Habotnicia (crestin ortodoxa)

Ref la "depresivii sunt habotnicii, schizofrenicii sunt relativiştii":

Si daca esti schizofrenic depresiv, cum s-ar mai contura personalitatea omului - habotnic relativist?

Nu stiu

Doamne ajuta!

[Eugen7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-habotnicul nu distinge între legile care vin direct de la Cristos şi legile care vin, tot de la Cristos, prin intermediul Bisericii. Pe ultimele le consideră la fel de neschimbătoare ca pe primele. Habotnicul e convins că au greşit calendarul, dând o dezlegare acolo unde nu era până acum. Habotnicul ortodox este un personaj "mai ortodox decât patriarhul", ca să zic aşa.

Sunt de acord cu asertiunea dvs domnule Mihnea Dragomir, cu o singura precizare insa:
Habotnicul ortodox este un personaj "mai ortodox decât Sfintii Parinti"... caci acesta este echivalentul ortodox al habotnicului romano-catolic care "se considera mai catolic decat papa".

Stim cu totii ca in ortodoxie echivalentul papei din romano-catolicism, nu este patirarhul constantinopului (sau oricare patriarh) ci este Sfantul Sinod in care un rol decisiv il au Sfintii Parinti.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Eugen7]

În prealabil postat de Tartaruga

Asa era pentru mine, toate pacatele erau foarte mari, nu existau pacate mici.

Conform filocaliei pacatele sunt pe categorii.

Păcatele de moarte sunt împărţite în 3 categorii:
• Păcate capitale;
• Păcate strigătoare la cer;
• Păcate împotriva Duhului Sfânt.

a) 7 pacate capitale, corespunzatoare celor 7(8) duhuri demonice: lacomie, desfranare, avaritie, manie, invidie, tristete, slava desarta, mandrie.
Desigur ca exista si combinatii derivate din acestea: minciuna, viclenia...

b) Păcatele strigătoare la cer sunt cele împotriva ordinii lumii, împotriva darurilor lui Dumnezeu:
• Uciderea;
• Păcatele împotriva părinţilor;
• Asuprirea persoanelor care au o situaţie mai precară (ex.: văduvele şi orfanii, persoanele cu dizabilităţi, copiii);
• Neplata lucrătorilor;
• Păcatele de natură sexuală (avort, nenaturale – ex.: homosexualitate; împiedicarea zămislirii prin mijloace sterile)

c) Apoi sunt pacatele impotriva Dhului Sfant: negarea adevarului dovedit. Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt în legătură cu virtuţile teologice (credinţa, nădejdea, dragostea), şi e vorba de căderi de la ele.

Gravitatea pacatului nu este data de sensul juridic (ofensa adusa lui Dumnezeu, asa cum este in teologia romano-catolica si cea protestanta) ci de sensul bolnavicios... de efectele nocive asupra omului: trup si suflet. Cu cat pacatul este mai greu cu atat omul este ologit (dezumanizat) mai tare si nu mai poate alerga la Hristos sa fie iertat si tamaduit. Sunt cazuri cand este nevoie se fie dus pe targa pomelnicelor de catre altii la Sfanta Liturghie, la Hristos Iisus...

Conform filocaliei, Hristos Iisus cu aceeasi lucrare iarta si vindeca atat cele mai mici pacate si boli cat si cele mai mari pacate si boli. Totul depinde numai de smerenia si de pocainta noastra. Omul se poate pocai, sfinti, mantui, hristifica, de sera pana dimineata... (vezi talharul de pe cruce).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

În prealabil postat de Eugen7

"[...]aceasta ultima categorie sunt: habotnicii.

Dar si acestia sunt de mai multe feluri: habotnici luminati si duhovnicesti, care sunt acei crestini cu o ravna duhovniceasca mai mare decat majoritatea credinciosilor, care se manifesta sincer, senin si iubitor fata de Dumnezeu si fata de oameni.Crestinii care au o ravna mai mare nu i-as numi nici macar habotnici luminati, ci ostenitori, nevoitori ai credintei. Aceasta nevointa a lor este necesar sa - l aiba in vedere si pe aproapele. Daca este doar o preocupare pentru sine, fie si pentru desavarsirea sa, nu prea seamana a crestinism, a Evanghelie aceasta atitudine."(Autor: Pr. Alin-Cristian Preotu)

