Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Intrebari utilizatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 16.09.2013, 14:43:01
anonimA anonimA is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 15.09.2013
Mesaje: 12
Implicit

Sunt oarecum prizoniera situatiei de asemeni, pt ca locuind la el, in momentul de fata mi-e imposibil financiar sa imi continui studiile locuind in alta parte, mai ales ca a trecut perioada inscrierilor pt camin.
Cu multa greutate am gasit aceasta facultate pt care am aptitudini, si imi doresc sa o termin.
Ramane sa mai rabd si sa astept momentul prielnic.
In ceea ce priveste educatia crestina am primit-o de la bunicile mele dar a durat f putin.
Ele m-au invatat sa ma rog, dar din pacate nu mai traiesc de mult timp , iar parintii mei nu avut nici o treaba cu biserica, crestin doar cu botezul cum se spune.

Si asa e Duhul Sfant m-a tras de maneca, dupa ce nu ma spovedisem de 7 ani, m-am dus printr-o situatie cu totul favorabila, cunoscand pe cineva care s-a oferit sa mergem impreuna la spovedit.Dupa spovedanie mi-am gasit pacea pe care o cautam cu disperare, totul era frumos e greu de descris ce am simtit atunci. Apoi am citit cartea lui Sf Siluan care descria putin din ce am simtit si eu, si am realizat apoi ca biserica nu e demodata si crestinismul e o traire foarte complexa, un drum dificil dar si o rasplata pe masura.
Si mai ales am aflat ca nu exista mantuire fara biserica si Sfintele Taine.

Problema mea e ca in momentul in care am vrut sa ma despart de el, n-am gasit sprijin nicaieri, nici macar la tatal meu, cum dupa 3 ani sa ne despartim, dar ne intelegem asa bine etc.
Multumesc pentru sprijin si vorbele bune.Domnul sa va binecuvanteze!
Reply With Quote
  #12  
Vechi 16.09.2013, 14:45:08
anonimA anonimA is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 15.09.2013
Mesaje: 12
Implicit

Si la smerenie n-am ajuns, dar sper sa ajung intr-o zi si inca un lucru, de cand sunt iar apropiata de el sunt ocupata sa-i vad paiul din ochi si de barna mea nu ma mai ingrijesc.

Last edited by anonimA; 16.09.2013 at 14:49:18.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 18.09.2013, 17:32:29
ortodoxa2310 ortodoxa2310 is offline
Member
 
Data înregistrării: 31.03.2012
Mesaje: 63
Implicit

sa-ti zic sincer, am fost in situatia ta odata, si mai sunt si acum oarecum. Curajul sa lasi oamenii pt Dumnezeu nu e usoara, e o amagire extraordinara care vine in momentul ala. Tin minte o poveste a onei sfinte zavorate, nu mai stiu care, a fugit de logodnicul ei atras doar de trup zicand ca nici lui nici ei nu-i va fi folositor sa fie impreuna, si mai bine se inchide decat sa piarda 2 suflete. Cat curaj! Sau sfanta care zicea ca tineretea e amagitoare, ori te smintesti, ori simtesti tu pe altul... Cat curaj si cata trezvie. E o adevarata mucenicie intr-un fel, pt ca orice persoana indragostita ar prefera sa sufere tortura fizica decat sa stea despartit/a de pers care i-a cazut cu tronc. Am observat ca exista 2 variante insa:
1-obsesia
2-mila gresita. Stai cu pers respectiva pt ca ai tu grija de el/ea. Pt ca fara grija si dadaceala are tendinta sa se autodistruga lent. Si astfel ajungi sa-i faci toate hatarurile, chiar daca glasul constiintei iti spune ca-i gresit ce vrea sa faci, ca aia nu-i viata, nu-i bucurie adevarata,etc

Nu poti sa traiesti depinzand spiritual de o alta persoana. Dar oamenii fac asa pt ca il resping pe Dumnezeu. Dar pt ca temelia e gresita,.. ce sa iasa? Daca sadesti pacat si-l lasi sa creasca, fructele or sa fie otravite.

Da. Nasol, stiu. Sunt aprox. in aceeasi situatie, ti-am zis... nu stiu cat de in masura sunt sa dau sfaturi. Subzist...

"in lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea." spune Domnul Iisus.
Si mai zice si Sf.Ioan Gura de Aur ca o ispita mare poti s-o vezi ca pe un cadou- vei avea mare rasplata daca ai curaj sa o smulgi din suflet. Si ai, singur ai, pt ca Domnul nu da niciodata omului ispite si incercari peste puterea fiecaruia.

