Oamenii frumosi si nestiuti din jurul nostru

[Parascheva16]

- Si ati simtit ajutorul Maicii Domnului, mangaierea ei?

- Eu, cand aveam un necaz, ziceam: "Maica Domnului, tu stii!". Daca scapam ceva din mana pe jos, ii ziceam: "Maica Domnului, trimite pe cineva!". Si venea cineva si ma ajuta. Si acum mai am nevoie de maici, dar ele mai pleaca la lucru. Zic: "Maica Domnului, tu stii ca am nevoie de tine, da-mi ajutor". Si vin maicile, ca si cand le chem. Vin si m-ajuta. Si eu toata nadejdea mea o am in Maica Domnului.

- Ce simtiti in suflet fata de Maica Domnului ?

- Mai dulce ca e mama. Si iarna asta a zis maica mea, cu care stau: "Tu, Aurico, tu te rogi ptr. unul, ptr. altul, sa-i fie bine, dar roaga-te si pentru tine, sa faca Maica Domnului ceva, ori sa mori, ori sa poti, cumva ...". Si am facut cateva Paraclise ale Maicii Domnului, si intr-o noapte eram singura si a venit o Lumina mare, mare, asa, ca o raza mare, si in acea Lumina o femeie alba, imbracata alba, alba, pana jos. Si a zis: "Aurico, eu asa vreau sa te iau"...

- Sora Aurica, dar de ce credeti ca Dumnezeu a ingaduit pentru dumneavoastra aceasta grea suferinta?

- Eu...asa,pe constiinta mea, ca sa-i ierte Dumnezeu si pe cei pe care mi-au facut rau.

- Va rugati pentru ei, sa-i ierte...

- De s-ar indura Maica Domnului, pentru ale mele slabe rugaciuni, sa-i ierte... Dupa ce a murit tusa asta care m-a chinuit, a venit in vis la mine. Urata, suparata si o gramada de animale dupa ea. Tot felul de rate, gaste, curci, caini, cocosi, porci, soareci, maimute, de toate neamurile. Si a zis: "Uite, Aurico, astea nu ma lasa. Eu sunt pusa sa le pazesc. Si ma musca de maini, de picioare, de haine- ce sa ma fac?...". Si i-am zis: "Tusa, plangi! La omul ala la care esti, plangi cand ti-e rau, cand nu mai poti, sa te lase, sa te ierte, sa ia El de la tine animalelea astea!". Si-a zis: "Aurico, da-as plange sa fac o mare de lacrimi, cum e la voi marea, tot nu ma folosesc, pentru ca nu am plans cand am fost cu voi, pe pamant!". Ea nu plangea. Si cand o luau cu targa copiii pana la masina, sa o duca la spital, ca nu putea sa mai umble, ea canta, nu plangea.

- Dumneavoastra mai plangeti ?

- Asta nu se spune...

-Atunci spuneti-mi altceva. Ati facut carte? Cum cititi?

- Cu ajutorul Maicii Domnului. Mi-a adus mamica abecedarul, ca taticul meu a avut o sora cu multi copii, si de la copiii ei mi-a dat mie un abecedar. Si din acel abecedar am invatat.

-Si ce carti cititi?

- "Minunile Maicii Domnului", Psaltirea lui David, "Mantuirea pacatosilor."...

(va urma)

Impresionante suferinţele acestei Maici, şi mai ales iertarea cu care vorbeşte despre ele!

[Yasmina]

Bine ca sunt unii care ii intalnesc pe oamenii frumosi;eu am langa casa oameni ai strazii care dorm pe banca din statia de autobuz.
Ieri,in drum spre casa am zarit vreo 3 sarmani care se drogau pe o banca... Privindu-i cu luare aminte,unul dintre ei era bolnav tare dar continua sa se drogheze intr-una chiar daca tusea ingrojitor de aproape ca-si dadea plamanii afara.
Nici ochii nu-i mai puteau tine deschisi si stateau asa balabanindu-se pe banca in delir si trageau din drog.
Niste tineri sarmani,unul vreo 20 de ani altul vreo 30... Cine sa le cunoasca dramele si durerile,numai Dummezeu!

