Postul la musulmani

[Corinusha]

atunci nu citi :)

si daca nu citesti nici nu raspunzi. scurt si simplu.

[stefan florin]

În prealabil postat de Hartford

Tot mergand pe la benzinarii am aflat ca musulmanii sint in post. Ei spun la toata lumea cum postesc si cit postesc si cind se apuca de mancat(dupa asfintitul soarelui) voi ce ziceti e bine ca zic la toata lumea despre postul lor?

astia postesc? De ala rasaritul soarelui si pana la apus nu mananca si nu beau nimic, iar apoi se pun pe mancat si pe baut (BINE DE TOT) si bineinteles ca dupa un asa festin se impreuneaza cu sotiile lor. Pai asta e post?!

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Cu Ioan_Cezar am doar problema ca noi intelegem credinta pe de o parte cam la fel, pe de alta parte undeva drumurile se bifurca si unul cade intr-o extrema.

Da' de unde!! "Cat sunt de departe cerurile de pamant..."
Asa cum se vede de la mine, cea mai mare diferenta dintre cum intelegi tu credinta si cum o intelege Ioan Cezar, e ca tu nu (prea) vezi diferenta.

In veacul veacului, nu mi l-as putea inchipui pe Ioan Cezar punand acest gen de intrebare ca si cea de mai jos pusa de tine. Pe mine m-a dat gata. Mare mister cum ai ajuns la asemenea concluzie!!! Imi explica si mie cineva cum se alcatuieste in mintea cuiva asemenea inteles total opus? (eventual pe alt topic)

În prealabil postat de sophia

Mi se pare foarte curios si am mai intalnit ideea si pe alte fire de discutie, la alte persoane.
De ce unii oameni vad in Pasti si Postul Pastilor bucurie, iar in Craciun si Postul Craciunului nu. De ce nu avem voie sa ne bucuram de Carciun?
Craciunul este pentru mine bucuria suprema, pentru ca este sarbatoarea Nasterii Domnului. Atunci vine la noi (in lume) Fiul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa ne bucuram, oare pentru asta?
Nu ma refer acum la aspectul comercial, sau pomul impobodobit sau caoduri. O.K. si alea fac parte din bucuria omului. Dar ma refer la bucuria cu care asteptam si serbam aceasta sarbatoare. Colinde, anuntatul sarbatorii la portile oamenilor, pregatitul caselor si a bucatelor.
De ce nu avem voie sa ne bucuram de Craciun?

Care oameni zic asta? Or fi fost trolli.
In viata mea n-am auzit asa intelegere distorsionata. Cum sa pui asemenea intrebare, Sophia? Si de-ar fi vrut sa-si bata cineva joc de tine spunandu-ti ca e interzis sa te bucuri de Craciun, n-ar fi trebuit s-o iei de buna.

Pai, care-i mesajul Nasterii Domnului?
Ai citit vreodata Evanghelia? Spui ca e sarbatoarea suprema pt. tine si totusi pui intrebarea asta?
"Si îngerul le-a zis pastorilor: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor".

N-am auzit predica sau pastorala de Craciun care sa nu ne indemne la bucurie ca ni S-a nascut Dumnezeu-Omul care sa ne scoata din iadul in care zacem morti sufleteste! N-am auzit urare de Craciun, care sa nu transmita bucurie, pace si liniste..
Nu mai vorbesc de versurile colindelor si de cantarile liturgice ale slujbelor:
"Astazi S-a nascut Hristos...laudati si cantati si va bucurati (bis)!"

"...steaua sus rasare...care bucurie si la voi sa fie, de la tinerete pan' la batranete.."

Sa-mi dai si mie linkul catre acele "fire" ca-s tare curioasa cum de-ai inteles tu din spusele altora ca ar fi interzia bucuria de Craciun.


..nici nu mi-l inchipui pe Ioan Cezar facand asemenea afirmatie

În prealabil postat de sophia

Marturisesc: eu inca nu am gasit legatura intre asceza si credinta.

No comment. Ca au comentat alti forumisti magistral pe marginea subiectului, de multe ori.

