Alternativa pentru copiii nostri: scoala acasa

[Yasmina]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu e asa, Ioane. Nu e "de cand lumea". E de vreo doua secole maxim. Vorbim despre "de cand lumea" ? Atunci, de cand lumea, parintii au fost primii si principalii dascali ai copiilor. In afara familiei se facea numai "invatamantul de specialitate", ucenicia in meserii, arte, stiinte. Si asta numai uneori, anume intr-o minoritate de cazuri in care copiii aveau chemare spre altceva decat spre meseria parintilor. Dar, chiar si in aceste cazuri, nu mergeau la scolile de tip fabrica si cu aspect de sanatoriu-inchisoare de azi. Intrau la jupan, in case normale.
Asta a fost de cand lumea. Scoala precum aia care se face ca te plateste pe dumneata este o gaselnita foarte recenta.



Parerea mea este ca media cadrelor didactice are mai slabe calitati didactice decat media parintilor. Cum sa spun, ca sa nu te superi ? Educatia copiilor nostri e o problema prea importanta ca sa o lasam pe seama profesionistilor educatiei. Da, principiile didacticii ne scapa: sunt impregante de ideologie. Principiile didacticii de acum nu seamana cu principiile didacticii cu 20 de ani in urma. Nici cu principiile didacticii peste 20 de ani. Intre ce scrie un Jules Payot acu nu mai departe de cateva generatii si ce scrie la book-urile de acuma este un hau. Ni s-a luat ca principiile didacticii sa experimenteze pe copiii nostri, intr-o tranzitie care nu se mai sfarseste.



Practic, dumneata cotrapui un model in care profesorii isi aroga rol de parinti si se cred misionati unuia, mult mai natural, in care parintii isi prelungesc rolul de primi educatori.



Asa este. Dar ce are memoria cu prefectura ?



Ecartul dintre ce se invata si viata e mult mai mare in cazul scolii decat in cazul familiei, oare nu observi ?



Exact spiritul de competitie este anihilat in principiile didacticii de astazi. E una din trasaturile fundamentale ale noilor tendinte. Stii ca in Franta, din acest motiv, nu se mai dau premii ? Stii ca nici in Romania, gata oricand sa urmeze cretinatatilor la moda, nu se mai dau nici note in clasele primare ? Stii ca rezultatele concursurilor, alea putine care se mai fac, nu sunt comunicate decat individual, in plic ? De fapt, stii foarte bine, dar pari ca nu observi substratul unor astfel de masuri, oficial introduse ca sa nu-i stresseze pe copii. Ei bine, substratul este anihilarea competitivitatii. Cand eu eram elev, era clar cine e cel mai bun din clasa si cine prostul clasei. Acuma, la astia mici ai mei, e mult mai putin clar.

Vb in numele dvs!
Daca aveti niste cunostiinte pe care va bizuiti,asta nu inseamna ca dvs sunteti reprezentantul majoritar al parintilor din Romania.


Da este benefic sa faci niste meditatii acasa cu tatal la matematica,fizica ,chimie dar tatal tau mai are si serviciu,ocupatii,hobbyuri - nu are chef toata ziua buna-ziua sa-ti predea 16 ani de matematica ,geometrie si trigonometrie ,fizica mecanica,cuantica si cate cele.
Avem oameni pregatiti pt asta,se numesc profesori !

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ioan67

Florin, punctez in fuga cateva elemente care tin de educatia scolara. Sunt lucruri reale, practicate de cand lumea:
1) Educatia e un proces asistat, dirijat catre anumite obiective. Asistarea copilului se face de catre oameni pregatiti corespunzator. Oricat am fi de iubitori si de priceputi, noi parintii nu prea ne pricepem la tainele pedagogiei. Sunt legi specifice ale invatatrii, ale dezvoltarii; sunt principii ale didacticii; sunt multe chichite care ne scapa. E treaba de profesionist, in final.

Depinde de la caz la caz. Mie mi s-a spus că mă pricep să explic. Chiar dacă voi înscrie copiii în școala publică, tot voi face lecțiile cu ei seara, deci ȘA suplimentară. Atunci voi vedea cît talent didactic voi avea.

Apropo, cred că una din condițiile principale pentru ȘA este ca părinții să scrie frumos, estetic. Altfel... nu-l poți învăța să scrie!

Consider că la materiile principale, pînă-n-tra patra sau chiar a opta, noi putem să-i școlim cu succes. Ajutați de manuale, bineînțeles.

2) Parintele-educator poate ridica o problema serioasa copilului: cine ce este? Confuzie privind identitatea: e tata sau e profesor? Sunt elevul sau fiul lui? Am colegi sau am frati/surori? Psihologic asta duce la anumite patternuri de confuzie care fac dificila dezvoltarea identitatii, cu impact mai tarziu, in momente cruciale ale vietii. E de luat in seama acest aspect, consecintele pot fi nebanuite...