Cuvinte. Un singur sfat categoric pot sa-ti dau. Odata ce ai pornit pe drumul asta, nu te opri. Du-te la biserica, spovedeste-te, nu lipsi. Pt ca si o Duminica daca lipsesti sau odata daca nu ti-ai facut rugaciunile, or sa-ti vina ispite cate nici n-ai crezut c-o sa ai. Pt ca asa e diavolul, daca a vazut ca ai un pic de ravna, iti da peste nas de nu te vezi daca nu te tii de treaba.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 18.09.2013, 18:35:19
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ortodoxa2310 Vezi mesajul
sa-ti zic sincer, am fost in situatia ta odata, si mai sunt si acum oarecum. Curajul sa lasi oamenii pt Dumnezeu nu e usoara, e o amagire extraordinara care vine in momentul ala. Tin minte o poveste a onei sfinte zavorate, nu mai stiu care, a fugit de logodnicul ei atras doar de trup zicand ca nici lui nici ei nu-i va fi folositor sa fie impreuna, si mai bine se inchide decat sa piarda 2 suflete. Cat curaj! Sau sfanta care zicea ca tineretea e amagitoare, ori te smintesti, ori simtesti tu pe altul... Cat curaj si cata trezvie. E o adevarata mucenicie intr-un fel, pt ca orice persoana indragostita ar prefera sa sufere tortura fizica decat sa stea despartit/a de pers care i-a cazut cu tronc. Am observat ca exista 2 variante insa:
1-obsesia
2-mila gresita. Stai cu pers respectiva pt ca ai tu grija de el/ea. Pt ca fara grija si dadaceala are tendinta sa se autodistruga lent. Si astfel ajungi sa-i faci toate hatarurile, chiar daca glasul constiintei iti spune ca-i gresit ce vrea sa faci, ca aia nu-i viata, nu-i bucurie adevarata,etc

Nu poti sa traiesti depinzand spiritual de o alta persoana. Dar oamenii fac asa pt ca il resping pe Dumnezeu. Dar pt ca temelia e gresita,.. ce sa iasa? Daca sadesti pacat si-l lasi sa creasca, fructele or sa fie otravite.

Da. Nasol, stiu. Sunt aprox. in aceeasi situatie, ti-am zis... nu stiu cat de in masura sunt sa dau sfaturi. Subzist...

"in lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea." spune Domnul Iisus.
Si mai zice si Sf.Ioan Gura de Aur ca o ispita mare poti s-o vezi ca pe un cadou- vei avea mare rasplata daca ai curaj sa o smulgi din suflet. Si ai, singur ai, pt ca Domnul nu da niciodata omului ispite si incercari peste puterea fiecaruia.

Cuvinte. Un singur sfat categoric pot sa-ti dau. Odata ce ai pornit pe drumul asta, nu te opri. Du-te la biserica, spovedeste-te, nu lipsi. Pt ca si o Duminica daca lipsesti sau odata daca nu ti-ai facut rugaciunile, or sa-ti vina ispite cate nici n-ai crezut c-o sa ai. Pt ca asa e diavolul, daca a vazut ca ai un pic de ravna, iti da peste nas de nu te vezi daca nu te tii de treaba.
Frumoasă postare!
Cu mulțumiri,

Doamne ajută!
Reply With Quote
  #15  
Vechi 18.09.2013, 18:57:05
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Citat:
În prealabil postat de anonimA Vezi mesajul
Sunt oarecum prizoniera situatiei de asemeni, pt ca locuind la el, in momentul de fata mi-e imposibil financiar sa imi continui studiile locuind in alta parte, mai ales ca a trecut perioada inscrierilor pt camin.
Cu multa greutate am gasit aceasta facultate pt care am aptitudini, si imi doresc sa o termin.
Ramane sa mai rabd si sa astept momentul prielnic.
In ceea ce priveste educatia crestina am primit-o de la bunicile mele dar a durat f putin.
Ele m-au invatat sa ma rog, dar din pacate nu mai traiesc de mult timp , iar parintii mei nu avut nici o treaba cu biserica, crestin doar cu botezul cum se spune.

Si asa e Duhul Sfant m-a tras de maneca, dupa ce nu ma spovedisem de 7 ani, m-am dus printr-o situatie cu totul favorabila, cunoscand pe cineva care s-a oferit sa mergem impreuna la spovedit.Dupa spovedanie mi-am gasit pacea pe care o cautam cu disperare, totul era frumos e greu de descris ce am simtit atunci. Apoi am citit cartea lui Sf Siluan care descria putin din ce am simtit si eu, si am realizat apoi ca biserica nu e demodata si crestinismul e o traire foarte complexa, un drum dificil dar si o rasplata pe masura.
Si mai ales am aflat ca nu exista mantuire fara biserica si Sfintele Taine.

