroasă e! „



" Iubirea dintre Fiul lui Dumnezeu şi Tatăl este o naştere, o veşnică naştere. Când lucrăm la asemănarea noastră cu Dumnezeu, trăim de fapt această stare de permanentă naştere de sus. Nu mai trăim „după capul nostru”, nici după impulsurile şi legile bio-psiho-sociale, ci şi cu, în şi prin Dumnezeu. Atunci viaţa noastră bio-psiho-socială se sfinţeşte, se înduhovniceşte. "



" Nu uitaţi, oameni buni, mătăniile şi închinăciunile sunt cele mai puternice arme pe care ni le-a dat Dumnezeu în trupul nostru. "



" Frumuseţea omului nu este în lut, ci în lumina dinlăuntrul lutului! "

[Marcel_Ionut]

“ Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi. Pentru lumea secularizată în care trăim „iadul” este un cuvânt „de groază” care face parte mai degrabă din terminologia hollywoodiană, decât a vieţii reale. Pentru omul creştin însă, iadul este o realitate de la care, de multe ori, porneşte chiar viaţa noastră duhovnicească. Şi dacă pentru lumea secularizatã „iadul” este un capăt de drum, pentru lumea creştină iadul poate fi chiar începutul unui drum a cãrui continuare este, paradoxal, bucuria. Toată lumea ştie că bucuria este darul lui Dumnezeu, dar e paradoxal felul în care l-am dobândit, cum l-am primit, căci Dumnezeu îl dă tuturor şi ne cheamă pe toţi să-l luăm. A fost un moment în care am realizat că eu nu pot să fac nimic bun, că eu nu pot să fiu fericită, că orice aş face nu iese bine si că oricât m-aş strădui şi că oricât m-aş ambiţiona şi oricât m-aş ruga, sfârşesc prin a face ceva care mă întristează, care mă face să-mi fie ruşine, care mă face să mă simt stingherită, cel puţin în fata mea, dacă nu în faţa celorlalţi, unde să zicem că-mi făceam rost de o justificare. Eu m-am întors în biserică târziu după ce am trăit mult şi profund în această lume, gustând din toate durerile ei, din toate deznădejdile ei, dar şi din toate bunătăţile, frumuseţile câte puţin, cât am putut, dar din toate dimensiunile creaţiei omeneşti am gustat. “

[leonte]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Cum putem ajuta pe cineva care este botezat, dar merge foarte rar la biserica, ca sa cunoasca puterea credintei?

Numai si numai rugandu-te. O doamna se plangea unui parinte: " Parinte, nu te mai ruga de el, roaga-te pentru el ". Cand vrem sa-i ajutam pe cei din jurul nostru in relatia cu lor cu Dumnezeu, incercati sa vorbiti mai putin cu ei despre Dumnezeu, ci mai mult cu Dumnezeu despre ei. Dumnezeu are un alt mod de a lucra decat al nostru. Oamenii de la noi nu primesc, dar Dumnezeu lucreaza. Nu deznadajduiti, ziceti tot timpul " Doamne, nu ma lasa, Doamne nu-l parasi ". L-ati pus pe pomelnic? Duceti-l la biserica. Si Dumnezeu lucreaza.

Noi sa ne ocupam de noi si relatia noastra cu Dumnezeu, in care sa intre toti ceilalti.
Maica Siluana

Sunt foarte de acord cu tot, in special cu fraza ingrosata.
As vrea o lamurire suplimentara, de la un teolog sincer (daca exista vreunul pe acest forum). Daca nu poate raspunde public, il invit sa-mi rapunda pe privat. Iata nelamurirea la care ma refer.

Cum trebuie sa intelegem, sau care e rostul acestor insistente ale noastre inaintea lui Dumnezeu, in rugaciunea noastra pentru altii? Oare Dumnezeu nu-l iubeste pe fratele meu aflat in suferinta? Oare Dumnezeu nu vrea mantuirea tatalui meu care nu merge la biserica. Oare Dumnezeu are nevoie de mine sa-I spun ce sa faca? Oare pot eu sa iubesc pe cineva mai mult decat Dumnezeu ne iubeste pe toti?

