Mantuirea

[Tartaruga]

În prealabil postat de AlinB

Este o pilda in pateric care suna cam asa:

A intrebat o data un parinte pe ucenicii sai: cutare pasaj din Sf. Scriptura, ce credeti ca vrea sa zica?
Si toti isi dadeau cu parerea pana la ultimul care tacea.
Si l-a intrebat si pe el parintele: "Tu ce crezi ca inseamna?".
Iar acela a spus: "Nu stiu".
Si atunci a zis parintele: "dintre toti, doar acesta a grait adevarul".

(toti erau imaturi duhovniceste si slabi in intelegere, insa in timp ce majoritatea erau munciti de parere de sine, doar unul a fost in stare sa recunoasca acesta realitate spirituala).

Cam asta este drumul.
O iei frumos pe calea trairii condus de Sfanta Biserica si cand atingi maturitatea duhovniceasca, poti sa stii ce inseamna cu adevarat cutare sau cutare.

Altii insa cred ca fiind in deriva si confuzi, isi pot da mai intai cu parerea si din parerile astea sa-si faca trairea.

Oricum, probabil n-ai inteles mare lucru, dar ai sa vezi mai incolo ce si cum si poate ai sa-ti aduci aminte si de povestea asta.

Cum sa nu inteleg? Singura problema este ca in povestioara ta nu se specifica despre ce pasaj din Biblie este vorba. Una este sa nu stii de exemplu cine erau fiii lui Dumnezeu care s-au incurcat cu fiicele oamenilor in VT inainte de Potop (si despre care am citit cele mai fanteziste idei chiar si pe acest site, fara nici o legatura cu explicatiile rabinice extrem de pertinente pentru acest pasaj) si alta este sa fii crestin si sa raspunzi cu "nu stiu" la intrebarea cine este Domnul. Ori profetia tocmai asta vesteste, ca in Noul Legamant toti oamenii cu care s-a facut legamantul, de la mic la mare, vor sti de la sine (chiar asa scrie, de la sine) cine este si unde este Domnul fara sa mai fie invatati de nici un om, ci vor fi invatati direct de Dumnezeu. Deci, care ar fi raspunsul tau la aceasta profetie?

[DragosP]

Da...........

[Tartaruga]

Ca orice profetie care vorbeste despre Hristos, si profetia din Ieremia s-a adeverit in momentul in care Domnul Iisus a venit pe pamant. Profetia spune ca oamenii erau invatati direct de Dumnezeu, si exact asta se intampla, Iisus cel care ii invata era Dumnezeu, si tot profetia spune ca oamenii nu mai aveau nevoie sa li se spuna "Iata-L pe Domnul" caci asa si era, toti de la mic la mare stiau de la sine cine era Domnul fara sa le mai spuna nimeni. In acest sens este elocventa parabola samaritencei de la fantana, care regrupeaza toate aceste elemente, si iata cum se ajunsese si aici pe site la un pas de dezlegare daca nu s-ar fi impotmolit la o explicatie eronata a pasajului cu secerisul interpretat in mod gresit ca fiind profetii cei ce ar fi semanat cand de fapt era Iisus trimis de Tatal tocmai pentru a implini profetia si a-i invata pe oameni cu putere mare despre El in asa fel incat sa nu mai aiba nevoie sa ii invete nimeni altcineva despre Domnul asa cum se intampla in VT cand erau invatati de profeti.

Pasajul este din Ioan, capitolul 4:

35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş.
36. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.
37. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.
38. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
39. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
40. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.
41. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui,
42. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.

Este clara profetia lui Ieremia, Dumnezeu a venit pe pamant sa-i invete in mod direct pe oameni, si chiar daca la inceput credinta vine din auzirea Cuvantului de la altii, ca de exemplu de la Samariteanca, pana la urma omul crede pentru ca el insusi aude Cuvantul de la Dumnezeu si stie de la sine, ca si oamenii din parabola, ca Iisus este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii. De aceea apostolii culeg de unde nu au semanat, caci chiar daca sunt ei cei care vestesc cuvantul, rolul lor este exact cel al samaritencei (care devine astfel apostol al Domnului), si anume de a da marturie oamenilor despre Iisus iar oamenii cred initial marturiei, ca si in pasajul amintit, dar apoi cred pentru ca ei insisi au auzit Cuvantul (in inima) si stiu de la sine ca Iisus este Hristosul, cel care ii salveaza. Se intampla inclusiv astazi mii de convertiri de acest gen, si toti cei convertiti sunt apoi ai lui Hristos, indiferent ce confesiune a avut cel care i-a vorbit de Hristos. Acela a fost doar o samariteanca, un apostol, care a cules de unde nu a semanat pentru ca, credinta omului, desi la inceput a venit prin ascultarea marturiei cuiva, a sfarsit prin a veni direct de la Dumnezeu stiind in mod lamurit ca Iisus este Hristos Mantuitorul.

