Experienta religioasa in Vechiul Testament?

[margo]

Am de invatat pentru titularizare,la V.T., Experienta religioasa in Vechiul Testament si nu stiu la ce se refera si nici materiale nu gasesc . Sa ma lumineze si pe mine cineva! Doamne Ajuta !

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de margo

Am de invatat pentru titularizare,la V.T., Experienta religioasa in Vechiul Testament si nu stiu la ce se refera si nici materiale nu gasesc . Sa ma lumineze si pe mine cineva! Doamne Ajuta !

In cazuri de acest fel (care sugereaza un grad de neseriozitate a celor care au "elaborat" tematica), eu procedez dupa cum urmeaza.
Mai intai, reformulez chestiunea. Adica gasesc alte cuvinte care sa exprime aceeasi idee. "Experienta religioasa in Vechiul Testament": cum i-am mai putea spune ? Poate "viata de credinta a vechilor evrei, oglindita in ceea ce era, pe atunci, Biblia". Sau "modalitati prin care stramosii crestinilor L-au cunoscut pe Dumnezeu".

Pe urma, mi-as face o bibliografie. O carte e clara: Vechiul Testament. Deci, de ajutor ar fi unele comentarii la aceasta carte. Aici, e supraoferta. Noroc ca au facut altii, mai destepti ca mine, asemenea bibligrafii, cu mult inaintea mea. De ce nu as folosi una de-a lor ? Spre exemplu, Sf Thomas Aquinas si-a facut un raft de biblioteca cu carti de capatai centrate pe Biblie si i-a spus "Lantul de Aur" (Catena Aurea). Poate o fi de folos.

Daca nu as avea destula vreme sa parcurg chiar un raft de biblioteca, de fapt nu as avea timp nici macar sa citesc Vechiul Testament, care, el singur, este o carte cat o caramida, atunci as intreba pe unii care l-au parcurs deja: ce as putea sa aleg intr-un timp scurt ? Banuiesc ca mi-ar spune: "Exodul". A doua dintre cartile lui Moise. Asta se citeste intr-o dupa amiaza. Eventual, in alta dupa amiaza, as citi un comentariu la Exod. Si uite asa, in doua dupa amieze, as avea asigurata cel putin nota sapte. Vreau mai mult ? Atunci trebuie sa citesc mai mult: Vechiul Testament minus cartile lirice care nu ma intereseaza (Psalmii, Cantarea cantarilor), minus cartile sapientiale care nu ma intereseaza (Pilde, etc), cartile istorice, care ma intereseaza mai putin, de citit in diagonala (Judecatori, Imparati etc), iar dintre profeti i-as citi pe cei patru mari. Pe cei doisprezece profeti mici oricum nu-i citeste nimeni. Ati auzit de Osea ? Ei bine, nici profesorul dv nu a auzit.

[margo]

Am auzit de Osea, dar nu l-am citit:D! Pai Exodul, vorbeste despre iesirea evreilor din Egipt, am vb despre asta in Pentateuh,dar il voi citi pe indelete si ma voi uita in Septuaginta, pt ca acolo vb pe la larg despre Iesire! Dupa ce creez, o sa postez! Multumesc, Doamne Ajuta!

,,Egiptul este un dar al Nilului"(Herodot)

Un subiect foarte frumos,pacat ca nu s-a scris mai mult despre el mai ales din perspectiva fascinantei confruntari,marcata paradoxal nu doar de respingeri ci si de preluari,intre credinta iudaica pur monoteista si religiile stravechi dintre care noua si tanara traire,undeva la granita dintre istorie si mitologic,isi croia drum spre afirmare.Dupa cum remarca RH Charles Moise adevaratul prim reprezentant al iahvismului prin ,,unirea sa personala cu Dumnezeu a reinsufletit un neam inrobit care era pe cale sa dispara sub opresiunea egipteana.Certitudinea sa ca Dumnezeui cel viu era inspiratia si sprijinul sau a reprezentat forta determinanta a actiunilor sale,iar marea masa a poporului a condus-o pe baza acestei certitudini.Totusi nu s-a petrecut o ruptura absoluta cu trecutul,traditiile si limitele spirituale pe care Israel le-a impartasit in trecut cu rudele sale semite reapar in formele timpurii ale iahvismului.Numele a reprezentat punctul de plecare si astfel s-a inaugurat principalul suport al miscarii religioase prin care Israel a devenit popor.Nu Israel a fost cel care l-a ales pe Iahve sa fie Dumnezeu sau ci Iahve a ales pe Israel sa fie poporul sau si s-a aratat lui Moise ca Dumnezeu viu.Acesta credinta a reprezentat forta motrice a formarii poporului.Ca Dumnezeu national Iahve era conducatorul nevazut al poporului.Ca atare EL inspira si controla actiunile acestuia si ii forma destinul.Astfel religia si istoria Israelului au fost intretesute inca de la inceput iar inspiratiile neincetate ale religiei au influentat atat de mult mersul istoriei incat dezvoltarea spirituala a Israelului este absolut unica in lume:caci in pofida frecventelor opriri si regresiuni inaintarea sa a fost constanta de la adevar la adevar pana cand s-a desavarsit in cele din urma in revelarea finala a persoanei lui Hristos".