[Parascheva16]

(imi pare rau de intarziere)
*
- Daca ati fi fost un om sanatos, in putere, ce v-ar fi placut sa faceti?

- Eu - tot in manastire, pentru ca mamica era prietena, tinea cu maicile. Veneau maicile sarace, care adunau pentru manastire, veneau la noi, si mamica si taticu' mergeau cu caru' si adunau ce le dadeau oamenii, si le duceau la gara. Si veneau la noi maicile ca la mama lor. Si ma iubeau...ma iubeau! Ma luau in brate si ma invatau poezii, si eu asa am apucat o dragoste si am zis: "Mamico, pe mine du-ma la maici!". "Cat oi trai nu te duc de langa mine! Vreau sa te am langa mine"...

- Cum ati defini suferina?

- Cateodata zic: "Doamne, Maica Domnului, bine ca-i asa. Nu-i mai rau. Bine ca mi-o dat minte, pentru ca atunci cand m-o dus la spital, cand eram mica, mica, a zis doctorul ca <Fara minte ramai!> Dar Maica Domnului mi-o lasat mintea. Numai puterea mi-a luat-o. Stie Dumnezeu de ce.

- Va bucurati ca a inceput postul?

- Foarte mult.

- De ce va bucurati? Vi s-a luminat fata cand am pomenit de post...

- Ma simt foarte bine. Mananc pitorci, paine prajita, paine cu apa, fierea mi-e mai usoara.

- Ce credeti ca ar trebui sa facem in post?

- Sa ne rugam, sa postim, sa ne gandim ca murim, sa ne gandim cum e raiul, cum e iadul - asta este postirea.

- Ce va intareste in credinta?

- Rugaciunea si slujbele.

- Dumneavoastra pentru cine va rugati, in afara de familie?

- Pentru toti pacatosii vazuti si nevazuti, cunoscuti si necunoscuti. Doamne, iarta pacatele la toti pacatosii! Doamne, iarta si pacatele mele!

- Considerati ca oamenii sunt fericiti?

- Sunt si fericiti, sunt necajiti. Maica Domnului la toti ne-ajuta!

- Dar ce-i poate face fericiti pe oameni?

- Sa traiasca in Dumnezeu, sa mearga la Biserica, sa tina posturile si asa mai departe.

- Povestiti-ne o intamplare din viata dumneavoastra care v-a intarit mult in credinta...

- Cand eram acasa cu copiii lu' tusa, eu aveam un loc unde era soare, si mamica acolo ma aseza, imi punea bolovani la roata, iar eu citeam carti de rugaciune. Si era acolo si o fantana. Si intr-o zi s-au adunat copiii lu' tusa care m-a chinuit, si au chemat si pe altii din sat, si s-au pus langa mine jos, pe poiana. Si au inceput a chiui, a canta, a face ca cocosul, ca sa ma necajeasca. Si eu am zis: "Mai, baieti, uite, poarta asta e mare. Duceti-va in varful coastei, chiuiti si faceti acolo ce vreti!". "Daaa, asa vrei?... Vezi fantana?". Mi-au luat bolovanii de la roata: "Uite acusi esti in fundul fantanii!". Eu, de frica, ca sa nici nu vad, am inchis ochii si-am zis Psalmul 3, dar cu gura inchisa. Sa nu se vada ca zic ceva. Si, cand am terminat psalmul, am deschis ochii, m-am uitat...nimenea langa mine! Numai un pic baiatul sa ma-mpinga, si cadeam in fundul fantanii! Si cand am zis Psalmul 3, nimenea n-a mai fost langa mine. Si de-atunci -ca eu ma luptam mult sa invat Psaltirea, la urma, ca este impotriva fricii, eu atunci l-am invatat pe de rost. M-a scapat Maica Domnului de vrajmasi...

Material realizat de Raluca Tanaseanu
Revista Familia Ortodoxa,Aprilie

<In orice situatie ar fi, o vad mereu bucuroasa. Eu, cateodata, sunt cu ea si-i zic: "Sora Aurica, roaga-te si pentru mine!". "Dar tot timpul ma rog pentru tine."

