Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 16.11.2012, 14:51:00
VladCat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AGabriela Vezi mesajul
Am nevoie de un sfat practic, de genul: "poti face asa si pe dincolo si pe dincoace". Multumesc!
Foarte posibil să mă înșel însă cred că acest lucru pe care tu îl numești pragmatism sugerează o raportare greșită la întreaga problemă. Noi în nimicnicia noastră nimic nu putem face astfel încât să cauzăm prin acțiunile noastre schimbarea noastră interioară. Nu există acel ceva pe care noi să îl înfăptuim și care să determine indubitabil transformarea ființei. Ceea ce trebuie să facem e doar să ne rugăm Domnului cât mai mult, cu glas de robi smeriți: „Doamne tu știi urâciunea mea, Tu ai murit ca să îmi dai mie posibilitatea să iubesc, pogoară harul tău ca să Te pot iubi pe Tine și pe aproapele așa cum Tu voești” (cuvintele astea sunt doar un exemplu, mi-au venit acum în minte, ideea era că în tot ceasul și în tot locul, în sinea noastră putem vorbi cu Dumnezeu...iar dacă sufletul e obosit și plin de lehamite și nu putem vorbi cu El , putem să ne păstrăm gândul la El într-un soi de tăcere a minții și asta tot rugăciune este...sau putem să facem o faptă de milostenie ori să spunem un cuvânt bun aproapelui avînd gândul la Hristos iar asta tot rugăciune e..)

Deci rugăciunea e cel mai practic/pragmatic lucru:
http://www.youtube.com/watch?v=meDQRx4LHas

edit: „Sfaturi practice” găsim și în predica de pe munte de exemplu:

Ați auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte".
39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt.
40. Celui ce voiește să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa.
41. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.
42. Celui care cere de la tine, dă-i; și de la cel ce voiește să se împrumute de la tine, nu întoarce fața ta.
43. Ați auzit că s-a zis: "Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău".
44. Iar Eu zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc,
45. Ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.
46. Căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Au nu fac și vameșii același lucru?
47. Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Au nu fac și neamurile același lucru?
48. Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este.


Însă în mod indubitabil vom observa că nu putem să îndeplinim poruncile Lui așa cum se cuvine...trebuie să ne străduim dar niciodată nu ne vom găsi complet nevinovați în raport cu poruncile...iar despre cei care nu îndeplinesc poruncile Hristos a spus: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el. Cel ce nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele” (Ioan cap 14)
Deci constatând că nu Îl iubim ce ne rămâne de făcut? Ne rămâne să ne rugăm, să ne rugăm cât mai mult, cât mai continuu fiindcă știm de la Hristos că „fără El nu putem face nimic” (Ioan 15,5). Deci soluția este să rămânem în El prin rugăciune după cum însuși explică:

5. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.
6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard.
7. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.

Last edited by VladCat; 16.11.2012 at 20:46:35.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 16.11.2012, 14:55:47
Tina06 Tina06 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.06.2012
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 105
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AGabriela Vezi mesajul
Multumesc frumos!. Mi-a mai recomandat cineva acest site, am citit cateva lectii despre iertare insa se pare ca inca nu am ajuns la partea practica, poate din lipsa de timp. deznadejde sau chiar lene.



Ma regasesc in ceeea ce ai spus: asa sunt si eu.
AGabriela, m-am luptat cu starea asta aproape 15 ani de zile si am incercat miliarde de retete:

1. Am incercat sa ma activitati si tot felul de prieteni : mi-au ocupat tot timpul si m-au obosit si mi-am dat seama la final ca de fapt eu nu am timp de mine si am urat tot ce era in jurul meu
2. Am incercat sa ignor , sa ma fac ca nu se intampla: si cand nu ma asteptam, ma izbeau nervii si o manie de nu puteam sa o stapanesc si am spus vorbe la oameni care nu pot sa le mai iau inapoi
3. Am intrebat in stanga si-n dreapta, dar de fapt eu cautam o reteta simpla usoara si tot ce imi spune lumea din jur mi se pare fie absent, fie irelevant

Seminarul Iertarii nu trebuie sa-l termini tot intr-o saptamana - eu lucrez la el de 6 luni sit to nu l-am terminat :))

Asa ca curaj, se poate.