Si inca ceva care arata cat de diferita e abordarea ta fata de a lui ( ca sa ma rezum doar la acest topic).

Uite ce subtilitati zice el...

În prealabil postat de Ioan_Cezar

.....:) Tocmai pentru că nu cunosc/înţeleg omul / oamenii, am ales psihologia. Credeam că mă va ajuta, cumva, să cunosc... Azi îmi dau seama că eram atât de tânăr, de naiv...:)
Pe măsură ce s-au scurs anii şi m-au încărunţit alegerile şi consecinţele lor,
s-a întâmplat taman invers: azi nu mai înţeleg şi nu mai cunosc aproape nimic din/despre "om". A început să mi se pară tot mai mult că omul este o taină - mare, necuprinsă taină. (Mă amuză uneori - alteori mă întristează foarte - când văd vreo carte care oferă "cunoaşterea omului" - tratate, lecţii despre alcătuirea şi funcţionarea omului, recomandări şi, oh, sfaturi! Sfaturi de la experţi! Sfaturi de la "cunoscătorii de oameni"!)
Şi, când mi se mai întâmplă să iau în serios lucrul cu vreun om, din postura de psiholog - cum ziseşi, mă străduiesc să cultiv ori mai bine zis să sporesc taina asta, a mea şi a clientului meu. Din păcate majoritatea oamenilor vor să cunoască explicit, să se cunoască, cică... Au auzit ei că dă bine aşa, că sună înţelept etc. Cică aşa-i la psiholog: "te cunoşti pe tine însuţi". (Şi au mereu treburi "urgente" de rezolvat - simptome, conflicte etc. Şi vor mereu o rezolvare "pragmatică", "eficientă".)
Zvonuri. Treburi mărunte.
Clişee care trec de la unul la altul în maşina colectivă de multiplicat prostia şi moartea; maşină care e lumea.

Pot spune că nu mă (mai) interesează, de-o vreme, să îi cunosc pe oameni. Mă interesează tot mai mult să îi necunosc.
Iar pe mine încerc să mă uit, pentru a putea privi în altă parte... Când reuşesc să privesc acolo mă zăresc şi pe mine, ca printr-o oglindă; sunt uneori undeva, cât de cât... Nu-i prea măgulitor ce văd prin oglinda asta vie dar privitul acesta funcţionează. Aduce, chiar, bucurie uneori.
Rareori.

...si uite ce intelegi tu

În prealabil postat de sophia

Pe de o parte il inteleg pentru ca vad ca spune in toate mesajele cat este de plictisit de oameni, de pacienti, ii critica si pe ei. O fi satul..

Si chiar in toate mesajele zice asa ceva? Mai, sa fie!! Eu de ce n-am sesizat asta niciodata?! Eu il simt ca sufera pt. ei, nu ca e plictisit.
Sophia, n-am nimic cu tine, nu vreau sa te supar, dar cred sincer ca ai o problema.
Din tot ce se intampla de Craciun, a intelege nu-stiu-prin-ce-mecanisme-ale-mintii, ca unii sau altii ar fi zis ca e interzisa bucuria de Craciun dar e permisa la Pasti, si a o lua de buna, mi se pare de necrezut.

(Daca te consoleaza cu ceva, eu am mai multe. Probleme... Bine.. de alt gen.)

mii de scuze pt. offtopic

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de delia31

Eu il simt ca sufera pt. ei, nu ca e plictisit.

Simt nevoia să meditez un pic pe tema asta. Nu pentru a vorbi despre mine, ca subiect major pe aici (cum tinde să se întâmple, din vina mea, desigur), ci pentru a meşteri un pic la (pe lângă?...:) tema care e taina.
Ar merita un topic aparte, bineînţeles, dar mă folosesc de prilej ca să scriu în trecere câteva gânduri, simţăminte, ce-or fi... Poate alţii mai vrednici ca mine s-or îndura să abordeze tema asta, cândva, că-i subiect cu totul demn de cugetarea creştinească, îmi pare...