Orice evolutie religioasa de acest tip presupune miscari aproape tectonice in creuzetul initial de formare,cateodata doar ca o pala de vant al asimilarii line si metamorfozarii unor idei stravechi si in alte cazuri precum un puternic cutremur,in urma caruia se casca falii uriase intre vechi si nou iar ideile mai putin inzestrate cu un fundament al supravietuirii istorice cad in haul format,pierzandu-se pentru totdeauna.Balasandu-se intre doi poli terifianti,un fel de Scylla si Caribda, prin complexitatea lor,religia egipteana si credintele religioase cananite,tanara credinta iudaica avea de infruntat religii seducatoare dar si intunecate,pe care nu mereu le-a depasit ci cateodata le-a cazut prada,s-a lasat sedusa dar finalmente,invigoarata prin puterea divinitatii ce i-a modelat toata existenta le-a depasit,stralucind in toata frumusetea ei monoteista,marcand viitorul si punand trecutul doar in pozitia unei frumoase dar apuse ere a gandirii religioase umane.

(I) Scurta incursiune in lumea credintelor si ideilor religioase ale Egiptului antic

O intrebare care i-a framantat pe evrei,poate intr-o forma colectiva la inceput,usor neclara, cu evolutie ulterioara spre individ si definire plenara,a fost posibilitatea vietii dupa moarte.In acest punct pe care l-am ales dintre mai multe religia egipteana isi prezinta bogatul si fascinantul ei bagaj de idei si credinte religioase.Dupa cum se arata intr-un articol din aria egiptologiei a lui Tyldesley,din care voi parafraza,egiptenii credeau ca este posibil sa traiesti si dupa moarte.Osiris, regele Egiptului care fusese ucis de maleficul sau frate Seth,a fost primul care a triumfat in lupta cu moartea.Legendele egiptene arata cum Egiptul prospera sub conducerea lui Osiris si a sotiei sale,zeita Isis iar egiptenii,muritorii de rand,erau plini de multumire si recunostiinta.O singura creatura era nemultumita:Seth,agerul dar maleficul frate a lui Osiris,mustea de invidie si zi si noapte urzea planuri intunecate pentru preluarea tronului.Tentatia maririi si a divinizarii nu a fost niciodata straina de conceptiile umane primitive cu privire la un etern conflict intre bine si rau in sfera divina.Dorind sa-l omoare pe Osiris,Seth organizeaza o magnifica petrecere,oaspetele de onoare fiind chiar fratele sau Osiris.Dupa ce oaspetii manca si beau pe saturate este adusa in centrul salii o lada minunat decorata.Seth propune un joc de societate:cine putea intra in lada o pastra drept premiu.Singurul care reuseste este suplul Osiris.Dar inainte sa iasa capacul cade si Osiris ramine prins inauntru,cineva intentionat inchisese lada minunata.Seth trage lada pana la Nil si o arunca in el,scapand de fratele sau si devenind rege al Egiptului.

