Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 29.12.2008, 03:31:45
mihailt mihailt is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.01.2008
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.198
Implicit Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Irineu

"
PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

[SIZE=3]DR. IRINEU[/SIZE]
[SIZE=3]DIN MILA ȘI HARUL LUI DUMNEZEU[/SIZE]
[SIZE=3]ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ȘI MITROPOLITUL OLTENIEI[/SIZE]
[SIZE=3]Preacucernicilor părinți, Preacuvioșilor părinți, Preacuvioaselor maici și dreptmăritorilor creștini,[/SIZE]

[SIZE=3]Har, pace și ajutor de la Dumnezeu, iar de la noi, binecuvântare arhierească și părintească îmbrățișare![/SIZE]

[SIZE=3]Iubiți frați și surori întru Hristos Domnul,[/SIZE]

[SIZE=3]În fiecare an, când ne apropiem de sărbătoarea Crăciunului, răsună în inimile și sufletele noastre cântarea binecuvântată a Sfântului Grigorie de Nazianz: „Hristos Se naște, măriți-L, Hristos din ceruri, întâmpinați-L, Hristos pe pământ, înălțați-vă, cântați Domnului tot pământul și, cu bucurie, lăudați-L popoare, că S-a preamărit“‘. Acest imn, însoțit de colindele noastre sfinte, ne arată că Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este praznicul luminos, care mărturisește despre iubirea fără margini a Preasfintei Treimi, cum ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul: „Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“. Deci, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh cuprind pe oameni în voința și planul Lor veșnic, pentru a-i izbăvi de păcate și de moarte. În această Taină a Tainelor, plănuită de Dumnezeu, mai înainte de toate veacurile, Tatăl nu Se întrupează, dar binevoiește ca Fiul Său să Se facă om, iar Duhul Sfânt conlucrează cu Fiul la înomenirea Sa negrăită pentru noi. Sfântul Apostol Pavel spune despre aceasta: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea“.[/SIZE]
[SIZE=3]Așadar, Fiul lui Dumnezeu, la plinirea vremii și din dragoste negrăită, Se pogoară din ceruri și, prin întreaga Sa lucrare răscumpărătoare, eliberează pe om. „Voia Lui, cum spune Sfântul Vasile cel Mare, era de a rechema pe om din căderea sa și de a-l întoarce din înstrăinarea și neascultarea sa față de Dumnezeu în care se afla“. În acest scop, El a „împărțit veacurile cu înțelepciune, cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, rânduindu-le pentru lucrarea prin care S-a făcut pe Sine om, iar pe altele pentru lucrarea prin care face pe om Dumnezeu“. Deci, sfârșitul timpurilor rânduite pentru înfăptuirea tainei întrupării a ajuns la noi, iar sfatul lui Dumnezeu cu privire la nașterea Lui s-a împlinit în ieslea din Betleem, „căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie“. La această hotărâre a lui Dumnezeu ca să Se facă om gândindu-se, dumnezeiescul Pavel spunea că a ajuns la noi sfârșitul veacurilor în care s-a arătat în noi bogăția covârșitoare a bunătății lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]Prin urmare, nașterea Domnului la plinirea vremii deschide perspectiva îndumnezeirii tainice și negrăite a oamenilor. În cursul acestor timpuri mântuitoare, Dumnezeu - Emanuel ne va arăta bucuria covârșitoare a bunătății Lui, lucrând desăvârșit în noi sfințenia, pentru că El a sfințit timpul prin nașterea Lui. Cuvântul lui Dumnezeu deci, ajungând la capătul lucrării tainice a înomenirii Sale, făcându-Se în tot chipul asemenea nouă, afară de păcat, și coborându-Se până la cele mai de jos ale pământului, adică în peștera dobitoacelor, unde tirania păcatului ne prăbușise, desigur că va ajunge și la capătul lucrării tainice de îndumnezeire a noastră, făcându-ne întru totul asemenea Lui și ridicându-ne mai presus de toate cerurile, datorită nesfârșitei Sale bunătăți. Cu adevărat, zice Sfântul Maxim, „atât de deplin îl va face pe om Dumnezeu, cât de deplin S-a făcut El om. Căci e vădit că Acela care S-a făcut om fără de păcat va îndumnezei firea noastră fără preschimbarea ei în Dumnezeu; și atât îl va ridica pe om din pricina Sa, cât S-a coborât El din pricina omului“.[/SIZE]
[SIZE=3]Fără îndoială, Dumnezeu, pentru a reface firea noastră decăzută și pentru a ne readuce în starea de dinainte de cădere, „a justificat această dispensă prin har“, adică El a trimis pe singurul Său Fiu în lume, „să Se nască sub lege“, din dragostea Sa mântuitoare și din milostivirea Sa de nedescris, pentru ca „tirania păcatului să poată fi biruită și ascunzătoarea diavolului să poată fi zdrobită și el detronat. Astfel, prin nașterea și jertfa Domnului, însăși îndrăzneala morții este învinsă, pentru a ni se deschide iarăși porțile raiului, iar blestemul să dispară, spulberând osânda de odinioară“.[/SIZE]