Problema mea e ca in momentul in care am vrut sa ma despart de el, n-am gasit sprijin nicaieri, nici macar la tatal meu, cum dupa 3 ani sa ne despartim, dar ne intelegem asa bine etc.
Multumesc pentru sprijin si vorbele bune.Domnul sa va binecuvanteze!
Eu cred că atunci când harul lui Dumnezeu lucrează, prin Duhul, în noi:
a) se ascute simțul pocăinței
b) simțim și mângâiere, desigur, multă dulceață (mai ales la începutul convertirii noastre sufletești) însă cred că predomină căința, lacrimile; multă vreme, multă...
c) suntem mai buni cu semenii, mai blânzi, mai îngăduitori
d) avem răbdare, întrucât schimbarea minții nu e simplă ca schimbarea șosetelor
e) nu ne visăm imediat cu măsură de sfinți, măcar că avem multe păcate care au lăsat urme în noi.

Eu cred, așadar, că e încă prea devreme pentru schimbări radicale și de una singură. Să mă ierte frații, dar dacă ai un iubit sau o iubită și începi brusc să îți vină gânduri de sfințenie asociate cu părăsirea iubitului.... hîm... eu zic că nu-i chiar a bună...
Dacă vei căuta, vei găsi și exemple (tot în Viețile Sfinților) de femei care, dimpotrivă, deși le ardea inima după pustie, s-au supus bărbaților lor și i-au slujit, uneori până la mucenicie. Și astfel și-au dobândit cununa.

Faptul că prietenul tău nu e așa focos în ale credinței, cum zici că ești tu, nu îmi pare deloc un impediment pentru mântuirea voastră, zic eu. Fii tu în nevoință pentru despătimire, caută să ai tact și răbdare cu el, poartă-ți crucea ta și lasă, fii liniștită, că știe Domnul și de crucea bărbatului.

Mă tem ca tu, cunoscînd dimensiunea fascinatorie, să zic așa, a trezirii, să nu fi făcut o mică infecție de părere de sine... Se face des la începători, ți-o spun din experiența mea personală și din multe alte auzite și citite pe tema asta...

Modul cum Îl percepem pe Domnul și cum reacționăm la lucrarea harului cunoaște variante infinite... Nu cred că e bine să căutăm modele la alții (în sensul că nu e bine să copiem tot modul de a fi al unui creștin sau al altuia, că doar nu suntem clone!), ci mai degrabă să căutăm să aflăm cum suntem noi înșine înaintea Domnului. Pentru aceasta, însă, e decisiv să ne ținem la spovedanie și ascultare. Rugăciune, Liturghie, post, cu atât mai mult cu cât traversăm perioade cu mari ispite...

Mi-e greu să cred că preotul, Doamne iartă-mă!, te-a povățuit să renunți la băiatul pe care îl iubeai de 3 ani, doar pentru că o fi avînd și omul unele slăbiciuni iar tu te-ai întors la credință... Mi-e greu să cred că a făcut asta, să mă ierți și Dumnezeu să mă ierte că mărturisesc dezacordul cu o astfel de decizie, care mi se pare pripită.
Dar, în fine, cine sunt eu să judec cuvântul duhovnicului tău? Îmi cer iertare, doar mi-am spus opinia.

P.S. Uite o postare ajutătoare aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=16785&page=7
Postarea 68, a lui VladCat (și următoarele). Mai exact, dialogul cu un bărbat care se plângea de necazurile cu soția lui.

Last edited by cezar_ioan; 18.09.2013 at 19:07:23.
Reply With Quote
  #16  
Vechi 18.09.2013, 19:37:17
ortodoxa2310 ortodoxa2310 is offline
Member
 
Data înregistrării: 31.03.2012
Mesaje: 63
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
Faptul că prietenul tău nu e așa focos în ale credinței, cum zici că ești tu, nu îmi pare deloc un impediment pentru mântuirea voastră, zic eu.
Aha. Majoritatea cuplurilor in ziua de azi, si in special barbatii vor in pat... pacate impotriva firii (ca sa ma exprim delicat). Nu mai zic ca nici vorba de respectat sarbatori sau zile de post. Si daca aduce saraca fata vorba sa sfintii parinti, Sf traditie, biserica, istorie bisericeasca, dogmatica, moashte, etc vorbeste mania de parca-i posedat.
Sau sa-i spuna ca se spovedeste... hm... ce comentarii am auzit eu de la barbati pe tema asta.. desi sunt nerusinata de felul meu, p-astea mi-e rusine si cu perdea sa le spun.

Si te intreb, este asta o cruce? Spune Domnul ca jugul Lui este usor...
Mai degraba as spune ca este cum spune Sf.Ioan Gura de Aur intr-o omilie despre familie si cresterea copiilor- daca iei carbuni in brate, nu faci carbunii curati, si te murdaresti si tu mai rau decat erai. Mai bine fara.