Mai întâi, aş vrea să precizez că eu asociez termenul de taină cu liman. Cu odihnă, cu pace. Cu libertate a duhului. Cu împlinire. Evident, în Hristos, în deschiderea sufletului către Duhul, în căutarea Lui, în dorirea Lui, în iubirea Lui.
Or, limanul acesta, aşa cum îl cuget, e totodată oprire şi început. E oprire a unui tip de mişcare (anume cea căzută a minţii, cea întunecoasă, cea analitică/rece/raţionalistă/obiectualistă) şi saltul (prin răpirea care încununează dorirea) în altă mişcare. Aici s-ar putea să mă lovesc de obiecţia, bine argumentată, că saltul e în nemişcare. Trec peste asta acum.
Apoi, nu îmi pot închipui taina omului ca pe o însuşire individuală. Deşi se poate manifesta ceva din ea în mod individual. Însă eu văd taina ca pe proprietate de natură/ sorginte colectivă, relaţională, în care musai apare o deşertare care aminteşte (doar atât?) de perihoreză, iubire etc.
Aici voiam să ajung!
Confuzia dintre om ca mister (însuşiri ascunse, inexplorabile, de necuprins în maniera obişnuită a mişcării minţii şi voinţei) şi taina persoanei pe care o văd ca libertate de respirare în relaţie.
Un om este o taină în măsura în care un om este bun. Categoria aceasta are sens doar în relaţie cu alt om. Taina nu îmi pare deloc un termen absolut, ci unul relativ. Realitatea însăşi a tainei este relaţională. Poate nu întâmplător Biserica este Comuniune, mai întâi, şi încă o comuniune Euharistică.
O festă uriaşă, una perenă, ţine însă ochiul minţii în zbaterea pe patul lui Procust al narcisismului. Acest nenorocit de narcisism se exprimă în valuri repetate, nesfârşite parcă şi înghite orice mişcare născută întru taină, prefăcînd-o în bazaconia misterelor de tot felul, a enigmei şi a altor surogate sterile.
A cădea din taină în enigmă şi mister constituie, pentru mine, o jalnică şi lugubră schimonosire a menirii omului.
Persoana este taină, da. De aceasta îşi dă seama omul doar în relaţie vie, curată, adumbrită de Duhul Iubirii. Cum rar şi frumos se întâmplă (depun mărturie) în unele şedinţe de consiliere şi, cu mult mai puternic şi mai înălţător în minunatele adunări/petreceri laloaltă a sufletelor în Comuniunea Euharistică.
Când un om înfloreşte în alt om, reciproc aceasta, prin receptivitate şi dăruire simultan,
când un om înfloreşte în Duhul pe măsură ce Duhul înfloreşte în om,
eu numesc asta taină. Taina persoanei.
Aşa îmi pare, să fiu iertat că am scris cum mi-a venit...:)
Doamne ajută şi tuturor plecăciune.

[sophia]

Pentru Delia:

M-am straduit sa gasesc informatiile cerute:

1. Legat de Ioan_Cezar si oamenii:

".....:) Tocmai pentru că nu cunosc/înţeleg omul / oamenii, am ales psihologia. Credeam că mă va ajuta, cumva, să cunosc... Azi îmi dau seama că eram atât de tânăr, de naiv...:)
Pe măsură ce s-au scurs anii şi m-au încărunţit alegerile şi consecinţele lor, s-a întâmplat taman invers: azi nu mai înţeleg şi nu mai cunosc aproape nimic din/despre "om". A început să mi se pară tot mai mult că omul este o taină - mare, necuprinsă taină. (Mă amuză uneori - alteori mă întristează foarte - când văd vreo carte care oferă "cunoaşterea omului" - tratate, lecţii despre alcătuirea şi funcţionarea omului, recomandări şi, oh, sfaturi! Sfaturi de la experţi! Sfaturi de la "cunoscătorii de oameni"!)
Şi, când mi se mai întâmplă să iau în serios lucrul cu vreun om, din postura de psiholog - cum ziseşi, mă străduiesc să cultiv ori mai bine zis să sporesc taina asta, a mea şi a clientului meu. Din păcate majoritatea oamenilor vor să cunoască explicit, să se cunoască, cică... Au auzit ei că dă bine aşa, că sună înţelept etc. Cică aşa-i la psiholog: "te cunoşti pe tine însuţi". (Şi au mereu treburi "urgente" de rezolvat - simptome, conflicte etc. Şi vor mereu o rezolvare "pragmatică", "eficientă".)
Zvonuri. Treburi mărunte.
Clişee care trec de la unul la altul în maşina colectivă de multiplicat prostia şi moartea; maşină care e lumea.