Revenind la semanator, de ce la Ioan este folosit la plural cuvantul ducand in eroare pe unii care astfel au interpretat ca fiind vorba despre profeti in timp ce raspunsul corect era Dumnezeu, in speta Iisus? Raspunsul apare in mai multe versete care indica faptul ca nimeni nu ajunge la Iisus daca nu este chemat de Tatal, deci si Tatal este Semanatorul, si cel mai lamurit reiese din aceste versete de la Ioan, capitolul 15:

"12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13. Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină."

Deci samanta este intai pusa in inima omului de Dumnezeu Tatal, iar abia apoi, omul care este un rasad al Tatalui il recunoaste de la sine pe Iisus ca Mantuitor de indata ce ii aude Cuvantul. Cum s-a intamplat si in cazul meu si a multora care, citind de unii singuri Cuvantul din Evanghelie au stiut imediat ca Acela este Dumnezeu si este Mantuitorul. Si tocmai pentru ca Semanatorul este Dumnezeu, doar despre culegatori scrie ca isi aduna plata in Cer, Semanatorul doar se bucura impreuna cu culegatorii, pentru ca bucurie mare este in Cer cand un nou suflet isi recunoaste si accepta Mantuitorul.

Deci cine sunt cei din casa lui Israel si din casa lui Iuda cu care s-a facut acest Nou Legamant? Tot Domnul o spune intr-o alta intamplare din Marcu, capitolul 7:

24. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit.
25. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui.
26. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi Îl ruga să alunge demonii din fiica ei.
27. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.
28. Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor.
29. Şi Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta.

Deci casa lui Israel si casa lui Iuda este exact ceea ce spune numele, cu poporul evreu a fost incheiat legamantul, ei erau copiii ce il aveau pe Dumnezeu Tata din cauza Legii primite de la Dumnezeu si de aceea Mantuirea vine din Israel. Toti non-evreii erau cainii ce iata ca puteau primi niscaiva firimituri. Si tocmai credinta ii face sa fie acceptati si ei in casa lui Israel, sunt copiii credintei promisi lui Avraam de catre Dumnezeu. Si tocmai fiind copiii credintei, sunt si ei rasadele Tatalui care il recunosc pe Fiul si prin aceasta apartin de fapt casei lui Israel, cad sub incidenta Noului Legamant. Ori acest rasad al Tatalui nu-i altceva decat iubirea, aceasta iubire lipsea la farisei si de aceea nu-L recunosteau pe Iisus nici vazandu-L, si nici pe baza multelor lor cunostinte, in timp ce toti ceilalti care aveau in inima lor rasadul de iubire al Tatalui il cunosteau de la sine, chiar si pagani sa fi fost.


O duminica binecuvantata sa aveti.
Si nu uitati, nu exista Alt invatator decat Iisus Hristos, la El si doar la El gasiti Adevarul in toate! Urmati-L pe El si nu pe mine.
Multa pace!

[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

Ca orice profetie care vorbeste de Hristos, si profetia din Ieremia s-a adeverit in momentul in care Domnul Iisus a venit pe pamant. Profetia spune ca oamenii era invatati de Dumneze, si exact asta se intampla, Iisus cel care ii invata era Dumnezeu, si tot profetia spune ca oamenii nu mai aveau nevoie sa li se spuna "Iata-L pe Domnul" caci asa si era, toti de la mic la mare stiau cine este Domnul fara sa le mai spuna nimeni.

Asta este varianta ta de interpretare a Scripturii.

27. “Iata vin zile, zice Domnul, cand voi semana in casa lui Israel si in casa lui Iuda o samanta de om si samanta de vite;
28. Precum am privegheat asupra lor ca sa-i smulg si sa-i zdrobesc, ca sa-i risipesc, sa-i vatam si sa-i pierd, asa voi priveghea asupra lor, ca sa-i zidesc si sa-i sadesc, zice Domnul.
29. In zilele acelea nu vor mai zice: “Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii”.
30. Ci fiecare va muri pentru faradelegea sa; cine va manca agurida, aceluia i se vor strepezi dintii.
31. Iata vin zile, zice Domnul, cand voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda legamant nou.
32. Insa nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului. Acel legamant ei l-au calcat, desi Eu am ramas in legatura cu ei, zice Domnul.
33. Dar iata legamantul pe care-l voi incheia cu casa lui Israel, dupa zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea inauntrul lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei Imi vor fi popor.
34. Si nu se vor mai invata unul pe altul si frate pe frate, zicand: “Cunoasteti pe Domnul” ca toti de la sine Ma vor cunoaste, de la mic pana la mare, zice Domnul, pentru ca Eu voi ierta faradelegile lor si pacatele lor nu le voi mai pomeni”. (Ieremia 31, 27-34)

Deci care este legământul cel nou pe care îl încheie Dumnezeu? Legământul cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, iar asta în contextul şi prin prisma Noului Testament înseamnă încheierea legământului cu noul popor al lui Dumnezeu, cu noul Israel adică cu Biserica lui Christos. Deci nu este vorba despre un legământ încheiat în mod direct cu toată umanitatea, ci este unul încheiat cu Biserica lui Christos, iar prin Biserică acest legământ se transmite mai departe.

