|
|
|
|
|
#1
14.02.2009, 23:19:23
|
||||
|
||||
De ce mintim?
"Hulita de unii, negata de altii, invocata in imprejurari dintre cele mai felurite, minciuna are o prezenta cotidiana. Se minte la tot pasul din motive dintre cele mai diferite: din dorinta de a ataca pe cineva, pentru disculpare, pentru punerea in valoare, pentru ascunderea timiditatii, din nevoia de protectie, pentru a face placere, pentru a ascunde un adevar dureros, pentru a apara pe cineva sau a ne apara de cineva, pentru a rezista presiunilor si normelor comunitatii. Mintim pentru ca sa rezistam. Ii mintim pe altii si ne mintim pe noi insine. Ne autoiluzionam ca nu am gresit, ca suntem buni, drepti si frumosi, ca suntem sau nu suntem in pericol, ca iubim si/sau nu suntem iubiti indeajuns. Mintim in mod constient si, cateodata, inconstient. Mintim candid, cu vadita seninatate si inocenta, mintim voit, cu sarg, cu nerusinare. Mintim vinovati sau nevinovati. Mintim pe fata sau mintim pe ascuns. Mintim prin exagerare, adaugare, inventare, dar mintim si prin diminuare, omisiune, tacere. Mintim falsificand sau mintim... adeverind." Constantin Cucos
|
|
#3
15.02.2009, 08:36:53
|
||||
|
||||
|
Citat:
[COLOR=green]De ce un om de onoare sa nu-si asume atat responsabilitatea faptelor bune cat si a celor nedemne? De ce cineva sa minta ca sa-si ascunda faptele bune daca, intr-adevar, le-a facut? O alta forma de ipocrizie? [/COLOR]
__________________
[COLOR=green]"În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluționar..." George Orwell[/COLOR]
|
|
#4
16.02.2009, 20:13:52
|
|||
|
|||
|
Citat:
("Făcând fapta bună așteaptă pentru aceasta ispitire cu suferință"). Dacă nu ai simțit aceasta pe propria-ți piele încearcă!
|
|
#5
16.02.2009, 21:07:34
|
|||
|
|||
|
de ce mintim?
mi-aduc aminte de o discutie cu o colega de serviciu despre minciuna.
la un moment dat a afirmat ca nu-i place sa minta pt. ca trebuie sa tina minte pe urma toate minciunile si nu vrea sa-si incarce memoria cu asa ceva;altfel risca sa se faca de rusine. dupa minciuna in scop "terapeutic" ,avem de-a face si cu minciuna prin omisiune.
__________________
"De te vei amărî după ce ai căzut în ispită, și-ți mai faci și făgăduințe hotărând că ,,de-acum înainte n-o să se mai întâmple niciodată”, este semn limpede că te afli pe un drum greșit: ți s-a rănit încrederea în tine. Acela ce nu se bizuie pe sine însuși e uimit cum de n-a căzut mai rău și dă slavă lui Dumnezeu că i-a trimis ajutorul la vreme, fără de care ar fi zăcut mai departe acolo în adânc."
|
|
#6
16.02.2009, 21:35:28
|
||||
|
||||
|
Se intampla ca un om sa te faca sa zambesti. Poveste bine, desi minte. Se intampla sa ai diverse asteptari din cauza minciunii. Multe pot fi iertate, dar a spune cuiva ca-l iubesti mintind, mi se pare de neiertat.
|
|
#7
16.02.2009, 21:45:47
|
||||
|
||||
|
Mințim din cauza păcătoșeniei ce zace in noi, din lașitate, din mândrie , din fățarnicie , sau pur și simplu din prostie. Minciuna, neavând picioare lungi, trebuie reânoită, reinventată, colorată, dojenită, detestată , iubită, hulită, indrâgită , mascată . Despre minciună nu se poate vorbi pe față, pentru ca , după umila mea părere , ar fi cea mai gogonată minciună si tot minciună s-ar numi, indiferent cât de sinceri sau filozofi am vrea noi să parem. Apropo , stiți care e prima greșeala a omului ? Minciuna ce o spune cel mai bine când e mititel , in primii ani de viață !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann)
|
|
#8
16.02.2009, 22:03:52
|
|||
|
|||
|
Citat:
"Pentru a smeri chiar și pe cei ce nu ar voi să facă lucrul acesta, Dumnezeu a rânduit ca aproapele să ne cunoască rănile chiar mai bine decât noi înșine; de aceea e de trebuință să mulțumim lui Dumnezeu și aproapelui iar nu nouă înșine, pentru că ne-am însănătoșit." de fapt,greseala este a noastra.
__________________
"De te vei amărî după ce ai căzut în ispită, și-ți mai faci și făgăduințe hotărând că ,,de-acum înainte n-o să se mai întâmple niciodată”, este semn limpede că te afli pe un drum greșit: ți s-a rănit încrederea în tine. Acela ce nu se bizuie pe sine însuși e uimit cum de n-a căzut mai rău și dă slavă lui Dumnezeu că i-a trimis ajutorul la vreme, fără de care ar fi zăcut mai departe acolo în adânc."
|
|
#9
16.02.2009, 22:14:37
|
||||
|
||||
|
Doamne ajuta!
Uite ca minciuna in unele popoare este foarte importanta. de ex. la arabi, daca cineva nu minte, nu este arab, este desconsiderat, desi ku-ran -ul zice ca minciun este un pacat. Noi de ce mintitm? Pai hai sa ne gandim, cind cum si de ce mintim. Uneori, esti la serviciu si nu poti sa spui ce se intimpla cu adevarat in casa ta, deoarece ai pierde locul de munca. Este ne-intentionat, dar pacat. Alteori mintim din mandrie, prostie si tot tachimul, deci este un rau pe care-l face intentionat. Alteori mintim pentru ca sintem laudarosi, rau este pentru noi atunci. Minciuna se leaga cu multe alte pacate, si deci e bine sa ne ferim de ea. A minti inseamna ca a doua oara cind vrei sa spui ceva, esti prins ( si vai de rusinea ta atunci) deoarece minciuna are picioare scurte.
|
|
#10
16.02.2009, 22:17:33
|
|||
|
|||
|
Citat:
Din Pateric: ". Întrebat-a odată avva Agathon pe avva Alonie, zicând: cum voi putea ține limba mea să nu grăiască minciuni? Și i-a răspuns lui avva Alonie: de nu vei minți, multe păcate ai să faci. Iar el a zis: cum vine aceasta? Și i-a răspuns bătrânul: iată doi oameni, au făcut înaintea ta ucidere și unul a fugit în chilia ta. Și iată dregătorul îl caută pe el și te întreabă zicând: înaintea ta s-a făcut uciderea? De nu vei minți, dai pe om la moarte. Mai bine lasă-l pe el înaintea lui Dumnezeu fără legături, căci El știe toate." Deci nu avem voie sa mintim oricand, ci numai cand putem salva viata cuiva...
|
|
|
Mod linear