,,Frati crestini,viata crestina este cu deosebire o viata activa, pentru ca apropierea de Dumnezeu este in acelasi timp, apropiere de acel izvor al vietii care revarsa in suflete acele puteri si adancuri de puteri ce te indeamna la privighere, la munca, la o cat mai bogata rodire. Si cum ai putea ramane nepasator, cand stii ca aici esti chemat ca, in scurt timp, sa pregatesti mostenirea unei vesnicii de fericire. De aceea, de teama de a nu fi tras inapoi in acele noianuri ale veacurilor trecute, sau de frica de a nu fi aruncat in oceanele de intuneric si chinuri ale viitorului, te lupti sa dobandesti cu putina ravna nu numai fericirea pamanteasca, dar si pe cea cereasca. In aceasta privinta, ne sta mereu in fata sfatul Sfantului Apostol Pavel: "Pretuiti vremea caci zilele sunt rele”. (Efes. 5, 16)."(Protosinghelului Vasile Vasilache,predicatorul Sfintei Patriarhii,intre 1940-1944).

Intradevar foarte bune observatii din partea parintelui Preotu,de aceea am si ales citatul de mai sus,pentru a sublina unitatea-n ideea peste timp.Exista asemenea oameni,chiar si in apropierea noastra,care au o ravna cu mult mai mare decat a nostra,a celor nevolnici.Traiesc intens credinta,doresc mantuirea,cauta Imparatia.Insa si pe ei,necuratul nu doarme niciodata,ii pandesc doua pericole,printre multe altele.Unii dintre ei,cu o sensibilitate mai pronuntata,negasind in altii sclipirea bucuriei si sperantei din ei,luand lovituri din partea indiferentei si rautatii umane de zi cu zi, se intristeaza, se insingureaza, se inchid intr-un fel de turn de fildes al amarei deceptii. Se simt stingheri intr-o lume ce le pare straina si lipsita de dragoste,interesata doar de efemer. Altii,infruntand aceiasi stare de lucruri,dar avand un temperament mai inflacarat,mai dispus spre inclestare,capata un sentiment de frustrare,de furie,de dezamagire,luand in piept refuzul lumii de a dori sa se schimbe,profund in fiinta ei si nu doar la suprafata.Degeaba trece valul daca nisipul de pe fund apei ramine netulburat,ce e val ca valul trece.In acest ultim caz inflacararea lor se poate adanci,poate cadea intr-o furie ce va culmina cu dispretul,cu respingerea celor mai putin vrednici,cu o aspiratie chinuita si dureroasa spre o lume ideala ce nu va exista in acesta lume ci doar in Imparatie.

Si unii si altii,si am vazut ambele cazuri in viata de zi cu zi,trebuie sa inteleaga ca poate Dumnezeu lor le-a dat un talant in plus fata de noi restul,talantul de a ne ridica si pe noi cei mai putin vrednici.Asta nu se va putea face decat cu pretul sacrificiului lor personal,probabil ca acesta este Crucea lor,lepadarea de sine si sacrificare in folosul celorlalti.Tuturor ne este cerut sa facem asta dar ei poate sunt mai aproape ca multi dintre noi de implinirea poruncii Mantuitorului.Trebuie,cu blandete si dragoste,dojenind acolo unde este cazul(si echilibrul duhovnicesc nu poate fi dobandit la extreme patimase,care sunt exclusiviste prin natura lor)dar dojenind cu dragostea credintei spre castigarea sufletului aproapelui,sa se aplece spre cei mai putin vrednici,spre cei ce nu-i inteleg,ce-i resping sau ii dispretuiesc(neputiinta poate genera o asemenea reactie)si sa-i ridice cu puterea la ce le-a fost data,
sa duca-n corabia Bisericii si pe cei ce se ineaca la cativa pasi de ea,sau pe cei carora le este frica de furtuna.Si apostolul Petru a vrut sa calce pe valuri si pana si el s-a speriat,s-a indoit si a cerut ajutorul.Si Mantuitorul l-a salvat.