Deci când vorbeşte acolo despre legea scrisă în inimi este vorba despre poporul ales al lui Dumnezeu, nu scrie absolut niciunde în text că ar fi vorba despre toţi sălbaticii din Papua sau din altă parte. Transformarea şi a altora se bazează pe încorporarea lor în Biserică, aici în Biserică fiind valabil legământul cel nou cu poporul ales al lui Dumnezeu, popor care în Noul Testament este chiar Biserica lui Christos. Acesta este noul popor ales, acesta este poporul făgăduinţei, acesta este poporul legii celei noi înscrise prin Duhul Sfânt în inimă, iar extrapolările pe care le faci sunt nejustificate, şi este absolut evident că în afară de afirmaţii fără acoperire nu ai adus nici un fundament biblic pe care să îţi sprijini propriile teorii extra-biblice.

Christos a asumat toată firea umană, pentru că firea Lui umană este una universală, El este Fiul Omului, adică "fiul" întregii omeniri, nu este doar fiul Mariei, dar această asumare devine actuală şi activă doar în Biserică şi prin Biserică. De aceea afirmaţiile pe care le-ai făcut sunt absolut deplasate, neîntemeiate, şi dealtfel, după cum bine se vede şi după cum bine vede toată lumea de pe forum, nu ai adus nici un fundament biblic sau al Sfintei Tradiţii pe care să îţi fundamentezi propriile teorii, căci adevăruri nu sunt atâta timp cât nu le probezi cu nimic şi rămâi doar la nivelul de ipoteze nefundamentate.

Că legea firii necreştinilor nu este aceeaşi cu legea noului legământ este un adevăr foarte clar arătat de Scripturi şi de Tradiţie

6. Si intelepciunea o propovaduim la cei desavarsiti, dar nu intelepciunea acestui veac, nici a stapanitorilor acestui veac, care sunt pieritori,
7. Ci propovaduim intelepciunea de taina a lui Dumnezeu, ascunsa, pe care Dumnezeu a randuit-o mai inainte de veci, spre slava noastra,
8. Pe care nici unul dintre stapanitorii acestui veac n-a cunoscut-o, caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei;
9. Ci precum este scris: “Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”.
10. Iar noua ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sau, fiindca Duhul toate le cerceteaza, chiar si adancurile lui Dumnezeu.
11. Caci cine dintre oameni stie ale omului, decat duhul omului, care este in el? Asa si cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decat Duhul lui Dumnezeu.
12. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca sa cunoastem cele daruite noua de Dumnezeu;
13. Pe care le si graim, dar nu in cuvinte invatate din intelepciunea omeneasca, ci in cuvinte invatate de la Duhul Sfant, lamurind lucruri duhovnicesti oamenilor duhovnicesti.
14. Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste.
15. Dar omul duhovnicesc toate le judeca, pe el insa nu-l judeca nimeni;
16. Caci “Cine a cunoscut gandul Domnului, ca sa-L invete pe El?” Noi insa avem gandul lui Hristos. (1 Corinteni 2, 6-16)

Din Epistola întâia către Corinteni se vede foarte clar diferenţa pe care Sfântul Apostol Pavel o face între omul duhovnicesc şi omul lumesc, între Duhul pe care îl primeşte cel duhovnicesc de la Christos şi de la Tatăl în Biserică şi duhul lumii, lumesc care îl caracterizează pe cel care este lumesc, nu duhovnicesc. Dacă lucrurile ar sta conform ipotezelor tale (pentru că afirmaţiile tale nu au un rol mai mare decât cel de ipoteză de lucru) această distincţie pe care o face inspirat de Dumnezeu Sfântul Pavel nu ar trebui să existe, însă ea există şi invalidează falsele tale ipoteze.

Un al treilea argument care invalidează ipotezele tale pe care singură şi cu auto-"binecuvântare" ţi le-ai ridicat la rang de dogme este cel din Evanghelia după Ioan, unde se vede din nou foarte clar că Duhul Sfânt nu poate fi primit de "lume", cu alte cuvinte că extinderea, extrapolarea pe care ai făcut-o este ilegitimă, nejustificată şi eretică, invalidând din nou falsele tale teorii şi ereticele tale interpretări ale Sfintelor Scripturi.

16. Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac,
17. Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi Il cunoasteti, ca ramane la voi si in voi va fi! (Ioan 14, 16-17)

Ca să concluzionez, am adus justificări din Cartea profetului Ieremia, din epistola întâia către corinteni a Sfântului Pavel şi din Evanghelia după Ioan care îţi invalidează ipoteza pe care ai proferat-o fără nici un fundament. Ipoteza ţi-a fost invalidată, aşteptăm să vedem dacă mai ai ceva de spus în favoarea ta înainte de a trage concluzia finală (Verdict: EREZIE).

O duminică binecuvântată să ai!

[DragosP]

Aliluia!.....

[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

Este clara profetia lui Ieremia, Dumnezeu a venit pe pamant sa-i invete in mod direct pe oameni, si chiar daca la inceput credinta vine din auzirea Cuvantului de la altii, pana la urma omul crede pentru ca el insusi aude Cuvantul de la Dumnezeu si stie de la sine, ca si oamenii din parabola, ca Iisus este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii.

