Poti sa ai o masina scumpa ?

În prealabil postat de anna21

Eu asa vad lucrurile: e nevoie de romani bogati (cinstiti, desigur) pt ca banii sa ramana in tara.
Deocamdata multi bani provin tocmai de la romanii care muncesc peste hotare (dar sunt si aceia rau-vorbiti, fara a se intelege ca au rol pozitiv prin banii care-I aduc acasa).

As zice ca ti-ar şade bine la Guvern.:-)Nu la asta desigur care ne-a dus in cap, ci la unul care sa scoata tara din mocirla..

Despre zilele noastre un lucru mi-e clar: traim vremuri tulburi, care ne tulbura si pe noi...
In trecut oamenii erau mai dintr-o bucata, probabil pentru ca nu erau tentati la tot pasul cu tot felul de promisiuni mai mult sau mai putin amagitoare. Supraoferta de azi are darul sigur de a produce zapaceala si neliniste.
Chiar si reclamele, de care nu scapa nici un posesor de tv, constituie o supraoferta, caci se pare ca mintea noastra nu face mare deosebire intre o masina pe care o tii in curte si una de la televizor.
ca urmare, tot mai multi traiesc efectiv din iluzia oferita de "civilizatia imaginii". Si cum, pana la urma simt diferenta intre fascinatia iluziei si lama aspra a realitatii, se pun apoi pe fortat ca sa recupereze timpul pierdut cu imaginatul si devin cinici, brutali, disperati, nesimtiti etc.
Dar in trecut, ziceam, lucrurile erau mai din topor. Voi da aici un exemplu de om care nu si-a pierdut credinta ca urmare a loviturilor primite, ci dimpotriva, si-a intarit-o. A trait la iceputul secolului trecut, in satul unde m-am nascut eu (in Baragan), stiu povestea lui din auzitele din batrani.
Cand era tanar a dus-o bine, s-a casatorit cu o fata foarte credincioasa si harnica dar si cam bolnavicioasa. Ea mergea duminica la biserica, de era furtuna sau arsita, viscol sau pur si simplu chiar cand era foarte bolnava. El isi vedea de treburi pe acasa. Dupa cativa ani de casnicie le-a murit primul copil, bolnav, apoi li s-a imbolnavit fata cea mai mare de tuberculoza si s-au chinuit cu totii pana cand fata a implinit 20 ani, cand a si murit. Apoi a ramas el insusi cu un betesug din razboi, ii inghetasera degetele picioarelor si a suferit amputarea catorva degete. Apoi nevasta s-a imbolnavit (stiu doar ca bolea neincetat, neputind sa se mai ridice din pat) si nu mai putea pregati nimic pentru biserica, nu mai putea imparti pomeni etc. O ducea el cu caruta in satul vecin (am omis sa spun ca in satul nostru nu era construita inca o biserica).
Cu vremea a inceput sa devina mai atent cu indatoririle lui de crestin. A preluat in totalitate grijile gospodariei si ale cresterii copiilor, plus ingrijirea sotiei bolnave. Ii ducea pe copiii mai mici din satul nostru la scoala (tot in satul vecin), cu caruta. O insotea pe nevasta la biserica si nu mai iesea deloc in timpul slujbei. Invatase tipicul slujbelor la fel de bine ca sotia lui.
Asa au trecut niste ani pana cand i-a murit si sotia. Ramasese singur cu 2 copii (un baiat si o fata) si nu s-a mai recasatorit niciodata.
Fetei ii placea si ei la biserica, si ii placea sa citeasca. Seara si in noptile lungi de iarna copila ii citea din Biblie (el era analfabet). Asa de mult a vrut sa citeasca singur din Scriptura incat a invatat de la invatator (caruia ii facea treaba prin curte pentru a-si plati meditatiile) sa citeasca si sa scrie. Avea peste 50 de ani cand a depasit analfabetismul.
In al doilea razboi a ramas fara ultimul baiat, mort pe front. Tatal si fiica traversau de acum si mai des valea dintre satele vecine, nelipsind la nici o slujba din biserica.
Apoi i-a intrat lui in cap o idee cum ca vrea sa fie primar. Nu stia nimeni de ce. A facut ce a facut si intr-o zi a fost ales primar.
Am auzit ca a izbutit sa stranga bani de la fiecare familie, chiar si de la nevoiasi, pana cand a putut demara constructia a doua cladiri situate visavis in centrul satului: Biserica si Scoala, ca sa nu mai mearga oamenii in satul vecin.
Numele lui este trecut cu litere aurite la intrarea in biserica din satul meu - Niculae Cucos.
Scoala a gazduit cu anii mii de copii (cand eram elev acolo eram clase paralele, chiar pana la C). Doar in ultimul timp, sunt asa putini oameni in sat ca elevii (sunt vreo 10 in toata scoala) merg iarasi in satul vecin.
Acest om a trecut de zeci de ani la Domnul, fiind considerat, din cate stiu, un model de crestin de catre cei din sat. Din el vor fi ramas, desigur, doar semnele efemerului vietuirii noastre pamantesti... Dar langa mormantul lui inca stau drepte, fata in fata, Biserica si Scoala.
Si, va marturisesc, sunt foarte frumoase! Biserica e una dintre cele mai generoase, din cate cunosc, pentru cantarile noastre.
Nu, asadar: saracia si necazurile nu duc obligatoriu la pierderea credintei. Pentru strabunul meu despre care am scris aici, necazurile au fost exact trambulina pe care a batut pentru a fi mai aproape de Bunul Dumnezeu.
Cu siguranta neamul nostru are mii si mii de oameni care sunt exemple de adevarata vietuire crestineasca. Dumnezeu sa ne poarte pe urmele credintei, nadejdii neincetate si iubirii lor.

