Postul la musulmani

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Al tău, al meu şi al altora... ideea e că-i curată ipocrizie să faci elogiul funiei din mijlocul pădurii spânzuraţilor.

Poti sa-mi si traduci? Esti prea kriptikos si am tendinta sa interpretez intr-o directie careia ii prevad finalul intr-o fundatura.

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

Poti sa-mi si traduci? Esti prea kriptikos si am tendinta sa interpretez intr-o directie careia ii prevad finalul intr-o fundatura.

Just kidding, vorba ta.

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Just kidding, vorba ta.

Aha, te jucai iarasi cu eprubeta cu acid sulfuric si era s-o scapi. Pe altii. Bine ca ai pus-o la loc!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Ei, dacă tot m-am apucat să trântesc atâtea, apăi mă silesc s-o duc până la capăt, să ştiu o treabă...
Sophia, sper să fii pe aici şi să citeşti, întrucât scriu în primul rând pentru tine.

*
... Una din tehnicile simple folosite de terapeuţii AT este aşazisa "tehnică a scaunelor" când, ca să spun pe scurt, persoana îşi exprimă poziţia faţă de un eveniment, situaţie etc. succesiv din punctul de vedere al unei stări a eului (adult, copil liber, copil rebel, copil adaptat, părinte grijuliu/hrănitor, părinte normativ). Cu acest prilej se realizează atât o serie de conştientizări privind predominanţa unei stări sau a alteia în raport cu celelalte stări ale eului, cât şi anumite procese de contaminare sau chiar excluziune a unei stări din pricina dominanţei alteia, precum şi redistribuirea energiei psihice în mod adecvat/adaptat la situaţie etc. Multe conflicte interne se pot stinge ori măcar se developează folosind doar această tehnică.

Să mă silesc mai departe. Nu pentru a populariza psihologia (m-am lămurit că în mediul forumului e ca şi cum ai vorbi pereţilor, ba încă unora cu pumni şi ţepuşe!), ci întrucât cunoştinţele de psihologie ar putea avea un rol oarecare, măcar cât un tras de mânecă, ştiu şi eu... Poate se opreşte omul şi se uită un pic câş la el însuşi. Ceea ce sub nici o formă nu e "soluţia", dar poate fi un mic început de resemnificare etc.

M-aş opri o clipă asupra stării eului numită "copil rebel". Precum îi spune şi numele, suntem în această stare sufletească de câte ori ne purtăm ca un copil capricios, plin de hachiţe, care face invers decât i se spune sau decât ştie că s-ar aştepta de la el.
El nu face aceasta doar ca să îi supere pe ceilalţi (deşi o anumită conduită a răzbunării poate fi adeseori cu adevărat prezentă), ci mai ales ca să se afirme ca identitate distinctă, ca posesorul unui eu aparte. E un gest care vrea parcă să spună: "hei, voi ăştia mari, să ştiţi că exist şi eu!" Mai e şi o cerere mascată de a primi timp şi atenţie etc. Tot felul de lucruri perverse, din păcate... (nu nevoia e perversă, ci modalitatea prin care obţine gratificaţia)

Cum s-a format acest tip de stare a eului în personalitatea noastră? (atenţie că suntem fiecare dintre noi, uneori, în această stare) Şi de ce rămâne activă?
Geneza acestui tip de funcţionare sufletească a fost bogat explicată. În două cuvinte e vorba despre evenimente traumatice cărora copilul nu a ştiut să le dea o rezolvare pe altă cale, iar rezolvarea s-a fixat ca achiziţie adaptativă apoi s-a generalizat, din păcate... Uneori generalizarea e atât de mare încât vorbim de adevărate profile psihologice de "răzvrătit".
De ce rămâne activă? Pentru că persoana nu a găsit între timp ceva mai bun, care să facă inutil "ajutorul" dat de copilul rebel. Pare curios, dar unii oameni nu învaţă în întreaga viaţă vreo alternativă la rebeliune... refuză să se dezvolte, rămân automulţumiţi cu "găselniţa" lor infantilă şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel.

După unii autori, copilul rebel apare ca un frate al celorlalţi doi (liber şi adaptat) când mediul educativ e nehrănitor, nepermisiv, deosebit de ostil şi restrictiv. Epuizat în ingeniozitatea şi adaptabilitatea sa, strivit de interdicţii şi reguli, copilul scorneşte un fel de înger păzitor care pare rupt din vorbuliţa "fă-te frate cu dracu până treci puntea".
Mi-a trebuit mult timp şi multă suferinţă ca să înţeleg că puntea nu o treci aşa niciodată dar rămâi frate cu dracu, poate pentru totdeauna...

Unii autori, în primul rând Berne, părintele AT, vorbesc şi despre "demonii" din funcţionarea copilului rebel. Berne era un evreu raţionalist, un scientist cu mare fineţe psihologică şi un ateu indiscutabil. Când el se referă la demoni nu are în vedere accepţiunea pe care noi o dăm acestui cuvânt în cultura noastră creştină. Totuşi, prin nu ştiu ce ironie, eu cred că a nimerit-o foarte bine! Eu pot demonstra, dacă m-aş aşterne câteva săptămâni la studiu şi scris (exclus, m-am lecuit de prostia asta) că, într-adevăr, starea eului copil rebel este "poarta" şi tărâmul unde activează de obicei dracii în mintea noastră. Dar ei nu lucrează doar acolo... Iar asta e o altă poveste....

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

Aha, te jucai iarasi cu eprubeta cu acid sulfuric si era s-o scapi. Pe altii. Bine ca ai pus-o la loc!

