curs despre 'temelia credintei crestine'

[Fani71]

As vrea sa intreb profesorii de religie de aici daca au un astfel de curs cand incep cu o clasa, si ce anume contine.

Nu stiu daca este acelasi lucru in Romania, pentru ca aici in Belgia avem adeseori elevi care nu au mai avut religie ortodoxa, sau nu au avut deloc un asemenea curs, sau elevi noi pe care ii iei la mijlocul parcursului scolar. Si mi se pare un mod foarte potrivit de a incepe cursul: de a vedea care este de fapt soclul, baza credintei crestine, pe care ar trebui sa se bazeze tot restul. Fara complicatii prea mari. Ceva ce vor retine toata viata, mai ales daca lectia este repetata de cateva ori.

[Florin-Ionut]

Mira-m-as sa raspunda cineva la apelul tau. Dar, Doamne ajuta gandului bun!

[costel]

Fani, manualele noastre de religie au fost facute in graba. Probabil au fost presati de cei de la Ministerul Educatiei ca religia sa devina disciplina. Si cum nu putea fi fara manual, le-au facut rapid. Eu nu mai predau de ceva vreme, dar nu-mi placeau deloc. Erau potrivite ca sa-l indepartezei pe copil de Dumnezeu. Pura teorie. Asa ca nu le-as recomanda.

Eu nu am inceput niciodata, cat am predat, cu prima lectie din manual. Dumnezeu este pentru mine o fiinta pe care o iubesc si simt ca ma iubeste. Nici nu stii de unde sa incepi atunci cand vorbesti despre cel pe care il iubesti si care te iubeste. Si am constat ca nu e important de unde incepi, important e sa le impartasesti ceva viu. Eu asta ti-as recomanda - sa lasi deoparte orice curs si sa le graiesti despre ce este viu. Vei vedea ca in timp vor veni la tine ca la un izvor, nu ca la o apa statuta.

[Fani71]

În prealabil postat de costel

Fani, manualele noastre de religie au fost facute in graba. Probabil au fost presati de cei de la Ministerul Educatiei ca religia sa devina disciplina. Si cum nu putea fi fara manual, le-au facut rapid. Eu nu mai predau de ceva vreme, dar nu-mi placeau deloc. Erau potrivite ca sa-l indepartezei pe copil de Dumnezeu. Pura teorie. Asa ca nu le-as recomanda.

Eu nu am inceput niciodata, cat am predat, cu prima lectie din manual. Dumnezeu este pentru mine o fiinta pe care o iubesc si simt ca ma iubeste. Nici nu stii de unde sa incepi atunci cand vorbesti despre cel pe care il iubesti si care te iubeste. Si am constat ca nu e important de unde incepi, important e sa le impartasesti ceva viu. Eu asta ti-as recomanda - sa lasi deoparte orice curs si sa le graiesti despre ce este viu. Vei vedea ca in timp vor veni la tine ca la un izvor, nu ca la o apa statuta.

Multumesc mult pentru cuvintele tale profunde.
Asa este, sigur, pana la urma.
Din fericire noi nu avem manuale, suntem foarte liberi si in programa. Ramane loc pentru ce este esential.
O intrebare: in Romania chiar esti obligat sa predai dupa manual? Daca nu o faci, ce se intampla? Unii mi-au spus ca nu faceau nimic la religie, altii ca aveau dezbateri interesante. Banuiesc deci ca nu toti folosesc manualul, deci poate cineva are si lectii in genul celor de care scriam.
Tu cum incepeai lectia, deci?

[Rodica50]

În prealabil postat de Fani71

Multumesc mult pentru cuvintele tale profunde.
Asa este, sigur, pana la urma.
Din fericire noi nu avem manuale, suntem foarte liberi si in programa. Ramane loc pentru ce este esential.
O intrebare: in Romania chiar esti obligat sa predai dupa manual? Daca nu o faci, ce se intampla? Unii mi-au spus ca nu faceau nimic la religie, altii ca aveau dezbateri interesante. Banuiesc deci ca nu toti folosesc manualul, deci poate cineva are si lectii in genul celor de care scriam.
Tu cum incepeai lectia, deci?

Din cate stiu, de capatai este programa scolara. Materialele pot fi si altele in afara de manual.

[Iubirea]

Eu am predat la o scoala internationala unde din sute de copii vreo 20 erau crestini ortodocsi si catolici...in rest erau din toate religiile: musulmani, budisti, hindusi...etc...sau nimic.