Acest plan al lui Dumnezeu nu se împlineşte nici dintr-o dată şi nici fără ajutorul Bisericii. Este vorba despre un plan pe termen lung al lui Dumnezeu care nu se împlineşte dintr-o dată, ci pe o durată lungă de timp şi care nu se împlineşte în afara Bisericii ci prin Biserica lui Christos.

În prealabil postat de Tartaruga

De aceea apostolii culeg de unde nu au semanat, caci chiar daca sunt ei cei care vestesc cuvantul, rolul lor este exact cel al samaritencei (care devine astfel apostol al Domnului), si anume de a da marturie oamenilor despre Iisus iar oamenii cred initial marturiei, ca si in pasajul amintit, dar apoi cred pentru ca ei insisi au auzit Cuvantul (in inima) si stiu de la sine ca Iisus este Hristosul, cel care ii salveaza.

Interpretare greşită bazată pe amestec abuziv de versete. Se abuzează în mod anti-biblic, ilegitim şi în mod eretic prin amestecarea versetului de la Ioan 4,38 cu alte versete, însă să vedem ce spune versteul de la Ioan 4, 38 şi care este autentica lui interpretare, nu interpretarea sectantă făcută după urecehe.

35. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris.
36. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel ce seamana si cel ce secera.
37. Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul.
38. Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor. (Ioan 4, 35-38)

Acum să dăm cuvântul, după ce am tot auzit trăncăneala de inspiraţie sectantă, Sfinţilor Părinţi ai Bisericii lui Christos, asta pentru a vedea din nou în ce hal foloseşte, în stil pur sectant, Tartaruga ruperea din context a textelor biblice şi atribuirea vorbelor rupte din context a unor semnificaţii aberante şi fără fundamente.

„Eu v-am trimis pe voi să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit. Alţii au muncit, şi voi aţi intrat în munca lor” (In 4, 38)

Le descoperă acum toată taina şi, înlăturând vălul ghiciturii de pe cuvinte, le face cu totul clar înţelesul celor spuse. Mântuitorul, iubind pe Prooroci şi pe Apostoli, nu lipseşte pe Apostoli nici de osteneala Proorocilor, dar nici nu le acordă toată lauda cuvenită celor ce se vor mântui prin credinţa în El. Unind oarecum lucrările între ele şi amestecând osteneala unora cu cea a altora, spune că una va fi iubirea Sa şi faţă de unii, şi faţă de alţii. Afirmă că Apostolii au intrat în osteneala Sfinţilor prooroci, neîngăduindu-le să micşoreze bunul renume al celor dinainte, ci convingându-i mai degrabă să-i cinstească, deoarece le-au premers în osteneală şi în timp. Şi cine nu va fi de acord că aceasta este cea mai frumoasă învăţătură şi pentru noi?"

sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Sfântul Ioan, Editura IBMBOR, 2000, pag. 233.

În prealabil postat de Tartaruga

Revenind la semanator, de ce la Ioan este folosit la plural cuvantul ducand in eroare pe unii care astfel au interpretat ca fiind vorba despre profeti in timp ce raspunsul corect era Dumnezeu, in speta Iisus? Raspunsul apare in mai multe versete care indica faptul ca nimeni nu ajunge la Iisus daca nu este chemat de Tatal, deci si Tatal este Semanatorul, si cel mai lamurit reiese din aceste versete de la Ioan, capitolul 15:

"12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13. Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină."

Deci samanta este intai pusa in inima omului de Dumnezeu Tatal, iar abia apoi, omul care este un rasad al Tatalui il recunoaste de la sine pe Iisus ca Mantuitor de indata ce ii aude Cuvantul.

Acelaşi amestec abuziv şi ilegitim de versete şi concluzii care nu sunt cu nimic străine de ceea ce au mai spus alţii pe aici, printre care Ioan Cezar, eu şi poate şi alţii; mai complet a vorbit domnul Ioan Cezar care a făcut clară acea distincţie între harul premergător sau chemător şi harul sfinţitor propriu-zis, fiind evidente argumentele în favoarea lucrării lui Dumnezeu. Ceea ce eu am contrazis nu era faptul că Dumnezeu ar lucra El Însuşi pentru mântuirea şi luminarea oamenilor, ci am contrazis amestecul ilegitim şi abuzivde versete şi în mod implicit şi interpretarea abuzivă şi ilegitimă a respectivelor versete, interpretare abuzivă pe care văd că Adriana Tartaruga o continuă, complet iraţional şi în ciuda multelor dovezi care i s-au adus şi care confirmă că este în înşelare sectantă.

În prealabil postat de Tartaruga

Cum s-a intamplat si in cazul meu si a multora care, citind de unii singuri Cuvantul din Evanghelie au stiut imediat ca Acela este Dumnezeu si este Mantuitorul.

