Marele meu pacat: Mancarea

[vsovivi]

Până nu va gusta omul din moarte nu va crede și va mânca din femeia nemulțumită ca dintr-o troacă de porci: desfrânarea pântecului, crezându-se stăpân, stăpânul bârfelor, stăpânul inelelor ,cerceilor și vițelului de bal-aur.

Nu aștepta ca să vie fulgerul și să-ți dea foc la casa ta plină de paiele din ochii altora așezate căpiță în jurul bârnei din ochihulul propriu și personalacom!

Ți-am zis cum ce să începi fără ca să te plictisești: mulțumește Domnului oridecâteori mănânci și pentru toate, mai ales pentru necazuri și umilințe, e cel mai simplu și eficient, iar voința care biruie neputința vine prin stăruința după ascultare... de la Duhul Sfânt vine voința, căci omul e neputincios și mândru dar Duhul este osârduitor spre desăvârșire, și Domnul va spulbera și pântecele și mâncarea, căci pântecele e pentru mâncare și mâncarea pentru pântece.

[Tudor23]

Simplu. Gaseste-ti pe cineva care sa stea cu tine tot timpul si sa te bata cand vrei sa mananci. :D As vrea si eu asa ceva :P Eu nu am probleme cu mancarea dar am altele mai rele cred.

[MariS_]

În prealabil postat de Mihailescu-Marin Daniel

Buna ziua din nou, am sa va marturisesc ca am un mare pacat........mancarea.......sunt cel mai mare gurmand din lume........mananc de sparg..........si tot nu-mi ajunge............mananc la servici, ajung acasa mananc pe la ora 17.....pe la ora 19.......pe la ora 22......cand ma trezesc mie foame........si am 27 de ani si am depasit suta de kg.

Problema mare este ca din aceasta foame a mea, pacat al meu vin si alte pacate,:
- lenea; explicatie : dupa ce mananc ma pun in pat, sau cate odata mananc in pat;
- somnul: explicatie: daca ma pun in pat ma apuca somnul;
- netinerea postului: mananc carne, lactate
- credinta desarta: eu tot timpul zic ca Dumnezeu ma iarta, ca de maine incep sa tin post........si tot asa zic si a doua zi..........si tot asa pana la finalul postului, si trece postul si vad ca nu am tinut nici macar o zi;

Spun sincer ca imi lipseste vointa si rugaciunea permanenta (ma refer la rugaciunea de dimineata si seara), imi lipseste credinta adevarata, imi lipseste curajul de a spune nu.
Stomacul meu a ajuns creierul meu, daca el imi spune sa manan eu mananc.

Va rog din suflet ajutati-ma cu un sfat practic, poate un acatist al vreunui sfant impotriva mancarii sau asa ceva.
In august se va naste sper primul meu copil si vreau ca el sa ma vada ca mananc pana mor, vreau sa slabesc cumva sau cel putin sa nu mai mananc atat.

Va multumesc din suflet, si astept sfaturile voastre, al vostru gurmand Daniel.
Doamna ajuta.

Dragul meu, eu iti dau un sfat mai practic. Vino aici pe forum si expune-ti credinta. Spune si tu cum vezi aia, aia, aia. Si, n-ai grija, ca vor sari fratii mai mari, cu "iubire", pe tine ca sa te indrepte, si vei incasa cu dreptarul cat n-o sa poti duce, incat la urma vei cere de la noi sa-ti spunem si un acatist pentru revenirea poftei de ...mancare!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Delirul]

Nimic nu te va ajuta mai mult decat auto-disciplina. Eu sunt un individ care in principiu am 80 si rareori ajung la 85 de kile. Intr-o perioada in care eram mai stresat obisnuiam sa mananc adesea peste masura, de multe ori fara sa realizez ca fac excese. In acea perioada ajunsesen sa am cam 93 de kilograme, lucru care de altfel se si observa, toti imi spuneau ca m-am mai ingrasat. Mi-am dat seama ca lucrurile nu merg deloc pe un fagas bun, simteam ca si rezistenta pe care o aveam de obicei a scazut si starea fizica generala era foarte proasta.

