Frumusetea naturii, un lucru de care nimeni nu se mai bucura?

[MariS_]

În prealabil postat de lore86

o, da!
este atat de frumoaa Romania!
profit in fiecare an de concediu ca a putem sa o vizitam!si de fiecare data ne intoarcem mai bogati sufleteste!

mereu am zis:e pacat sa dati fuga in afara, pe nu stiu ce litoral strain, cand va puteti bucura sufletul cu cele mai frumoase peisaje..

nu mai sunt de mult un copil, dar continui sa ma bucur ca un copil de toate:de flori, de pomii infloriti, dezile insorite, de zapada, de aerul proaspat de dupa ploaie, de ploaia de vara, de munti, de ape...
ciudatenia e ca atunci cand le impartasesc acestea colegilor de servici, se uita la mine de parca as fi de pe alta lume, li se pare neobisnuit de ciudat sa ma bucur in fiecare dimineata.

dar nu-i nimic....eu voi continua sa ma bucur indiferent de ce vor zice ei.Domnul a facut atatea lucruri minunate si ne-a dat atatea lucruri minunate.
SLAVA LUI!

Asa este, frumos ai spus, draga lore86. Pai toata creatia a fost facuta pentru om si iata ca omul in goana sa nebuna dupa a avea, in loc de a fi, nu mai stie sa se bucure de frumusetea ei. Se agita toata ziua cu capu'n pamant si nu mai vede cerul. Alearga serile prin supermarketuri si nu mai vede splendoarea unui apus de soare. Munceste ca un robot ca sa castige cat mai mult si nu mai simte frumusetea unei petale ce se deschide si-si ofera parfumul la rasaritul soarelui. Apreciaza inelele si aurul si nu pretuieste deloc curcubeul ce impodobeste cerul dupa o ploaie de vara. Isi umple mintea si-si saraceste sufletul. Isi burduseste portofelele si-si goleste inima.
Har, smerenie si jertfa de sine.