Cand are dureri mari, o aud oftand. "Dar de ce oftezi?". "Daca ti-as spune eu cat ma doare de tare, tu n-ai putea sta langa mine". rabda foarte mult. Ma folosesc si eu foarte mult vazand suferinta ei, si simt ca-mi da si mie putere. Orice om care o vede se foloseste de suferinta ei.

Cand ii fac cate o bucurie, imi spune: "Sa-ti faca si tie Dumnezeu o bucurie, cum imi faci tu mie!". Si intr-adevar, nu dureaza mult, poate cateva ore, si am o bucurie extraordinara.

Cand o asez bine pe scaun (nu totdeauna se intampla asa), imi spune: "Sa te aseze si pe tine Maica Domnului asa cum ma asezi tu pe mine!".

Alta data imi spune: "Du-te Raiului!", iar eu ii raspund: "Ma duc si te las singura!", iar ea zice: "Sa ma iei si pe mine cu tine!". Si se bucura.

Un Parinte imbunatatit imi spunea: "Cand ii slujesti unui bolnav, sa te gandesti ca este Hristos si atunci nu ti se va mai parea greu!... "
(Maica P.-una din maicile care o ingrijesc pe Sora Aurica)>

[glykys]

Mie chiar mi-au dat lacrimile citind povestea acestei maici Aurica. Iata ce sfinti avem printre noi. Bine ar fi sa citeasca acest articol toti care cartesc si nu isi inteleg rostul suferintei lor.
Mare e Dumnezeu! Poate ca pentru suferinta acestei fiinte nevinovate o va ierta si pe femeia care i-a nenorocit viata.

[Parascheva16]

Ma bucur ca va impresionat povestea Surorii Aurica de la Râmeţ si povestea Maicii Antonia de la Tismana. E incredibil prin ce a trecut si, este si mai incredibil cum de si-a pastrat credinta tare si nu a cartit. Se aseamana putin cu dreptul Iov. (poate gresesc).

Sora Aurica este in viata, traieste la Mănăstirii Râmeţ. Daca ajungeti pe acolo, sa intrebati de ea.

(com. Ramet, jud. Alba )

[Yasmina]

Dupa ora de studii biblice (tinuta la biserica)m-am trezit ca sunt imbratisata de un inger de fata,cam la 9-10 ani ,spunandu-mi cum o cheama si laudandu-se fericita ca se va boteza in religia ortodoxa in 2 saptamani(banuiesc ca dorea sa iau si eu parte).
Nu am putut sa nu remarc gingasia si puritatea acestei copile,eu la varsta ei si chiar si acum,eram foarte retrasa vizavis de oameni,in special vizavis de straini iar ea a venit asa cu bratele deschise si mi-a dat cea mai sincera imbratisare de parca ma stia si doar ce ma revazuse...

Tot la biserica,ne-am mai marit familia cu un alt tanar botezat in vara,care seamana cu Arhanghelul Gavriil din pictura bisericii;chiar parintele a zis asta glumind iar noi toti ceilalti am incuviintat studiind tanarul pe toate partile ,spre fastaceala vadita a acestuia.
Chiar acum a devenit cantaret la strana.
I s-ar potrivi foarte bine sa apuce calea monahismului deoarece este foarte retinut,tacut si pare ca nu traieste in lumea aceasta sau pt ea.
Nu am vazut astfel de caractere pure si dezancorate de mundan libere prin lume ci numai pe la manastiri.
Oricum este o figura aparte atat prin chipul pur si senin asemeni dragului Arhanghel Gavriil cat si prin exemplul de smerenie si ascultare pe care il manifesta.

[tabitha]

În prealabil postat de Yasmina

Dupa ora de studii biblice (tinuta la biserica)m-am trezit ca sunt imbratisata de un inger de fata,cam la 9-10 ani ,spunandu-mi cum o cheama si laudandu-se fericita ca se va boteza in religia ortodoxa in 2 saptamani(banuiesc ca dorea sa iau si eu parte).
Nu am putut sa nu remarc gingasia si puritatea acestei copile,eu la varsta ei si chiar si acum,eram foarte retrasa vizavis de oameni,in special vizavis de straini iar ea a venit asa cu bratele deschise si mi-a dat cea mai sincera imbratisare de parca ma stia si doar ce ma revazuse...