Bine... stiu, stiu bine ca-i dificil. Dar no... zic. Vad cum stau lucrurile prea bine, nici eu nu-s in stare sa fac ce vorbesc.

Last edited by ortodoxa2310; 18.09.2013 at 19:39:53.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 18.09.2013, 21:14:08
anonimA anonimA is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 15.09.2013
Mesaje: 12
Implicit

Pana nu demult tot ce imi doream era ca cineva sa ma iubeasca, sa ma alinte, sa am pe cineva aproape ca cel mai bun tovaras si l-am primit pe iubitul meu.
De cand insa mi s-a descoperit Domnul si am inteles cum e firesc sa fie comuniunea intre barbat si femeie, mi-am dat seama ce copilarii doream.
Acum visez la un barbat care sa ma faca sa ma rusinez de rautatea, egoismul si mandria mea prin smerenia si blandetea dar totodata caracterul drept.
Un om care sa fie mult ravnitor catre cele ale duhului si cu care sa pot urca spre mantuire.
Din cauza egoismului nu-mi doream copii,vroiam sa fiu doar eu in centrul atentiei.
Acum ca imi doresc copii, acest baiat nu mi se mai pare bun, parca nu are nici o calitate de tata si sot, parca e imatur si egoist, m-am transformat intr-un judecator aspru cand am inceput sa gandesc asa(si stiu ca nu e bine a judeca).
Pot sa dau slava Domnului ca macar a devenit intelegator in ceea ce priveste pacatele impotriva firii si a zilelor celor oprite.
Simt ca parca in timp totusi ar putea evolua, fiindca a trait intr-un mediu in care raul e numit bine si atat timp cat mai ia contact cu vechii tovarasi e greu sa se schimbe brusc.
Sentimente ma leaga de el si tot ce pot sa fac e sa sper, ca nu am pierdut trenul mantuirii cu decizia mea de a nu-l parasi.
In ceea ce priveste relatia mea cu Domnul, n-as mai putea sa traiesc in ignoranta ca acum cateva luni,nu ma lasa ceva.
Ma intristez cand ma absoarbe ceva si vad ca au trecut ore fara sa vorbesc cu El, vreau sa ma apropii mai mult de El si sa-L iubesc mai mult ca pe mine.
Iar parerea de sine si mandria si ridicarea deasupra celorlati sunt ganduri ce se furiseaza in mintea mea, cu care incuviintez uitand ca sunt de la vrajmasul, de cand nu mai petrec in liniste greu imi pastrez trezvia si mintea neimprastiata.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 19.09.2013, 01:57:46
Lady Brightside Lady Brightside is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.04.2013
Mesaje: 113
Implicit

Draga mea,

Eu zic sa nu renunti asa usor. Am fost si eu in aceeasi situatie ca si tine dar prin credinta si nadejde in Dumnezeu al meu s-a schimbat de parca e alt om. Am fost buna cu el, nu l-am certat, nu am vorbit pe un ton urat, am avut grija de el, l-am imbracat, l-am sfatuit, am fost alaturi de el si nu l-am lasat nici in cele mai grele momente, iar acum el e cel care are grija de mine.

Nu mai bea, nu mai iese in cluburi, s-a mutat aproape de mine, a schimbat facultatea pentru mine, vrea sa o termine si sa ia un job si sa ma si ia de sotie, desi eu nici nu am inceput facultatea macar!

A inceput sa si vina cu mine la biserica, imi cumpara flori, munceste, invata, se zbate, e de nerecunoscut. Daca vezi putina speranta in el, nu-l lasa, poate asta e crucea ta, poate Domnul vrea ca tu sa il faci un om mai bun.

Cu credinta si multa rabdare e posibil!
Reply With Quote
  #19  
Vechi 19.09.2013, 03:12:06
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Tu nu doar ai "vazut putina speranta in el" ci el ti-a oferit dovezi concrete ca reprezinti cineva/ceva important pentru el.

Si dovezile inteleg ca au inceput sa vina o data cu distanta, atat timp cat stai fizic "pe capul lui", nu cred ca s-ar fi omorat prea tare, luand cumva prezenta asta fizica apropiata, drept garantie ca lucrurile vor merge inainte indiferent de ce face.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 19.09.2013, 03:43:16
Lady Brightside Lady Brightside is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.04.2013
Mesaje: 113
Implicit

Nu stiu ce sa zic, Aline, poate baiatu' o iubeste sincer. Nu prea am reusit sa-mi dau seama din posturile ei, vorbeste prea putin de el si de (eventualele, (in)existentele) lucruri care el le-a sacrificat/le-a facut pentru ea. Nu reusesc sa-mi dau seama, dar cred ca ai dreptate.

Last edited by Lady Brightside; 19.09.2013 at 03:45:29.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare