Motive de convertire

Depinde ce intelegem prin Iad.Uneori,pentru multi,incepe chiar din viata asta si nu trebuie cautat prea departe,fiind chiar inauntrul lor.Trecerea in nefiinta doar va permanentiza situatia la nivel de vesnicie.Sau poate acesta permanentizare va fi o agravare prin extinderea ei infinita,fara speranta unei anulari a damnarii.Unii vor ajunge-n Rai,fie ca inteleg eu motivatia,fie ca nu.Daca vrei sa verifici conceptia in care crezi atunci traieste conform ei si la final,sau mai devreme, vei avea raspunsul.Orice alegere implica o doza de risc desi fiecare confesiune incearca sa reduca cat mai mult aceasta probabilitate de a gresi.Sa stii ca prea multe intrebari si dezbateri strica,si spun asta in situatia unuia care a exagerat in ambele.Tu traieste conform la ceea ce crezi si vei afla intr-o zi daca lucrurile sunt asa cum crezi,daca sunt diferite sau daca ai evaluat gresit situatia.Pana la urma fiecare dintre noi va sta,intr-o zi,fata in fata cu propriile alegeri si trebuie sa ai curajul sa mergi pana la capat,daca chiar crezi in ceva.Chiar si necredinta poate fi considerata o alegere desi cand spun asta ma pun in antiteza cu cel putin un pasaj biblic insa nu sunt un bibliolatru.Daca nu,daca nu alegi nimic, vei fi mereu precum o frunza-n vant si nimic nu iti va da raspunsul pe care il cauti.Fa o alegere dupa o atenta chibzuinta,mergi pana la capat si Dumnezeu cu tine omule.Daca cumva ti-ai si ales drumul atunci cu atat mai bine,sa dea Cel de Sus sa fi ales bine.Sarbatori fericite.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Depinde ce intelegem prin Iad.Uneori,pentru multi,incepe chiar din viata asta si nu trebuie cautat prea departe,fiind chiar inauntrul lor.Trecerea in nefiinta doar va permanentiza situatia la nivel de vesnicie.Sau poate acesta permanentizare va fi o agravare prin extinderea ei infinita,fara speranta unei anulari a damnarii.Unii vor ajunge-n Rai,fie ca inteleg eu motivatia,fie ca nu.Daca vrei sa verifici conceptia in care crezi atunci traieste conform ei si la final,sau mai devreme, vei avea raspunsul.Orice alegere implica o doza de risc desi fiecare confesiune incearca sa reduca cat mai mult aceasta probabilitate de a gresi.Sa stii ca prea multe intrebari si dezbateri strica,si spun asta in situatia unuia care a exagerat in ambele.Tu traieste conform la ceea ce crezi si vei afla intr-o zi daca lucrurile sunt asa cum crezi,daca sunt diferite sau daca ai evaluat gresit situatia.Pana la urma fiecare dintre noi va sta,intr-o zi,fata in fata cu propriile alegeri si trebuie sa ai curajul sa mergi pana la capat,daca chiar crezi in ceva.Chiar si necredinta poate fi considerata o alegere desi cand spun asta ma pun in antiteza cu cel putin un pasaj biblic insa nu sunt un bibliolatru.Daca nu,daca nu alegi nimic, vei fi mereu precum o frunza-n vant si nimic nu iti va da raspunsul pe care il cauti.Fa o alegere dupa o atenta chibzuinta,mergi pana la capat si Dumnezeu cu tine omule.Daca cumva ti-ai si ales drumul atunci cu atat mai bine,sa dea Cel de Sus sa fi ales bine.Sarbatori fericite.

Desi ai raspuns lui Lucian, sper ca nu e cu suparare daca folosesc prilejul sa dezvolt cateva pasaje :)

