Despre sufletul nostru

[patinina34]

Oare s-a mai intimplat cuiva sa ofteze fara motiv, sa respire greu fara motiv, sa se simta impovarat ca si cum ar fii dus in spate o povara grea ( imaginara)?

[silverstar]

În prealabil postat de patinina34

Oare s-a mai intimplat cuiva sa ofteze fara motiv, sa respire greu fara motiv, sa se simta impovarat ca si cum ar fii dus in spate o povara grea ( imaginara)?

[COLOR=green]Subconştientul tău deja a primit semnale cu ceea ce urmează să se întâmple, bun sau mai puţin bun... Chiar subiectele deschise pe forum spun ceva... Gândeşte pozitiv şi roagă-te![/COLOR]

În prealabil postat de patinina34

Oare s-a mai intimplat cuiva sa ofteze fara motiv, sa respire greu fara motiv, sa se simta impovarat ca si cum ar fii dus in spate o povara grea ( imaginara)?

Mie mi s-a intamplat; dar intotdeuna este un motiv, de obicei e ceva care ne doare si de care nu ne place sa ne amintim, ceva care ne deranjeaza in adancul nostru; ceva ce credem ca nu putem controla si refuzam sa traim...

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Bună seara! [/COLOR]
[COLOR=green]Nu ştiu câtă dreptate am şi nici nu vreau să oblig pe cineva să mă creadă. Dar asta e ceea ce am trăit... [/COLOR]
[COLOR=green]Sufletul doare, aşa cum doare un genunchi lovit sau cum doare stomacul. Diferenţa e că pentru durerea sufletului nu există medicamente, decât voinţă proprie, implicare, luptă cu tine însuţi. [/COLOR]
[COLOR=green]Primul lucru pe care l-am făcut a fost să accept ceea ce mi s-a întâmplat şi apoi să mă resemnez... Este foarte greu să te resemnezi, să-ţi accepţi, să-ţi recunoşti neputinţa... De asta mi-a trebuit atâta timp.[/COLOR]

Da. Chiar inteleg. Cel mai greu este sa-ti recunosti neputinta. Mai ales daca esti obisnuit sa te ghidezi dupa propriile principii si sa nu depinzi, decat poate partial de altcineva. Resemnarea? Intr-adevar dureaza mult. Durerea sufletului ramane. Oare pana cand?

Doamne-ajuta!

[silverstar]

În prealabil postat de ioan_si.atat

Da. Chiar inteleg. Cel mai greu este sa-ti recunosti neputinta. Mai ales daca esti obisnuit sa te ghidezi dupa propriile principii si sa nu depinzi, decat poate partial de altcineva. Resemnarea? Intr-adevar dureaza mult. Durerea sufletului ramane. Oare pana cand?

Doamne-ajuta!

[COLOR=green]Durerea sufletului poate fi atenuată, anulată, vindecată, cu eforturi mari şi voinţă proprie... Cu multă tenacitate şi consecvenţă. [/COLOR]
[COLOR=green]Rămân regretele, regretele de a nu putea mai mult... Întoarcerea în timp...[/COLOR]

[carmina]

În prealabil postat de patinina34

Oare s-a mai intimplat cuiva sa ofteze fara motiv, sa respire greu fara motiv, sa se simta impovarat ca si cum ar fii dus in spate o povara grea ( imaginara)?

am folosit expresia "ma doare sufletul" in momente in care simteam o greutate imensa apasand asupra pieptului;cu fiecare dezamagire,nedreptate,simteam cum inima se pietrifica,mai corect spus,se ascunde in spatele unor ziduri grele,de piatra...de fiecare data..
pana am ajuns sa nu o mai simt;tot timpul am cautat sa respect legile moralitatii crestine,m-am lasat condusa de ratiune....
pana cand am aflat ce inseamna cu adevarat iubirea crestina...atunci lacrimile au inceput sa curga siroaie,fara a plange propriu-zis,zidurile grele care se ridicasera imprejurul inimii se prabuseau rand pe rand,simteam cum lumina,caldura si iubirea imi invadau sufletul....
si,Doamne,cata nevoie aveam...cu cat primeam mai multa iubire,caldura si lumina,cu atat nevoia de a reveni devenea tot mai mare...prezenta Domnului o simt si acum in fiece colt al manastirii......iar cu cat ma aproprii astfel mai mult de Dumnezeu,cu atat simt cum dimensiunile mele scad,uneori ma contopesc cu tot ceea ce ma inconjura,devin una cu natura,ma regasesc in fiece fir de iarba si arbore si adiere de vant si nor si strop de ploaie......
si totul se bucura si multumeste Creatorului.
nu cred ca ne putem apropia altfel de Ziditor decat prin rugaciune;insusi Duhul se va ruga pentru noi cu suspine negraite...
lacrimi de bucurie,lacrimi de neputinta,lacrimi de pocainta,toate se impletesc,iar Domnul le primeste pe toate,mangaie si alina,ia de pe umeri toate poverile,haina noua daruieste...
Doamne,ce-am facut ca sa merit dragostea Ta?

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Durerea sufletului poate fi atenuată, anulată, vindecată, cu eforturi mari şi voinţă proprie... Cu multă tenacitate şi consecvenţă. [/COLOR]
[COLOR=green]Rămân regretele, regretele de a nu putea mai mult... Întoarcerea în timp...[/COLOR]

Dar se poate? Chiar ai reusit s-o elimini? Imi doresc sa reusesc si eu candva.

În prealabil postat de scrabble

Eram ironic la adresa lui patinina34 :)

O ironie gratuita. Nina vorbea din punct de vedere religios si a indicat ca sursa Patericul; nu a fost o parere personala.

[silverstar]

În prealabil postat de ioan_si.atat

Dar se poate? Chiar ai reusit s-o elimini? Imi doresc sa reusesc si eu candva.

[COLOR=green]Citeşte şi reciteşte ce am scris eu dacă tu crezi că-ţi poate fi de folos, şi hotărăşte momentul. Sigur că vei reuşi.[/COLOR]

[carmina]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Durerea sufletului poate fi atenuată, anulată, vindecată, cu eforturi mari şi voinţă proprie... Cu multă tenacitate şi consecvenţă. [/COLOR]
[COLOR=green]Rămân regretele, regretele de a nu putea mai mult... Întoarcerea în timp...[/COLOR]

restul vine de la Dumnezeu;trebuie doar sa te decizi cand te vei lasa in mainile Lui cu totul...