[SIZE=3]Preaiubiți fii și fiice duhovnicești,[/SIZE]

[SIZE=3]Omul, creat de Dumnezeu ca persoană, după chipul Său, este o ființă socială care nu poate trăi în singurătate, ci doar în comuniune cu alte persoane. Persoana este deci o ființă spirituală, purtătoare de valori, care dorește să participe la lumea valorilor prin comuniune, unde fiecare om este o unitate de sine stătătoare și are specificul lui unic între ceilalți oameni. Cu toate că persoana are specificul ei, ea nu rămâne în izolare, ci, dimpotrivă, se îndreaptă spre comuniune, adică vrea să intre în relație cu alte persoane, ca să se realizeze pe sine. Pentru creștinul ortodox, modelul suprem de comuniune îl oferă persoanele Sfintei Treimi, care trăiesc într-o comuniune desăvârșită. Trăind după modelul acestei comuniuni, credinciosul nu se pierde pe sine, ci se desăvârșește, de unde rezultă că el, ca ființă spirituală făcută după chipul lui Dumnezeu, este purtător de valori și tinde spre împlinirea acestora. Când el intră în comuniune cu Dumnezeu, primește un dar de la Dumnezeu, care se revarsă peste el și-l ridică într-un alt plan de existență. Tocmai ca omul să fie în această comuniune cu Dumnezeu, Fiul Tatălui ceresc, prin întruparea Sa, fiind izvorul harului și dătătorul lui, a făcut ca din ființa Lui divină să se reverse asupra noastră energia Sa divină, iar prin firea Lui umană transfigurată, să ni se comunice nouă darurile Sale cele bogate. Astfel că, de la nașterea Lui, toată făptura simte și înțelege că unde este harul acolo este și Hristos ca izvor al lui, ceea ce înseamnă că noi ne întâlnim cu Dumnezeu, care lucrează „dinăuntrul nostru“. De atunci și până în veci, acela care are pe Hristos în el Îl are ca lege vie și ca izvor de putere, având posibilitatea să trăiască din puterea Mântuitorului și într-o viață de comuniune cu El. Din acest motiv, noi putem spune că toată viața noastră, de la botez și până la învierea cea de obște, ne este marcată de legătura venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, care cuprinde întreaga lume și pe care se zidește și se sprijină toată viața noastră. Deci, în El este viața noastră, în Cel care S-a născut în ieslea din Betleem și care cuprinde deodată „cu El“ și „în El“ pe toți oamenii din lume, ridicându-i la cer. [/SIZE]
[SIZE=3]Sfântul Apostol Pavel, referindu-se la această viețuire minunată a noastră cu Dumnezeu, arată că nașterea Mântuitorului păstrează atât valoarea istorică, fiind săvârșită o singură dată în timp și în spațiu, cât și valoarea mai presus de istorie, în sensul că lucrarea Lui mântuitoare se prelungește la toate timpurile, oferindu-se tuturor oamenilor. Efectiv, de la Betleem omenirea este chemată să se preocupe de viețuirea în Domnul, de unirea ei cu Dumnezeu, fiind convinsă că prin înomenirea Fiului Tatălui ea este cuprinsă în dinamica vieții lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]Tocmai pentru această lucrare mântuitoare, Fiul lui Dumnezeu, singurul și veșnicul Fiu al Tatălui, a fost trimis de Tatăl ceresc în lume să Se nască din femeie pentru a ne elibera de păcate și de moarte. El fiind Cuvântul lui Dumnezeu, icoană veșnică a Tatălui și strălucire a lui Dumnezeu, prin înomenirea Sa a devenit „întâiul născut între frați, modelul pentru noi, care ne găsim prin El și în comuniune cu El drumul spre Tatăl“. În sensul acesta, nașterea Domnului are un rol pozitiv, întrucât dă omului posibilitatea să crească în timp spre îndumnezeire, fără ca lumea să fie o temniță de care omul dorește să scape, ci o permanentă chemare de a ne urca în Duhul Sfânt spre Tatăl. De aici înțelegem că, prin întruparea Fiului, Tatăl devine Tatăl umanității, iar noi, copiii lui Dumnezeu, intrăm în viața treimică și în iubirea treimică a Fiului cu Tatăl și cu Sfântul Duh. Sfântul Chiril al Alexandriei subliniază acest fapt când spune: „Acolo unde este Duhul este și Hristos și oriunde ar fi o persoană a Sfintei Treimi toată Treimea este acolo; pentru că este nedespărțită și are o unitate deplină“. Ca atare, mântuirea omului este o lucrare a Fiului lui Dumnezeu înomenit, dar totuși, în mod simultan, acționează în ea dragostea și bunătatea Tatălui și intervenția Duhului Sfânt, „întrucât mântuirea este dată de Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt“.[/SIZE]
Reply With Quote
  #2  
Vechi 29.12.2008, 03:32:16
mihailt mihailt is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.01.2008
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.198
Implicit