Nu stiu daca am trait iadul dar impresia subiectiva a fost atat de oribila incat astazi ma face sa cred ca nu eram prea departe. Ma refer la perioada cand am traversat marea amara a depresiei, a deznadejdii. Cumplit lucru sentimentul de insingurare cand te afli in mijlocul vietii, in buricul lumii, in floarea varstei... Cand tot ce iubeai devine, in intimitatea ta, o imagine rece, neinsufletita. Cand (doar) stii ca ar trebui sa te bucuri de viata dar nu simti nimic, eventual resimti uscaciune, ger, uriciune. Cand hrana nu iti mai spune nimic, nici soarele, nici iubita, nici copilul... Cand nu mai crezi nimic din ce credeai, cand totul s-a spulberat precum cenusa, cand esti pur si simplu in aer si orice incerci nu merge. Te muti de colo-colo, traversezi locuri, sate, orase, tari, continente, activitati, joburi, oameni, relatii... Iar cand cauti, in sfarsit, in tine dai de un imens tobogan de ghiata, ori de un nesfarsit patinoar impecabil de lucios (reflexul ideilor slefuite-ndelung)... Zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, luna dupa luna, vai, chiar an dupa an.
Ma intreb azi, cu adinca uimire: cum oare am supravietuit? (fizic, in primul rand) Si nu am decat un raspuns: prin Mila lui Dumnezeu.
Si cat este apoi de coplesitor, in sensul cel mai minunat, sa simti cum vine primavara, cum viata se intoarce in tine, cum creste firul nou al ierbii in fiinta ta... E de nespus... Nu poti sa nu dai slava lui Dumnezeu (si sunt clipe cand ai vrea s-o faci neincetat, dar nu poti!), nu poti sa nu multumesti aproape neincetat pentru darul pe care, acum, vezi bine ca l-ai primit. Gratiat, cu adevarat un gratiat de la moarte, tocmai atunci cand nu mai aveai nici o speranta. Uluitor.
Iubesti din nou viata, cu toate ale ei! Pana si pe tine incepi sa te accepti cu oarecare caldura, cu ingaduinta, cu o anumita tandrete...
Ai vrea sa urli, sa explodezi, sa faci mare taraboi, sa faci ca tot universul sa afle ce ti se intampla acum, sa participi la simfonia lumii, sa participe lumea toata la minunea din tine... Te simti primit, cu adevarat, Acasa!...
Dar, in noua primavara, acum, ceva te retine...
Ceva nou, la care asisti cu uimire, te potoleste, fin, fin de tot...
Si, poate parea de neinteles, incepi sa sesizezi cum creste in tine, printre bolovanii si pietrele (vechi) purtate de (noul) torent, un ceva delicat, tot mai delicat, pe care incerci a-l numi dar iti scapa mereu si te multumesti doar sa il gazduiesti si sa il respecti cu toata fiinta ta, atat cat reusesti... Si suferi cand iti vezi neputinta, grosolania ta... Dar devii ingaduitor, intr-un fel, sau mai precis rabduriu, rabdator... Deprinzi, cu oarecare liniste, nadejdea vie...
Oare sunt singurul care am trecut prin toate acestea? Cred, desigur, ca nu... Spitalele de psihiatrie si asezamintele bisericesti sunt vizitate mai mereu de astfel de oameni care se intorc doar pentru a-si exprima, dupa puteri, recunostinta...

Acum, putina atentie te rog, draga Scotland: periculos acest balans intre (vorba poetului Marin Sorescu) iad si Rai, "naveta" aceasta intre moarte si dragoste. El a venit in viata mea pentru ca, asa cum spuneai, mi-am asumat vreo 20 de ani cateva lucruri fundamentale pana la capat. Am verificat conceptia, cum spuneai, si am cunoscut prin cercare. Am construit un turn al Babilonului pana cand m-am trezit zavorat cu totul in el si nici macar paianjeni nu erau acolo ca sa le spun pasul... Si desi tot spuneam, nimeni nu avea aerul ca intelege... Un castel impecabil, de clestar, in care imi urlam insingurarea. Draga Scotland... sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de acestea...
Nu cred ca as mai repeta actul meu de "curaj". De fapt, azi am motive sa ma indoiesc serios ca am fost curajos... Ci mai degraba-am fost nebun si orb. Adica om trupesc, cu mult prea omenesc, fiul trufiei ... Si, crede-ma te rog, nu pot decat sa plang atunci cand imi amintesc ... sa plang... sa ma deplang (pe mine cel din acei ani la rand, a caror memorie parca de fapt nu o am, de parca totul a fost fum, praf spulberat de vant, nimic...).
Apoi se-ntampla ca mai trece plansul, trece. Iata. Mi-a trecut!...:)
Slava lui Dumnezeu pentru toate!