Eşti din nou în înşelare. Tu nu ai citit de una singură Sfânta Scriptură, pentru că acea Biblie era editată de Biserică, deci era o lucrare a Bisericii şi implicit o lucrare a lui Dumnezeu prin intermediul Bisericii, iar pe de altă parte, după cum însuţi ai mărturisit ai fost botezată în Biserica Ortodoxă iar acest lucru nu este fără consecinţe pentru că acel botez este totuşi o lucrare a harului lui Dumnezeu chiar dacă pentru o vreme este neconştientizată sau ne pusă în lucrare autentic creştină.

[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

Si nu uitati, nu exista Alt invatator decat Iisus Hristos, la El si doar la El gasiti Adevarul in toate! Urmati-L pe El si nu pe mine.

Noi vedem că mai există unul, anume Adriana Tartaruga, care tot încearcă să ne înveţe şi să ne tâlcuiască ce vrea de fapt Biblia să spună, de parcă noi în Biserica Ortodoxă nu am auzi şi noi direct de la Dumnezeu învăţătura şi ar trebui să vină Tartaruga să ne explice cum stă treaba. Deci stai liniştită, Adriana Trataruga, că şi eu aud şi nu am nevoie să îmi ţii tu atâtea predici şi să ne dai atâtea lecţii; oricum eu aud ceva diferit de ceea ce auzi tu. Dacă tot avem un singur Învăţător, atunci fii consecventă şi lasă-ne tu pe noi să auzim învăţătura direct de la el, nu intermediată de tine sau de alţii ca tine. Dacă avem un singur Învăţător, atunci cu certitudine tu NU ne eşti şi nici nu trebuie să cauţi a ni te impune drept un învăţător paralel, un traducător, un intermediar, un autentic şi adevărat tâlcuitor a ceea ce a spus singurul Învăţător; deci, stai liniştită, că nu avem nevoie de un altul decât de Dumnezeu, şi implicit nici de tine pe post de învăţătoare.

O duminică binecuvântată să ai!

În prealabil postat de Tartaruga

Ca orice profetie care vorbeste despre Hristos, si profetia din Ieremia s-a adeverit in momentul in care Domnul Iisus a venit pe pamant. Profetia spune ca oamenii erau invatati direct de Dumnezeu, si exact asta se intampla, Iisus cel care ii invata era Dumnezeu, si tot profetia spune ca oamenii nu mai aveau nevoie sa li se spuna "Iata-L pe Domnul" caci asa si era, toti de la mic la mare stiau de la sine cine era Domnul fara sa le mai spuna nimeni. In acest sens este elocventa parabola samaritencei de la fantana, care regrupeaza toate aceste elemente, si iata cum se ajunsese si aici pe site la un pas de dezlegare daca nu s-ar fi impotmolit la o explicatie eronata a pasajului cu secerisul interpretat in mod gresit ca fiind profetii cei ce ar fi semanat cand de fapt era Iisus trimis de Tatal tocmai pentru a implini profetia si a-i invata pe oameni cu putere mare despre El in asa fel incat sa nu mai aiba nevoie sa ii invete nimeni altcineva despre Domnul asa cum se intampla in VT cand erau invatati de profeti.

Pasajul este din Ioan, capitolul 4:

35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş.
36. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.
37. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.
38. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
39. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
40. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.
41. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui,
42. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.

Este clara profetia lui Ieremia, Dumnezeu a venit pe pamant sa-i invete in mod direct pe oameni, si chiar daca la inceput credinta vine din auzirea Cuvantului de la altii, ca de exemplu de la Samariteanca, pana la urma omul crede pentru ca el insusi aude Cuvantul de la Dumnezeu si stie de la sine, ca si oamenii din parabola, ca Iisus este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii. De aceea apostolii culeg de unde nu au semanat, caci chiar daca sunt ei cei care vestesc cuvantul, rolul lor este exact cel al samaritencei (care devine astfel apostol al Domnului), si anume de a da marturie oamenilor despre Iisus iar oamenii cred initial marturiei, ca si in pasajul amintit, dar apoi cred pentru ca ei insisi au auzit Cuvantul (in inima) si stiu de la sine ca Iisus este Hristosul, cel care ii salveaza. Se intampla inclusiv astazi mii de convertiri de acest gen, si toti cei convertiti sunt apoi ai lui Hristos, indiferent ce confesiune a avut cel care i-a vorbit de Hristos. Acela a fost doar o samariteanca, un apostol, care a cules de unde nu a semanat pentru ca, credinta omului, desi la inceput a venit prin ascultarea marturiei cuiva, a sfarsit prin a veni direct de la Dumnezeu stiind in mod lamurit ca Iisus este Hristos Mantuitorul.

Revenind la semanator, de ce la Ioan este folosit la plural cuvantul ducand in eroare pe unii care astfel au interpretat ca fiind vorba despre profeti in timp ce raspunsul corect era Dumnezeu, in speta Iisus? Raspunsul apare in mai multe versete care indica faptul ca nimeni nu ajunge la Iisus daca nu este chemat de Tatal, deci si Tatal este Semanatorul, si cel mai lamurit reiese din aceste versete de la Ioan, capitolul 15:

"12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13. Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină."