De ce nu poate fi tată și învățător în același timp? Chiar sînt curios care ar putea fi consecințele nedorite de mai tîrziu.

3) Invatarea si creativitatea se sprijina pe memorie. Desi nu memoria trebuie sa fie principalul scop al educatiei, totusi fara un antrenament special si sistematic al ei nu vom obtine oameni capabili de performante rezonabile. E pur si simplu necesar sa sprijinim dezvoltarea memoriei la copii, permanent prin procedee si activitati specifice. Desigur, corelat cu alte actiuni care tintesc nu doar memoria.

Sigur că da, foarte de acord. Însă nu la nivelul informației prezentate de-a lungul anilor. Un nivel extrem, dus pînă la absurd. Pot veni cu exemple de la cîteva obiecte.

4) Dezvoltarea se face prin activitati. Nicidecum altfel. Or, scoala tocmai asta ofera: un camp de activitati, desfasurate cu egali (colegi), dirijat de un profesor, intr-o ierarhie sociala. E o simulare generala pentru viata. Nu sunt convins ca activitatile pe care le desfasuram noi acasa cu copiii, doar ele, modeleaza suficient pe copil pentru anii care vor veni.

Activități care se reduc în principal la a toci ceva pentru a doua zi, pentru lucrare și pentru teză. NIMIC pratic, poate pe la școlile de elită (sper). Eu în tot liceul nu am făcut un singur experiment la fizică, biologie, chimie și la ce se mai fac. Noroc de profilul tehnic, PTTR, acolo ce mai corodam plăcuțe electronice placate cu cupru, folosind acid azotic, apoi spălînd smoala cu diluant.

5) Competitivitatea e o trasatura inevitabila in societate si mai ales in lumea de azi. Face mult rau insa nu o putem ocoli. Scoala dezvolta mai bine pe copil pentru a face fata competitiilor de tot felul, comparativ cu familia. In familie ar fi de dorit sa nu fim in competitie unii cu altii... Exceptind unele momente sau activitati, rar.

Da, însă nu la de 6 ani. Am citit un articol al unui psiholog exact pe tema asta, omul susținînd că pînă pe la 12 ani sau pe-acolo competiția este dăunătoare, nu constructivă. Abia după o vîrstă putem vorbi despre avantajele ei. Sună plauzibil pentru mine. Însă nu mi-am notat linkul.

[Yasmina]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Depinde de la caz la caz. Mie mi s-a spus că mă pricep să explic. Chiar dacă voi înscrie copiii în școala publică, tot voi face lecțiile cu ei seara, deci ȘA suplimentară. Atunci voi vedea cît talent didactic voi avea.

Apropo, cred că una din condițiile principale pentru ȘA este ca părinții să scrie frumos, estetic. Altfel... nu-l poți învăța să scrie!

Consider că la materiile principale, pînă-n-tra patra sau chiar a opta, noi putem să-i școlim cu succes. Ajutați de manuale, bineînțeles.



De ce nu poate fi tată și învățător în același timp? Chiar sînt curios care ar putea fi consecințele nedorite de mai tîrziu.



Sigur că da, foarte de acord. Însă nu la nivelul informației prezentate de-a lungul anilor. Un nivel extrem, dus pînă la absurd. Pot veni cu exemple de la cîteva obiecte.



Activități care se reduc în principal la a toci ceva pentru a doua zi, pentru lucrare și pentru teză. NIMIC pratic, poate pe la școlile de elită (sper). Eu în tot liceul nu am făcut un singur experiment la fizică, biologie, chimie și la ce se mai fac. Noroc de profilul tehnic, PTTR, acolo ce mai corodam plăcuțe electronice placate cu cupru, folosind acid azotic, apoi spălînd smoala cu diluant.



Da, însă nu la de 6 ani. Am citit un articol al unui psiholog exact pe tema asta, omul susținînd că pînă pe la 12 ani sau pe-acolo competiția este dăunătoare, nu constructivă. Abia după o vîrstă putem vorbi despre avantajele ei. Sună plauzibil pentru mine. Însă nu mi-am notat linkul.

Un articol ,al unui psiholog...deci parerea lui personala,intarita doar de renumele lui de"psiholog"!
Toti avem pareri...daca se mai nimereste sa fim si psihologi putem fi crezuti ,asa pe burta goala fara experimente si studii de caz.

Pe ce anume se sustine parerea lui ca competitia mai devreme de 12 ani este daunatoare ???