Asta e cea mai simpla cale , cum spui tu. Sfat concret ! :)

Si spovedania te ajuta mai mult decat crezi.

Spor si Doamne Ajuta
__________________
"Milsotive Doamne, invata-ne pe noi toti prin Duhul Tau Cel Sfant sa traim dupa voia Ta, ca toti sa te cunoastem in Lumina Ta pe Tine, adevaratul Dumnezeul nostru, fiindca fara Lumina Ta nu putem intelege plinatatea iubirii tale. Lumineaza-ne prin harul Tau si el va aprinde inimile noastre de iubirea pentru Tine" / "Doamne, am gresit inainte Ta si a Creatiei Tale, iarta-ma pe mine cea nevrednica"
Reply With Quote
  #13  
Vechi 16.11.2012, 19:41:12
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

E foarte bine sa cerem ajutorul Maicii Domnului si sfintilor, citind acatiste si paraclise in functie de ravna. Ceva se va schimba incet si sigur. Sa postim si sa facem metanii. Sa recunoastem ca fara Dumnezeu nimic nu putem, nimic nu suntem si nimic nu stim. Adica sa ne smerim.

Nu e rau sa incercam sa ne pastram pacea in suflet cand altii ne jignesc sau chiar sa ne autocriticam dur pentru pacatele noastre in timp ce citim indreptarul de spovedanie. Sa avem ca modele vietile sfintilor. Sa citim si din Noul Testament. Sunt cuvintele Mantuitorului care fac astfel de minuni: incalzesc inimile reci si le umplu de dragoste.

Spovedania sa fie cat mai deasa si cat mai minutioasa. Atentie la pacatele mari, dar si la cele marunte, finute.

Sa iertam pentru a putea spune cu tot sufletul in rugaciunea ,,Tatal nostru": ,,Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam greșitilor noștri." Altminteri, prin aceasta rugaciune ne cerem osanda, adica ii cerem lui Dumnezeu sa nu ne ierte!
Reply With Quote
  #14  
Vechi 17.11.2012, 20:00:29
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.553
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AGabriela Vezi mesajul
Fratilor,

Am venit dupa ceva vreme lipsa pe forum. Si cum Dumnezeu lucreaza prin oameni, cine a mai citit din topicurile mele stie ca in copilaria mea frageda am trecut printr-un moment destul de dificil. Poate vreau doar sa-mi gasesc scuza insa intotdeauna am fost razvratita impotriva persoanelor apropiate mie. Desi le iubesc si stiu ca ele ma iubesc o parte din sufletul meu nu reuseste sa aiba incredere in acele persoane: de ex. nu suport cand mamica mea imbratiseaza, desi ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca o am alaturi de mine si la varsta asta, iar in voia lui Dumnezeu ce sa mai spun ca nu ma pot lasa nicidecum. Sigur o proportie mare a razvretirii mele are ca si cauza mandria, insa mai este si frica de a ma increde in cei dragi (si in Dumnezeu cu precadere) aparand teama de a nu imi face rau si/sau a nu p
utea sa ma apere in orice imprejurare. Si uite asa apare un scut invizibil prin care nici macar Dumnezeu nu il poate darama caci nu-i prea dau voie. Il rog pe Dumnezeu in diferite forme (in sensul ca nu mai am de mult smerenia rugaciunii) sa darame scutul acela, dar pe de alta parte il „tin” foarte bine sa nu se darame.
Fratilor, daca vreodata ati avut aceeasi frica, acelasi sentiment si ati reusit, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sa scapati de el, poate imi dati si mie cateva sfaturi. Mentionez ca sunt o fire pragmatica.
Va multumesc si cu drag astept parerile/sfaturile/rugaciunile voastre. Domnul sa ne ajute in toate. Post cu folos, AGabriela!
"Frica de a nu fi aparat/neincredere" e titlul pe'care l-ai pus acestui topic si care dovedeste ca, din plecare, tu ai pretentia sa fii protejat, indiferent ce faci, adica vrei sa eviti sa suferi, sa te smersti; cu alte cuvinte, tu ceri, vrei sa primesti, ai pretentii, spre deosebire de Hristos, Care ne invata smerenia. O proba ca tu astepti sa primesti, sa lucreze altii pentru tine:"parerile/sfaturile/rugaciunile voastre"
De mica ai fost cocolosita, crescuta spre stimularea acestei nemultumiri si, ca urmare, ea s-a dezvoltat, s-a stabilizat, s-a inradacinat. Sentimentele pe care le dezvolti in inima ta le vei simti si tu invers, de asemenea, de la cei dragi tie.

