Voi va rugati impreuna in familie?

În prealabil postat de anna21

Eu nu ma rog cu copiii. Am incercat, nu merge.
Ba mai mult, nu sta atent, ma intrerupe cu intrebari aiurea .. Pana la urma imi induce o stare de nervozitate..

Mai multa rabdare cu propii copii nu ar strica. Pai daca nu ai rabdare tu ca parinte cu copii tai, cine o sa aiba mai incolo? Imi vin in minte cuvintele "Fa pace in sufletul tau si multi isi vor gasi linistea langa tine". Asadar nu putem cere copiilor ceea ce noi nu facem.

[anna21]

În prealabil postat de ovidiu b.

Mai multa rabdare cu propii copii nu ar strica. Pai daca nu ai rabdare tu ca parinte cu copii tai, cine o sa aiba mai incolo? Imi vin in minte cuvintele "Fa pace in sufletul tau si multi isi vor gasi linistea langa tine". Asadar nu putem cere copiilor ceea ce noi nu facem.

Ai copii?

In general cei fara copiii nu prea inteleg cum vine treaba..
Cand te pui la rugaciune copilul isi aduce aminte ca ii este sete (sau are alte nevoi), ca nu mai stie unde a pus cartea favorita, ca vine ziua lui x si trebuie sa deseneze o felicitare, ii vine sa se scarpine, ii vine sa rupa un colt din cartea de rugaciuni sau sa deseneze ceva pe ea, ii se pare ca icoana nu sta dreapta (si o "indreapta" pana cade), isi roade o unghie, vrea sa vada cate pagini mai am de citit (sau cate pagini are cartea).. Etc etc..

Cel mic prinde ocazia sa faca ceva ce nu are voie cat timp mama nu e atenta (aud uneori scartaitul unui scaun impins in bucatarie pana un locul unde vrea el sa ajunga sus undeva..).. Evident trebuie sa intrerup rugaciunea.
Cine are copii, stie.

În prealabil postat de anna21

Cine are copii, stie.

De acod, eu am vrut doar sa iti inspir putin mai mult duhul rabdarii si al jertfei. Mai ales cu proprii copii. Sa fii fericita ca ai ocazia sa te rogi si asa mai pe intrerupte - putina jertfa nu strica. La un moment vorbesti de tulburare provocata de copii - asta am vrut sa o corectez putin si nimic mai mult.
Dumenzeu sa va lumineze si sa va ajute sa staruiti mai mult in rugacine!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de glykys

Voi va rugati impreuna in familie - sot, sotie, copii - sau fiecare separat isi face rugaciunea, independent de celalalt? Cum vedeti acest aspect?
(...)
La voi cum este?

Rugăciunea de seară, ca şi rugăciunile de la masă, le facem împreună: adulţi şi copii. Pentru rugăciunea de seară, folosim cel mai des "Tatăl nostru", "Bucură-te, Marie !", "Împărate Ceresc", "Înger, îngeraşul meu" şi Doxologia mică. Ceva mai rar folosim "Cuvine-se cu adevărat", "Regina Cerului" sau "Crezul". La rugăciunile în formă fixă (cu care începem) adăugăm rugăciune în formulare liberă când există o intenţie specială pentru a doua zi, spre exemplu înainte de participare la o olimpiadă, sau când cineva este bolnav. Sâmbăta, după examinarea conştiinţei (adesea asistată de părinţi) spunem "Actul de Căinţă". În zile obişnuite, ne rugăm în picioare, la icoană. Determinăm direcţia răsăritului dacă suntem în deplasare, într-o încăpere fără icoane. Ca poziţie a corpului, stăm în zile obişnuite în picioare. Sâmbăta sau înainte de zile de poruncă non-duminicale, spunem "Actul de Căinţă" în genunchi. Tot în genunchi de rugăm în Postul Paştelui, în orice seară.

Pentru masă, folosim, când suntem doar noi, în familie, un fragment dintr-un psalm "Mânca-vor săracii...". Dacă avem invitaţi, spunem "Tatăl nostru", rugăciune pe care o ştie oricine. Dacă avem invitate persoane care nu cunosc limba noastră, spunem "Pater noster".

Rugăciunule penitenţiale, adică acelea pe care le facem pentru ca Dumnezeu să ne ierte de rămăşiţa păcatelor după ce ne-am spovedit, le facem în genunchi şi în singurătate, fiecare în camera lui.

Copiii mari merg la biserică cu mine, ei sunt la vârsta la care acest lucru este obligatoriu. Copilul mic (de trei ani) merge cu noi cam o Duminică din două. Pentru el, participarea la Sf Liturghie nu este, deocamdată, materie de poruncă.