Pot spune că nu mă (mai) interesează, de-o vreme, să îi cunosc pe oameni. Mă interesează tot mai mult să îi necunosc.
Iar pe mine încerc să mă uit, pentru a putea privi în altă parte... Când reuşesc să privesc acolo mă zăresc şi pe mine, ca printr-o oglindă; sunt uneori undeva, cât de cât... Nu-i prea măgulitor ce văd prin oglinda asta vie dar privitul acesta funcţionează. Aduce, chiar, bucurie uneori.
Rareori."

Si am gasit in alte mesaje pe care nu le am acum. Este ceva ciudat la el cu oamenii. Il deranjeaza cumva.

Spuneam ca ne potrivim in credinta, pentru ca suntem destul de profunzi. Anumite descrieri ale lui se potrivesc cu ale mele.
Numai ca el la un moment dat cade in extrema si scoate omul, refuza sa inteleaga si sa recunoasca neputintele lui. Si nu este singurul.

Aici am eu problema mare in credinta, cand multi compara pe om cu Dumnezeu si cred ca trebuie sa aibe puterile lui si ii refuza neputintele si partea umana.

Legat de Craciun si bucuria lui:

Aici:

"3) Crăciunul este o perioadă a bucuriei. Drept este, aşa se obişnuieşte.... Pentru mine e curios că oamenii împart timpul vieţii în perioade de bucurie sau de tristeţe, aşa, la comandă externă. Ori prin mecanisme de contagiune socială.
Mă întreb ce fel de bucurie trăiesc oamenii de Crăciun.
Am văzut că sunt două tipuri de bucurie: una exterioară, un pic cam ciudăţică şi parcă hrănită din contagiune şi raţiuni exterioare (tot lumescul participă la ea, e o adevărată tehnologie a fabricării acestei bucurii externe, bine comercializate, întreţinute), cu nevoi subiacente dintre cele mai de neînţeles pentru mine şi, mărturisesc, dintre cele mai stupide şi dăunătoare pentru suflet; şi una interioară, ca rod al unui demers care se poartă în toate cele fireşti - rugăciune, slujbe, postire, meditaţie etc."

...se intelege ca nu este inteleasa aceasta sarbatoare, ca este pusa la indoiala bucuria ei.

Poate ca am spus gresit ca se interzice.

Legat de celalalt mesaj cu bucuria de Craciun.
N-am sa dau numele autorului aici. Citez doar formularea:


"Dar nu trăiţi şi tristeţea evenimentelor?

Oricum îmi pare rău că nu pot fi prezentă la slujbe, dar asta e.

Ba DA,tristetea este acolo prezenta dar oricum am lua-o ,Invierea Domnului este o poveste cu sfarsit de biruinta.
Iar simtirile duhovnicesti din aceasta saptamana sunt incomparabil mai frumoase decat cele simtite in celelalte saptamani in sanul bisericii.
Dar desigur este o parere strict personala :)"

N-am gasit mesajul initial. Cu italice cineva se refera la el si intreaba.
Apoi vine raspunsul persoanei.

Vede bucurie in Invierea Domnului si restul nu le vede asa frumoase.

Iata si raspunsul meu dat acolo:

"Nu va inteleg...
Este o saptamana trista, plangem, Il inmormantam...
Drumul pe Golgota etse pentru mine ceva cumplit...

Oh, pentru mine nasterea Pruncului este mai frumoasa..."

Delia, nu vreau sa facem aici tribunal cu parerile si sentimentele oamenilor. Trebuie sa intelegem si sa toleram pe fiecare in parte cu ceea ce simte si intelege.
Am mai spus-o si o repet. Credinta este un lucru profund si foarte, foarte greu.

