Jurnal de lectura

[Mihnea Dragomir]

Un topic despre ce citim. Un topic al recenziilor. V-a placut o carte ? Scrieti aici, poate ca va placea si altora. Ati citit si nu v-a placut ? Scrieti aici, ca sa nu dea si altii banii si vremea pe maculatura. Nu v-a placut in general, dar gasiti o parte demna de a fi semnalata ? Semnalati aici, pentru ca altii sa ramana si cu partea buna, si cu economia.


Ultima carte citita:
Garrigou-Lagrange: "DIEU accessible Ă* tous" (DUMNEZEU accesibil tuturor), ed Quentin Moreau, 2015, 60 de pagini.

Autorul, parintele Reginald Garrigou Lagrange, este un stalp al neotomismului, stralucind in literatura neoscolastica interbelica. In aceasta cartulie recapituleaza si dezvolta principalul argument tomist si traditional al existentei lui Dumnezeu.

Cartea se deschide cu teza Conciliului Vatican 1 potrivit careia cunosterea existentei lui Dumnezeu este pe deplin accesibila ratiunii nepervertite. Dumnezeu, cel putin in ceea ce priveste chestiunea daca exista sau nu exista, vrea sa fie cunoscut si se lasa cunoscut, iar ratiunea singura este suficienta pentru a raspunde la intrebarea "exista Dumnezeu ?".

Apoi, autorul dezvaluie argumentul tomist in enuntul sau cel mai general: ceea ce este mai mult nu poate rezulta din ceea ce este mai putin, superiorul nu poate rezulta din inferior.

Capitolele urmatoare sunt aplicatii ale acestui anunt pentru fiecare atribut al lui Dumnezeu: nu exista nicio miscare fara un motor (cap 5). Nu sunt posibile existente contingente si coruptibile fara o existenta necesara si imperisabila (cap 6). Nu sunt posibile fiinte vii fara fiinte vii preexistente, dintre care prima este insasi izvorul vietii. Nu poate exista ordine in lume fara un ordonator suprem. Nu sunt posibile inteligente fara o cauza prima a inteligentei. Daca exista adevaruri eterne si imuabile, ele sunt posibile numai daca exista un fundament etern si un adevar suprem. Nu exista lege morala fara un legislator. Si, in sfarsit, nu exista sfintenie fecunda fara o sfintenie absoluta.

O carte scurta, accesibila, de tip "ghidul idiotului" in neoscolastica. La sfarsitul lecturii imi dau seama ca exact aceleasi argumente pot fi aduse atat doctrinei evolutionismului cat si pretinsei superioritati a democratiei fata de alte forme de guvernamant (dupa cum Biserica a aratat de multe ori, ultima data in enciclica "Notre charge apostolique"). Daca ceea ce este superior nu poate rezulta din ceea ce este inferior, atunci omul nu poate rezulta din parameci. Nici o elita nu poate fi rezultatul unui vot universal si egal al unui corp electoral general.