Tot la biserica,ne-am mai marit familia cu un alt tanar botezat in vara,care seamana cu Arhanghelul Gavriil din pictura bisericii;chiar parintele a zis asta glumind iar noi toti ceilalti am incuviintat studiind tanarul pe toate partile ,spre fastaceala vadita a acestuia.
Chiar acum a devenit cantaret la strana.
I s-ar potrivi foarte bine sa apuce calea monahismului deoarece este foarte retinut,tacut si pare ca nu traieste in lumea aceasta sau pt ea.
Nu am vazut astfel de caractere pure si dezancorate de mundan libere prin lume ci numai pe la manastiri.
Oricum este o figura aparte atat prin chipul pur si senin asemeni dragului Arhanghel Gavriil cat si prin exemplul de smerenie si ascultare pe care il manifesta.

Foarte frumos, mai mare dragul să mai citesti si asemenea postări.

[glykys]

Nu stiu daca e bine sa postez aici, dar ieri am auzit ceva minunat, asa ca m-am gandit sa il impartasesc cu voi. Intr-o tara straina, intr-o biserica de rit ortodox, o credincioasa il intreba pe parintele de acolo, sa ii spunem X, un batran cu fata luminoasa, cum mai sta cu sanatatea tanarul preot Y. Mi s-a parut ca sunt martora unei scene de Pateric: parintele X povestea cum parintele Y, imediat ce a primit taina hirotoniei, a amutit. Asa, deodata, nu a putut sa mai articuleze cuvinte, de abia daca poate vorbi cateodata in soapta. Niciun doctor nu stie ce are, i s-a intamplat ca lui Zaharia, la templu, conchide parintele X, care il fericeste pe Y, ca a primit un mare dar duhovnicesc!!! Este o neputinta foarte greu de dus, explica el, nu poate sluji singur, dar il ajuta foarte mult pe plan duhovniceste, ca isi dezvolta alte modalitati de comunicare cu divinul. Vazul, auzul si toate celelalte nu sunt ale trupului, continua batranul, sunt toate daruri ale lui Dumnezeu, dar noua ne este foarte greu sa intelegem cum aceste incercari ne folosesc spiritual, sunt taine mari. Si avea o fata asa de luminoasa si il fericea pe parintele Y, ca s-a aratat vrednic de asemenea aratari dumnezeiesti si ca astfel poate progresa duhovniceste... Nicio clipa nu a pomenit faptul ca ar putea fi vorba despre o nevrednicie sau despre o pedeapsa la mijloc, ci doar un mijloc fundamental de a spori duhovniceste.


Toata istoria asta mi-a amintit de o pilda - nu stiu daca din Pateric - care era cam asa: intr-o manastire, doi calugari se pregatesc pentru postul Pastilor. Unul dintre ei sta in chilie numai in post si rugaciune, celalalt sta numai in gradina si face toaleta copacilor. Cel din chilie il vede pe geam pe celalalt cum munceste si incepe sa gandeasca: ia uite-l si pe asta, e post si el se catara in copaci aiurea, in loc sa stea sa se roage la el in chilie. Intr-o zi, il vede cazand dintr-un copac si rupandu-si piciorul, asa ca ajunge la concluzia: aha, uite, l-a pedepsit Dumnezeu ca in loc sa stea la rugaciune, el umbla brambura prin copaci! Si atunci un inger al Domnului vine si ii spune ca de patru ori a gresit: in primul rand, si-a judecat fratele ca nu se roaga - or acela se ruga mai bine in timp ce toaleta copacii decat daca ar fi facut-o in chilia lui, si rugaciunea lui a fost mai bine primita asa. In al doilea rand, ca l-a facut pe Dumnezeu responsabil, crezand ca l-a pedepsit, cand, de fapt, Domnul i-a binecuvantat nevointa aceasta, pentru ca fratele va trage folos duhovnicesc din cazatura din copac. In al treilea rand, ca s-a bucurat si a indreptatit raul aproapelui. In al patrulea rand, ca judecandu-l mereu pe acela, s-a indreptatit pe sine, laudandu-se ca face bine ce face stand in post si rugaciune in chilie, or mandria e un pacat capital.