Un exemplu clasic de traitor in acest sens este Sfantul Teodor Studitul.In cartea parintelui John Meyendorff ,,Teologie bizantina:tendinte istorice si teme doctrinare"se spunea asa despre el: ,,Pentru Teodor Studitul si discipolii sai ,,lumea cealalta"nu a insemnat niciodata ca lucrarea crestina nu este necesara in lumea de aici.Dimpotriva.Monahii practicau si predicau angajarea activa in problemele cetatii,astfel incat acestea sa se conformeze pe cat posibil criteriilor riguroase ale Imparatiei lui Dumnezeu,asa cum o intelegeau ei.Imparatii iconoclasti,desigur,i-au persecutat pe monahi fiindca acestia aparau icoanele,dar si din cauza incercarii lor de a supune imperiul crestin pamantesc imperativelor si cerintelor unei Evanghelii transcedente. Succesorilor lor ortodocsi,obligati sa recunoasca victoria morala a monahilor si sa solicite ajutorul acestora,le-a fost deasemenea greu sa se conformeze tuturor exigentelor lor".

Dupa cum puteti observa lupta nu este noua,va fi mereu cat timp vor si traitor inflacarati sau mai timizi,dar plini de sinceritate,de seninul Cerului si dragostea pentru Dumnezeu si oameni.Dumnezeu sa-i ajute pe toti,si pe ei si pe noi si eu le-as transmite in incheiere,pt ca si pe acest forum am vazut,asa cred eu, asemenea oameni,sa nu abandoneze,Sfantul Teodor Studitul nu a facut-o desi si el s-a lovit de neputinta firi omenesti ce-l inconjura,ce dorea facilul si aparentul,sa nu se retraga in tristete sau furie,ci sa se dea pe sine cu bucurie pt ca tot ce indura pentru Hristos indura si daca vor fi vrednici pana la sfarsit,atunci a lor va fi Imparatia care acum doar si-a aprins scanteia-n ei.

Dumnezeu sa ne ajute!+

[sophia]

Cineva spunea mai sus ca habotnicii in fond nu gresesc cu nimic.

Ba da, as spune eu.
Pacatul lor, si amintiti-va aici de pilda cu fariseul, este mandria "ia uite cate fac eu si ce bun crestin si aia nu fac nimic si ce rai crestini sunt).
Si asa vine al doilea pacat: judecarea aproapelui (in locul lui Dumnezeu).
"Tu nu esti crestin bun, pentru ca nu faci aia si aia si uite eu pe toate le fac".

Lui Dumnezeu nu-i plac extremele, nici macar asta, a habotniciei sa-i spunem pozitive. Tot pilda fariseului de ex. arata asta, dar si alte scrieri.
Daca o faci numai pentru tine, in coltul tau, este bine. Dar sa nu dai in pacatele amintite mai sus si...mai ales sa nu uiti sa iubesti si sa ajuti aproapele.

Pentru ca am senzatia ca habotnicia, fie ea si in sens pozitiv (de si nu pot sa inteleg eu cum vine asta exagerare buna), este legata mai mult de dogme.
Acestia nu exagereaza in a iubi pe aproape, in a face bine, a se implica social, ci numai in a respecta dogmele.

Aici este o problema zic eu.
Pentru Dumnezeu conteaza cel mai mult se pare dragostea de aproape. Ca stii sau nu ce scrie acolo, sau acolo sau regula aia sau aia, ca mananci sau nu, fii bun om si fa bine celui de langa tine.
Asta spune El peste tot.

Mai scrie ceva in Apostol ( "cel ca mananca sa nu judece si cel ce nu mananca sa nu judece si etc....numai Dumnezeu ii stie pe ei...")

Dar daca faci asta si asta si asta mie imi faci : hranit, ingrijit bolnav, imbracat, vizitat in inchisori, etc.

Asta cere EL.

[Eugen7]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

,,Frati crestini,viata crestina este cu deosebire o viata activa, pentru ca apropierea de Dumnezeu este in acelasi timp, apropiere de acel izvor al vietii care revarsa in suflete acele puteri si adancuri de puteri ce te indeamna la privighere, la munca, la o cat mai bogata rodire. Si cum ai putea ramane nepasator, cand stii ca aici esti chemat ca, in scurt timp, sa pregatesti mostenirea unei vesnicii de fericire. De aceea, de teama de a nu fi tras inapoi in acele noianuri ale veacurilor trecute, sau de frica de a nu fi aruncat in oceanele de intuneric si chinuri ale viitorului, te lupti sa dobandesti cu putina ravna nu numai fericirea pamanteasca, dar si pe cea cereasca. In aceasta privinta, ne sta mereu in fata sfatul Sfantului Apostol Pavel: "Pretuiti vremea caci zilele sunt rele”. (Efes. 5, 16)."(Protosinghelului Vasile Vasilache,predicatorul Sfintei Patriarhii,intre 1940-1944).