[SIZE=3]Dreptmăritori creștini,[/SIZE]

[SIZE=3]Toate acestea le înțelegem lămurit din Sfintele Scripturi, unde istoria mântuirii descrie lucrarea prin care Dumnezeu S-a făcut om și prin care omul devine dumnezeu după har. Deci, încă din Vechiul Testament, Cuvântul lui Dumnezeu Și-a făcut simțite prezența și lucrarea Lui personală în relație cu oamenii. El i-a pregătit pentru venirea Sa mântuitoare prin descoperirile divine, care au confirmat venirea Lui în trup, proorociile înșirându-se progresiv și deslușindu-se din ce în ce mai clar, cu cât timpul se apropia de venirea Sa. În sensul acesta, patriarhii și proorocii trăiau evenimente viitoare în care li se comunica prezența directă a persoanei Cuvântului, deși El nu intrase încă în comuniune directă cu omul. Astfel, Fiul lui Dumnezeu stătea de vorbă cu ei și le spunea despre faptele Sale viitoare, fără să-Și facă simțită calitatea Sa de persoană. „Cuvintele legii și ale proorocilor, zice Sfântul Maxim, fiind înaintemergătoare venirii Lui în trup, au călăuzit sufletele la Hristos“. De fapt, există o legătură profundă între descoperirile divine din Vechiul Testament, referitoare la Fiul lui Dumnezeu, și rațiunile divine din lucruri. Logosul divin punea în legătură și în lumină faptele Sale cu cuvintele Sale, așa cum spune psalmistul: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. Ziua zilei spune cuvânt și noaptea nopții vestește știință. Nu sunt graiuri, nici cuvinte ale căror glasuri să nu se audă. În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor. În soare și-a pus locașul său; și el este ca un mire ce iese din cămara sa“.[/SIZE]
[SIZE=3]În sensul celor arătate se înscrie și proorocia din cartea Facerii, rezumată în cele trei aspecte premergătoare venirii lui Mesia. Primul - misiunea istorică a poporului lui Israel, al doilea - încheierea acestei misiuni odată cu venirea Fiului lui Dumnezeu și al treilea - rolul Mântuitorului ca răspuns divin la aspirațiile tuturor neamurilor. Această profeție a influențat hotărâtor viziunea creștină asupra istoriei și a fost citată de scriitorii și teologii Bisericii pentru a demonstra venirea lui Mesia, de-a lungul istoriei. Din ea deslușim faptul că venirea unui izbăvitor era o așteptare de veacuri, valabilă pentru toate neamurile, nu numai pentru poporul lui Israel. Dacă aceștia din urmă L-au văzut profetic pe Mesia, păgânii au descris venirea Lui din perspectiva filosofiei și, potrivit lui Clement Alexandrinul, „au cunoscut o fărâmă din Sfintele Scripturi“, dar, firește, n-au înțeles întregul adevăr. Cu toate acestea, revelarea voinței lui Dumnezeu în cele zece porunci și căutarea virtuții de către filosofi au fost amândouă rânduite de Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]În Noul Testament, Sfântul Ioan Evanghelistul spune despre Fiul lui Dumnezeu Cuvântul că „S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi“, adică S-a făcut om într-un anumit context, iudaic, care cuprinde familie, popor, teritoriu, cultură, tradiție religioasă, în care a trăit și a murit. Acest lucru arată „că aceia care au murit în Adam trăiesc