Urmatoarea generatie de social awkward si introverti.
Nasol.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu e asa, Ioane. Nu e "de cand lumea". E de vreo doua secole maxim. Vorbim despre "de cand lumea" ? Atunci, de cand lumea, parintii au fost primii si principalii dascali ai copiilor. In afara familiei se facea numai "invatamantul de specialitate", ucenicia in meserii, arte, stiinte. Si asta numai uneori, anume intr-o minoritate de cazuri in care copiii aveau chemare spre altceva decat spre meseria parintilor. Dar, chiar si in aceste cazuri, nu mergeau la scolile de tip fabrica si cu aspect de sanatoriu-inchisoare de azi. Intrau la jupan, in case normale.
Asta a fost de cand lumea. Scoala precum aia care se face ca te plateste pe dumneata este o gaselnita foarte recenta.

Adevărat. Nota 10 cu felicitări!

Ar trebui dezvoltat subiectul de către cine se pricepe, pornind de la motivul inițial pentru care a fost inventat învățămîntul public.

[Iorest]

.............................

[sophia]

Pt. Yasmina - da, feminismul a stricat mult si inca nu-si dau seama.

Eu ma refeream de fapt la faptul ca macar parintii ar putea sa ceara (toti) un program de lucru compatibil cu viata de familie. Angajatorii, indiferent care, nu realizeaza ca oamenii au familie, copii si aproape nu se mai vad.
Si chiar si pentru cei fara copii este valabil...

Pentru Mihnea si Florin - eu nu inteleg si poate explicati voi un program de SA. De unde sa mai fie tata si mama profesori, daca trebuie sa si munceasca?
Tata are serviciu, mama are si ea alte treburi in casa de gospodarit si ingrijit copii. Bunicii nu mai sunt demult in schema ca lucreaza si ei pana la adanci batraneti.

Am vazut niste cazuri din astea speciale la televizor.
Aici SA este interzisa prin lege. Cei cativa care au incercat nu au avut succes, au fost urmariti legal si au trebuit sa plece din tara, macar o perioada. Dar le-a fost greu, inclusiv material.
Cazul in speta avea mi se pare doi copii, iar parintii lucrau de acasa.
Cand lucrau, nu rezulta. Era toata ziua un amestec de scoala cu alte activitati. Copiii erau cam singuri...

Mai stiu niste cazuri in care familia fie a fost plecata in calatorie (pe mare) o perioada mai lunga, fie a lucrat in alta parte (jungla).
In primul caz nu stiu exact cum faceau scoala, daca primeau de undeva prin radio ceva indicatii, sau programe. In principal lucrau din carti.

In celelalte doua cazuri era vorba despre familii de cercetatori care au lucrat una in Papua-Noua Guinee in jungla (ani de zile), fie in jungla Braziliana. In primul caz erau 3 copii de varste destul de apropiate. Primeau carti de scoala pentru fiecare an si aveau program fix. Parintii erau oricum cu ei.
In al doilea caz era numai o fetita si ea stat acolo un timp mai scurt.
Copiii din primul caz au plecat pe la o anumita varsta inapoi in tara de origine. S-au descurcat greu cu scoala si cu viata in general. Doi dintre ei totusi au reusit, au fost mai tari. Al treilea copil (fata care a scris si cartea), a avut un destin tare greu.

Singurul lucru pozitiv de aici - toti acesti copii au invatat niste lectii de viata deosebite inclsuiv de la populatiile bastinase cu care au fost in contact.

Am mai vazut un interviu cu un baiat care a facut SA, mi se pare impreuna cu fratele lui (nu mai stiu sigur). A spus ca nu e bine si nu i-a placut. De altfel la un moment dat a si intrerupt si s-a reintors la scoala.

Copiii pe care i-am vazut (la televizor) in familii care doreau SA (deci nu cei cu jungla), aveau ceva probleme. Eu le-as numi - rasfat mare.
Spuneau ca nu le place la scoala, nu le plac colegii.
Pana la un punct inteleg, este posibil. Dar ca parintii sa caute sa-i tina acasa in loc sa rezolve situatia in alt mod, mi se pare inacceptabil.

Pt. Florin - in ce perioada ai facut tu scoala? Eu am facut multe laboratoare si experiente si la fizica si la chimie. Mie mi-a placut cu mici exceptii scoala pe care am facut-o. Am invatat mult si multe.

Pt. Iorest - aici vorbim de copii normali care sunt tinuti sa faca scoala acasa.
SA se poate aplica la copii cu handicap, cu probleme mari. Desi...!
Si acestora le face bine colectivul. Le-ar prinde mai bine scoli speciale, cu profesori special pregatiti. Nu izolare.

In final - da, sunt anumite probleme la scoala. Sunt copii mai sensibili, colectivele sunt foarte amestecate, profesorii sunt si asa si asa.
Dar si parintii...or fi mai grozavi?
Ar trebui sa spuna si copiii cum vad lucrurile. Daca ei nu vor SA?