De data asta era un neutralizant alcalin, reactiv la secreţia de acid gastric pe stomacul gol, sesizată întâmplător la simpaticii farisei din viaţa reală care fac pe vameşii în mediul virtual!

Scuze pentru off-topic...! Continuaţi să o catehizaţi cu râvnă pe sophia, poate că o aduceţi pe calea cea bună până la Judecata de Apoi. Cum care cale bună?? Aia bătută de voi, of course!

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

De data asta era un neutralizant alcalin, reactiv la secreţia de acid gastric pe stomacul sesizată întâmplător la simpaticii farisei din viaţa reală care fac pe vameşii în mediul virtual!

Scuze pentru off-topic...! Continuaţi să o catehizaţi cu râvnă pe sophia, poate că o aduceţi pe calea cea bună până la Judecata de Apoi. Cum care cale bună?? Aia bătută de voi, of course!

Catehizare? Eu, nici vorba. Strangeam bibliografie pentru o lucrare despre Skoliosis. Intre timp vad ca gasesc material si pentru una despre hibridul farivames.
Cum care farivames? Ala care atunci cand vine vorba de vamesi si farisei, are tendinta de a se identifica cu vamesul. Ori, ma rog, de a se delimita pe sine drastic de fariseu. Ala care zice “ce bine ca nu-s si eu ca fariseii astia! Ce bine ca eu sunt un vames pacatos si nu fac pe desteptul catehizandu-i pe ceilalti! Doamne iti multumesc ca ma tii departe de calea lor! Amin!”


Nu te obosi sa critici hermeneutica de mai sus. Just kidding :) la asa neutralizant alcalin, asa reactii adverse!

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

Catehizare? Eu, nici vorba. Strangeam bibliografie pentru o lucrare despre Skoliosis. Intre timp vad ca gasesc material si pentru una despre hibridul farivames.
Cum care farivames? Ala care atunci cand vine vorba de vamesi si farisei, are tendinta de a se identifica cu vamesul. Ori, ma rog, de a se delimita pe sine drastic de fariseu. Ala care zice “ce bine ca nu-s si eu ca fariseii astia! Ce bine ca eu sunt un vames pacatos si nu fac pe desteptul catehizandu-i pe ceilalti! Doamne iti multumesc ca ma tii departe de calea lor! Amin!”


Nu te obosi sa critici hermeneutica de mai sus. Just kidding :) la asa neutralizant alcalin, asa reactii adverse!

Nu poate fi vorba de critică, Doamne fereşte, doar ştiam că neutralizantul alcalin provoacă vomă textuală corozivă la detectoarele de pneumatofori defecte...
Dacă te osteneşti să continui "hermeneutica", cu siguranţă descoperim şi alte reacţii adverse...

A se citi tot în trena lui "just kidding"....

[Ioan_Cezar]

...................:))))
Au intelectualii ardeleni un mod de a se tachina, demn de toată admiraţia!

[DragosP]

Aia-i takineală?
Au zâmbetul cam forțat, în acest caz.
Giast qiding.

[Yasmina]

În prealabil postat de delia31

Curiozitatea mea e legata de data asta nu de ce a inteles sau nu Sophia din toate discutiile despre post sau pe alte teme, ci de atitudinea celor care ii raspund de fiecare data.

Daca peste o luna, doua, vine iar vorba de post, credeti ca interventiile si convingerile Sophiei vor fi radical diferite in urma explicatiilor pe care i le-ati dat azi? Si daca nu, cum va ganditi sa abordati iar chestiunea?
Cum trebuie pusa problema legaturii stranse dintre asceza si credinta, teoretic vorbind (ca e clar ca nepracticand-o nu poti vorbi de ea), intr-o discutie cu cineva care nu vede nicio legatura intre ele?

Aceeasi intrebare pentru AlinB, Yasmina, Mirela, Florin-Ionut, Ioan Cezar si oricine care citeste pe aici.

Salutari Delia!

Eu una,intervin mai putin(si tind catre niciodata)atunci cand vine vb despre catehizare sau corectii dpdv ale dogmei ortodoxe.
Este foarte simplu,nu ma pot lauda ca sunt experta :)
Dar cand am nelamuriri personale,exista internet si librarii online care mai salveaza situatia.

Ceea ce stiu este prea putin ca sa am pretentii pt indreptarea altora.
Totusi intervin cand se incalca chestiuni de bun simt care sunt prea enorme pt a fi trecute cu vederea.


Sunt niste useri(cateva femei) care ma smintesc intotdeauna cu postarile lor;ma smintesc atat de tare incat nu ma pot abtine sa nu le raspund- si de fiecare data fara sa folosesc duhul blandetii,deoarece lipsa lor de considerare si cateodata de logica primara,ma infurie,ma chinuie.
Dar asta este problema mea. Probabil ca ar fi trebuit sa nu-mi pese sau sa ma straduiesc mai mult sa le raspund cu binete.

Totusi,discutiile capata pagini peste pagini iar cel care are nedumerirea ramane nedumerit si peste ani deoarece problemele sale nu sunt neaparat asa cum apar in forum,superficiale/minore ci sunt cu totul altceva. Sunt persoane carora le place sa se planga,ca un soi de descarcare nervoasa;vin aici isi fac un jurnal zilnic si doresc sa fie ascultate,eventual sa atraga simpatie si sa-si faca un stadion cu fani care le spuna exact ceea ce doresc sa auda si sa mearga in viata mai departe,tot asa.
Nimic mai facil.

Insesi persoanele respective sunt rezistente la schimbare si nu doresc cu una cu doua sa-si schimbe conditia desi se plang peste tot cat le este de greu.
Abia asta devine o reala problema!


In rest,rabdare cu altii sa ne dea Dumnezeu,caci eu una,de asta duc mare lipsa :)