Copiii m-au însoţit numai în unele pelerinaje, spre exemplu la Blaj cu ocazia hirotoniei arhipăstorului nostru, sau la Roma, cu ocazia primei Liturghii Tridentine oficiate acolo după 40 de ani. La alte pelerinaje, mai ales unde ştiu că e mai greu, prefer să merg singur sau asociat numai fraţilor mei de credinţă. La rândul lor, copiii mari merg fără mine, cu cei de vârsta lor, în acţiuni catolice cercetăşeşti.

[Raoul]

Offtopic: fratilor @OmuBun si @cristiboss... de ce aveti replici atat de acide,o judecata atat de aspra (uneori) a aproapelui? Oare la noi se cuvine a judeca?

În prealabil postat de cristiboss56

Precum , nu trebuie sa existe scuze ca nu poti merge in fiecare Duminica , cel putin , la Sfanta Biserica ! Ma ingrozesc cand citesc zeci de mesaje postate , in timp ce la Sfanta Biserica se savarseste Sfanta Liturghie , sau mesaje scrise in miez de noapte de sambata spre duminica , cu tot felul de istorioare si amintiri "crestine " , siropoase . Cu siguranta ca acesti autori nocturni de pe forum , nu au cum sa mai participe la Sfanta Liturghie , sau sa se mai roage nici macar de forma ! Ma intreb atunci , de ce atata falsitate la unii , si cui serveste ? Sa ne rugam oricum , dar sa ne rugam cu mintea si de se poate cu sufletul , si precum a spus colegul nostru , sa nu cautam scuze la lipsa de simtire !
Doamne ajuta !

Frate Cristi,usor cu judecata si "datu cu paru" ca nu avem noi de unde sa stim multe lucruri. La judecata s-ar putea sa fie surprize...

În prealabil postat de anna21

Cine are copii, stie.

Uitasem de un aspect important si anume rugaciunea pentru copii sa o alegi in functie de varsta copiilor. Exista carti de rugaciuni pentru copii.

În prealabil postat de ioan cezar

(Gasesti in Matei 18.)
Te rog sa citesti tot capitolul, altminteri, daca rupi versetul din context vei avea impresia, asa cum dealtfel se si intampla cu majoritatea cititorilor grabiti, ca acest verset s-ar referi la rugaciunea colectiva. Or, putem cunoaste ca Domnul se refera la cu totul altceva.
Spor la studiu! Domnul sa ne lumineze! AMIN+

Cred ca intr-adevar miezul cuvantului trebuie cautat dincolo de rugaciunea colectiva, dar cred ca Domnul se referea si la aceasta, atata timp cat e facuta „in Numele Lui”. La Sf. Ioan Hrisostom versetul „ca unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu acolo sunt si Eu in mijlocul lor” se refera la faptul ca Hristos va fi cu aceia care Il au pe El pricina premergatoare a iubirii fata de aproapele, ori doi oameni care se roaga lui Hristos(cel adevarat) sunt un prim pas catre aceasta realitate. Evident, daca aceia se roaga pt raul vrajmasilor sau mai stiu eu ce, nu se roaga in Numele Lui...deci nu sustin ca orice rugaciune colectiva e in Numele lui Hristos. Sf. Isaac Sirul spune ca „doi sau trei” reprezinta mintea, inima si alegerea....de fapt parca se referea doar la ce inseamna „doi” si spunea ca e vorba de minte si inima....partea cu liberul arbitru am bagat-o de la mine. Nu cred ca aceasta interpretare o exclude pe cea care talcuieste cuvantul drept rugaciune colectiva in Numele Lui.

În prealabil postat de VladCat

Cred ca intr-adevar miezul cuvantului trebuie cautat dincolo de rugaciunea colectiva, dar cred ca Domnul se referea si la aceasta, atata timp cat e facuta „in Numele Lui”. La Sf. Ioan Hrisostom versetul „ca unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu acolo sunt si Eu in mijlocul lor” se refera la faptul ca Hristos va fi cu aceia care Il au pe El pricina premergatoare a iubirii fata de aproapele, ori doi oameni care se roaga lui Hristos(cel adevarat) sunt un prim pas catre aceasta realitate. Evident, daca aceia se roaga pt raul vrajmasilor sau mai stiu eu ce, nu se roaga in Numele Lui...deci nu sustin ca orice rugaciune colectiva e in Numele lui Hristos. Sf. Isaac Sirul spune ca „doi sau trei” reprezinta mintea, inima si alegerea....de fapt parca se referea doar la ce inseamna „doi” si spunea ca e vorba de minte si inima....partea cu liberul arbitru am bagat-o de la mine. Nu cred ca aceasta interpretare o exclude pe cea care talcuieste cuvantul drept rugaciune colectiva in Numele Lui.