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de leonte

Cum trebuie sa intelegem, sau care e rostul acestor insistente ale noastre inaintea lui Dumnezeu, in rugaciunea noastra pentru altii? Oare Dumnezeu nu-l iubeste pe fratele meu aflat in suferinta? Oare Dumnezeu nu vrea mantuirea tatalui meu care nu merge la biserica. Oare Dumnezeu are nevoie de mine sa-I spun ce sa faca? Oare pot eu sa iubesc pe cineva mai mult decat Dumnezeu ne iubeste pe toti?

Sa stii ca n-ai nevoie de un teolog sa-ti raspunda la aceste intrebari.
Oricine echipat cu inteligenta bunului-simt isi poate raspunde la astfel de
intrebari.

[leonte]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Sa stii ca n-ai nevoie de un teolog sa-ti raspunda la aceste intrebari.
Oricine echipat cu inteligenta bunului-simt isi poate raspunde la astfel de
intrebari.

Si tu, fiind echipat cum ambele, adica si cu inteligenta si cu bun simt, ce raspuns ai gasit? Lamureste si pe cei ce sunt mai saraci la intelect?

Cum trebuie sa intelegem, sau care e rostul acestor insistente ale noastre inaintea lui Dumnezeu, in rugaciunea noastra pentru altii? Oare Dumnezeu nu-l iubeste pe fratele meu aflat in suferinta? Oare Dumnezeu nu vrea mantuirea tatalui meu care nu merge la biserica. Oare Dumnezeu are nevoie de mine sa-I spun ce sa faca? Oare pot eu sa iubesc pe cineva mai mult decat Dumnezeu, care ne iubeste pe toti?

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de leonte

Si tu, fiind echipat cum ambele, adica si cu inteligenta si cu bun simt, ce raspuns ai gasit? Lamureste si pe cei ce sunt mai saraci la intelect?

Cum trebuie sa intelegem, sau care e rostul acestor insistente ale noastre inaintea lui Dumnezeu, in rugaciunea noastra pentru altii? Oare Dumnezeu nu-l iubeste pe fratele meu aflat in suferinta? Oare Dumnezeu nu vrea mantuirea tatalui meu care nu merge la biserica. Oare Dumnezeu are nevoie de mine sa-I spun ce sa faca? Oare pot eu sa iubesc pe cineva mai mult decat Dumnezeu, care ne iubeste pe toti?

Pai cand te rogi pentru binele altcuiva e o mare dovada de iubire pentru ca nu te mai gandesti la tine iti lasi egoismul deoparte, de multe ori Domnul indreapta pe altii pentru rugaciunile noastre, si nu-L poti iubi pe Dumnezeu fara sa iubesti si fapturile Lui, nu e logic?

[CristianR]

În prealabil postat de leonte

Cum trebuie sa intelegem, sau care e rostul acestor insistente ale noastre inaintea lui Dumnezeu, in rugaciunea noastra pentru altii? Oare Dumnezeu nu-l iubeste pe fratele meu aflat in suferinta? Oare Dumnezeu nu vrea mantuirea tatalui meu care nu merge la biserica. Oare Dumnezeu are nevoie de mine sa-I spun ce sa faca? Oare pot eu sa iubesc pe cineva mai mult decat Dumnezeu, care ne iubeste pe toti?

Dacă Dumnezeu ar face toate acestea și fără rugăciunea noastră, înseamnă că n-ar mai fi nevoie de iubirea noastră pentru altul. Altfel spus, ar putea face un bine trecător sau aparent unor suflete izolate, adică moarte. Or, rugăciunea făcută cu dragoste pentru cineva este mai mult chiar decât vindecarea aceluia.
În plus, cred că în acest fel Dumnezeu ne face copărtași la lucrarea sa binefăcătoare și mântuitoare. Nu vrea să lucreze singur, ci împreună cu noi. Nu doar El să iubească, ci și noi. Ca să fim vii.