[negruta]

Un chip frumos lesne isi revendica bunavointa, simpatia, admiratia sau iubirea celor din jur. Frumusetea ne atrage pe toti si e usor de observat. Mult mai greu insa ghicesti cata frumusete se poate ascunde in spatele urateniei, a bolii, a infirmitatii sau a neputintelor batranesti iar daca esti superficial, egoist, neiubitor... si nu esti ajutat, s-ar putea sa-ti ramana in continuare ascunsa.

Desi inca ma incearca sentimente de repulsie, de superioritate, de dispret si chiar de teama fata de cei cu "trupul mai putin frumos", am inteles, macar partial, ca nu suntem doar trup, ca un suflet curat si bun poate da o cu totul alta expresie chipului, ca de fapt trupul e doar o carcasa, de multe ori incapabil sa exprime trairile sufletesti. Iar sufletul e mult mai mult decat trup, e un margaritar de mare pret!

Am in minte cazul unui tanar infirm care e total dependent de cei din familie - cu mainile incovoiate, privirea crucisa, capul si-l tine stramb, trupul lui e slab, prea putin dezvoltat; incapabil sa mearga, sa vorbeasca, sa manance singur .. ce sa mai, pentru una ca mine, a fost o lunga perioada de timp, o imagine greu de digerat motiv pentru care imi intorceam privirea si evitam orice apropiere. Dar, pentru ca Dumnezeu nu vrea sa mor proasta, mi-a aratat ceea ce nu eram in stare sa vad singura.

Mi-as dori sa fiu mai iscusita in vorbe, ca sa pot reda cu acuratete o scena ce se repeta ori de cate ori tanarul e dus la Impartasit.

Acest tanar se bucura! O, si inca cum!! Prin toti porii fiintei lui iti arata ca stie, simte ca urmeaza sa fie Impartasit!
Pana vine preotul la el, e usor agitat, nerabdator mai degraba, un copil care e constient ca urmeaza sa primeasca "ceva bun" si asteapta cu infrigurare.
Iar odata Impartasit il vezi cum prinde aripi :) isi misca mainile cu miscari necontrolate, fata, desi schimonosita din cauza bolii, schiteaza un zambet deformat de fericire, bucuria imensa fiind tradata de chiote si sunete de exaltare!
Un inger de om Impartasit! Un sfant ascuns intr-un trup deloc aspectuos sau atragator. Un suflet curat de om unit cu Hristos prin Sfanta Taina a Impartasaniei!
Bucuria lui, dornica parca de mai multa exprimare, se intipareste si pe fata insotitorului. Doar se incarca si el cu har, nu?!

Vazand aceste lucruri, te intrebi daca mai poate fi vorba despre o cruce purtata de cei care au in grija astfel de oameni. E adevarat, numai ei stiu cate lacrimi varsa, cate sacrificii fac si ce lupta or avea de purtat. Dar daca crucea e ridicata pe verticala, cu bucurie si acceptare in Hristos, ea devine daca nu usoara, atunci aducatoare de har si bucurii duhovnicesti inca de pe acum si de mantuire in vesnicie.

Iar intr-o zi, de parca n-ar fi fost indeajuns, am fost martora la o alta scena, din acelasi registru. Am vazut limpede cum a cunoscut apropierea a doi preoti, carora probabil le-a simtit harul, si cum dadea semne vadite de bucurie iar cand unul dintre preoti s-a apropiat si l-a binecuvantat .. ce sa va spun, reactia lui a vorbit de la sine, chicotea, ai fi zis ca bate din palme, ai fi zis ca vrea sa sara de pe patul acela ambulant. Nu m-as mira ca cei trei sa fi purtat si vreun dialog ascuns de urechile si privirile noastre nedemne de o conversatie in duh.

Fara alte cuvinte, ingerii sunt printre noi!