Primul pas a fost sa-mi fixez un numar de mese pe zi, 3 mese pe zi sunt de ajuns. Dimineata, dupa amiaza si seara o masa daca se poate pana in ora 7. Al doilea pas a fost sa reincep sa fac miscare, 30 de flotari, ridicari gantere (nu sunt scumpe si este foarte bine sa le ai in casa intrucat cam toate exercitiile de care ai nevoie se pot face folosind greutatea proprie si 2 gantere), abdomene, alergat pe loc macar 10 minute si nu in ultimul rand cat mai multe matanii la rugaciune. Exercitiile le faci cand ai timp dupa ce vii de la servici nu mai mult de 3 zile pe saptamana cu pauze de o zi intre ele.

Astfel am ajuns la greutatea normala de 82 kg

Spor la lucru

[CelMandru]

În prealabil postat de Delirul

Nimic nu te va ajuta mai mult decat auto-disciplina. Eu sunt un individ care in principiu am 80 si rareori ajung la 85 de kile. Intr-o perioada in care eram mai stresat obisnuiam sa mananc adesea peste masura, de multe ori fara sa realizez ca fac excese. In acea perioada ajunsesen sa am cam 93 de kilograme, lucru care de altfel se si observa, toti imi spuneau ca m-am mai ingrasat. Mi-am dat seama ca lucrurile nu merg deloc pe un fagas bun, simteam ca si rezistenta pe care o aveam de obicei a scazut si starea fizica generala era foarte proasta.

Primul pas a fost sa-mi fixez un numar de mese pe zi, 3 mese pe zi sunt de ajuns. Dimineata, dupa amiaza si seara o masa daca se poate pana in ora 7. Al doilea pas a fost sa reincep sa fac miscare, 30 de flotari, ridicari gantere (nu sunt scumpe si este foarte bine sa le ai in casa intrucat cam toate exercitiile de care ai nevoie se pot face folosind greutatea proprie si 2 gantere), abdomene, alergat pe loc macar 10 minute si nu in ultimul rand cat mai multe matanii la rugaciune. Exercitiile le faci cand ai timp dupa ce vii de la servici nu mai mult de 3 zile pe saptamana cu pauze de o zi intre ele.

Astfel am ajuns la greutatea normala de 82 kg

Spor la lucru

Scuză-mă frate că intervin. Numărul metaniilor nu îl stabilim noi. Nu le facem ca pe un exerciţiu fizic. Duhovnicul nostru stabileşte dacă şi cât facem, altfel intrăm numaidecât în tovărăşie cu mândria cea spurcată. Trebuie să facem ascultare de părintele duhovnic, căci el ştie ce-i mai bine pentru noi. Iertare pentru intervenţie.

Un lucru de folos ar fi acela să ne gândim la Maica Domnului, care veghează neîncetat asupra noastră. Să ne gândim că Ea plânge şi e tristă când dăm frâu liber poftelor. Pofta-i de la diavol, şi el râde cu gura până la urechi când ne nămolim în lăcomia pântecelui. Spune-o rugăciune înainte de masă, fă şi o cruce mare peste mâncare că o sfinţeşti şi ţine mintea ta la cele sfinte.

Doamne ajută!

[Delirul]

În prealabil postat de CelMandru

Scuză-mă frate că intervin. Numărul metaniilor nu îl stabilim noi. Nu le facem ca pe un exerciţiu fizic. Duhovnicul nostru stabileşte dacă şi cât facem, altfel intrăm numaidecât în tovărăşie cu mândria cea spurcată. Trebuie să facem ascultare de părintele duhovnic, căci el ştie ce-i mai bine pentru noi. Iertare pentru intervenţie.

Doamne ajută!