Intradevar foarte bune observatii din partea parintelui Preotu,de aceea am si ales citatul de mai sus,pentru a sublina unitatea-n ideea peste timp.Exista asemenea oameni,chiar si in apropierea noastra,care au o ravna cu mult mai mare decat a nostra,a celor nevolnici.Traiesc intens credinta,doresc mantuirea,cauta Imparatia.Insa si pe ei,necuratul nu doarme niciodata,ii pandesc doua pericole,printre multe altele.Unii dintre ei,cu o sensibilitate mai pronuntata,negasind in altii sclipirea bucuriei si sperantei din ei,luand lovituri din partea indiferentei si rautatii umane de zi cu zi, se intristeaza, se insingureaza, se inchid intr-un fel de turn de fildes al amarei deceptii. Se simt stingheri intr-o lume ce le pare straina si lipsita de dragoste,interesata doar de efemer. Altii,infruntand aceiasi stare de lucruri,dar avand un temperament mai inflacarat,mai dispus spre inclestare,capata un sentiment de frustrare,de furie,de dezamagire,luand in piept refuzul lumii de a dori sa se schimbe,profund in fiinta ei si nu doar la suprafata.Degeaba trece valul daca nisipul de pe fund apei ramine netulburat,ce e val ca valul trece.In acest ultim caz inflacararea lor se poate adanci,poate cadea intr-o furie ce va culmina cu dispretul,cu respingerea celor mai putin vrednici,cu o aspiratie chinuita si dureroasa spre o lume ideala ce nu va exista in acesta lume ci doar in Imparatie.

Si unii si altii,si am vazut ambele cazuri in viata de zi cu zi,trebuie sa inteleaga ca poate Dumnezeu lor le-a dat un talant in plus fata de noi restul,talantul de a ne ridica si pe noi cei mai putin vrednici.Asta nu se va putea face decat cu pretul sacrificiului lor personal,probabil ca acesta este Crucea lor,lepadarea de sine si sacrificare in folosul celorlalti.Tuturor ne este cerut sa facem asta dar ei poate sunt mai aproape ca multi dintre noi de implinirea poruncii Mantuitorului.Trebuie,cu blandete si dragoste,dojenind acolo unde este cazul(si echilibrul duhovnicesc nu poate fi dobandit la extreme patimase,care sunt exclusiviste prin natura lor)dar dojenind cu dragostea credintei spre castigarea sufletului aproapelui,sa se aplece spre cei mai putin vrednici,spre cei ce nu-i inteleg,ce-i resping sau ii dispretuiesc(neputiinta poate genera o asemenea reactie)si sa-i ridice cu puterea la ce le-a fost data,
sa duca-n corabia Bisericii si pe cei ce se ineaca la cativa pasi de ea,sau pe cei carora le este frica de furtuna.Si apostolul Petru a vrut sa calce pe valuri si pana si el s-a speriat,s-a indoit si a cerut ajutorul.Si Mantuitorul l-a salvat.

Un exemplu clasic de traitor in acest sens este Sfantul Teodor Studitul.In cartea parintelui John Meyendorff ,,Teologie bizantina:tendinte istorice si teme doctrinare"se spunea asa despre el: ,,Pentru Teodor Studitul si discipolii sai ,,lumea cealalta"nu a insemnat niciodata ca lucrarea crestina nu este necesara in lumea de aici.Dimpotriva.Monahii practicau si predicau angajarea activa in problemele cetatii,astfel incat acestea sa se conformeze pe cat posibil criteriilor riguroase ale Imparatiei lui Dumnezeu,asa cum o intelegeau ei.Imparatii iconoclasti,desigur,i-au persecutat pe monahi fiindca acestia aparau icoanele,dar si din cauza incercarii lor de a supune imperiul crestin pamantesc imperativelor si cerintelor unei Evanghelii transcedente. Succesorilor lor ortodocsi,obligati sa recunoasca victoria morala a monahilor si sa solicite ajutorul acestora,le-a fost deasemenea greu sa se conformeze tuturor exigentelor lor".