în Hristos și învie cu Hristos“. Deci, Fiul lui Dumnezeu făcându-Se om de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, înomenirea Lui este un fapt universal, care dă o nouă dimensiune vieții de comuniune a omului cu Dumnezeu și legăturii cu realitatea istorică, creată. Astfel, taina nașterii Domnului devine centrul teologiei și al antropologiei ortodoxe, al mântuirii și al spiritualității noastre. Prin ea, Hristos ni Se arată a fi scopul și împlinirea tuturor ființelor create, nașterea Lui cinstindu-se și sărbătorindu-se ca „mărturie a lumii, ca ziua de naștere a umanității, sărbătoarea comună a întregii creații“. Însuși troparul de la Bunavestire ne prezintă acest moment ca fiind „începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac, când Fiul lui Dumnezeu Fiu Fecioarei Se face“.[/SIZE]
[SIZE=3]Iubiți credincioși și credincioase,[/SIZE]

[SIZE=3]Din cele arătate înțelegem lămurit că taina înomenirii Cuvântului cuprinde în sine înțelesul tuturor profețiilor și tipurilor din Sfânta Scriptură. Prin întrupare, Dumnezeu Se coboară în umanitate pentru noi și pentru a noastră mântuire, până în cele mai de jos ale pământului, pentru ca să ne înalțe apoi mai presus decât toate cerurile. El coboară la omenire, luând ce era mai rău din aceasta, ca să-i dea ce este mai bun din El. Astfel, iubirea Tatălui se extinde și la alți fii, tocmai pentru că El are un Fiu, prin care a hotărât să-i aducă pe aceștia la existență și vrea să-Și extindă și la ei iubirea Sa, pentru a-i aduce la viață prin Fiul Său. Deci, fără Fiul lui Dumnezeu făcut om, omenirea n-ar avea pe Dumnezeu prezent în ea și n-ar exista nici o legătură între om și Dumnezeu. Sfântul Ioan Evanghelistul sublinia acest adevăr când spunea că Dumnezeu Cuvântul este Cel „prin care toate s-au făcut, adică în El e sensul tuturor lucrurilor“. În această relație, Dumnezeu, pe de o parte, caută mereu persoana umană capabilă de un dialog angajat în lucrarea Sa, iar omul, pe de altă parte, dorește progresul său spiritual. Ca atare, prin nașterea Domnului, la plinirea vremii, umanitatea se regăsește în Mesia - Hristos, care S-a arătat „lumină spre descoperirea neamurilor“. Este cunoscut faptul că, până la întrupare, omul și creația erau îndepărtate de Dumnezeu, aflându-se în întuneric și în umbra morții. Pentru ca să-și revină din această agonie și din căderea lor, oamenii aveau nevoie să primească viața divină de la însuși Dătătorul de viață, pentru a începe să urce pe calea coborârii Lui.[/SIZE]
[SIZE=3]Din această perspectivă, întruparea Fiului lui Dumnezeu este punctul central al istoriei universale, de la nașterea Domnului, istoria umanității fiind considerată înainte și după Hristos. [/SIZE]
[SIZE=3]Un strămoș al nostru, Sfântul Dionisie Exiguul, canonizat anul acesta de Biserica noastră, a făcut numărătoarea anilor de la Nașterea Domnului, fiind considerat părintele erei creștine.[/SIZE]
Reply With Quote
  #3  
Vechi 29.12.2008, 03:33:41
mihailt mihailt is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.01.2008
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.198
Implicit