In reprezentarile antropomorfice egiptene clasice Seth este mereu infatisat ca zeu al razboiului si al haosului,cu un cap straniu care seamana cu al porcului furnicar.Osiris apare intotdeauna ca o mumie bandajata avand capul neacoperit si avand o barba foarte lunga.Poarta o coroana pentru a simboliza ca a fost un rege viu si a devenit un rege al mortilor.Isis este infatisata ca o mama iubitoare ce isi alapteaza copilul,pe Horus.Dupa ce Osiris dispare credincioasa lui sotie nu il uita,isi petrece ani intregi ratacind prin Egipt,cautandu-l neincetat in numele dragostei ce-i lega,negasindu-si linistea sau alinarea.Apoi aude un zvon care spunea ca o lada minunata a fost aruncata de ape undeva pe un tarm intr-un tinut indepartat ,pe nume Byblos,in Libanul de azi.Isis calatoreste fara odihna pana acolo si recupereaza trupul lui Osiris si apoi incepe marea calatorie initiatica intr-o barca,inapoi spre pamantul natal,pentru a-l incredinta stramosilor sai.Intuind ca Seth nu va reactiona deloc bine Isis ascunde sarcofagul undeva in desert pana la finalizarea pregatirilor de inmormantare.Seth afla si intr-un moment de oroare si spaima teribile descopera ca trupul fratelui sau aruncat in Nil ii sta in fata acum in desert.Cuprins de o furie nebuna,Seth taie corpul fratelui sau in 14 bucati pe care le imprastie in cele patru zari.Isis cea credincioasa nu abandoneaza.Coplesita de durere dar insufletita de acel sentiment al dragostei care transforma o femeie in eroina mitica,chiar impotriva tuturor circumstantelor,Isis pleaca iar la drum,in cele patru zari pentru a recupera bucatile corpului sotului ei.Dupa ce le recupereaza le infasoara in bandaje si gratie puterii ei magice le reuneste iar intr-un trup si il aduce la viata pe Osiris.Insa orice sfidare a mortii are plata ei,revine la viata dar fiind mumie nu mai poate domni in Egipt si astfel paraseste lumea si pleaca sa domneasca peste regatul mortilor.Insa atunci ca si acum nimanui nu-i placeau povestile cu final tragic,mai ales cand este implicata soarta vietii si a mortii,si prin urmare legenda spune ca inainte de a pleca in regatul mortilor Osisris ii daruieste un copil lui Isis,pe Horus,cel ce apare portretizat avand un cap de soim si o coroana regala,si care indelungi confruntari cu ticalosul si vicleanul sau unchi criminal Seth,reuseste sa castige iar tronul Egiptului.

Faraonul era cea mai importanta persoana in viata de zi cu zi egipteana,sef al statului,al armatei si al preotimii.Cat traia era considerat un semizeu iar dupa moarte era adorat ca un zeu.Artistii egipteni ii infatisau mereu pe faraoni ca pe niste oameni tineri,inalti si puternici,simboluri ale puterii si virilitatii iar aceasta imagine idealizata,ce isi tragea seva din povestea lui Osiris si a victoriei asupra mortii,i-a influentat atat de mult incat in timpul domniei reginei Hatshepshut in Regatul Nou ea apare pe zidurile templurilor ca un rege,parand ca are corp de barbat si imbracata in straie barbatesti.

In acesta lume a unei credinte politeiste,multicolore si impresionante prin concretizarile ei culturale,arhitecturale si ritualice,evreii au luat contact si cu drumul omului dupa moarte,spre Regele mortilor.Cu cat povestea pare mai fascinanta cu atat ar trebui sa fie mai clar miracolul credintei monotesite iudaice care a avut de infruntat acesta incredibila lume populata de zei si zeite,de idei ale spiritului omenesc ridicate la rang de explicatie a destinului nostru,cu privire la care niciodata mintea umana nu a incetat sa-i caute sursa primordiala.Pentru egiptenii care isi divinizau faraonul nimic nu era mai important decat drumul acestuia spre lumea de dincolo si de reusita acestui drum depindeau si binecuvantarile uletrioare pe care ei le asteptau.

,,Istoria este punerea în scenă a unui ritual pe o scenă permanentă şi universală; şi comemorarea sa veşnică" (Norman O. Brown)

