Am fost la Parintele Proclu

[andmih]

In data de 12.02.2009 am fost sa-l vad pe Parintele Proclu si sa-i duc cateva medicamente.
Parintele este forte bolnav chiar daca la prima vedere nu arata. Din cauza problemelor respiratorii parintele nu are voie sa respire aer rece, motiv pt. care rog pe toti cei care doresc sa ia o binecuvatare de la parintele sa o faca dupa Postul Mare ( poate se mai incalzeste ). In general pe perioada posturilor parintele sta inchis in chiliuta sa neprimind vizitatori.
Doamne ajuta.

[anne]

În prealabil postat de andmih

In data de 12.02.2009 am fost sa-l vad pe Parintele Proclu si sa-i duc cateva medicamente.
Parintele este forte bolnav chiar daca la prima vedere nu arata. Din cauza problemelor respiratorii parintele nu are voie sa respire aer rece, motiv pt. care rog pe toti cei care doresc sa ia o binecuvatare de la parintele sa o faca dupa Postul Mare ( poate se mai incalzeste ). In general pe perioada posturilor parintele sta inchis in chiliuta sa neprimind vizitatori.
Doamne ajuta.

[SIZE=3]O,...imi pare nespus de rau sa aud asta...M-am invrednicit cu ani in urma..(vreo 9) de binecuvantarea sfintiei sale...[/SIZE]
[SIZE=3]Cum se cunoaste un om cu har...un om sfant...dincolo de smerenia si simplitatea sa...!!! Aveam , pe un biletel in buzunar...notate toate problemele, nedumeririle ce voiam a le povesti cu parintele...scrise intr-o ordine anume..pentru ca se legau toate...unele de altele. Credeti-ma, dragii mei...nu a fost nevoie sa scot biletul din buzunar...parintele a inceput sa-mi povesteasca despre toate, exact in ordinea in care eu as fi vrut sa-l intreb...de parca m-ar fi stiut de cand lumea...de parca mi-ar fi stiut necazul..si intristarile..si durerile. Eram insarcinata cu al treilea copil...si aveam si ceva probleme cu sarcina.Si parintele mi-a facut o rugaciune...Nu pot exprima in cuvinte ce am simtit atunci!!!!! Si gandul meu pacatos...a venit...chiar in timp ce parintele se ruga pentru mine...Si -a intrerupt rugaciunea... mi-a pus mana pe crestet si mi-a spus cu o blandete ce m-a facut sa intru in pamant de rusine: DRAGA MEA, SA TE FERESTI DE GANDURI SPURCATE, CA DE FOC!!! Am incremenit!!!! parintele imi stia gandul!!! (Am povestit o vreme despre ganduri...si cum trebuie tinute in frau... )Si-a continuat rugaciunea...Am povestit mai bine de o ora cu sf. sa...Minunat parinte!!!...Cand sa ies din chilie...(sf . sa venise la o manastire unde eu mergeam regulat)...as fi vrut atat de tare sa-l rog sa-mi binecuvinteze pruncul..si mi-era rusine!!!Cum sa-i spun..."Parinte, fa-mi semnul sf. cruci pe burta..." ?Mi-era jena...Dar...mi-a spus parintele...cand sa ies...:HAI SA- DAU O BINECUVANTARE SI BAIETELULUI!!! Si mi-a facut semnul crucii pe pantece..si am nascut mai usor ca niciodata...si in ciuda celor spuse de medic ...copilul a fost si este..sanatos!!!! Ma rog sa-i fie bine...sa se bucure si altii de binecuvantarile sf. sale asa cum si eu m-am bucurat..si nu pot uita vocea calda..si privirea blanda..si intelepciunea cu care m-a povatuit!!!Multa sanatate , parinte drag...[/SIZE]

[pisi]

eu nu il stiu pe parintele Proculu poate imi spuneti si mie cate cva despre dansul si la ce manastire se afla. Multumesc

Doamne ajuta!

[sia]