Concurenta - da exista concurenta si comparare inca din clasa I. Se compara mereu note, capacitati. E si bine si e si rau.
E rau pentru ca fiecare copil este altfel.
E bine, pentru ca intreaga viata (profesionala si nu numai) este numai o competitie. Din pacate.
Si trebuie invatat si asa ceva, adica modul de lupta, mod de a te comporta in competitie, fair-play, mod de a reactiona la infrangeri etc.
Astea nu prea poti sa le inveti acasa.

Din pacate profesia nu inseamna numai a stii lucruri din carti. Ea presupune si anumite capacitati soft (munca in echipa, reactie la critica, etc.)

[Iorest]

.............................

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Pentru Mihnea si Florin - eu nu inteleg si poate explicati voi un program de SA. De unde sa mai fie tata si mama profesori, daca trebuie sa si munceasca?

(Re)cititi postarea nr. 249 de pe acest fir, unde aratam cum se face, concret, pornind de la ce am constatat pe teren, in familii crestine pe care le cunosc.

[Iorest]

.............................

[ioan67]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Scoala precum aia care se face ca te plateste pe dumneata este o gaselnita foarte recenta.

Gaselnita recenta este ca se face ca ma plateste.
Inainte de al doilea macel mondial, un invatator avea un asemenea salariu ca isi cumpara o pereche de boi in fiecare luna. Pricepi ce vrea sa insemne asta?
Dar de cand oameni ca dr Dragomir au venit sa spuna invatatorilor si profesorilor ca ei sunt prea putin pregatiti ca sa le educe copiii, atunci da: s-a ajuns ca scoala sa simuleze ca ma plateste.
Dar pe dvs., maestre, cine v-a invatat carte? Medicina si alte studii le-ati deprins pe prispa casei cu bunicul?
Si cum v-ar placea sa va spun eu sau alti oameni care au cu totul alta pregatire decat dvs., ca habar nu aveti medicina etc. etc.?
Nu credeti ca suferiti uneori de putintica grandoare?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da, principiile didacticii ne scapa: sunt impregante de ideologie. Principiile didacticii de acum nu seamana cu principiile didacticii cu 20 de ani in urma. Nici cu principiile didacticii peste 20 de ani. Intre ce scrie un Jules Payot acu nu mai departe de cateva generatii si ce scrie la book-urile de acuma este un hau. Ni s-a luat ca principiile didacticii sa experimenteze pe copiii nostri, intr-o tranzitie care nu se mai sfarseste.

Fireste ca scoala nu ramane blocata intr-o etapa a istoriei. Cauta sa se adapteze la lumea care se tot schimba.
Iar in scolile de azi sunt oameni de mare calitate, carora ar trebui sa le aratati acelasi respect pe care il aratam noi doctorilor care, printre altele, ne-au facut sa ne saturam de nesfarsitele experiente pe care le fac pe corpul nostru.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Practic, dumneata cotrapui un model in care profesorii isi aroga rol de parinti si se cred misionati unuia, mult mai natural, in care parintii isi prelungesc rolul de primi educatori.

Profesorii nu isi aroga rolul de parinti. In schimb unii ca dvs. isi aroga, tocmai pe acest topic, rolul de profesori.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar ce are memoria cu prefectura ?

Am raspuns la o intrebare privind posibila exagerare a exersarii memoriei. Am aratat ca e important sa se dezvolte memoria, de la varste fragede, prin solicitari adecvate, in mod sistematic.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Exact spiritul de competitie este anihilat in principiile didacticii de astazi. E una din trasaturile fundamentale ale noilor tendinte. Stii ca in Franta, din acest motiv, nu se mai dau premii ? Stii ca nici in Romania, gata oricand sa urmeze cretinatatilor la moda, nu se mai dau nici note in clasele primare ? Stii ca rezultatele concursurilor, alea putine care se mai fac, nu sunt comunicate decat individual, in plic ? De fapt, stii foarte bine, dar pari ca nu observi substratul unor astfel de masuri, oficial introduse ca sa nu-i stresseze pe copii. Ei bine, substratul este anihilarea competitivitatii. Cand eu eram elev, era clar cine e cel mai bun din clasa si cine prostul clasei. Acuma, la astia mici ai mei, e mult mai putin clar.

Cred ca exagerezi. Unul din motivele pentru care s-a ajuns la anumite masuri este tocmai presiunea parintilor. Toti parintii vor sa aiba copil premiant. Toti vor sa se dea mari cu odoarele lor. Slava desarta ne mananca oasele si nu e vina scolii ca toata lumea crede ca are Ensteini acasa.