În prealabil postat de Lucian008

Multumesc. Prin explicatia oferita sunteti departe de a-mi fi facut capul mare. Doar ca asa cum ati mentionat este o parere personala. Foarte bine argumentata dealtfel. Nu inseamna ca sunt de acord cu ea, dar bineinteles v-o respect.
Ar fi totusi o mare problema. Dvs sustineti ca fiind oameni, suntem bineinteles supusi greselilor. si sunt de acord. Dar sustineti si ca acesta se extinde si asupara invataturilor. In timp ce dvs sustineti ca invataturile sunt si au fost supuse filtrului mintii umane, eu (Biserica marturiseste asta si eu sunt de acord) sustin ca, fiind invatatura Lui Dumnezeu, Acesta a vegheat la pastrarea ei corecta. Si cu toate acestea evident unii s-au ratacit. S-au ratacit tocmai ptr ca au incercat sa treca invatatura prin filtrul mintii lor (sau ptr ca nu le-a placut invatatura asa cum fac unii si astazi; multi ortodocsi) si nu au mai respectat invatatura pe care o primisera. Si mi se pare mie (parere personala) ca este si normal sa fie asa ptr ca Dumnezeu nu putea permite ca fiecare sa aiba o parere, iar Sf Scriptura fiind destul de voluminiasa nu ar fi existat doua pareri identice niciodata. Asa ca nimeni nu ar fi tinut invatatura corecta. Si una este sa gresim pacatuind prin faptele noastre din viata curenta si cu totul alta este sa nu recunoastem invatatura corecta. Invatatura gresita reprezinta hula, adica pacat impotriva Duhului Sfant. Iar Hristos ne spune ca acesta nu se iarta. Si atunci ce facem? Mergem toti in iad?

Poate ca hula nu are legatura cu "invatatura gresita"... Cand a spus Mantuitorul asta, nu era Biserica pe Pamant, cu atat mai putin dizidentii/ereticii... Era in contextul in care unii ziceau "are drq"... Ori, El facea minunile, indeosebi cele care tin de ce da Duhul Sfant, adica Viata, deci cele de tamaduire/inviere, cu Harul Sf. Duh. Deci?...
Faza asta cu "invatatura gresita" e ceea ce mie imi place sa numesc "subiectivism activist organizational"...in cazul de fata, eclezial...si care este foarte omenesc si inrudit cu politicul...

Ioane,orice credinta trecuta prin foc va fi mai pretioasa decat aurul.Sunt convins ca la final nu vom mai vedea in parte si vom intelege rostul intregii zbateri.Insa,intr-un fel sau altul,trebuie sa iti asumi un drum.Ca si calvinist as fi tentat sa spun ca drumul nostru este doar pentru noi o necunoscuta,nu si pentru Dumnezeu.Eu am un drum,tu ai descoperit poate alt drum,pe lumea asta toti mergem pe un drum.Am vazut multe drumuri in lumea asta.De multe ori oamenii vor sa mergi pe drumul lor pentru a-si confirma lor corectitudinea propriului drum,un mic demon psihologic.In alte situatii chiar cred ca iti fac un bine,fara sa-i intereseze ce crezi,ceea ce de multe ori se dovedeste o utopie tragica.Altii o fac din dragoste pentru tine si acesta este singurul motiv pe care il gasesc intemeiat in incercarea de a-i arata altcuiva un alt drum pe care tu il consideri a fi cel corect.Pe tine te-a trecut Dumnezeu prin incercari mai dure,nu toti le-ar fi dus,unii isi puneau latul de gat.Fiecare cu incercarile lui dar Ioane daca aleg ceva trebuie sa o fac din tot sufletul si niciodata din frica.Nimeni nu stie cat timp are la dispozitie asa ca o decizie,cumva,o alegere,se impune.In ce masura omul o poate face singur,fara aportul divin,asta este o intrebare extrem de complicata,mult prea complicata pentru starea de superficiala veselie in care ma gasesc acum,impachetand cadouri.

Pana la urma daca un om considera ca este pe drumul cel bun si simte asta cu toata fiinta lui sa mearga pe el.Ca sa ajungi la ape de odihna trebuie sa treci si prin ape involburate,sa te uzi putin.Daca in schimb ai dubii atunci fa ce crezi si incearca sa le lamuresti,unde nu poti cauta sprijin,nu-i o rusine.Tot va trebui sa iei o decizie.Dar daca mereu esti in dubii,mereu te schimbi,ce decizie sa iei?Tu,de exemplu,ai luat o decize,chiar daca drumul pana la ea a fost dureros.Ai de gand sa ti-o schimbi?Ma indoiesc,vei merge pe ea pana la capat.Si psalmistul luase o decizie ,,voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele."Cu privire la locatie este disputa :) dar intr-o zi si ea se va clarifica,dar doar prin metoda divina,nu umana.Asa cred eu,un sceptic cu privire la ramasitele chipului lui Dumnezeu in om.

