intamplare adevarata

[Demetrius]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Cum pot deosebi o intamplare adevarata daca e de la Dumnezeu sau o inselare?

In acelasi timp in care s-a petrecut am fost inconjurata de diverse intamplari, actiuni ale oamenilor pe care le-am considerat ca venind de la rau (injuraturi, agresivitate etc)

Intamplarea: in 2007, vazand ca ceva s-a schimbat in rau in jurul meu..am hotarat, dupa o absenta de 6 ani, sa merg la spovedanie gandindu-ma ca totusi din vina mea se intampla ce se intampla.

Preotul spovedea la usa altarului...dupa putine intrebari am dat sa plec.Atunci am simtit o forta care ma tragea din spate, si cand m-am intors am realizat ca nu venea de la preot ci din icoana Mantuitorului. Cateva momente am ramas privind icoana simtind ca in fata mea, sub imaginea unei icoane, se afla o persoana vie..era o intalnire cu Iisus doar ca in loc sa apara sub forma unui om, il simteam in carne si oase in acea icoana.Dupa ce s-a "spus tot ce era de spus" si am simtit ca acea aparitie s-a consumat..m-am aplecat in semn de respect fata de persoana si am dat sa plec.Atunci am simtit ca ceva din exterior se lasa de sus asupra mea..si am resimtit o schimbare fizica, la nivel de inima si...cap,creier,minte, nush cum sa spun, care a ramas pana azi.

Pot considera ca am fost si sunt o persoana privilegiata careia i s-a aratat intr-adevar Iisus..? M-am gandit ca fata de toti ceilalti colegi ai mei, oameni pe care ii cunosteam, nu aveam niste pacate care sa ma faca pe mine cea aleasa pt "popularea" cu vreun duh necurat.Si totusi a fost o forta nevazuta, superioara, pt ca din exterior, a putut actiona si ramane in interiorul meu.

Am citit ulterior ca tot din icoana de la altar i s-a aratat tot Iisus, sf.Siluan Atonitul.. in cazul meu ( am fost singura din clasa mea, si eram printre primii 3 la invatatura, mergeam la olimpiada la romana, care a luat 7 la bac la oral la romana :) ) nu a urmat o integrare mai buna in societate, un sir de succese, dimpotriva.Iar sf.Siluan dupa aparitie, a continuat sa fie chinuit de demoni.

Din acea perioada am inceput sa ma intalnesc des cu preoti, calugari etc pe strada.

M-au urmarit de asemenea coincidente,semne, ganduri...care nu sunt de la Dumnezeu (ganduri si mici tentative de sinucidere depasite cu ajutor medical desi diagnosticul nu a fost de boala mintala in care nu mai ai discernamant etc..ci depresie).

2 coincidente f recente care te fac parca sa crezi ca Dumnezeu a actionat ca efect la actiunile mele...ceea ce e absurd, pt ca El nu se sfatuieste cu nimeni.

Am citit articolul din ziarul Adevarul cu Fericirea fetei din caruciorul cu rotile.Si m-a impresionat, mi-a trezit simpatie.Desi articolul era scris de ceva timp cand l-am citit, la scurt timp dupa aceea, am citit ca fata a murit.

Si a doua, mai ciudata, si mai recenta de atat...Nereusin sa-mi gasesc un sens sau implinire in viata prin ideea de familie sau cariera..m-am gandit la manastire,am renuntat la gand...recent m-am gandit din nou.Si m-am gandit sa caut poze cu maicute din Romania, pe internet..ca sa vad ce ganduri imi trezesc, de apartenenta,de respingere etc.Si am dat de un titlu cu maicile de la Carnu date cu forta afara din manastire.

Pe site-ul newsbuzau.ro...autorul (fost preot ?!) povestea cum parintele Epifanie a fost prins in trecut "calarind" (cuvant foarte dubios si urat) o calugarita (si acuzare calomnioasa, neadevarata).

Nu ma mai uitasem la Trinitas de ceva vreme...nu mai citisem despre ierarhi, in perioada asta singurul ierarh despre care am citit si care mi-a ramas in minte a fost parintele Epifanie pt ca asa ceva, adevarat sau nu, nu mai citisem despre niciun ierarh. La prima vedere, fara sa cercetez cine acuza, urmarile ( dezmintirile aparute in presa) m-am intrebat daca Parintele poate fi vinovat cu ceva.

Deschid ieri pagina basilica.ro si citesc exact cuvantul la care m-am tot gandit...parintele Epifanie..mi-a fost frica sa dau scroll mai jos sa citesc randul urmator..si totusi era adevarat..murise. (Dumnezeu sa-l odihneasca si sa ma ierte pt orice gand rau am avut..)

Utilizatorul GGGGG a spus ceva f adevarat...daca vrei semne, diavolul iti arata numaidecat.

Poate nu ar trebui sa ma intreb daca acea intamplare din 2007 a fost de la Dumnezeu sau nu , poate ar trebui sa merg mai departe si sa incerc pe cat posibil sa traiesc asa cum ar trebui s-o faca orice sfant ca mai fericit decat a vedea pe ingeri este sa-ti vezi pacatele tale.

1- Întâmplările rele din jurul tău(înjurături, agresivitate) nu pot veni de la cel rău pentru că necuratul nu vrea să te respingă, ci, din contră, să te atragă, să te momească; aceste întâmplări vin, ca o încercare, cu aprobare de Sus, ca să te dovedești vrednică de binecuvântarea Lui.
Totdeauna o greutate apare în viața cuiva după ce lui i-a fost dată deja, (repet) după ce lui i-a fost dată deja puterea de a trece de greutatea aceea făcând Voia Lui; i se pune la încercare vrednicia(strădania).
Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)

2- Împlinirea în viața lumească este deșertăciune fiindcă ne întârzie apropierea de Dumnezeu.
Dacă lumea materială e deșertăciune, ce împlinire ne poate aduce realizarea lumească în care nici n-am adus nimic, nici nu putem scoate ceva; această lume este un ”decor” în care noi avem de împlinit Voia Lui.
7. Ca noi n'am adus nimic in lume, dupa cum e vadit ca nici nu putem sa ducem ceva; (1Tim6,7)

3. Viața monahală este de o mare vrednicie, dar nu ca o consecință a rateului lumesc, în care condiții presupune multă frustrare și o bază șubredă pentru vrednicia vieții din mănăstire.

4.Frământările tale referitoare la sursa sentimentelor tale lucrătoare va trebui să le ”căptușești” cu smerenia cea mai umilă pentru a nu le permite să se transforme în închipuirea nefolositoare a unei vrednicii de fațadă, iluzorii.
Smerenia e cea mai bună protecție și cel mai sigur tovarăș pe Cale.

5. Vocabularul tău exersat la olimpiade pe care l-ai folosit cu pricepere în mesajele tale este ”periculos” pentru că, așa cum spune Mos-Neagu aici( http://www.crestinortodox.ro/forum/s...458#post499458 ), ortodoxia(vocabularul) nu oferă facilități, ci sarcini grele ce trebuiesc înfăptuite.
Pune-ți vocabularul să ”lucreze”, scrie.