Orgoliul (mandria) este cu atat mai raspandit (viciu) cu cat este mai putin luat in considerare si cu cat mai mult reactioneaza la evidentierea lui(darea lui de gol) si este atat de "confortabil" incat de multe ori gazda refuza sa-l lepede(asa pare cazul tau... "prgamatic":"asa apare un scut invizibil prin care nici macar Dumnezeu nu il poate darama caci nu-i prea dau voie"). Orice ar face cineva spre folosul tau impotriva vointei tale este egal cu zero.

"Frica de a ma increde in cei dragi (si in Dumnezeu cu precadere) aparand teama de a nu imi face rau si/sau a nu putea sa ma apere in orice imprejurare" dovedeste un orgoliu enorm si tot ce poate face altcineva este un mare nimic fata de ce poti face chiar tu, DACA VREI(lucrul cel mai dificil), caci daca vrei nimic nu-ti poate sta in cale.

Daca vei vrea cu adevarat vei scapa de acest sentiment si te vei minuna prin binecuvantarea pe care o vei simti; doar aceasta binecuvantare te va convinge ca ai vrut.
Vei avea ceea ce vei face(vei vrea) chiar tu(si incepe cu Spovedania).

Last edited by Demetrius; 17.11.2012 at 20:04:06.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 18.11.2012, 17:49:28
cred_cu_adevarat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Cam asa este cum spune Demetrius.

Eu, pe langa manifestarile amintite, mai am si un refuz absolut de a lasa suferinta traita in urma, nu pot sa ma impac cu atatia ani de suferinta si ma "razbun" deznadajduind.

Nu stiu daca vreodata voi iesi de unde sunt.
Orice dorinta neimplinita imi naste ganduri de hula si de razvratire si, bineinteles, acelasi refuz de a ma ridica pe considerentul ca nu pot, considerent intarit de neputinta de a accepta o data ca nu valoreaza nimic suferinta traita si ca, chiar si daca am trait-o, nu merit nimic special prin asta.
In momentul de fata pot doar sa verbalizez starea, nicidecum sa simt ca sunt impacata.
Doamne iarta-ma!

Doamne ajuta
Reply With Quote
  #16  
Vechi 18.11.2012, 23:03:31
Tomita Tomita is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.04.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 287
Smile