Da, frate Vlad, miezul versetului este mereu mai bogat decat ne pare uneori, cata vreme ne aflam in Ocean...:), in Oceanul Scripturii! Cu barcuta noastra mica... Iar sfintii, tocmai de aceea au putere de lamurire pentru noi, intrucat in barcuta lor a incaput, prin Duhul Sfant, uneori intreaga Dumnezeirea...
Ma bucur ca ai deschis un pic din evantaiul interpretarilor. Ceea ce nazuiam era tocmai a da atentie smerita textului, pentru a preveni opiniile grabite, curioase chiar, unele de-a dreptul straine de Dumnezeu.
Cat priveste cuvantul sfantului meu cel mai drag, Isaac Sirul, desi nu am textul la indemana acum, imi pare ca talcuirea e in acord cu mesajul mai larg al capitolului. Fonful dominant al textului se refera la relatiile dintre semeni, la lupta lumeasca pentru ierarhii si prioritati, la goana dupa preamariri si cinstiri. La certuri, la pedepse si iertare... Tocmai pentru a aduce pacea aici, Domnul vine si spune ca mai este si El, cand ne razboim intre noi, aratind ca aceia care se aduna pentru vreo pricina in numele Lui, chemindu-l deci ca Judecator, vor bate ispita de a deveni ei insisi judecatorii aproapelui. Acest aspect cred ca nu trebuie omis din nici o talcuire, deoarece e limpede care e cadrul versetului, contextul, mesajul central transmis de Domnul.
Iar sfantul Isaac, om al isihiei, asadar al linistii si pacii prin Duhul lui Hristos, fireste ca pune aceeasi problema - problema conflictului, pe care o muta din planul exterior al relatiilor interumane, in planul intern, subiectiv, dinlauntrul sufletului. In noi e razboi. Adam cel vechi se razboieste cu omul duhovnicesc, mintea cu inima. Si cata vreme Hristos nu este chemat, razboiul interior nu va cunoaste pacea.
Domnul se arata in acest verset Facatorul de pace. Si intre noi, si inlauntrul nostru.
Asa imi pare, iti multumesc Vlad ca mi-ai dat prilejul sa imi expun opinia si cer iertare ca m-am abatut de la topic.
Domnul fie cu noi!

[fallen]

În prealabil postat de Raoul

Sa sparg eu gheata. La mine nu se roaga nimeni,dapai sa ne mai rugam impreuna. Plus ca daca tin si eu post din nevrednicia mea o miercure sau o vinere,sau incerc sa mai tin acolo vreo saptamana dintr-un post,imediat mi se sare in cap,ca n-am de lucru,ca nu am ce manca,ca nu stiu ce etc. Plus ca nu vad cu ce as fi eu mai castigat daca s-ar ruga si altcineva cu mine,cand Hristos ne-a spus clar: cand ne rugam sa intram in odaia noastra si sa inchidem usa! Sa ne rugam in ascuns,ca Tatal nostru care vede in ascuns sa ne rasplateasca noua. Eu zic ca e destul de limpede.

Doamne-ajuta!


EDIT: cand copilul e mic si se roaga altcineva cu el,spre a-l invata,asta e alta poveste. Ca si eu am invatat de la mama prima oara sa ma rog.

Partial, subscriu. In cea mai mare parte.
Dar te si contrazic. In primul rand, rugaciunea colectiva e foarte importanta. Si la biserica e bine sa mergem tocmai pentru a ne ruga impreuna. ("Unde sunt doi sau mai multi adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu" ...stiti voi). Nu cred ca ar fi rau de loc ca o familie unita sa se roage impreuna, macar din cand in cand. Ceea ce a cred ca avrut sa spuna Cristos e sa nu ne rugam in vazul lumii "ca sa ne vada lumea ca ne rugam", si de asemeni a zis acelasi lucru si despre post, sa nu stie nimeni ca postim.
Concluzionez: daca ai o familie credincioasa, e foarte bine sa va rugati, sa postiti, sa mergeti la biserica impreuna. (normal, copii mici dupa un anume tipar, oamenii mari si copii mai mari, dupa randuiala hotarata impreuna cu duhovnicul lor). Daca insa traiesti intr-o comunitate sau o familie mai putin credincioasa, decat sa te certi cu toata lumea, mai bine te rogi (si pentru ei, desigur) si postesti in ascuns.

Cred că e nevoie şi de rugăciune colectivă, şi de rugăciune individuală. S-a vorbit de multe ori de „biserica de acasă”, însemnând că omul trebuie să plece de la liturghie, de la rugăciunea comună ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru jertfa Sa, şi să o continue acasă, în familie, între vecini şi colegi. Deci dacă Biserica reprezintă (sau trebuie) comuniunea întru Hristos a celor ce se roagă şi se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Său, nu trebuie ca şi familia să reprezinte acelaşi lucru? Eu tare mă tem de individualism, care e spiritul ce pare să cuprindă tot mai mult lumea actuală, mai ales în oraşe. E trist că ne ducem şi ne întoarcem singuri de la Biserică şi că, de multe ori, aşa petrecem şi în familie.