Nu stiu de ce imi luati la puricat fiecare cuvant si mesaj cautand greseli si necredinta.

Revin la ideea mea:
In general cam poti sa-ti dai seama de oameni de aici de pe forum din mesajele lor.
Nu e bine sa rupem mereu omul si cuvintele lui din context si sa-l tocam la fiecare ocazie.
Si de la Ioan_Cezar ma asteptam sa aduca mai multa intelegere pe forum, el putand descifra mai usor/bine omul pe ansamblu. Asta spuneam mai sus.

Ca sa intelegi: eu citesc mesajele tale si analizez cuvintele tale. Acolo vad lucruri bune, dar si greseli sau ciudatenii. Dar nu te stiu pe tine pe ansamblu si nu stiu ce motive ai sa scrii anumite lucruri sau sa simti anumite lucruri.
Poate imi pari mai dura, sau rautacioasa. Dar e posibil sa fii de fapt alfel si sa ai anumite motive pe moment sau in general sa judeci asa, sa fii asa.

Tu l-ai cunoscut pe Ioan_Cezar si personal, sau iti place numai prin mesajele lui?

Vezi, tu faci comparatie in mesajele tale intre mine si el. Pe ce baza? Ce stii despre noi? De unde stii ca in realitate nu ai avea surprize (mari)?

Eu nu am nimic cu nici unul din voi. Imi plac unele lucruri din mesajele voastre si altele nu.

Ma tot intreb daca m-as duce la el ca psiholog. Din felul in care scrie aici...nu.
Fiecare persoana se duce la cel cu care se potriveste mai bine, care corspeunde asteptarilor si nevoilor sale.

[sophia]

As vrea sa revin putin la tema initiala a discutiei.
Oamenii, indiferent de credinta, se straduiesc sa faca o anumita ascultarea, sa indeplineasca regulile respective.
Dar fiecare are puterile lui. Unul poate intr-un fel, altul in altfel. Unul mai putin, altul mai mult.

Sunt oameni care nu pot tine postul, sau au greutati cu el. Nu e usor a tine, mai ales pe caldura , post negru (deci si fara baut), in fiecare zi.
La cata apa ai nevoie sa bei la temperaturile astea, este cumplit. Ganditi-va la alte tari unde este si mai cald (Africa, Asia etc.).
Au aratat la televizor oameni morti sau dusi la spital in ramadanul din acest an, in Pakistan.
Asa ca nu este bine sa judecam ca cineva vrea imediat sa fie servit, sa bea si sa mananca. Nu mai intru in detalii legat de postul la musulmani. Asa il au ei.

Si la noi sunt probleme si la noi nu se respecta niste reguli ("Sa nu stie stanga ce face dreapta, cel ce mananca sa nu judece pe cel ce mananca si invers si etc.").

Nu trebuie si nu putem sa despartim la om sufletul de trup.

Legat de posturi si sarbatori:
Exista articole care incearca sa explice postul Craciunului, tocami pentru ca este ceva mai greu de inteles rostul lui, fata de celelalte posturi.

Eu stiu ca Invierea Domnului este in sine si o bucurie. Dar se combina acolo tristetea evenimentelor de dinainte cu bucuria finala. Acolo postul este de inteles.

La fel la celelalte posturi de peste an. Se inchina sarbatorii mortii unor sfinti si muceniciei lor.

La Craciun in schimb postul care inseamna pentru om seriozitate, retinere, sa nu serbezi, sa nu te bucuri, se combina cu bucuria evenimentului.
Sigur ca inteleg rostul postului (macar putin), caci se adreseaza persoanei indragite de noi: Iisus Hristos.

Pentru mine bucuria Craciunului este si interioara si exterioara. Din motive personale are si ceva trist.
Eu sunt om, cu simplitatea lui.
Traiesc si bucurii si necazuri pur si simplu, fara analize si metafore.
Ma bucur de Craciun cu tot ce are el si ma intristez de Pasti.
Spuneam mai sus ca eu mai greu vad bucuria de Pasti. Nasterea mi se pare mai palpabila decat Invierea.
Mai ales ca este atata tristete in Saptamana Patimilor.