Este foarte adevarat ce spui. Duhovnicul hotaraste numarul minim al mataniilor dar daca tu mai faci cateva in plus nu cred ca este chiar un capat de tara, mai ales ca nu le faci din mandrie ca sa-ti spui in sine uite am ajuns sa fac 400 de matanii ce m-am smerit, ci le faci cu folos.Mataniile nu trebuiesc privite ca un exercitiu fizic inante de toate dar te poti folosi si din punct de vedere fizic de ele. In fond mintea sanatoasa intr-un corp sanatos salasuieste.

De rugat ne rugam, dar rugaciunea fara de vointa nu ajuta la nimic, caci Dumnezeu da dar nu-ti baga in traista.

[costel]

Dupa cum oamenii vor sa se mantuiasca fara efort, daca se poate sa nu faca nimic in acest sens ar fi si mai bine, asa si in cazul lacomiei pantecelui - se doreste ca dintr-o "plesnire din palme" sa iesim biruitori. E nevoie de rabdare si lupta.

[CelMandru]

http://www.crestinortodox.ro/diverse...nii-69592.html

Eu zic că-i periculos să facă un mirean sute de metanii. Noi nu avem viaţa şi nevoinţele asceţilor, şi nici aceia nu sunt mulţi care fac atâtea. Numărul nu contează într-adevăr, dar după părerea mea, deja când ajungem la sute, este imposibil să nu ne mândrim. Încă o dată, dacă părintele nostru duhovnic ne dă un canon de sute metanii, a'păi trebuie să-l facem. Dacă cineva vrea să facă mişcare...să alerge, să dea cu sapa, să facă ce vrea el. Dar u metanii. Nimic nu se face de capul nostru, chiar şi ceva aparent bun.

[Delirul]

Asa este cum spui, numarul de 400 l-am folosit tocmai pentru a sublinia excesul care de obicei este o cauza a mandriei. Ideia era ca daca numarul de matanii care ti l-a dat duhovnicul este de ajuns si simti oboseala atunci nu are rost sa faci mai multe dar daca poti sa mai duci cateva in plus fara a te obosi prea tare nu vad ce sa-ti strice. A doua oara cand te duci la duhovnic nu-i spui ca in loc de 24 cate ti-a dat tu ai facut 50, chipurile ca sa-l impresionezi, ii spui doar ca te-ai tinut de canon. Faci cat simti ca iti este de ajuns excesele intr-adevar nu-si au locul.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Mihailescu-Marin Daniel

Spun sincer ca imi lipseste vointa si rugaciunea permanenta (ma refer la rugaciunea de dimineata si seara), imi lipseste credinta adevarata, imi lipseste curajul de a spune nu.

Stomacul meu a ajuns creierul meu, daca el imi spune sa manan eu mananc.

Buna Daniel,

Infranarea nu este exclusiv o problema de vointa sau curaj.

Razboiul cu patimile avand ca arme doar vointa si curajul, este sangeros,
si in cele mai multe cazuri se termina cu infrangere.

De aceea, frica este justificata.

Infranarea este prin excelenta o problema de intelegere, sustinuta de vointa.

Cineva a scris pe forum, ca un prim pas, poate cel mai important, este acela de a constientiza problema. Si tu ai facut deja asta. Este un semn bun.

Intelegerea se dezvolta cand sunt intelese bine extremele,
sau avantajele si dezavantajele.

Cand se creeaza aceasta polaritate psihologica,
vointa si curajul se dezvolta natural.

Aceasta inseamna ca trebuie sa identifici singur
care sunt dezavantajele excesului de alimente ingerate si care sunt avantajele unei diete echilibrate.

Scriele pe o foaie de hartie sau in calculator pe doua coloane separate
si mediteaza in mod repetat la ele. Cat de des poti.

Accentueaza efortul mai mult pe intelegerea diferentelor.

Daca poti sa mentii aceasta constientizare o zi,
mintea devine puternica.

Cand mintea este puternica,
patima se descolaceste singura si pica ca o frunza uscata.

Dubleaza rugaciunea cu aceasta constientizare.

Pe forum am scris cateva cuvinte despre cugetare, poate te va ajuta.

Dumnezeu sa fie cu tine, in efortul acesta.
Vei reusi!