Citat:
În prealabil postat de AGabriela Vezi mesajul
Fratilor,

Am venit dupa ceva vreme lipsa pe forum. Si cum Dumnezeu lucreaza prin oameni, cine a mai citit din topicurile mele stie ca in copilaria mea frageda am trecut printr-un moment destul de dificil. Poate vreau doar sa-mi gasesc scuza insa intotdeauna am fost razvratita impotriva persoanelor apropiate mie. Desi le iubesc si stiu ca ele ma iubesc o parte din sufletul meu nu reuseste sa aiba incredere in acele persoane: de ex. nu suport cand mamica mea imbratiseaza, desi ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca o am alaturi de mine si la varsta asta, iar in voia lui Dumnezeu ce sa mai spun ca nu ma pot lasa nicidecum. Sigur o proportie mare a razvretirii mele are ca si cauza mandria, insa mai este si frica de a ma increde in cei dragi (si in Dumnezeu cu precadere) aparand teama de a nu imi face rau si/sau a nu putea sa ma apere in orice imprejurare. Si uite asa apare un scut invizibil prin care nici macar Dumnezeu nu il poate darama caci nu-i prea dau voie. Il rog pe Dumnezeu in diferite forme (in sensul ca nu mai am de mult smerenia rugaciunii) sa darame scutul acela, dar pe de alta parte il „tin” foarte bine sa nu se darame.
Fratilor, daca vreodata ati avut aceeasi frica, acelasi sentiment si ati reusit, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sa scapati de el, poate imi dati si mie cateva sfaturi. Mentionez ca sunt o fire pragmatica.
Va multumesc si cu drag astept parerile/sfaturile/rugaciunile voastre. Domnul sa ne ajute in toate. Post cu folos, AGabriela!
Nici eu nu am incredere in ce spun ceilalti, in special cand se raporteaza la mine..trebuie sa analizez informatia...fiecare priveste o situatie cu ochii proprii si daca persoana nu are o gandire "deschisa"..poate da sfaturi nu chiar potrivite...e bine sa auzi cat mai multe idei.
Frica insa este altceva..si eu o am in unele perioade si mai am si neincredere in Dumnezeu (stiu ca face bine dar ma simt atat de daramata sau de ranita uneori ca mi-e frica de incercari...am impresia ca sunt prea grele).
Perioadele acestea vin si trec, uneori stau mai mult...de obicei cand aveam temeri mai mari am putut sa percep altfel realitatea...si desi reactia mea parea exagerata...este un mod de constientizare a raului in situatii sau exprimat de cei din jur care te pune in garda (ridica ziduri cum ai spus)...zidurile nu sunt ceva rau....in situatii cand e nevoie de tine/ti se rapunde cu dragoste/simti ca asa trebuie sa faci, atunci darami singura zidurile (dispar instantaneu).
Reply With Quote
  #17  
Vechi 19.11.2012, 10:18:16
AGabriela AGabriela is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.12.2011
Locație: Ploiesti/Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 250
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
"Frica de a nu fi aparat/neincredere" e titlul pe'care l-ai pus acestui topic si care dovedeste ca, din plecare, tu ai pretentia sa fii protejat, indiferent ce faci, adica vrei sa eviti sa suferi, sa te smersti; cu alte cuvinte, tu ceri, vrei sa primesti, ai pretentii, spre deosebire de Hristos, Care ne invata smerenia. O proba ca tu astepti sa primesti, sa lucreze altii pentru tine:"parerile/sfaturile/rugaciunile voastre"
De mica ai fost cocolosita, crescuta spre stimularea acestei nemultumiri si, ca urmare, ea s-a dezvoltat, s-a stabilizat, s-a inradacinat. Sentimentele pe care le dezvolti in inima ta le vei simti si tu invers, de asemenea, de la cei dragi tie.

Orgoliul (mandria) este cu atat mai raspandit (viciu) cu cat este mai putin luat in considerare si cu cat mai mult reactioneaza la evidentierea lui(darea lui de gol) si este atat de "confortabil" incat de multe ori gazda refuza sa-l lepede(asa pare cazul tau... "prgamatic":"asa apare un scut invizibil prin care nici macar Dumnezeu nu il poate darama caci nu-i prea dau voie"). Orice ar face cineva spre folosul tau impotriva vointei tale este egal cu zero.

"Frica de a ma increde in cei dragi (si in Dumnezeu cu precadere) aparand teama de a nu imi face rau si/sau a nu putea sa ma apere in orice imprejurare" dovedeste un orgoliu enorm si tot ce poate face altcineva este un mare nimic fata de ce poti face chiar tu, DACA VREI(lucrul cel mai dificil), caci daca vrei nimic nu-ti poate sta in cale.