[SIZE=3]Iubiți părinți, frați și surori în Hristos Domnul,[/SIZE]

[SIZE=3]Din vara aceasta, Dumnezeu ne-a chemat să fim părinte Arhiepiscop și Mitropolit al dumneavoastră. Sarcina noastră nu este deloc ușoară, dar, având în vedere chemarea Domnului care ne spune: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu (...) căci e bun și povara Mea este ușoară“, și noi, cu credință în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, avem curaj în această lucrare, sperând în rugăciunile părinților și credincioșilor noștri. Nădejdea noastră crește și mai mult văzând râvna unor preoți și credincioși ai noștri, care se ostenesc în ogorul Domnului pentru mântuirea lor și a altora. Este adevărat că mai este mult până la a-i determina pe toți să ajungă la cunoștința adevărului și la împărtășirea de slava cerească. Viața Bisericii merge mai departe, lucrarea ei fiind mântuirea credincioșilor ei. De aceea serbăm în fiecare an Nașterea Domnului, ca să ne aducem aminte de renașterea noastră spirituală, și tocmai acesta este rostul pregătirii noastre pentru întâmpinarea acestui praznic dumnezeiesc, adică purificarea sufletului de păcate prin Taina Sfintei Spovedanii și apoi vindecarea lui prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Nu încape îndoială că nimeni, în lumea aceasta, nu poate să realizeze ceva fără ajutorul lui Dumnezeu, deci ce vom da în schimb, pentru sufletul nostru, dacă-l vom pierde? Avem deci obligația de a ne comporta ca adevărați creștini-ortodocși în mijlocul acestei lumi în schimbare permanentă, fără să smintim pe cineva cu faptele și comportamentul nostru. Uneori, din cauza faptelor noastre, unii se abat de la dreapta credință și se răcesc în încrederea lor față de Dumnezeu. Este adevărat, cum zice Mântuitorul, smintelile vor veni, dar vai de acela prin care va veni sminteala. Așadar, grija noastră trebuie să fie pentru răspunsul cel bun la înfricoșata judecată a lui Hristos, cum se spune în sfintele noastre slujbe. Pentru aceasta avem datoria să ne îndeletnicim cu săvârșirea milosteniei și să ne preocupăm de înțelegerea frățească dintre noi. Credinciosul ortodox, oricare ar fi el, de la țară sau de la oraș, politician sau om de rând, bogat sau sărac, trebuie să se străduiască să dea o mărturie bună în fața lumii. De asemenea, este îndatorat să păstreze credința și tradiția noastră sfântă care ne certifică pe noi ca popor ortodox român în fața lumii. Mântuitorul însuși ne îndeamnă la aceasta: „Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții“, ceea ce înseamnă că numai în iubirea Lui putem să ajungem în împărăția cerurilor. În sensul celor arătate, sfătuim stăruitor, în numele Domnului, pe Preacucernicii preoți să ia aminte la ei și la turma pe care Hristos Domnul le-a încredințat-o spre păstorire, că din mâinile lor Domnul va cere sufletele credincioșilor lor.[/SIZE]
[SIZE=3]Pe Preacuvioșii monahi și monahii, care trebuie să se îngrijească de cele ale Domnului, cum spune Sfântul Apostol Pavel, îi îndemnăm să se silească să placă numai Domnului, potrivit făgăduinței călugărești.[/SIZE]
[SIZE=3]Pe credincioșii și credincioasele noastre îi învățăm să păstreze cu strășnicie predaniile pe care părinții noștri ni le-au transmis prin cuvânt și scris. Cei în vârstă să dea exemplu de viață curată și să învețe pe cei tineri la cumpătare, bine știind că omul cu dreaptă socoteală este plăcut înaintea Domnului și lăudat de toată lumea.[/SIZE]
[SIZE=3]Pe tinerii noștri îi sfătuim să nu se lase ademeniți de valurile timpului acestuia, ci să poarte grijă de tinerețea lor, care trebuie păstrată în mireasma sfințeniei și a cumpătării. De asemenea, îi îndemnăm să fie ascultători de părinții lor, pentru că rugăciunile acestora pentru ei sunt primite înaintea lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]Pe toți vă sfătuim să nu schimbați sărbătoarea aceasta a Nașterii Domnului într-un ospăț al necuviinței, ci să purtați grijă de sănătatea dumneavoastră sufletească și trupească.[/SIZE]
[SIZE=3]Pacea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care S-a născut în ieslea din Betleem, să cuprindă sufletele și inimile dumneavoastră, pentru a deveni mai buni, mai iertători și mai credincioși. Rugăm pe Mântuitorul Hristos să vă dăruiască anul acesta, în care vom intra, sănătate, liniște și iubire în familiile dumneavoastră și pace în lume.[/SIZE]