Calatoria spre imparatia lui Osiris era lunga si dificila.Indepartandu-se continuu spre apus,urmarind locul unde cobora soarele la orizont si mai departe,spiritul calatorea pana cand intalnea un labirint magic.Inauntru erau porti tainice pazite de gardieni divini si pentru a trece dincolo spiritul trebuia sa raspunda la un sir intreg de intrebari enigmatice.Raspunsurile corecte se gaseau in ,,Cartea Mortilor",o culegere primitiva ilustrativa de formule magice si de rugaciuni ce era pusa in mormant odata cu defunctul.Ritualurile avea loc in timpul serviciului funerar si daca erau efectuate corect permiteau defunctului sa renasca.Dupa ce spiritul parcurgea labirintul intra in sala Judecatii.Aici,in fata lui Osiris insusi,spiritului i se cerea sa recite ,,spovedania negativa",o lista a faptelor necurate pe care nu le-a savarsit,printre care crima,hotia si minciuna.In acest moment isi facea aparitia Anubis,zeul cu cap de sacal,pentru a masura inima defunctului si a o compara cu pana adevarului.Thot,zeul-scrib cu cap de ibis,anunta verdictul si il nota pe un sul de papirus.Cei a caror inima era mai usoara decat pana adevarului treceau imediat in imparatia lui Osiris,o recreere ideatica la nivel divin a Egiptului terestru.Cei cu inimi prea grele de pacate si care nu puteau trece de acesta incercare erau mancati de Ammit,devoratorul mortilor,un monstru infricosator cu trup de leu si hipopotam si cap de crocodil.

Acesti morti nu mai putea spera sa vietuiasca etern,se gaseau in cea mai neagra spaima pe care un egiptean al acelor timpuri,in lumea sa arbitrara populata de mituri,si-o putea imagina.Egiptenii credeau ce de vreme ce puteai sa traiesti a doua oara atunci puteai sa si mori a doua oara.In caz practic a doua moarte avea loc si la distrugerea unei mumii,insa spiritul in unele cazuri putea supravietui,devenind vesnic ratacitor si neimpacat,dar mutandu-se intr-o statuie care il infatisa sau chiar in amintirile,unul dintre cele mai fascinante aspecte,unui om despre el.La nivel pamantean el murea cu totul doar cand era uitat pentru totdeauna,iar celor care savarsisera in timpul vietii in pacat teribil la moarte li-se distrugea orice urma a memoriei lor,aruncandu-i in bratele reci ale uitarii vesnice si distructive.In acesta lume,ilustrata la scara miniaturala prin cele cateva informatii de mai sus au trait si au crezut pentru o buna bucata de vreme inclusiv evreii.Astazi,privind retrospectiv putem zambi cu ingaduinta,poate usor fermecati,privind in urma la acesta lume mitologica a inceputurilor civilizatiilor,care se intrepatrundea in mod fantastic si magic cu lumea reala,nascand conceptii menite a o explica pe prima si a o justifica in fata eternitatii pe a doua.Totusi as incheia acesta mica incursiune egipteana,realitatea istorica ce sta in spatele multor pasaje biblice cu privire la existenta si zbaterea evreilor in lumea Egiptului antic,cu un citat pentru omul modern si sceptic a lui Robert Godet:

,,Daca este adevarat ca soarele si moartea nu pot fi privite in fata nu este mai putin adevarat ca in toate timpurile si pe intreg pamantul muritorii au fost fascinati de misterele dublului abis-ultralumina-infraumbra-si le-au scrutat nelinistiti.Oare lentilele lunetelor nu au fost slefuite in acest scop?Si macar o clipa nu s-au intrezarit fantome pe ecranul delirului,chinului sau sperantei lor,pentru a implini insuficientele perceptiei omenesti?Caci putin lipseste ca aceste eforturi de evadare in afara naturii limitate de capacitatea simturilor noastre sa deschida o cale dreapta si ferma pe care sa se angajeze exploratorii supranaturalului.Adevarurile de dincolo nu pot fi cucerite fara rataciri sau violenta;ele incep prin a se dismula sub mastile supersitiei si mai inainte de a-si dezvalui tainele isi iau masuri care sa previna descoperirea deghizarilor sub care se ascund.

Ce se intimpla dupa moarte cu sufletul omenesc?Fie ca au incercat sau nu sa priveasca moartea in fata acesta intrebare n-a incetat sa-i obsedeze pe muritori.Ea continua sa fascineze spiritele chiar daca deseori li-se infatiseaza sub diverse travestiuri.Nu este oare de ajuns o simpla intristare pentru ca neagra enigma sa apara chiar in mintea celor care isi inchipuie ca au indepartat-o din preocuparile lor si se simt eliberati din cosmarurile superstitiei?"

Va urma,in incheiere, cu un mic portret al credintelor religioase din zona Mesopotamiei si a influentei lor asupra conceptiilor si ideilor religioase a popoarelor cananite,celalalt pol religios cu care tanara si viguroasa credinta monoteista iudaica urma sa se confrunte.