Pentru ca in astfel de situatii este imposibil sa respecti o programa scolara, eu incepeam cu intrebarile sa vad care este nivelul lor religios si ce stiau despre religia lor si apoi despre religia crestina...abia apoi incepeam eu sa vorbesc despre Biserica, Sf. Cruce, Sf. Scriptura si apoi incepeam cu istoria VT ca sa ii fac sa inteleaga cine este Hristos...si apoi treceam la NT: viata si invatatura Mantuitorului iar in masura in care mai aveam timp in anul scolar le vorbeam despre anumiti sfinti, despre icoane, rugaciune...etc.

Important este mai intai sa le cunosti nivelul lor si apoi sa le vorbesti iar relatarile tale sa nu fie neargumentate sau puse in comparatie cu alte religii...eu evitam sa ajung la comparatii pentru ca era riscant, eu incercam sa ii invat ca si cum era pentru cultura lor generala...ii faceam in asa fel incat ei sa alerge dupa mine ca sa afle mai multe, nu sa alerg eu dupa ei si sa le impun ca asa e bine ca spun eu si ca eu sunt ortodoxa.

[costel]

În prealabil postat de Fani71

Tu cum incepeai lectia, deci?

Lectia o incepeam cu rugaciunea Tatal nostru. Este trist, dar adevarat, in niciun manual nu am gasit precizarea ca lectia trebuie inceputa dupa o scurta rugaciune. Se intampla multor profesori de religie sa vorbeasca despre Dumnezeu, fara sa-L bage in seama, adica fara sa se roage.

Dupa ce vorbeam cu totii intr-un singur glas cu El (rugaciunea), cautam sa vindecam impreuna ranile aparute: suferinte, tristeti, etc si sa intarim bucuriile nascute.

Mi-a placut mult ce am citit candva in Filocalie: daca vrea Dumnezeu sa se implineasca un lucru, atunci toata zidirea ajuta sa se implineasca, iar daca nu binevoieste Dumnezeu, toate se pun impotriva. Cred ca acest lucru trebuie sa fie esential pentru un profesor de religie - sa nu intre in clasa cu gandul ca este cel care are doar raspunsuri, ci sa aiba si credinta ca este cel care poate primi raspunsuri, mangaieri de la elevi. O sa va mai impartasesc si alte ganduri.

[Fani71]

Multumesc pentru raspunsuri.
Costel, din pacate in Belgia nu este permis sa faci rugaciuni la ore (de altfel avem si elevi de alte credinte uneori, acum tocmai am avut o clasa in care erau un catlic, un musulman si doi armeni). Dar sigur, ma pot ruga eu.

[Fani71]

În prealabil postat de costel

Mi-a placut mult ce am citit candva in Filocalie: daca vrea Dumnezeu sa se implineasca un lucru, atunci toata zidirea ajuta sa se implineasca, iar daca nu binevoieste Dumnezeu, toate se pun impotriva. Cred ca acest lucru trebuie sa fie esential pentru un profesor de religie - sa nu intre in clasa cu gandul ca este cel care are doar raspunsuri, ci sa aiba si credinta ca este cel care poate primi raspunsuri, mangaieri de la elevi. O sa va mai impartasesc si alte ganduri.

Foarte intelept lucru. Asa zice si sotul meu care este si el profesor de religie.
Da, invatam multe de la elevi - poate eu mai putin, ca nu stiu sa ascult cat ar trebui.
Cred ca invatam si prin lucrurile negative si prin elevii rai si agitati. Elevii au un al saselea simt pentru punctele slabe ale profesorului si acolo lovesc. Este folositor, pentru ca asa iti dai seama de ele.

in aceste timpuri, cand nu prea mai avem ajutor din afara, ci pretutindeni ne izbim numai de sminteli, care mai de care mai mari (si asta chiar si in cadrul Bisericii) se mantuieste numai acela care este foarte hotarat, care vrea cu adevarat, din tot sufletul sa duca aceaasta “lupta buna“. Se mantuiesc numai aceia care lupta din rasputeri “contra curentului” si nu se lasa cu niciun chip “dusi de val”, in timp ce “caldiceii”, cei care nu duc o lupta constienta si angajata, ci sunt crestini mai mult “din inertie” repede sunt inghititi de valurile lumii si, chiar daca nu-si dau seama, ajung sa moara sufleteste, furati de un duh sau de altul, spre care au fost inclinati mai mult.