Cred ca deja ma afund in discutii complicate,tipic pentru mine :) Nu vreti sa impodobim bradul la modul virtual,ne asteapta timpuri grele de tot in viitor.Am vazut ca pana si pe tema asta au iesit discutii,cu privire la brad,suntem o mica lume certareata si niciodata multumita,eu fiind cel care merge tantos in fruntea ei :)

"Pe tine te-a trecut Dumnezeu prin incercari mai dure,nu toti le-ar fi dus,unii isi puneau latul de gat.Fiecare cu incercarile lui dar Ioane daca aleg ceva trebuie sa o fac din tot sufletul si niciodata din frica."

Mai intai tin sa te asigur ca nu incerc sa iti dau drumul meu ca exemplu de urmat. In nici o privinta. Iar asta nu pentru ca as avea deplina convingere ca drumul meu e cel mai prost sau ca sunt eu cel mai nevrednic in alegeri sau ca tin ca drumul meu sa fie unic si inimitabil (deja este, in anumite masuri, precum e la fel ca al altora, in alte privinte). Sper ca nu ma banuiesti de intentia ascunsa de a ma lauda cu nenorocirile mele (am depasit faza cand nebunii se intalnesc ca sa se laude intre ei cu nebunia lor), cata vreme aceste nenorociri nu au fost intru Hristos, nu au fost (Doamne, ce pot sa afirm) in nici un caz mucenicesti. Ci doar caderi dupa caderi, tatonari nedrepte, frici, exagerari, aberatii etc. Nu am vrut acestea dar asa am ales. Mi-e limpede.
Daca am pus patos in exprimare nu e din pricina ca urmaresc vreo convingere a cuiva sau vreo autoconvingere ascunsa de constiinta mea. Nu cred, ci pur si simplu asa pot sa ma exprim, cu o implicare deocamdata cam mare, cu anvergura retorica (proasta) si patimasa, datorita amestecarii din mine, a necuratiei, a lenevirii in despatimire.
Totusi, am de-o vreme banuiala ca Dumnezeu m-a rasfatat. Cum? Sprijinind alegerile mele catastrofale, pana pe muchia prapastiei, pana la limita... Nu cred ca m-a incercat, desi pataniile mele sunt mari de tot, ci pur si simplu mi-a ingaduit sa imi fac de cap si, intr-un fel mi-a ajutat, cumva, sa ma lamuresc singur ... Am primit ce am poftit. Rasfat total. De aceea nu pot sa reprosez nimic Domnului si Ii sunt recunoscator pentru toate. In schimb, nu stiu cum ma voi comporta daca va veni vremea unei incercari adevarate a credintei, nu stiu de nu voi carti atunci... vai... Nu stiu asta si nadajduiesc sa nu se intample. Asta ar mai lipsi, ca in rest le-am facut cam pe toate aiurea... Rebel, copil rebel, adolescent intarziat or, poate, un simplu biet retard...
Cu toate acestea, ma tulbura acest "niciodata din frica" al tau... Imi aminteste prea tare de mine, cel despre care tocmai scriam...
Chiar niciodata, Scotland? Chiar asa de Brave?...
Si fara nici o frica? Chiar fara nici un fel?...

Vezi tu, poate acesta e unul din punctele noastre comune (tu acum iar eu atunci) prin care, o vreme, ne-am construit prietenia... Him... Nadajduiesc sa punem si alte caramizi! Altfel de caramizi.
Domnul cu tine si cu cei dragi ai tai! AMIN+

Multumesc pentru sinceritatea exprimata prin intermediul gandurilor tale.Este un lucru rar in ziua de azi.Cine stie Ioane,si eu imi doresc multe, sa dea Dumnezeu sa se implineasca ce spui,m-as bucura tare mult.Pana atunci eu cred ca frica ne omoara de mai multe ori,moartea o singura data.Hai sa-ti las o aluzie metaforica pe care stiu ca o vei intelege in sensul ei corect.Fara frica,pana la capat :) Sarbatori fericite Ioane,Dumnezeu sa te calauzeasca mereu.

