|
#1
|
||||
|
||||
Cum gasesc un duhovnic potrivit sufletului meu?
Stiu ca e o intrebare foarte des intalnita insa chiar am aceasta indoiala:
Cum stiu ca am gasit un duhovnic bun? Prin bun vreau sa zic un duhovnic pentru sufletul meu, nu am asteptari de perfectiune. Va rog sa nu judecati dar Ma aflu in situatia in care in ultima vreme am dorinta foarte mare de a ma impartasi. Cred cu tarie in taina impartasaniei, si in ultima vreme cand asist la Taina Impartasaniei la Liturghie ma bucur sincer pentru cei care o primesc. Nu m-am mai spovedit si impartasit de nu mai stiu exact cand, cred ca sunt peste 15 ani. Nu am fost niciodata agnostica, atee, nu m-am "suparat" pe Dumnezeu, nu l-am negat ba chiar de multe ori am simtit ca imi e alaturi dedsi eu am cam uitat de legatura cu EL. dar pur si simplu a trecut timpul si cred ca am avut perioade in care am cazut intr-o oarecare "uitare". Am mers in Biserica desi nu regular dar nu, nu m-am mai Spovedit si Impartasit. Am mentionat ca imi doresc foarte mult in ultima vreme sa ma impartasesc pentru ca, desi gresit, recunosc ca asta a fost prima dorinta si cumva priveam intr-o oarecare masura Spovedia ca ceva ce imi sta in cale. Nu pentru ca nu cred in Taina Spovedaniei ci pentru ca mi-e teama de greutatea de a gasi un duhovnic adevarat. Nevoile sufletului la varsta asta 30+ sunt altele decat cele cand eram copii/adolescenti, eu ca si persoana cred ca m-am apropiat altfel de Dumnezeu acum si ma tem ca nu voi gasi un duhovnic potrivit mie. Si nu as vrea ca mersul la Spovedanie sa il fac doar pentru ca " trebuie". Nu as vrea sa imi bat joc. |
#2
|
|||
|
|||
Citat:
Pentru ca de cam 15 ani nu te-ai spovedit si ca ai 30+, se pare ca "te-ai maturizat" fara sa dai atentie suficienta curatiei tale, iar spovedania ta ar semana intr-un fel cu prima spovada (matura). De aceea hotararea ta de a face o spovada serioasa e foarte binevenita, si cred ca vei reusi s-o faci la manastirea Oasa(daca planul tau nu s-a schimbat) mai bine decat la Bucuresti, mai ales daca le vei spune asta inainte de a ajunge acolo, ca au si ei nevoie de pregatire. Daca insa vrei sa ajungi la Oasa in iulie deja impartasita, eu as recomanda sa cauti un duhovnic la o manastire de prin Bucuresti, pentru ca monahii sunt mai favorizati in a ajuta aproapelui decat preotii de mir(iertare daca supar pe cineva!) mai ales ca dupa ce te intorci de la Oasa vei continua sa traiesti in Bucuresti, cred. Incearca telefonic la Cernica, spunandu-le exact ce vrei, tot asa cum ne-ai spus noua; cred ca te vor primi cu atentie deosebita.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
#3
|
||||
|
||||
Felicitari pentru decizie.
Daca te cheama Dumnezeu, sa ii multumesti! Du-te la Radu Voda. Eu te-as sfatui sa nu complici prea tare problema, fa o cruce, spune Doamne ajuta, nu e o ecuatie atat de grea sa te spovedesti. Cel mai important e sa nu amani prima spovedanie, ca asta schimba multe in viata. Deci, du-te la o manastire, vorbeste cu un calugar, spune-i durerea si nadajduieste in Dumnezeu ca totul o sa fie bine. Nu mai complica o problema, nu e asa de greu, spovedeste-te cu nadejde unde gasesti si apoi o sa cauti in timp un duhovnic bun. Unul bun pe suflet se cauta in timp, pentru tine ideea e sa nu mai amani spovedania. Poate de asta esti si aici... |
#4
|
|||
|
|||
Citat:
Unii își aleg duhovnicul în funcție de cât de bine predică, dar nu știu dacă asta e întodeauna o regulă, mai întrebi și tu stânga dreapta la tine în zonă de un duhovnic care să aibă răbdare. Important e să și poți ajunge la parohia unde spovedește indiferent de vreme, lună a anului, că e iarnă/vară, dacă e prea departe, iarăși nu poți ajunge decât rar. Oricum ca să vezi abordarea fiecăruia, te spovedești la mai mulți despre care auzi că sunt în regulă, ar trebui să ai și referințe despre unii duhovnici de la oameni care s-au mai spovedit la ei. Citat:
28. Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. |
#5
|
||||
|
||||
Citat:
Legat de ceea ce ai zis ca monahii sunt mai favorizati in a ajuta aproapelui decat preotii si eu ma gandeam la acelasi lucru sincer desi mi-era jena sa o zic in idea de a nu supara. Nu stiu cum sa ma exprim cat mai clar dar desi nu m-am mai spovedit sau impartasit de mult timp consider si simt ca am o alta apropiere fata de Dumnezeu cel putin in ultimii ani dar nu numai. Dar abia in ultima vreme am inceput sa simt cu adevarat si nevoia de a ma impartasi. Ma uitam spre exemplu la preotii de la parohia unde am crescut ( langa casa parintilor mei) care chiar ma recunosc si ma intreaba ce mai fac, cum imi e atunci cand ma mai vad prin Braila la biserica dar nu am simtit nici o chemare sa merg la ei la Spovedanie. Sau poate era si rusinea, nu zic nu. Acelasi lucru il simt si referitor la cei de la bisericuta de langa mine. |