Deci samanta este intai pusa in inima omului de Dumnezeu Tatal, iar abia apoi, omul care este un rasad al Tatalui il recunoaste de la sine pe Iisus ca Mantuitor de indata ce ii aude Cuvantul. Cum s-a intamplat si in cazul meu si a multora care, citind de unii singuri Cuvantul din Evanghelie au stiut imediat ca Acela este Dumnezeu si este Mantuitorul. Si tocmai pentru ca Semanatorul este Dumnezeu, doar despre culegatori scrie ca isi aduna plata in Cer, Semanatorul doar se bucura impreuna cu culegatorii, pentru ca bucurie mare este in Cer cand un nou suflet isi recunoaste si accepta Mantuitorul.

Deci cine sunt cei din casa lui Israel si din casa lui Iuda cu care s-a facut acest Nou Legamant? Tot Domnul o spune intr-o alta intamplare din Marcu, capitolul 7:

24. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit.
25. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui.
26. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi Îl ruga să alunge demonii din fiica ei.
27. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.
28. Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor.
29. Şi Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta.

Deci casa lui Israel si casa lui Iuda este exact ceea ce spune numele, cu poporul evreu a fost incheiat legamantul, ei erau copiii ce il aveau pe Dumnezeu Tata din cauza Legii primite de la Dumnezeu si de aceea Mantuirea vine din Israel. Toti non-evreii erau cainii ce iata ca puteau primi niscaiva firimituri. Si tocmai credinta ii face sa fie acceptati si ei in casa lui Israel, sunt copiii credintei promisi lui Avraam de catre Dumnezeu. Si tocmai fiind copiii credintei, sunt si ei rasadele Tatalui care il recunosc pe Fiul si prin aceasta apartin de fapt casei lui Israel, cad sub incidenta Noului Legamant. Ori acest rasad al Tatalui nu-i altceva decat iubirea, aceasta iubire lipsea la farisei si de aceea nu-L recunosteau pe Iisus nici vazandu-L, si nici pe baza multelor lor cunostinte, in timp ce toti ceilalti care aveau in inima lor rasadul de iubire al Tatalui il cunosteau de la sine, chiar si pagani sa fi fost.


O duminica binecuvantata sa aveti.
Si nu uitati, nu exista Alt invatator decat Iisus Hristos, la El si doar la El gasiti Adevarul in toate! Urmati-L pe El si nu pe mine.
Multa pace!

Te rugam mai la deal sa aduci clar continutul ofertei tale ALTERNATIVE la ce avem noi, adica la sfanta noastra Biserica, cu toate ele ei.
Deocamdata ai continuat sa ne arati ca suntem prosti si mincinosi, cu tot cu Parintii nostri pe care noi ii urmam. Ai mai continuat sa ne certi la tot pasul, sa ne iei peste picior, sa ne scoti in evidenta fiecare inexactitate (reala sau inventata de tine), sa te tii batoasa (curat femeie crestina, evlavioasa, smerita si nicidecum roasa de resentimente feministe, cum am zis eu) inaintea mai multor barbati care nu au facut decat un singur lucru, cu efort constant in directia bunavointei: acela de a-ti aminti de Biserica si de a te orienta spre Ea.
Atat ai reusit sa raspunzi la rugamintea mea.
Nu-i bai, inteleg ca saracia e reala si nu pot decat sa deplang, nu sa critic.

Spui insa ca Dumnezeu iti vorbeste in inima, ca si noua, tuturor oamenilor adica.
Acum te rog iarasi un lucru, de nu ti-o veni si de data asta peste mana sa dai curs rugamintii mele.

Te rog asadar sa ne lamuresti cum e cu vorbitul acesta direct in inima. Cumva primesti toata invatatura direct in inima? Auzi cumva o voce (sau mai multe) in inima? Are glas mladios? Viril? Sonor? Soptit? Vorbeste in engleza? Poate in franceza? In vreo limba finougrica la care tu ai acces spontan, intelegind-o spre uimirea ta fara sa o fi insusit-o in prealabil?

Eu am spus ca prin multe forme sufletesti lucreaza chemarea (harul cu functia lui de chemare) lui Dumnezeu in inima omului. Am vorbit despre dorul de Dumnezeu.
Tu ne spui ca auzi (ba inca sustii ca toti oamenii aud pe Dumnezeu direct in inima, fara intermediari ori sprijin extern omenesc sau de alta natura) Cuvantul.
Vorbeste-ne cum e asta!
Te rog sa nu o iei la fuga spunind ca suntem impietriti, ca am auzi si noi daca n-am fi pacaliti si mai stiu eu cum.
Spune deschis cum cunosti tu si altii de-ai tai acest fenomen, ca sa avem o vaga orientare, o oarecare trezire cu ajutorul tau, ca doar esti crestina, sora de-a noastra si nu ne vei refuza cererea de ajutor, nu-i asa?

Cum cunosti tu ca e Cuvantul lui Dumnezeu vorbitor in inima ta si a altor ascultatori? Poti face o marturisire?