[SIZE=3]Cu binecuvântare și bucurie sfântă, vă îmbrățișez părintește și vă doresc:[/SIZE]
[SIZE=3]Sărbători fericite! [/SIZE]
[SIZE=3]La mulți ani![/SIZE]
[SIZE=3]Al vostru Părinte, rugător și permanent mijlocitor în Duhul Sfânt, pentru voi către Domnul,[/SIZE]
[SIZE=3]DR. IRINEU, ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ȘI MITROPOLITUL OLTENIEI[/SIZE]
"
Reply With Quote
  #4  
Vechi 29.12.2008, 05:25:29
mirelat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de mihailt Vezi mesajul
[SIZE=3]Pe toți vă sfătuim să nu schimbați sărbătoarea aceasta a Nașterii Domnului într-un ospăț al necuviinței, ci să purtați grijă de sănătatea dumneavoastră sufletească și trupească.[/SIZE]
[SIZE=3]Pacea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care S-a născut în ieslea din Betleem, să cuprindă sufletele și inimile dumneavoastră, pentru a deveni mai buni, mai iertători și mai credincioși. Rugăm pe Mântuitorul Hristos să vă dăruiască anul acesta, în care vom intra, sănătate, liniște și iubire în familiile dumneavoastră și pace în lume.[/SIZE]

[SIZE=3]Cu binecuvântare și bucurie sfântă, vă îmbrățișez părintește și vă doresc:[/SIZE]
[SIZE=3]Sărbători fericite! [/SIZE]
[SIZE=3]La mulți ani![/SIZE]
[SIZE=3]Al vostru Părinte, rugător și permanent mijlocitor în Duhul Sfânt, pentru voi către Domnul,[/SIZE]
[SIZE=3]DR. IRINEU, ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ȘI MITROPOLITUL OLTENIEI[/SIZE]
"
Multumim, Mihail. Frumoase cuvinte si binecuvantari ne-a daruit IPS Irineu, noul Mitropolit al Olteniei.

PS: totusi, am o nedumerire... de ce oare toate pastoralele trebuie sa fie atat de lungi?
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Cum sarbatorim Nasterea Domnului? N.Priceputu Craciunul - Nasterea Domnului 98 14.12.2016 17:28:51
NASTEREA MAICII DOMNULUI georgeval Diverse Sarbatori 53 07.09.2013 23:56:58
Nasterea Domnului elenavioletacocos Secte si culte 17 14.12.2009 19:45:51
Pastorala de Nasterea Domnului a PF Bartolomeu patriarhul ecumenic mihailt Despre Biserica Ortodoxa in general 2 04.02.2009 06:37:36
Nasterea Domnului georgeval Generalitati 1 24.12.2007 00:57:41