Fratii mei, rugati-va si pentru mine, pacatosul!

[CelMandru]

Unul câte unul, una câte una, pe fiecare dintre voi frățiorilor și surioarelor care ați plecat urechea la cuvintele mele în care vă ceream ajutorul, vă îmbrățișez cu dragoste frățească și mă plec în fața voastră. Osteneala cu care v-ați nevoit la rugăciune, și căldura izvorâtă din inimile voastre cu care ați mângâiat un frate căzut, vă înalță, fraților, vă aduce mai aproape de Dumnezeu, căci ați reușit, împreună, să-l ridicați de jos. Slavă Domnului! Am simțit în tot acest timp o mână de care am putut să mă sprijin, un umăr pe care să plec capul obosit de griji. Slavă Maicii Domnului! Sunt prea mic pentru minunăția aceasta la care am luat parte. Vă rog, să mă credeți că ați făcut un lucru bineplăcut lui Dumnezeu. Eu așa cred, pentru că simt măreția lucrului făcut cu inima sinceră, înmuiată de milă, aprinsă de dragoste. Măreția aceasta depășește firea omului, dar Dumnezeu ne iubește și ne-a lăsat cale liberă să o căutăm prin iubire, prin rugăciune. Multe am învățat din cele ce Dumnezeu a rânduit pentru mine, iar strădania voastră a fost cu adevărat un exemplu ce aș vrea să mi-l înfig în inimă și să-l pecetluiesc acolo pe vecie.

Minuni există. Trebuie doar să existe ochi care să le vadă. O minune este că eu mă simt mult mai bine, și încă nădăjduiesc la mila Domnului. Dați, fraților, slavă lui Dumnezeu că ne-a învrednicit de așa mare dar ca sfânta rugăciune și ne-a înzestrat cu o minte și-o inimă prin care ne putem încălzi unul pe altul în vremurile înfrigurate ale căderilor în păcate!

Vă mulțumesc din inimă! Să mă iertați, frații mei, că nu am cuvinte potrivite și îndestulate pentru a arăta starea de profundă recunoștiință pe care o am față de voi! Mi-ați deschis ochii încleiați de greutatea deznădejdii!

Pace să aveți în inimi, frații mei, și să pășiți cu credință în Hristos Dumnezeu pe calea îngustă a viețuirii creștinești, căci în dârzenia ortodoxiei sălășluiște adevărul prin care ne vom mântui cu toții!

Doamne ajută!