De ce nu ni se arata Dzeu?

[Dumitru73]

În prealabil postat de Marius22

In mod paradoxal, vederea lui Dumnezeu poate fi atat inceput cat si incununare a vietii duhovnicesti. Viziunea Sfantului Apostol Pavel, se inscrie in prima categorie. Ea l-a miscat profund aducandu-i convertirea la crestinism.

Pentru un isihast, vederea slavei dumnezeiesti reprezinta, asa cum spune Costel, un raspuns al lui Dumnezeu la iubirea omului. Si intr-un caz si in celalalt, vederea lui Dumnezeu reprezinta un dar. Nimeni nu ajunge la vederea Sa, pentru ca si-a propus acest lucru, ci pentru ca Dumnezeu binevoieste catre el.

Asta am inteles.
Dar comentariul tau nu este un raspuns la intrebarea "ce rost are?"

În prealabil postat de annajanette

mai bine comentati topicul ca sunt sigura ca va puteati abtine de la comentarii, deci mi-a placut foarte mult povestea ..acum este mai clar?
daca aveti vreo poveste interesanta va astept s-o prezentati.

Era o intrebare intemeiata, caci nu cunosc cuvantul si nu imi spune nimic.
Marfa e ceea ce se cumpara si are un pret, dar nu poate fi adjectiv, adica sa arate insusirile cuiva. Pe viitor fii amabila si raspunde la intrebari, in loc sa vii cu asemena comentarii de prisos. Cand am ceva de spus, fii sigura ca nu intarzii sa scriu.

[pacatosul]

Mai degraba cred ca mai de folos ar fi sa ne vedem potrivnicul cum lupta in fiecare clipa cu noi,cu cata sarguinta unelteste impotriva noastra toate doar ca noi sa nu ne mantuim.
Foarte frumos se spune ca mai de folos este omului a-si vedea pacatele,decat a vede ingeri,minuni sau pe Dumnezeu.Inca nu v-ati prins ca acuma suntem la ora de examen abia la final se va arata cui i-am slujit si unde vom merge...
Dumnezeu in stare noastra pe langa firea pacatoasa trupeste suntem foarte limitati si tu vrei sa il vezi pe Dumnezeu,sa cuprinzi infinitul in calota asta mica in care sta un amarat de creier care 24/7 se gandeste numai la sine.Cei care au ajuns la vederea Lui Dumnezeu au atins un prag al desavarsiri,insa nici atuncea nu il pot vedea,dupa moarte toate ne vor fi dezvaluite,acuma sa ne vedem de lucrarea de control in continuare ca vrajmasul nu doarme si mereu ne arunca din mai rau in mai rau.
Sa ne vedem de pacatele noastre si sa nu ne irosim timpul atat de pretios daruit noua pentru a lucra porunca Lui Dumnezeu(ca doar Dumnezeu se ascunde in poruncile Sale).

[glykys]

În prealabil postat de Miha-anca

Era o intrebare intemeiata, caci nu cunosc cuvantul si nu imi spune nimic.
Marfa e ceea ce se cumpara si are un pret, dar nu poate fi adjectiv, adica sa arate insusirile cuiva. Pe viitor fii amabila si raspunde la intrebari, in loc sa vii cu asemena comentarii de prisos. Cand am ceva de spus, fii sigura ca nu intarzii sa scriu.

In argou, marfa joaca rolul de adjectiv si inseamna ceva de genul super tare, foarte bun, foarte frumos... Avand in vedere ca sunteti stabilita in strainatate, nu este, totusi, de mirare, ca nu cunoasteti semnificatia acestui cuvant din argou.

[Dumitru73]

În prealabil postat de pacatosul

Mai degraba cred ca mai de folos ar fi sa ne vedem potrivnicul cum lupta in fiecare clipa cu noi,cu cata sarguinta unelteste impotriva noastra toate doar ca noi sa nu ne mantuim.
Foarte frumos se spune ca mai de folos este omului a-si vedea pacatele,decat a vede ingeri,minuni sau pe Dumnezeu.Inca nu v-ati prins ca acuma suntem la ora de examen abia la final se va arata cui i-am slujit si unde vom merge...
Dumnezeu in stare noastra pe langa firea pacatoasa trupeste suntem foarte limitati si tu vrei sa il vezi pe Dumnezeu,sa cuprinzi infinitul in calota asta mica in care sta un amarat de creier care 24/7 se gandeste numai la sine.Cei care au ajuns la vederea Lui Dumnezeu au atins un prag al desavarsiri,insa nici atuncea nu il pot vedea,dupa moarte toate ne vor fi dezvaluite,acuma sa ne vedem de lucrarea de control in continuare ca vrajmasul nu doarme si mereu ne arunca din mai rau in mai rau.
Sa ne vedem de pacatele noastre si sa nu ne irosim timpul atat de pretios daruit noua pentru a lucra porunca Lui Dumnezeu(ca doar Dumnezeu se ascunde in poruncile Sale).

Consideri ca a avrea sa-L cunosti pe Dumnezeu este un lucru lipsit de importanta, poate chiar un pacat?

[pacatosul]

Dumitru cred ca ar trebui sa mai citesti o data postul meu si despre ce e vorba pe forum intrebarea a fost de ce nu il vedem pe Dumnezeu..am zis ca nu e important sa-l vedem pe Dumnezeu,sa ne vedem pacatele si noi nu il putem patrunde niciodata pe Dumnezeu in calota noastra nu incape infinitul....si am mai spus daca ai citit cumva si postul meu ca Dumnezeu se afla in poruncile Lui,pe masura ce le infaptuiesti El ti se descopera prin mila Lui,nu prin putinta noastra oricat am vrea...scopul nostru e mantuirea ,insa unii sunt total pe langa subiect si tot timpul uita viziunea Bisericii si a Sfintilor Parinti luand doar ce cred ca e important din religie...

[Marius22]

În prealabil postat de Dumitru73

Dar comentariul tau nu este un raspuns la intrebarea "ce rost are?"

Intr-un mod indirect am raspuns. Este clar ca pentru Sfantul Apostol Pavel, acest eveniment a avut un rol fundamental. Dintr-un persecutor, el avea sa devina cel mai fervent propovaduitor al invataturii crestine. Deci, nu a fost lipsit de rost.

Aratarile dumnezeiesti, teofaniile, reprezinta o constanta a Vechiului Testament si a Noului Testament. Dumnezeu S-a descoperit oamenilor, in momentele cheie ale istoriei mantuirii, dar si martirilor, cuviosilor, si chiar simplilor crestini care s-au invrednicit de aceasta.

Ce rost au? Ne stau tuturor inainte drept marturie a faptului ca in Biserica exista in mod real experiente dumnezeiesti. Vederea lui Dumnezeu reprezinta expresia suprema a intalnirii si comuniunii cu El in lumea aceasta, dar si in cea viitoare.

Nu cantam in zadar la fiecare Utrenie: "Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua ...". Aceasta este marturia Bisericii.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Irina Georgeta

Dar Dumnezeu deja ni se arată, numai că sub altă formă... Se arată prin tot ceea ce ne înconjoară, prin întreaga Sa creaţie, văzută şi nevăzută. Tot ceea ce este în jurul dumneavoastră Îl reprezintă, oamenii cu toată fiinţa lor, natura cu frumuseţea ei plină de mister şi chiar propria persoană. Dumnezeu este pretutindeni, cu atât mai mult în inimile noastre. Ce poate fi mai justificabil ca faptul că te gândeşti că lumea întreagă a fost creată de Mâna Sa, de la cele mai mici la cele mai mari detalii? Până la Viaţa de Apoi, nimic nu poate fi mai doveditor şi mai plin de prezenţa divină ca însăşi lucrarea în sine. Când problemele mă apasă şi simt că îmi pierd şi nădejdea şi puterea de concentrare, îmi aduc aminte că Dumnezeu aşează totul într-o ordine bine pusă la punct - ciclul vieţii, mişcarea planetelor, fenomenele naturii, semnele şi faptele de zi cu zi - şi mă liniştesc. Nu Îl văd fizic în faţa mea atunci când mă rog, dar cu siguranţă liniştea sufletească pe care o capăt după rugăciune este semn că este acolo. Dumnezeu este iubitor, afectuos şi practic în acelaşi timp. Chiar şi aşa, se spune că timpul rezolvă totul. Nu este adevărat. Dumnezeu este cel care controlează timpul şi lucrurile care se petrec simultan în acest timp. Chiar prin aceasta Îl vedem! Să nu uităm de Îngerul Păzitor şi de blândeţea Sfinţilor. Toate sunt prin El. Plus să nu vom putea admira Divinitatea în persoană până nu vom reuşi să admirăm întâi ceea ce Îl reprezintă. Oare am putea noi să fim demni de a-L vedea pe Dumnezeu ca persoană prin cinstire şi iubire când abia apreciem ceea ce vedem în jurul nostru? Oare nu înainte de toate trebuie să căutăm să apreciem ceea ce avem şi mai apoi să cerem mai mult? Eu cred că întâi trebuie să ajungem să fim conştienţi de ceea ce deja ne este la îndemână şi să aşteptăm, pentru că Dumnezeu ştie cum să aranjeze totul, doar El a creat acest tot.

p.s.: Îmi cer iertare pentru îndrăzneală dar vă fac o mică observaţie printr-o rugăminte, aceea de a nu mai scrie prescurtat numele Domnului. Totuşi, nu este d-nul prof şi nici dr.ing., ci Dumnezeu.

Foarte adevarat cele scrise de tine aici , si te rog sa-mi permiti a reaminti unul din Acatistele mele preferate " Slava lui Dumnezeu pentru toate " in care se aduce lauda lui Dumnezeu tocmai pentru cele in care este El prezent si care de multe ori noi le cam uitam : in raza soarelui ce apune , in ceasul inserarii , in miile de fapturi create ,in frumusetea universuluin , in sarbatoarea vietii , in frumusetea florilor , in desteptare noastra , in ospitalitate intrgii firi , in genialitatea oamenilor de stiinta , a savantilor , a scriitorilor , a oamenilor de arta ,etc . N-ar tebui sa fie nimeni ce sa nu citeasca , macar o data pe luna Acatistul de multumire " SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE " . Doamne ajuta !

Eu te cred. Pe mine m-a ajutat Dumnezeu,Maica Domnului si Sfantul Antonie Cel Mare fffffoarte mult. As fi o mare cretina daca nu as credein Ei si in MINUNILE LOR...
Pot sa spun ca la inceput nici eu nu L-am cunoscut, desii mi s-a aratat prin fapte si mi-a indeplinit toate rugaciunile dar tot nu am putut sa cred pentru ca mintea noastra este pamanteneasca, nu poate sa creada MINUNILE MANTUITORULUI dar m-am rugat mult si mi-a dat intelepciune sa inteleg ce voia sa imi arate de fapt. Nu vreau sa supar pe nimeni,nu ma cred sfanta.....eu sunt cea mai pacatoasa dintre toti. Am vrut sa spun ce am invatat de la Dumnezeu,sunt fapte reale....ar fi mai mult de povestit dar nu vreau sa va plictisesc....
DOAMNE AJUTA SA AVEM MULTA MULTA INTELEPCIUNE DE LA DANSUL.....

[o_tzaranca]

,,Cei care vor sa se invredniceasca cercetarii dumnezeiesti,trebuie sa aiba in mintea lor urmatoarele:

-conditiile Botezului,Lepadarea de Satana,pazirea poruncilor lui Dumnezeu
-urmarea lui Hristos prin dobandirea virtutilor trupesti si sufletesti
-credinta,care alunga orice grija si munta muntii
-pocainta desavarsita si sfintitoare care tine departe orice lucru,cuvant si cuget viclean
-zdrobirea inimii cu lacrimi si metanii
-intristarea sufletului pricinuita de simtamantul pacatoseniei
-curatirea inimii de cugete viclene
-milostenia din bunurile noastre,facuta celor care sunt lipsiti de cele materiale
-blandetea fata de toti care ne face asemeni cu Dumnezeu
-infranarea cuprinzatoare ,care tine in frau orice madular al trupului si orice vointa
-rabdarea,ce indura tot felul de mahniri,prin care Dumnezeu ia aminte la noi
-multumirea pentru toate fie ca e ceva placut fie ca e ceva neplacut
-rugaciunea neincetata care ne tine uniti cu Dumnezeu
-cugetarea la moarte,prin care ne dam seama ca suntem pribegi si calatori pe acest pamant
-lacrimite pentru pacatele noastre
-cugetarea la Dumnezeu ,care pazeste sufletul de cursele vrajmasului
-barbatia,care indura suferintele si care ii razboieste pe vrajmasi
-intreaga-intelepciune,care tine departe orice lucru neplacut lui Dumnezeu
-dreptatea ,care imparte la fel fiecaruia
-smerenia prin care crestinul se prihaneste mereu pe sine insusisi alearga dupa patimile lui Hristos,recunoscandu-si neputinta si necunoastereaa
-dragostea desavarsita ce pricinuieste intotdeauna pacea care covarseste toata mintea,dragoste care se revarsa si asupra vrajmasilor si prin care crestinul va deveni fiu al lui Dumnezeu.,,