În prealabil postat de LapetiteMoc

Oameni buni, de cand este bogatia un pacat si saracia o virtute?

Mantuitorul cand a spus "Ca mai usor va fi pentru camila sa treaca prin urechea unui ac decat bogatului in Imparatia Cerurilor" , se referea, contextual, la bogatii care isi lipesc inima de averile lor.

Fie bogat, fie sarac, Domnul ne va judeca pentru talantii inmultiti sau ascunsi!

Foarte bine punctat!

[dobrin7m]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Oameni buni, de cand este bogatia un pacat si saracia o virtute?

Mantuitorul cand a spus "Ca mai usor va fi pentru camila sa treaca prin urechea unui ac decat bogatului in Imparatia Cerurilor" , se referea, contextual, la bogatii care isi lipesc inima de averile lor.

Fie bogat, fie sarac, Domnul ne va judeca pentru talantii inmultiti sau ascunsi!

De acord cu tine.
La general bogatia nu este pacat si saracia nu este virtute. Adevarat.
Dar atunci cand bogatul isi lipeste inima de averile lui, cum bine spui, atunci bogatia devine pacat. Exact la asta m-am referit si eu.
Iar atunci cand saracia este de buna voie atunci ea devine o virtute.
Calugarul cand pleaca la manastire temelia este saracia de buna voie si cununia cu Hristos.

Iar atunci cand investesti si investesti si faci profit pe spinarea saracilor nu mai este o virtute.
Cum altfel s-ar numi ceea ce face bogatul care inchiriaza o casa saracului pe o suma mai mare decat venitul lui? Iar saracul munceste, el, mama si copilul ca sa poata sa plateasca un acoperis deasupra capului lor.
Stiu cazuri concrete care au luat case prin imprumut din banca si au inchiriat la cei fara case cu pretul ratei. Iata cum si-a cumparat casa cu banutul muncit de sarac. Ba nici nu accepta o zi intarziere, cand saracul nu primeste la timp salariul, ca nu il intereseaza ca are de platit banca.
Sa nu intram in amanunt sa spunem ca bogatul are usile deschise la orice, usor, pe cand saracul le are mai mereu inchise.
Cu adevarat asta ne invata si Hristos. Mare lucru ca un bogat sa intre in imparatia cerurilor.

Un parinte batran din Sfantul Munte a povestit urmatoarea intamplare: atunci cand un crestin evlavios si sarac a murit, s-a dus dupa judecata cu ingerul sau spre rai. Tot atunci se indrepta spre rai un foarte bogat om si avea cu el un alai de ingeri care il conduceau. Si saracul a intrebat ingerul sau: cum se face ca eu, care m-am nevoit atat de mult in saracie si m-am pastrat curat merg in rai cu tine doar, iar acest bogat care a avut bogatii multe merge in rai cu un alai de ingeri?
Si ingerul i-a raspuns: acest bogat a trebuit sa aiba de trei ori mai multa virtute decat tine ca sa poata sa ajunga in rai. Si pentru ca a avut, iata cum alai de ingeri il insotesc. Ca este cu adevarat greu ca un bogat sa ajunga in rai.

Fiecare bogat ar trebui sa se gandeasca bine unde se situeaza el exact in fata lui Dumnezeu.

Ca de altfel si fiecare sarac sa se gandeasca bine daca i-a slabit credinta din prea multa saracie.