Daca vei vrea cu adevarat vei scapa de acest sentiment si te vei minuna prin binecuvantarea pe care o vei simti; doar aceasta binecuvantare te va convinge ca ai vrut.
Vei avea ceea ce vei face(vei vrea) chiar tu(si incepe cu Spovedania).
Draga domnule Demetrius,

Nu spun ca nu sunt mandra si orgolioasa... sunt pana la cer si inapoi, dar concluziile pe care le-ati tras sunt cu adevarat gresite.
1.Nu am fost "cocolosita" in copilarie ci tocmai din faptul ca am avut o copilarie grea din punct de vedere sufletesc si fizic in jurul varstei de 5-6 ani a dus la aceasta stare a mea.
2. Vreau sa scap de aceasta stare a sufletului meu, dar pe de alta parte credeti-ma ca nu este usor nici pentru un om sanatos din punct de vedere spiritual sa faca "binele pe care il voieste", dara pentru un suflet bolnav a carui dragoste a fost invadata intr-un mod gresit exact cand copilul de formeaza din punct de vedere emotional (un abuz sexual repetat).
3. Incerc sa nu-mi lipseasca un timp foarte indelungat spovedania.

Ca un sfat, inainte de atrage concluzii incercati sa si studiati (cred ca era destul de usor in a va uita peste topicurile mele anterioare)
Oricum multumesc frumos pentru parerea dvs.
AGabriela
Reply With Quote
  #18  
Vechi 19.11.2012, 13:04:27
Adriana-Simona's Avatar
Adriana-Simona Adriana-Simona is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.01.2010
Mesaje: 181
Smile

Citat:
În prealabil postat de AGabriela Vezi mesajul
Fratilor,

Am venit dupa ceva vreme lipsa pe forum. Si cum Dumnezeu lucreaza prin oameni, cine a mai citit din topicurile mele stie ca in copilaria mea frageda am trecut printr-un moment destul de dificil. Poate vreau doar sa-mi gasesc scuza insa intotdeauna am fost razvratita impotriva persoanelor apropiate mie. Desi le iubesc si stiu ca ele ma iubesc o parte din sufletul meu nu reuseste sa aiba incredere in acele persoane: de ex. nu suport cand mamica mea imbratiseaza, desi ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca o am alaturi de mine si la varsta asta, iar in voia lui Dumnezeu ce sa mai spun ca nu ma pot lasa nicidecum. Sigur o proportie mare a razvretirii mele are ca si cauza mandria, insa mai este si frica de a ma increde in cei dragi (si in Dumnezeu cu precadere) aparand teama de a nu imi face rau si/sau a nu putea sa ma apere in orice imprejurare. Si uite asa apare un scut invizibil prin care nici macar Dumnezeu nu il poate darama caci nu-i prea dau voie. Il rog pe Dumnezeu in diferite forme (in sensul ca nu mai am de mult smerenia rugaciunii) sa darame scutul acela, dar pe de alta parte il „tin” foarte bine sa nu se darame.
Fratilor, daca vreodata ati avut aceeasi frica, acelasi sentiment si ati reusit, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sa scapati de el, poate imi dati si mie cateva sfaturi. Mentionez ca sunt o fire pragmatica.
Va multumesc si cu drag astept parerile/sfaturile/rugaciunile voastre. Domnul sa ne ajute in toate. Post cu folos, AGabriela!
Da, ar fi bun un duhovnic la care sa ii spui ceea ce ai scris aici, iar el sa se roage pentru tine, sa te pomeneasca la slujbe etc.
Si un alt lucru ce ai putea sa faci, mai ales ca vine si Craciunul este sa te implici in activitati sociale (de exemplu poti merge la o casa de copii sa te joci cu ei cateva ore, sau la un azil de batrani sa stai sa le asculti povestile, sau la un spital ca si voluntar). Oferind un pic de interes, vei primi inapoi dragoste si inima se va inmuia si va putea primi dragoste si nu se va mai teme de nimic.
__________________
"Tu cel care nu stii la ce iti foloseste apendicele, cum indraznesti sa spui ca ai inteles lumea intreaga si pe Cel ce a creat-o?"
My blog...enjoy: http://anairda-photography.blogspot.com/
Reply With Quote
  #19  
Vechi 19.11.2012, 14:54:26
AGabriela AGabriela is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.12.2011
Locație: Ploiesti/Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 250
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Adriana-Simona Vezi mesajul
Da, ar fi bun un duhovnic la care sa ii spui ceea ce ai scris aici, iar el sa se roage pentru tine, sa te pomeneasca la slujbe etc.
Si un alt lucru ce ai putea sa faci, mai ales ca vine si Craciunul este sa te implici in activitati sociale (de exemplu poti merge la o casa de copii sa te joci cu ei cateva ore, sau la un azil de batrani sa stai sa le asculti povestile, sau la un spital ca si voluntar). Oferind un pic de interes, vei primi inapoi dragoste si inima se va inmuia si va putea primi dragoste si nu se va mai teme de nimic.
Cate ati scris aici nu lipsesc din viata mea: spovedania (dupa putinta sau mai bine spus neputinta), prietenii, activitati sociale, ocuparea timpului etc.
Multumesc frumos ptr gandurile frumoase
Reply With Quote
  #20  
Vechi 19.11.2012, 19:27:47
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.553
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AGabriela Vezi mesajul
Draga domnule Demetrius,