Dupa cum puteti observa lupta nu este noua,va fi mereu cat timp vor si traitor inflacarati sau mai timizi,dar plini de sinceritate,de seninul Cerului si dragostea pentru Dumnezeu si oameni.Dumnezeu sa-i ajute pe toti,si pe ei si pe noi si eu le-as transmite in incheiere,pt ca si pe acest forum am vazut,asa cred eu, asemenea oameni,sa nu abandoneze,Sfantul Teodor Studitul nu a facut-o desi si el s-a lovit de neputinta firi omenesti ce-l inconjura,ce dorea facilul si aparentul,sa nu se retraga in tristete sau furie,ci sa se dea pe sine cu bucurie pt ca tot ce indura pentru Hristos indura si daca vor fi vrednici pana la sfarsit,atunci a lor va fi Imparatia care acum doar si-a aprins scanteia-n ei.

Dumnezeu sa ne ajute!+

Multumesc...
Slava Domnului!

[Eugen7]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Ati fi surprinsi cat de multi habotnici ne inconjoara dar mai ales cat de rautacios si perfid este micul habotnic din fiecare dintre noi.

iar pe acestea doar dragostea le poate invinge (tamadui). "Mila voiesc iar nu jertfa" (spune Domnul) in ceea ce priveste toti oamenii (nu doar "unii"...)
"Oare voiesc eu moartea pacatosului, sau sa se intoarca si sa fie viu"... la fel se aplica la toti oamenii nu doar la "unii".
Caci nu este un om mai mult decat altul ci toti suntem oameni doar pentru ca puream chipul pecetii lui Hristos Iisus, iar daca avem ceva bun (talanti in plus fata de altii), avem in dar... "si daca am primit in dar cum ne putem infatua".

Adesea uitam (si numa exclud) ... "nu judeca ca sa nu fi judecat" ... "cu masura cu care judeci cu aceea vei fi judecat"... "iarta-ne noua Tata gesalele precum si noi iertam celor ce ne gresesc"... de multe ori ar trebui sa spunem contrariul: "iarta-ma Doamne nu dupa cum ii osandesc eu pe pacatosi si ii condam si rad de ei... si ma gandesc ca ei nu o sa se mantuiasca niciodata ... ca eu sunt mai bun ca ei.... ca pe mine ma iubesti mai mult... ca merit..." smerite ganduri ale mandruletului.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Cineva spunea mai sus ca habotnicii in fond nu gresesc cu nimic.

Ba da, as spune eu.
Pacatul lor, si amintiti-va aici de pilda cu fariseul, este mandria "ia uite cate fac eu si ce bun crestin si aia nu fac nimic si ce rai crestini sunt).
Si asa vine al doilea pacat: judecarea aproapelui (in locul lui Dumnezeu).
"Tu nu esti crestin bun, pentru ca nu faci aia si aia si uite eu pe toate le fac".

Habotnicia şi fariseismul fac parte din acelaşi gen (ambele sunt devieri de dreapta), dar sunt specii diferite. Fariseul este aspru cu celălalt, habotnicul este aspru cu el însuşi. Fariseu este creştinul care explică celorlalţi ce important este postul, în timp ce frigiderul lui geme de cârnaţi. Habotnicul are multă grijă ca salata lui de cartofi fierţi să nu atingă pereţii frigiderului în care au fost cârnaţi: ar fi capabil să arunce un asemenea frigider spurcat. Fariseul este un histrionic, habotnicul este un obsedat, cum observa cineva mai sus. Ne lămureşte Isus: "Nu cum fac fariseii si carturarii ... pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi- le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac."

Aşadar, fariseii sunt diferiţi de habotnici aşa cum egoiştii sunt diferiţi de zgârciţi. Eu pe Hagi Tudose nu îl văd fariseu. Habotnic, ar putea deveni într-o zi.

[bluester]

Eu nu vad nimic cu ce ar putea gresi habotnicii. Nu cunosc , si deci nu pot spune ce fel de ganduri au ei, pentru a ii asocia cu fariseii. Cred ca habotnicii sunt persoane care ,inainte neavand nici o legatura cu Biserica , acum vor sa se "revanseze" fata de Dumnezeu.
Iar , de multe ori se intampla ca rudele unui om mai credincios sa-l eticheteze ca fiind habtonic.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Eugen7

Daca nu reuseste in ceea ce isi propune, ceilati demoni: mania si tristetea(akedia) il iau in primire... si pentru asi alina durerea inimii omul isi cauta placerea in demonul desfranarii (atat cea trupeasca cat si cea intelectuala...

? nu inteleg