[anita]

În prealabil postat de dobrin7m

Cumnata mea, e vanzatoare intr-un oras micut de provincie. Si are salar 500 lei. Exact cum auziti.
Nu toata lumea a avut posibilitatea sa faca facultate. A terminat un liceu si lucreaza vanzatoare intr-un mic magazin alimentar de cartier de cativa ani buni.
Daca mai vreti exemple am sa va mai dau.
Bucurestiul nu este totul. Si nu toata lumea traieste in Bucuresti.

In Bucuresti salariile chiar daca sunt un pic mai saltate si cheltuielile sunt pe masura ,de ex.transportul in comun ,in provincie nefiind necesar intotdeauna.
Daca toata lumea ar face facultate unde s-ar ajunge?
E nevoie si de constructori ,de lacatusi ,mecanici ,vanzatori.
E adevarat ca saracia de multe ori e cauzata si de nemunca si vicii.
La tara mai ales daca ai putin pamant poti cultiva legume si poti trai din asta.
Dar oamenii tot saraci raman.
Dar unde e credinta e si ajutor ,de altfel nu spune psalmistul "cel ce ridici pe cel lipsit din gunoi" ?
Iov isi pierduse toate averile si le-a dobandit intreit datorita unei credintei foarte mari.

[umilul]

În prealabil postat de Daniel_7

Ma intreb daca un crestin ar trebui sa aiba o masina scumpa,sa spunem de la 20.000 euro in sus. Nu este o sfidare la adresa celor care nu isi permit sa cumpere o paine? Sau cata milostenie ar trebui sa faca un crestin care isi poate permite o masina de lux?

Nu cred ca Domnul se supara pentru asa ceva, fa milostenie si fi smerit cu inima chiar daca o cumperi. Multumeste-i Domnului pentru bunatatea Sa ca ai putut sa o cumperi. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

[dobrin7m]

În prealabil postat de anita

In Bucuresti salariile chiar daca sunt un pic mai saltate si cheltuielile sunt pe masura ,de ex.transportul in comun ,in provincie nefiind necesar intotdeauna.
Daca toata lumea ar face facultate unde s-ar ajunge?
E nevoie si de constructori ,de lacatusi ,mecanici ,vanzatori.
E adevarat ca saracia de multe ori e cauzata si de nemunca si vicii.
La tara mai ales daca ai putin pamant poti cultiva legume si poti trai din asta.
Dar oamenii tot saraci raman.
Dar unde e credinta e si ajutor ,de altfel nu spune psalmistul "cel ce ridici pe cel lipsit din gunoi" ?
Iov isi pierduse toate averile si le-a dobandit intreit datorita unei credintei foarte mari.

Pai exact asta am spus si eu intr-un post mai devreme. Ca cheltuieli in Bucuresti sunt mai mari cu transportul si de aceea sunt salariile un pic mai saltate. Si exact asta am spus si eu ca nu toti oamenii au facultati atunci cand era dat exemplul unei femei de serviciu cu salar de 680 lei.
Cu tara, asa e, numai ca nu toti au tara. Multi sunt oraseni din tata in fiu.

În prealabil postat de guardian knight

Cum or fi majoritatea romanilor saraci,cand tot omu are o masina noua in fata blocului ???

Uite ce spune sectorul bugetar al tarii - publicat astazi 31 mai 2011:

"Si daca preturile cresc........
De se cutremur plopii,
E ca de paine si salam
Sa nu te mai apropii!
Si daca mandrul nostru leu
E astazi cat pisica........
E ca sa nu te mai alegi
In viata cu nimica!
Si daca ne-aruncam in lac
Strafundu-i atingandu-l,
E ca durerea sa-mi descarc
Ministrul injurandu-l.........
Si daca banii nu ne ajung
De trece ziua, luna.....
E ca aminte sa-mi aduc
De Boc intotdeauna.
.....''Sa traiti bine,'' (Blestem contemporan)

În prealabil postat de anita

In Bucuresti salariile chiar daca sunt un pic mai saltate si cheltuielile sunt pe masura ,de ex.transportul in comun ,in provincie nefiind necesar intotdeauna.
Daca toata lumea ar face facultate unde s-ar ajunge?
E nevoie si de constructori ,de lacatusi ,mecanici ,vanzatori.
E adevarat ca saracia de multe ori e cauzata si de nemunca si vicii.
La tara mai ales daca ai putin pamant poti cultiva legume si poti trai din asta.
Dar oamenii tot saraci raman.
Dar unde e credinta e si ajutor ,de altfel nu spune psalmistul "cel ce ridici pe cel lipsit din gunoi" ?
Iov isi pierduse toate averile si le-a dobandit intreit datorita unei credintei foarte mari.