Nu mai judecati oamenii. Nu in credinta lor. Luati-i asa cum sunt. Sunt oameni, asa ca si voi.

[DragosP]

Ca și tine, n-am înțeles nimic.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Spuneam ca ne potrivim in credinta, pentru ca suntem destul de profunzi.

Ioan Cezar, cu siguranta. Tu...poate doar dupa propria autoevaluare.

În prealabil postat de sophia

Legat de Craciun si bucuria lui:

...se intelege ca nu este inteleasa aceasta sarbatoare, ca este pusa la indoiala bucuria ei.

Se intelege? Este pusa la indoiala? Sophia, tu esti cea care intelegi asa ceva,, tu esti cea care pui la indoiala. Eu am inteles cu totul altceva.
Cine altcineva de pe forumul asta, in afara de tine, a mai tras concluzia, in urma acelei postari, ca ar trebui pusa la indoiala bucuria Craciunului?
Nu te chinui sa sapi prin topicuri. Bag mana in foc ca nimeni.
Intelegerea asta sau alta, tine de receptor, nu de emitator.

În prealabil postat de sophia

Si de la Ioan_Cezar ma asteptam sa aduca mai multa intelegere pe forum, el putand descifra mai usor/bine omul pe ansamblu. .

Pe unde trece Ioan Cezar ( si inca vreo cativa) pe forum e plin de "seminte" ale Duhului. De fiecare depinde daca le culege sau nu, daca le pune la incoltit sau le calca in picioare, in ce pamant le pune etc.
Eu de la mine am asteptari. Sa le culeg, sa las sa inmugureasca macar o mica parte din ele. El isi face treaba lui de semanator, si o face cu iscusinta.
De-acum e treaba celui care a primit samanta, fie sa ii poarte de grija, fie sa lase spinii si buruienile mintii sa o inabuse.

În prealabil postat de sophia

Vezi, tu faci comparatie in mesajele tale intre mine si el. Pe ce baza? .

Pardon!? Nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap asa ceva. Nu exista criteriu de comparatie!
Tu singura te-ai pus pe acelasi plan cu el. Ba mai mult, ai insinuat ca el ca psiholog nu ar intelege oamenii (probabil la fel de bine ca tine!?).
Eu n-am facut decat sa reactionez la asa incongruenta saritoare in ochi - faza cu bucuria Craciunului (si inca cu multe retineri, fiindca imi dau seama ca va stanjenesc pe amandoi).

În prealabil postat de sophia

Ma tot intreb daca m-as duce la el ca psiholog. Din felul in care scrie aici...nu.
Fiecare persoana se duce la cel cu care se potriveste mai bine, care corspeunde asteptarilor si nevoilor sale.

Normal, fiecare e liber sa mearga la medicul/preotul/psihologul de la care nu asteapta decat sa ii cante in struna, nicidecum sa-i arate rana spre vindecare.


Ma cenzurez la atat, fiindca imi dau seama ca, din nefericire, inca nu poti trage foloase din cuvinte de mustrare, mai mult sau mai putin aspre, si imi cer iertare de la amandoi. De la tine ca te-am suparat, de la Cezar ca m-am facut avocatul lui (si inca unul submediocru), fara sa-mi fi cerut nimeni.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de sophia

Tu l-ai cunoscut pe Ioan_Cezar si personal, sau iti place numai prin mesajele lui?
........
Ma tot intreb daca m-as duce la el ca psiholog. Din felul in care scrie aici...nu.

1. Mizez pe îngăduinţa Deliei şi răspund eu: da, noi ne-am cunoscut personal - cum altfel? Ne ştim dintotdeauna, dinainte să ştim că ne ştim. Că eu nu sunt demn de acest dar dumnezeiesc, e altă poveste. Dar profit de el cum pot, ca porcu, precum îmi pare. Şi nădăjduiesc că într-o zi voi putea să spun cu fruntea sus: "Mulţumesc, Doamne, pentru acest suflet pe care mi l-ai pus sprijin la ceas greu!" Precum şi, simplu: "Îţi mulţumesc, Delia!"