Aşa am auzit şi eu de un monah care ştie să vorbească omului direct în inima acestuia, ştie să aline orice suflet aflat în suferinţă. Acest monah are peste 80 de ani şi îl cheamă Proclu, nume dat atunci cînd a intrat în călugărie. Locul unde poate fi găsit este "Aicea stau!!!", aşa cum îi place lui să spună, pe undeva în apropiere de Piatra Neamţ, la capătul unui sat numit Magazia Crăcăoani. În acest loc a stat fratele Proclu timp de mai bine de 50 de ani, rugîndu‑se pentru oamenii din lume şi plîngîndu‑şi păcatele. Pentru a ţi se deschide uşa de la coliba lui trebuie să tragi de o sfoară care, la capătul celălalt, are un clopoţel ce anunţă că este cineva la poartă. Acest model de avertizare îl putem găsi în Pateric, la Sfinţii Părinţi care trăiau în pustie, în peşteri.
De cum îl vezi pe fratele Proclu, inima îţi este înduioşată de bucuria cu care te primeşte la el în colibă. Vorbele sale, în cel mai simplu, cald şi popular grai moldovenesc, îţi merg la inimă. Îţi spune exact cuvintele pe care ai tu nevoie să le auzi ca să simţi cum ţi se linişteşte sufletul şi luminează mintea.
Cît a trăit singur, departe de oameni, timp de mai bine de jumătate de secol, fratele Proclu s-a întîlnit şi a aflat despre alţi zeci de pustnici. El însuşi afirmă că a întîlnit, s‑a spovedit şi chiar a învăţat despre viaţa duhovnicească de la pustnici. Chiar dacă nu este aşa cunoscut cum sînt alţi mari duhovnici cu carte, fratele Proclu este ştiut, aşa cum spune el, "fără voie, prin vorbele oamenilor". De ce fără voia sa? Pentru că el vrea să stea singur, să‑şi poată plînge păcatele sale, dar dacă oamenii îl vizitează el nu vrea să‑i supere şi să nu-i primească, pentru că nu vrea să mînie pe Dumnenzeu.
Fratele Proclu are peste 80 de ani. Toată viaţa a trăit-o în rugăciune şi... lacrimi de credinţă. De mic i-a plăcut viaţa de pustnic şi i-a mai plăcut, zice el, mai ales, că a învăţat de la alţi pustnici din munţi cum să "stea de vorbă cu Dumnezeu".
- Părinte, mai există astăzi mari duhovnici care trăiesc retraşi din lume, numai în rugăciune, fără ca nimeni să-i ştie?
- Sînt cam puţini. Sînt o parte care mai cresc acum şi pînă ce cresc nu mă pot rezema, că ei cresc. Cum să‑i căutaţi? Eu vă dau un sfat, să vă rugaţi aşa: "Doamne luminează-mi mintea ca să aflu calea cea dreaptă!". Şi atunci Duhul Sfînt îţi descoperă la ce duhovnic să ajungi, iar cînd te duci la el te ajută prin el Duhul Sfînt. Dacă nu ai evlavie la duhovnic, Duhul Sfînt nu te ajută.
- Ce ar trebui să facă creştinul dacă îi este ruşine de unele păcate la spovedanie şi nu le spune preotului duhovnic?
- Să le scrie pe o hîrtie şi atunci o să poată să le spună. Dacă nu le scrii, nu le poţi spune pentru că vrăjmaşul sufletelor aduce altceva în minte...
- Uite cum ii: prin smerenie, prin cainta se poate ‘repera’, daca mai sunt zile si mai este viata. Dar cand o pus mainile pe piept si a iesit sufletul, cu atata o ramas. Omul cat ii in viata se poate ‘repera’, se poate sa faca din cele bune, mai bune si s-ar putea sa faca din cele bune, mai rele. Mantuirea o ramas amu` in mana noastra. [Daca] vrem, ne mantuim. Ca asa spune un Sfant Parinte: O, omule, de aicea trebuie” ori iadul, ori raiul si cine s-o trezit cu sufletul n-are altceva decat sa planga. Si temelia nevointei celei duhovnicesti ori pustnicesti ori a acelor care doresc linistea sunt lacrimile si suspinul inimii.

- Parinte, in ultima vreme sunt tot mai multe icoane care plang. Ce inseamna asta?
- Sunt semne ca crestinii au ajuns de plans. Noi purtam nume de crestini, dar fapte nu avem. Celelalte credinte au si fapte bune, dar au greseala asta ca nu cred drept in Dumnezeu

[pisi]

Multumesc mult sia.

Doamne ajuta!

[Pelerinul]

Intentionez sa ajung la parintele Proclu. Stie cineva ceva recent de Sfintia sa sau poate da niste indrumari exacte cu privire la drum?

[v.stefan]

Ieri 30.07.2010 am fost la parintele proclu. Sfintia sa mi-a dat binecuvantarea de a scrie aceste randuri cu rugamintea sa expresa adresata mirenilor dar si preotilor, monahilor si monahiilor interesati de a face pelerinaj la chilia sfintiei sale, ca din motive de sanatate se vede nevoit de a nu mai primi pe nimeni.
Va roaga parintele sa tineti cont si de faptul ca se apropie postul adormirii maicii domnului, acesta fiind un motiv de a-i respecta dreptul la liniste si rugaciune. Dumnezeu sa va ajute si sa fiti incredintati ca parintele se roaga pentru toata lumea! Sa-i respectam dorinta si sa tinem cont de varsta si greutatile prin care a trecut si trece! Asa sa ne ajute dumnezeu!