P.S. Ma bucur ca in incercarea ta de a te strecura cu o talcuire cusuta cu ata alba, ai folosit totusi cateva din precizarile mele din postarile anterioare Ai fi putut insa, daca erai un partener de dialog onest, iar nu fur de la aproapele, sa spui, sa recunosti ca ideea ori afirmatia cutare ori cutare nu e a ta ci ca ai vazut-o scrisa mai intai la mine, pe acest forum. Asa cum eu am recunoscut paternitatea sau simpla folosire a unui cuvant ori gand de catre un frate sau sora inaintea mea. Iata si acum: am folosit distinctia dintre harul chemator si harul lucrator preluind mesajele lui Catalin precum si unele parti din recomandarile in duh filocalic ale fratelui Eugen. Asemenea, m-am folosit de unele sublinieri ale fratelui Decebal. Si lista ar putea sa continue. Singura deosebire e ca eu prefer sa spun nu atat har chemator si har sfintitor, intrucat cred ca Harul e unul, ci aleg mai degraba sa numesc functii distincte ale harului: functia (finalitatea, lucrarea) de chemare, apoi functia de curatire, iluminare, desavarsire pentru lucrarea sfintirii omului.

Cu aceasta postare imi inchei dialogul propriu-zis cu Adriana pe acest topic, probabil si pe celelalte. M-am lamurit ca folos nu am, intrucat partenerul de dialog nu este onest si nu se poate dezlipi de autoadmiratia narcisista. Un om pus permanent pe artag, o femeie certareata, care isi inchipuie ca obraznicia arata ca e desteapta. O fi. Si totusi doarme... Am crezut ca se va alege vreun rod bun din dezbateri, insa vad doar rigiditate si vointa de a merge pina-n panzele albe pe taramuri cu pietre reci si ape salcii... Nu asa am cunoscut in Ortodoxie! Nu asa am primit pana azi! Inapoi la ale noastre. Am vizitat destul pustiuri reci in muzeul artificial al parerilor. Pareri care isi cer indreptatire si se revendica alternativa la constiinta dogmatica a Bisericii si la practica indragostita a vietii imbisericite. Vai, vai...

Pentru ca noi sa ajungem in oarecare legatura constienta cu Dumnezeu, cred ca avem de trecut cateva "teste", nu tocmai usoare. O stim de la toti batranii nostri imbunatatiti, o stim din Biserica asadar, o stim din Predanie, o stim din Scriptura, din Evanghelie.
Cata vreme, insa, noi suntem atasati de propriile noastre inchipuiri, ce facem oare decat ca preamarim lucrarea mintii noastre omenesti, iar nu pe Dumnezeu Care ni S-a revelat noua.
Cunoastem din Scripturi ca Domnul a cerut oamenilor, de la inceput, duh umilit, inima smerita si infranta. Dreptii lui Dumnezeu, patriarhii toti, proorocii, s-au dat pe ei insisi la o parte pentru ca Dumnezeu sa lucreze El insusi, prin ei, in fiinta lor si in istoria oamenilor. S-au dat la o parte in sensul evident ca si-au indepartat ambitiile personale, iubirile pamantesti (cazul indragostitului tanar Ieremia, candva, Proorocul Domnului mai apoi prin lucrare si toate ale vietii lui), ifosele si cunostinta omeneasca, lumeasca, nedeplina si efemera. Subiectiva si patimasa, trecatoare ca iarba campului.
La fel si crestinul, prin nevointe cauta sa curateasca locul in care Domnul voieste sa isi faca Lucrarea. Inima, persoana. Biserica acestea ne invata, spre mantuirea noastra si spre gustarea unei vieti bineplacute Domnului inca de aici, de pe pamant.

Voim cu totii sa ajungem in Imparatie. Insa greu voim sa ajunga Imparatia in noi... Dorim sa ni se deschida Usa Milostivirii ca noi sa pasim in Lumina, insa greu acceptam sa deschidem noi insine sufletul nostru, la usa caruia bate Cineva, pentru ca Lumina/Dragostea Lui tamaduitoare si intregitoare (ca suntem sfisiati si ciopartiti de pacat) sa patrunda in noi (si astfel sa devenim fiecare si impreuna vas ales al Duhului Sfant).

Suntem prea plini de noi, obsedati permanent de ale noastre toate, trecatoarele si jalnicele noastre nimicuri din care am facut dumnezei noi si ceruri noi si pamanturi noi - toate ale desertaciunii. Ar fi spre binele nostru sa ne mai golim un pic... Asa incat, dupa golire de mucegaiuri, stihiile noastre sa fie iarasi pline de Energia de la Inceput...

Stihiile si stihurile. Spre toata cinstirea, recunostinta, inchinaciunea si toata slava: lui Dumnezeu, in veci!

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Te rugam mai la deal sa aduci clar continutul ofertei tale ALTERNATIVE la ce avem noi, adica la sfanta noastra Biserica, cu toate ele ei.
Deocamdata ai continuat sa ne arati ca suntem prosti si mincinosi, cu tot cu Parintii nostri pe care noi ii urmam. Ai mai continuat sa ne certi la tot pasul, sa ne iei peste picior, sa ne scoti in evidenta fiecare inexactitate (reala sau inventata de tine), sa te tii batoasa (curat femeie crestina, evlavioasa, smerita si nicidecum roasa de resentimente feministe, cum am zis eu) inaintea mai multor barbati care nu au facut decat un singur lucru, cu efort constant in directia bunavointei: acela de a-ti aminti de Biserica si de a te orienta spre Ea.
Atat ai reusit sa raspunzi la rugamintea mea.
Nu-i bai, inteleg ca saracia e reala si nu pot decat sa deplang, nu sa critic.