2. Dar poţi să te întrebi dacă eu te-aş primi? Din felul în care scrii aici...nu. Totuşi, îţi fac un mic serviciu, aşa ca între cunoscuţi: ce crezi, corcoduşele joacă poimarţi?

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

As vrea sa revin putin la tema initiala a discutiei.
Oamenii, indiferent de credinta, se straduiesc sa faca o anumita ascultarea, sa indeplineasca regulile respective.
Dar fiecare are puterile lui. Unul poate intr-un fel, altul in altfel. Unul mai putin, altul mai mult.

Sunt oameni care nu pot tine postul, sau au greutati cu el. Nu e usor a tine, mai ales pe caldura , post negru (deci si fara baut), in fiecare zi.
La cata apa ai nevoie sa bei la temperaturile astea, este cumplit. Ganditi-va la alte tari unde este si mai cald (Africa, Asia etc.).
Au aratat la televizor oameni morti sau dusi la spital in ramadanul din acest an, in Pakistan.
Asa ca nu este bine sa judecam ca cineva vrea imediat sa fie servit, sa bea si sa mananca. Nu mai intru in detalii legat de postul la musulmani. Asa il au ei.

Si la noi sunt probleme si la noi nu se respecta niste reguli ("Sa nu stie stanga ce face dreapta, cel ce mananca sa nu judece pe cel ce mananca si invers si etc.").

Nu trebuie si nu putem sa despartim la om sufletul de trup.

Legat de posturi si sarbatori:
Exista articole care incearca sa explice postul Craciunului, tocami pentru ca este ceva mai greu de inteles rostul lui, fata de celelalte posturi.

Eu stiu ca Invierea Domnului este in sine si o bucurie. Dar se combina acolo tristetea evenimentelor de dinainte cu bucuria finala. Acolo postul este de inteles.

La fel la celelalte posturi de peste an. Se inchina sarbatorii mortii unor sfinti si muceniciei lor.

La Craciun in schimb postul care inseamna pentru om seriozitate, retinere, sa nu serbezi, sa nu te bucuri, se combina cu bucuria evenimentului.
Sigur ca inteleg rostul postului (macar putin), caci se adreseaza persoanei indragite de noi: Iisus Hristos.

Pentru mine bucuria Craciunului este si interioara si exterioara. Din motive personale are si ceva trist.
Eu sunt om, cu simplitatea lui.
Traiesc si bucurii si necazuri pur si simplu, fara analize si metafore.
Ma bucur de Craciun cu tot ce are el si ma intristez de Pasti.
Spuneam mai sus ca eu mai greu vad bucuria de Pasti. Nasterea mi se pare mai palpabila decat Invierea.
Mai ales ca este atata tristete in Saptamana Patimilor.

Nu mai judecati oamenii. Nu in credinta lor. Luati-i asa cum sunt. Sunt oameni, asa ca si voi.

Da,pai noi sa nu-i judecam cand bat din picior sa fie serviti ca au o "urgenta"in restaurante sa bea si sa manance si disconsidera oamenii care lucreaza pt ei acolo.
Cum crezi ca s-au simtit oamenii care lucreaza in restaurant sa fie tratati cu asa ura si lipsa de respect pt ceva ce nu au facut/cauzat ?
Stiai ca si oamenii care lucreaza cu publicul o iau razna si le trebuie terapie si asistenta psihologica pt accese de manie/furie,atacuri de panica,stress etc ?

Uite eu,as propune un subiect: cat de crestin trebuie sa fi pt a trata bine un lucrator in servicii(vanzator,postas,coafeza,cosmeticiana,ospa tar,gradinar) ?

Iar doctorii,profesorii,psihologii au si ei dreptul sa-si aleaga pacientul,studentul si chiar o fac(mai pasiv dar tot o fac)pt ca nu sunt obligati sa fie abuzati de nimeni.
Spre deosebire de treapta inferioara de servicii care nu poate alege cu ce oameni sa interactioneze ,ei pot alege.