[lore86]

PE 28 iulie am ajuns si noi la parintele proclu.
asa a randuit Dumnezeu.
asa am cunoscut un sfant din pateric, si nu ma sfiesc sa o zic.
m-a impresionat profund.m-a citit ca pe o carte deschisa.a raspuns tututor framantarilor mele, tutror nelamuririlor mele.
mi-a ramas puternic impregnat in suflet si in minte chipul sau bland si voicea duioasa, dar plina de putere, binecuvantarea sa precum si sfaturile minunate.
uite asa ne mai mangaie Dumnezeu sufletele....

În prealabil postat de v.stefan

Ieri 30.07.2010 am fost la parintele proclu. Sfintia sa mi-a dat binecuvantarea de a scrie aceste randuri cu rugamintea sa expresa adresata mirenilor dar si preotilor, monahilor si monahiilor interesati de a face pelerinaj la chilia sfintiei sale, ca din motive de sanatate se vede nevoit de a nu mai primi pe nimeni.
Va roaga parintele sa tineti cont si de faptul ca se apropie postul adormirii maicii domnului, acesta fiind un motiv de a-i respecta dreptul la liniste si rugaciune. Dumnezeu sa va ajute si sa fiti incredintati ca parintele se roaga pentru toata lumea! Sa-i respectam dorinta si sa tinem cont de varsta si greutatile prin care a trecut si trece! Asa sa ne ajute dumnezeu!

Intaresc si eu aceasta rugaminte a parintelui Proclu.

Totodata rog si pe cei ce merg la parintele Arsenie Papacioc sa inteleaga ca parintele este batran si f.bolnav.
Daca au/avem credinta vor/vom primi ajutor si binecuvantare chiar daca nu au reusit sa-l vada pe avva.
Doamne ajuta!

Pe data de 13 septembrie,la lasarea serii am ajus la Parintele Proclu.
Am avut senzaţi ca am cunoscut un parinte din Pateric.
Este batran locuieşte acolo,la capatul satului Mitocul Balan din judeţul Neamţ într-o chilie(coliba din scânduri) a carei uşa se închide doar pe dinafara.C
and a vazut maşine,maica Filofteia sora parintelui care are grija da dumnealui a început să strige la noi să plecam caci parintele nu primeşte pe nimeni.
Nu m-am lasat descurajată şi am alergat până în deal unde maica statea cu mâinile in şolduri la uşa parintelui protectoare şi auroritara.Am rugat-o ă ma lase sa intru doar pentru o binecuvântare.Din coliba cu vocea domoala parintele i-a spus sa ma lase sa intru.
Nu am vazut nici pat şi nici masa ci doar nişte banci de lemn şi multe, multe icoane,iar pe una din banci cateva medicamente.Era seara şi destul de răcoare dar parintele era desculţ pe pamantul batatorit din chilia sa.
M-am aşezat în ghenunchi şi când îmi facea semnul crucii pe cap l-am auzit spunând"ne doare capul de la vorba multa şi de la manie..."şi iar facea semnul crucii pe capul meu şi iar spunea aceleaşi cuvinte.Când m-am ridicat i-am spus uimita"Parinte dar de unde ai ştiut ca mă doare capul.? " "Dar te doare capu?""Da mă doare de trei saptamâni duminica rau capul" MI-a răspuns "Ii de la multă vorba multa şi de la manie"

Dupa ce au venit şi ceilalţi cu care am fost la parintele ne-a vorbit preţ de o ora dandu-mi voie sa-i fac o poza şi sa înregistrez ccuvintele duhovniceşti pe care le-a rostit.
Se vedea ce efort face când vorbea caci ochii îi lacrimau şi erau roşii iar uneori vocea ii se pierdea.
Deşi respingatoare la început maica Filofteia,foarte înţeleapta în cuvinte ne-a îndragit şi la plecare ne-a însoţit pana la maşina spunandu-ne ca parintele este bolnav şi face nevoinţa în chilia lui unde îl încuie caci aşa doreşte dumnealui pentru a se ruga pentru toţi oamneii şi ca ne-a primit din dragoste multa ce are pentru toţi oamenii.
Am plecat bucuroşi şi plini de cuvintele domoale ,smerite şi duhovniceşti rostite intr-o limba moldoveneasca autentica,ale parintelui,mulţumind lui Dumnezeu ca înca mai sunt rugatori pe aceste meleaguri moldave .

Poate exagerez dar,am senzaţia ca Neamţul şi Suceava sunt Athosul românilor.