#6
|
||||
|
||||
Citat:
Mersi mult pentru raspuns! |
#7
|
|||
|
|||
Citat:
Deci un preot de mir iscusit, care are obișnuința și pedagogia să lucreze cu generații diferite e cam la același nivel cu un călugăr iscusit și jertfitor față de aproape, diferența e că mănăstirea poate fi în alt județ sau la zeci/sute de km și nu ajungi lunar, că e iarnă, că e frig, că vremea, că prețul combustibilului șamd, nu e bine nici să fie prea departe duhovnicul. Când au fost restricțiile nu puteai ieși din localitate dacă nu făceai naveta cu locul de muncă că n-aveai ce trece justificativ, deci ajungeai tot pe la bisericile din apropiere. Citat:
Acum numărul credincioșilor scade, scade și numărul călugărilor din obște, sunt mănăstiri în care nu mai vine nimeni, din cauza depopulării, emigrării, desacralizării accelerate, nesimțirii, pierderii timpului etc. În următorii 15 ani va fi și mai rău decât acum, poate sunt ultimii ani în care mai e spiritualitate ortodoxă, din spate tinerii nu prea mai sunt interesanți, din două sute de mii care se nasc într-un an, nu știu dacă sunt 10.000 practicanți asumați într-o generație care din tinerețe să învețe și să aplice spiritualitatea. Noi nu avem decât azi, mâine nu se știe ce va fi. Citat:
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 12.05.2022 at 23:11:02. |
#8
|
|||
|
|||
Citat:
Da, sunt mai favorizati. N-am stiut ca staretul de la Oasa te-a convins deja, dar mizand pe cele de mai sus, contam exact pe cele pe care tu le-ai auzit de la el; sunt ca o garantie ca fata de el te poti deschide de tot. Simt ca tu vrei sa-l... creditezi pe duhovnic cu incredintarea unor "secrete" de care ti-e greu sa te desparti, dar nu pentru ca ti-s dragi, ci pentru ca-s rusinoase, iar astfel fata de duhovnic tu vei ramane oarecum... "murdarita", pe cand fata de ceilalti din jur iti vei pastra statutul public "nepatat". In acest caz mi se pare, te rog sa ma ierti, ca pui pret prea mare pe mandria care ti s-o fi semetzit in anii nespovediti. Am ajuns la concluzia asta din recunoasterea ca spovada e un impediment in calea impartasirii si ca rusinea in fata preotilor copilariei e o alta piedica spre spovada. De aceasta "mandra"(orgolioasa) alexa creata trebuie sa te debarasezi! Tu trebuie sa-l convingi pe duhovnic prin smerenie ca esti onorabila, nu mandra si inchipuita; vrei sa te schimbi fiindca nu erai pregatita sa rezisti conditiilor care au favorizat greselile.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) Last edited by Demetrius; 13.05.2022 at 18:28:43. |
#9
|
|||
|
|||
Nu sunt așa retrași din păcate, cel puțin nu în toate mănăstririle, au internet în multe mănăstiri, deci zgomotul-neliniștea din lume intră și peste ei, dacă n-au net sunt căutați pe telefonul mobil.
Mănăstirile din mijlocul orașului sunt ca niște parohii de mir, doar că scapă de obligația de a caza mireni, deci poate au avantajul acesta față de mănăstirile mai retrase. Au tot felul de obligații care-i pot scoate în afara mănăstirii cel puțin starețul și cei responsabili, au acte de dus la mitropolie gestiuni de tot felul contabile șamd, autorizații să tragă utilități, au de căutat materiale de construcție etc. În România se muncește mult fizic în mănăstiri, cel puțin așa am auzit, că au treburi agricole-gospodărești și le rămâne puțin timp pentru pravila personală sau pt un program de slujbe zilnic. Citat:
Iar dacă nu mai vin mireni o duc greu economic și poate se închide. Câteodată mâncarea la mănăstire chiar și de post, poate fi mai bună decât ce au unii mireni mai săraci pe masa zilnică. Cei din Patericul Egiptean nu aveau nevoie de aprobări scrise, hârțogăraie să se stabilească la pustie, nu aveau curent electric, acum monahismul e sub un anumit control birocratic cel puțin, doar la pustie poate sunt mai liberi. Nu mai sunt multe slujbe la candelă cum erau pe vremuri. Nu văd nicio diferență între duhovnici de mir experimentați și cu pedagogie aplicată pt fiecare vârstă și monahi îmbunătățiți, dovadă că unii duhovnici de mir s-au călugărit pe finalul vieții, ex părintele Sofian Boghiu.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. |
#10
|
||||
|
||||
Citat:
Acum nu faci decat sa amani prima spovedanie. Profunzimea vine dupa ce inveti sa stai in Biserica si te asezi. Deci fugi la prima Biserica si te spovedeste si intra in randuiala. O sa iti foloseasca de 100 de ori mai mult decat sa stai prinsa in ganduri. Acum stai pe ganduri si te fierb gandurile astea... lasa-le in pace si mergi mai departe. |
|