[Lucian008]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Poate ca hula nu are legatura cu "invatatura gresita"... Cand a spus Mantuitorul asta, nu era Biserica pe Pamant, cu atat mai putin dizidentii/ereticii... Era in contextul in care unii ziceau "are drq"... Ori, El facea minunile, indeosebi cele care tin de ce da Duhul Sfant, adica Viata, deci cele de tamaduire/inviere, cu Harul Sf. Duh. Deci?...
Faza asta cu "invatatura gresita" e ceea ce mie imi place sa numesc "subiectivism activist organizational"...in cazul de fata, eclezial...si care este foarte omenesc si inrudit cu politicul...

Haideti sa vedem daca este data de "subiectivism activist organizational". Sa presupunem (doar presupunem) ca pentru cei pacatosi vor suferi vesnic in Iad. Daca invatatura in care credem spune ca nu este asa si ca cei pacatosi vor ispasi o pedeapsa temporara ptr pacatele lor, iar ulterior acestia isi vor inceta existenta, pentru ca daca pedeapsa pentru o viata pacatoasa este limitata nu poate sa fie vesnica, inseamna ca il facem pe Dumnezeu nedrept. Corect, da? Si totusi (bazandu-ne pe presupunerea facuta) pacatosi vor suferi pedeapsa vesnic. Atunci l-am facut pe Dumnezeu nedrept. Este hula?
Daca spunem ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si de la Fiul, cand el purcede doar de la Tatal inseamna ca noi contestam Sf Treimi asa cum este Ea. Nu este asta hula.
Daca prin Sf Euharistie painea si vinul se transforma in mod real in Trupul si Sangele Domnului si noi spunem ca este doar simbolica acesta transformare, nu ii contestam intelepciunea si puterea Lui Dumnezeu? Nu este hula?
Daca Harul se transmite prin Biserica si "distribuirea" se face prin cei "imputerniciti" prin mostenire directa de la apostoli, adica prin preoti, iar noi spunem ca nu avem nevoie de intermediari si ca putem ajunge singuri la Dumnezeu fara preoti si fara Biserica nu il hulim pe Dumnezeu pentru ordinea pe care El a stabilit-o?
Care invatatura pe care o marturiseste Biserica daca este diferita in alta confesiune nu este hula? Eu am luat ca exemplu pentru corectitudine invatatura BO. Dar putem lua si invers si tot hula reprezinta.
Deci?

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Aoleu, Cataline... pai ce ma fac, atunci?...
Dupa meritele mele ma tem ca nu mi-ar mai ramane decat deznadejdea...
Din fericire Domnul e Multmilostiv cu pacatosii...

Pentru toti conteaza si faptele, ca altfel am fi spus Sola Fide.
Am gasit acum o predica legata de "nu voi spune vrajmasilor Tai Taina Ta", care vedem ca are aceeasi conotatie cu pasajul din Sfanta Scriptura. Spune si ca inainte crestinii pastrau secret ce faceau, de aceea se si nasteau tot felul de povesti intre pagani. De exemplu la Liturghie ii scoteau afara pe catehumeni. Iata inregistrarea, e o intrebare la minutul 70 cred: http://www.as-arsenieboca.ro/?p=586

În prealabil postat de catalin2

Pentru toti conteaza si faptele, ca altfel am fi spus Sola Fide.
Am gasit acum o predica legata de "nu voi spune vrajmasilor Tai Taina Ta", care vedem ca are aceeasi conotatie cu pasajul din Sfanta Scriptura. Spune si ca inainte crestinii pastrau secret ce faceau, de aceea se si nasteau tot felul de povesti intre pagani. De exemplu la Liturghie ii scoteau afara pe catehumeni. Iata inregistrarea, e o intrebare la minutul 70 cred: http://www.as-arsenieboca.ro/?p=586

Multumesc, Catalin, acum nu am timp sa ascult toata inregistrarea (am rasfoit cuprinsul si cred ca merita ascultat cu luare aminte) dar o iau ca pe un dar de la Mos Craciun...:)
Si o voi asculta in seara de Ajun, nadajduiesc.
Dumnezeu sa te ocroteasca mereu! AMIN+

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Multumesc, Catalin, acum nu am timp sa ascult toata inregistrarea (am rasfoit cuprinsul si cred ca merita ascultat cu luare aminte) dar o iau ca pe un dar de la Mos Craciun...:)
Si o voi asculta in seara de Ajun, nadajduiesc.
Dumnezeu sa te ocroteasca mereu! AMIN+

De fapt ce suneam eu e doar 3-4 minute, de la minutul 70, doar ca trebuie descarcata in calcultor.