Crucea fiecăruia şi nădejdea în Dumnezeu

[forever...]

Dragi forumişti,

ce faceţi voi când vi se pare că aveţi de dus o cruce prea grea? Când vă prinde oboseala şi deznădejdea, ba chiar vin asupra voastră gânduri rele şi tulburătoare, de judecată... (la adresa celor pe care îi consideraţi vinovaţi de situaţia care vă supără)?

Ştiu că:

cine încearcă să-şi scurteze crucea şi-o îngreunează;
Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce;
a renunţa la voia ta poate fi de mult folos...

Şi totuşi mi se întâmplă să deznădăjduiesc şi să fiu supărată, chiar cu efecte nocive asupra sănătăţii, când împrejurările mă obligă să fac ceva prea mult, prea greu, uneori neplăcut...
Când sunt prea obosită şi pentru rugăciune, iar mulţumirea/ recunoştinţa către Dumnezeu pentru toate cele primite este mai mult formală, din minte decât din suflet... Când bucuria apune şi se instalează tristeţea...

Menţionez că nu sunt într-o situaţie disperată, slavă Domnului, am doar perioade repetitive de eforturi care îmi pricinuiesc astfel de gânduri şi simţăminte.

Cum putem vedea mai bine purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră?

Citeam o dată că partea proastă a unui lucru rău care se întâmplă este că nu îi vedem folosul imediat. Şi aceasta se verifică, dacă mă uit în urmă. Dar când suntem în mijlocul greutăţilor... Domnul să ne ajute să nu ne pierdem!

[gpalama]

De curiozitate mergi intr-un spital in care se trateaza cancer si stai langa un bolnav din asta si apoi gandeste-te la tine si la "problemele tale".
Si vezi cati sunt pe strada cersind la sub zero grade.
Si cati sunt alcoolici.
Si cate familii se distrug.
Si apoi vezi si tu la tine daca este cu adevarat ceva din toate astea iar tu de fapt te superi pentru micile nimicuri ale vietii care sunt si trec si asta e viata.
Sau poate esti prea sensibila, caz in care trebuie sa te mai intaresti putin :).


Ce zici tu poate fi si o usoara depresie si nicidecum probleme reale. Mergi si vorbeste si cu un psihiatru pe tema asta...

[forever...]

În prealabil postat de gpalama

De curiozitate mergi intr-un spital in care se trateaza cancer si stai langa un bolnav din asta si apoi gandeste-te la tine si la "problemele tale".
Si vezi cati sunt pe strada cersind la sub zero grade.
Si cati sunt alcoolici.
Si cate familii se distrug.
Si apoi vezi si tu la tine daca este cu adevarat ceva din toate astea iar tu de fapt te superi pentru micile nimicuri ale vietii care sunt si trec si asta e viata.
Sau poate esti prea sensibila, caz in care trebuie sa te mai intaresti putin :).


Ce zici tu poate fi si o usoara depresie si nicidecum probleme reale. Mergi si vorbeste si cu un psihiatru pe tema asta...

Wow, psihiatru?
Nu e cazul. Pentru o depresie mergi la psiholog, dar nu e nici depresie.

Sunt absolut de acord cu cazurile pe care le descrii şi realizez că am muulte motive de mulţumire.
Doar că dacă mulţumesc doar că ... nu sunt aşa.... aş semăna cu fariseul.
Bucuria adevărată păleşte în cazul epuizării.

Partea bună este că pot să le văd pe toate ca o luptă de mult folos. Dacă sunt de la Dumnezeu!

Mulţumesc pentru răspuns.

Din nimicuri ne construim de fapt întreaga viaţă... de aia contează şi nişte nimicuri....

[OctavianAdrian]

Cauza tuturor problemelor/depresiilor este relativitatea centrului vietii. Focusati-va mai mult si mai des asupra modelului hristic. Rugati-va dimineata, seara, cititi pilde duhovnicesti, purtati discutii inaltatoare pentru suflet....

Invatati sa va cunoasteti mai bine. Ignorati nimicurile si focusati-va asupra modelului Iisus Hristos.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cred Doamne si marturisesc, ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, care ai venit in lume sa ii mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

[forever...]

În prealabil postat de OctavianAdrian

Cauza tuturor problemelor/depresiilor este relativitatea centrului vietii. Focusati-va mai mult si mai des asupra modelului hristic. Rugati-va dimineata, seara, cititi pilde duhovnicesti, purtati discutii inaltatoare pentru suflet....

Invatati sa va cunoasteti mai bine. Ignorati nimicurile si focusati-va asupra modelului Iisus Hristos.

Vă mulţumesc pentru răspuns. E întotdeaua de folos să nu uităm de rugăciune.
Îmi place mult să citesc pilde şi cărţi duhovniceşti, numai că nu prea am timp. Asta mă întristează. Fiecare avem nişte datorii de îndeplinit şi probabil mulţi suferă de lipsa timpului.

Oricum mă simt puţin prost că am deschis topicul, pentru că problema mea nu e chiar aşa de (g)rea. (Acum sunt şi într-o perioadă mai relaxată...)

[Mena59]

Nu ai de ce sa te simti prost...
Toti avem perioade in care rabdarea noastra slabeste, ne doboara greutatile zilnice. Este chiar bine si indicat sa spui cuiva, sa te "descarci". Facand asa, ai ocazia sa primesti o incurajare, o povata, ori sa asculti alte persoane cu greutati mai mari... si asta te ajuta sa privesti cu alti ochi necazul tau...
Eu asa fac. Cand imi zice gandul: "of, nu mai pot!" Imi zic cu glas tare:" I sa vedem, de ce nu mai pot? Ce este asa greu?"... Si imi insir cu glas tare (vorbesc singura) ce anume nu mai pot. Si, surpriza! parca nici nu e asa de grav. Imi "suflec manecile", zic un Doamne ajuta! fac o cruce mare si frumoasa si pornesc la lupta (cu greutatile, desigur)

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de gpalama

Ce zici tu poate fi si o usoara depresie si nicidecum probleme reale. Mergi si vorbeste si cu un psihiatru pe tema asta...

Depresia e o problemă reală. V-o spune Stan Păţitul. :)

[Erika01]

Prima oară când scriu pe acest forum, sper ca scriu unde trebuie. Nu găsesc alta căsuța inde pot scrie.

Săptămâna asta am pierdut încă o sarcina și as dori sa știu ce se intampla cu sufletul copilului meu născut mort la 21 săptămâni?

[Lucian008]

În prealabil postat de Erika01

Prima oară când scriu pe acest forum, sper ca scriu unde trebuie. Nu găsesc alta căsuța inde pot scrie.

Săptămâna asta am pierdut încă o sarcina și as dori sa știu ce se intampla cu sufletul copilului meu născut mort la 21 săptămâni?

Duhovic ai?

[Erika01]

Da, am. Dar nu am mai fost la el. Cu timpul am mers la alta biserica. Sa îl caut ?