Nu spun ca nu sunt mandra si orgolioasa... sunt pana la cer si inapoi, dar concluziile pe care le-ati tras sunt cu adevarat gresite.
1.Nu am fost "cocolosita" in copilarie ci tocmai din faptul ca am avut o copilarie grea din punct de vedere sufletesc si fizic in jurul varstei de 5-6 ani a dus la aceasta stare a mea.
2. Vreau sa scap de aceasta stare a sufletului meu, dar pe de alta parte credeti-ma ca nu este usor nici pentru un om sanatos din punct de vedere spiritual sa faca "binele pe care il voieste", dara pentru un suflet bolnav a carui dragoste a fost invadata intr-un mod gresit exact cand copilul de formeaza din punct de vedere emotional (un abuz sexual repetat).
3. Incerc sa nu-mi lipseasca un timp foarte indelungat spovedania.

Ca un sfat, inainte de atrage concluzii incercati sa si studiati (cred ca era destul de usor in a va uita peste topicurile mele anterioare)
Oricum multumesc frumos pentru parerea dvs.
AGabriela
O diferenta ca pana la cer si inapoi este intre mesajul la care am raspuns eu si cel pe care l-ai scris aici, unde mai vii cu completari; citeste si tu inca o data ce ai scris.
Ai dreptate in legatura cu mesajele de mai inainte; nu le-am cercetat, dar nu mi se pare rezonabil sa citesc alte topicuri ca sa raspund la un mesaj.

3. Incearca sa treaca un interval cat mai scurt pana la urmatoarea spovada; eu o fac cam de 6-8 ori pe an, la toate marile sarbatori crestine.
Ca sa scapi de starea asta cel mai folositor lucru sunt(pe langa altele) spovada si rugaciunea; nu doar una din ele.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Frica de cel rau AlexieOmulLuiDumnezeu Rugaciuni 5 03.09.2011 21:58:02
mi-e frica arle Exorcismul 90 11.11.2010 16:23:06
suspiciuni si neincredere - va rog un sfat cristy Nunta 21 06.09.2010 00:42:35
Mi-e frica ca ma duc in iad doarunom Generalitati 39 05.04.2009 22:22:02
Frica silverstar Generalitati 26 04.11.2006 16:04:52