Spui insa ca Dumnezeu iti vorbeste in inima, ca si noua, tuturor oamenilor adica.
Acum te rog iarasi un lucru, de nu ti-o veni si de data asta peste mana sa dai curs rugamintii mele.

Te rog asadar sa ne lamuresti cum e cu vorbitul acesta direct in inima. Cumva primesti toata invatatura direct in inima? Auzi cumva o voce (sau mai multe) in inima? Are glas mladios? Viril? Sonor? Soptit? Vorbeste in engleza? Poate in franceza? In vreo limba finougrica la care tu ai acces spontan, intelegind-o spre uimirea ta fara sa o fi insusit-o in prealabil?

Eu am spus ca prin multe forme sufletesti lucreaza chemarea (harul cu functia lui de chemare) lui Dumnezeu in inima omului. Am vorbit despre dorul de Dumnezeu.
Tu ne spui ca auzi (ba inca sustii ca toti oamenii aud pe Dumnezeu direct in inima, fara intermediari ori sprijin extern omenesc sau de alta natura) Cuvantul.
Vorbeste-ne cum e asta!
Te rog sa nu o iei la fuga spunind ca suntem impietriti, ca am auzi si noi daca n-am fi pacaliti si mai stiu eu cum.
Spune deschis cum cunosti tu si altii de-ai tai acest fenomen, ca sa avem o vaga orientare, o oarecare trezire cu ajutorul tau, ca doar esti crestina, sora de-a noastra si nu ne vei refuza cererea de ajutor, nu-i asa?

Cum cunosti tu ca e Cuvantul lui Dumnezeu vorbitor in inima ta si a altor ascultatori? Poti face o marturisire?

P.S. Ma bucur ca in incercarea ta de a te strecura cu o talcuire cusuta cu ata alba, ai folosit totusi cateva din precizarile mele din postarile anterioare Ai fi putut insa, daca erai un partener de dialog onest, iar nu fur de la aproapele, sa spui, sa recunosti ca ideea ori afirmatia cutare ori cutare nu e a ta ci ca ai vazut-o scrisa mai intai la mine, pe acest forum. Asa cum eu am recunoscut paternitatea sau simpla folosire a unui cuvant ori gand de catre un frate sau sora inaintea mea. Iata si acum: am folosit distinctia dintre harul chemator si harul lucrator preluind mesajele lui Catalin precum si unele parti din recomandarile in duh filocalic ale fratelui Eugen. Asemenea, m-am folosit de unele sublinieri ale fratelui Decebal. Si lista ar putea sa continue. Singura deosebire e ca eu prefer sa spun nu atat har chemator si har sfintitor, intrucat cred ca Harul e unul, ci aleg mai degraba sa numesc functii distincte ale harului: functia (finalitatea, lucrarea) de chemare, apoi functia de curatire, iluminare, desavarsire pentru lucrarea sfintirii omului.

Draga Ioan, la intrebare iti raspunsesem imediat, dar daca nu iti place raspunsul eu nu am altul. Tu ceri alternative acolo unde nu se pune problema de nici o alternativa.
Cat despre vocea pe care o aud oamenii este exact aceea pe care au auzit-o concetatenii samaritencei stiind de la sine ca Cel care le vorbea era insusi Hristos Mantuitorul. Cum de au auzit-o aceia iar fariseii cei plini de invatatura nu au auzit-o ramanand surzi? Pai asa a vrut Dumnezeu, ca cei fara iubire sa aiba urechi si sa nu auda. Cu urechile trupesti bine-nteles ca au auzit, cu ochii trupesti bine-nteles ca au vazut, dar cu urechile si ochii inimii nici nu au auzit nici nu au vazut, ci au ramas surzi si orbi. Deci daca tu ma intrebi cum este acea voce, inseamna ca ar fi cazul sa ne intoarcem la subiectul cu inima la care te trimisese si duhovnicul, ca acolo-i baiul, urechile si ochii inimii trebuie sa se deschida, altfel degeaba dialogam, va ramane un dialog in paralel. Ca atare te astept pe celalalt topic si poti sa nu-mi mai zici nimic daca asa ai hotarat, eu nu ma supar. Toate la timpul lor.

In ceea ce priveste acuzatia ta ca as fi luat fraze de la tine, nici macar nu stiu la care te referi, ca atare asemanarea este pura intamplare, asa cum si asemanarea cu idei protestante de ale unora este pura intamplare si nicidecum inspiratie de la ei asa cum sunt acuzata. Imi pare rau ca te-ai simtit "furat" dar imi pare bine ca macar intr-un punct gandim la fel in mod spontan, chiar daca imi scapa care este acel punct.