La Bucuresti viata este mai scumpa, adevarat, dar nu din pricina costurilor transportului in comun, al alimentelor, combustibilul auto, sau a intretinerii pt ca acestea sunt la fel ca in provincie, as indrazni sa spun ca sunt mai mici la Bucuresti. Eu compar Bucurestiul cu "provincia" Brasov... unde pretul unui bilet este RAT este 1.5 lei pe cand la Bucuresti este, daca nu ma insel, 1.3 lei sau cel mult 1.5. Nu stiu biletul de metrou cat costa dar nu cred ca mai mult de 1.5 lei. Un abonament rat pe toate liniile, la Bv. costa 80 lei / luna. Alimentele sunt la acelasi pret asta stiu ca fiica mea locuieste temporar la Bucuresti. De asemenea, intretinerea este mai ieftina la Bucuresti decat la Bv.
La capitala este mai scumpa viata de lux. Adica: calatoria cu taxi, iesitul in oras la o cafea sau un ceai, in general distractiile... hainele de firma, etc.
Cat priveste "norocul" celor din provincie care pot merge si pe jos, este discutabil... Nu toate "provinciile" sunt de suprafete masurabile cu piciorul. Desi ideia este buna, mersul pe jos mentine conditia fizica, sanatatea... Dar ce ne facem noi cei care lucram in afara orasului. Eu, de ex, schimb doua autobuze pana la serviciu. Nu-mi pot sa merg pe jos...
Iar viata la tara pt a economisi, este greu de imaginat. Vorbesc doar cei care nu au trait la tara. O gradina de legume, cateva gaini si un porc nu-ti rezolva problemele traiului, nici macar problemele alimentatiei nu sunt rezolvate traind la tara.
Suntem multi saraci, mai saraci decat stim. Saracia asta a noastra nu ne este de lauda dar nici de rusine. Oamenii nu pasesc in lume pe picior de egalitate. Egali suntem doar in fata lui Dumnezeu. Altfel nu. Suntem urati sau frumosi fizic, suntem sanatosi sau bolnaviciosi, prosti sau urati, talentati sau nu, bogati sau saraci, curajosi sau fricosi. Numai Dumnezeu stie dece suntem atat de diferiti unii de altii. Ceea ce trebuie sa avem, indiferent de conditia sau pozitia noastra in societate, este DEMNITATEA si iubirea de natie.

[dobrin7m]

În prealabil postat de vintage

La Bucuresti viata este mai scumpa, adevarat, dar nu din pricina costurilor transportului in comun, al alimentelor, combustibilul auto, sau a intretinerii pt ca acestea sunt la fel ca in provincie, as indrazni sa spun ca sunt mai mici la Bucuresti. Eu compar Bucurestiul cu "provincia" Brasov... unde pretul unui bilet este RAT este 1.5 lei pe cand la Bucuresti este, daca nu ma insel, 1.3 lei sau cel mult 1.5. Nu stiu biletul de metrou cat costa dar nu cred ca mai mult de 1.5 lei. Un abonament rat pe toate liniile, la Bv. costa 80 lei / luna. Alimentele sunt la acelasi pret asta stiu ca fiica mea locuieste temporar la Bucuresti. De asemenea, intretinerea este mai ieftina la Bucuresti decat la Bv.
La capitala este mai scumpa viata de lux. Adica: calatoria cu taxi, iesitul in oras la o cafea sau un ceai, in general distractiile... hainele de firma, etc.
Cat priveste "norocul" celor din provincie care pot merge si pe jos, este discutabil... Nu toate "provinciile" sunt de suprafete masurabile cu piciorul. Desi ideia este buna, mersul pe jos mentine conditia fizica, sanatatea... Dar ce ne facem noi cei care lucram in afara orasului. Eu, de ex, schimb doua autobuze pana la serviciu. Nu-mi pot sa merg pe jos...
Iar viata la tara pt a economisi, este greu de imaginat. Vorbesc doar cei care nu au trait la tara. O gradina de legume, cateva gaini si un porc nu-ti rezolva problemele traiului, nici macar problemele alimentatiei nu sunt rezolvate traind la tara.
Suntem multi saraci, mai saraci decat stim. Saracia asta a noastra nu ne este de lauda dar nici de rusine. Oamenii nu pasesc in lume pe picior de egalitate. Egali suntem doar in fata lui Dumnezeu. Altfel nu. Suntem urati sau frumosi fizic, suntem sanatosi sau bolnaviciosi, prosti sau urati, talentati sau nu, bogati sau saraci, curajosi sau fricosi. Numai Dumnezeu stie dece suntem atat de diferiti unii de altii. Ceea ce trebuie sa avem, indiferent de conditia sau pozitia noastra in societate, este DEMNITATEA si iubirea de natie.

Asa este. Si cu toate ca suntem diferiti pe toti ne cheama la El pe toti ne vrea desavarsiti.