Cei multi...

[iustin10]

Daca ne uitam in jur,majoritatea oamenilor nu au treaba cu credinta.
Cea mai intalnita atitudine mi se pare ignorarea iar nu combaterea credintei. Pur si simplu,se duc la biserica la nunti si la botezuri, si atunci se gandesc la altceva in timpul slujbei. Daca le vorbesti de Dumnezeu spun cateva lucruri despre cum fura preotii, si ca au ei ceva in interiorul lor in care cred, dar o sa ti-l zica altadata
Cei mai materialisti spun ca Dumnezeu nu le rezolva problemele concrete ale vietii ,ci doar lupta lor, deci ei isi sunt dumnezei.
Conceptia ortodoxa despre acesti oameni este ca sunt botezati ortodox si deci ar putea sa se mantuiasca, undeva ,spre sfarsitul vietii ,daca ii va cuprinde atunci credinta ,cunoastrea lui Dumnezeu,si cainta pentru ce au facut rau. Mai trist e daca nu sunt botezati ortodox. Atunci nici macar aceasta sansa nu o au.
Dar in acest timp acesti oameni traiesc,au atitudini ,intra in relatie cu ceilalti oameni. In plus au experiente limita de viata,se simt singuri uneori,parasiti ,uneori fericiti, experiente care te pun fata in fata cu tine insuti ,si care uneori ti-l descopera pe Dumnezeu
A le spune acestor oameni ca e inutil sa faca fapte bune ,sa se poarte frumos unii cu altii , ca oricum nu cred in Dumnezeu si nu merg la Biserica nu mi se pare deloc profitabil pentru ei
Ar trebui incurajate virtutile,chiar si in aceasta lume semi-pagina ,ar trebui incurajate faptele bune. Aceatsa ar avea avantajul ca acesti oameni ar vedea o directie,o lumina ,ar intelege ca linga ei exista alti oameni si nu sunt singuri. In plus,daca din instinct ar fi incurajati sa faca fapte bune ,Dumnezeu isi poate intoarce mai curand fata catre ei,si sa ii duca spre calea credintei.
De aceea , nu trebuie sa dam mechanic prioritate teoriilor despre har ,credinta fata de faptele bune. Da,sa fim constienti ca nu vor putea face in deplinatate fapte bune fara har,dar sa incurajam orice saminta de virtute si de comportare umana respectuoasa , generoasa, frateasca.chiar daca aceasta nu e insotita de credinta. Sa avem rabdare cu ei,cum si Dumnezeu are rabdare cu noi . Un singur pahar cu apa daca acestia daruiesc din inima,fara vreo credinta anume ,asa cum sunt ei acum in starea lor,Dumnezeu le poate intoarce insutit ,si sa le indrepte pasii aspre credinta.
Asa ca noi ,ca cei care ne laudam ca avem credinta,sa nu fim obstacole in calea lucrarii Lui Dumnezeu ,caci stim ca acesta e un stapin aspru ,"care secera pe unde nu a semanat" , si care nu suporta ca nici macar una din oile sale sa se piarda.

[Demetrius]

În prealabil postat de iustin10

Mai trist e daca nu sunt botezati ortodox. Atunci nici macar aceasta sansa nu o au...


Asa ca noi ,ca cei care ne laudam ca avem credinta,sa nu fim obstacole in calea lucrarii Lui Dumnezeu ,caci stim ca acesta e un stapin aspru ,"care secera pe unde nu a semanat" , si care nu suporta ca nici macar una din oile sale sa se piarda.

Dacă Stăpânul Cel Aspru ”secera pe unde nu a semanat", atunci cum spui tu că cei nebotezați ortodox nu au nici o șansă de a fi ”secerați”?

[iustin10]

În prealabil postat de Demetrius

Dacă Stăpânul Cel Aspru ”secera pe unde nu a semanat", atunci cum spui tu că cei nebotezați ortodox nu au nici o șansă de a fi ”secerați”?

Cei multi nu sunt neaparat orotodoxi decat in cateva tari . Si chiar daca ne limitam la a vorbi de acestia,de exemplu intr-o tara ortodoxa, nu cred ca le este sufficient botezul, daca toata viata il refuza constant pe Dumnezeu, si nu fac nici macar binele care pot in jurul lor.

Daca insa vorbim si de cei neortodoxi ,pe undeva lucrurile se contopesc in masa celor multi.
Caci sunt la fel de necredinciosi si ortodoxi si catolici si protestanti. Marea majoritate a oamenilor nu are nevoie de Dumnezeu. Deci cu atat mai mult nu mai conteaza botezul ci faptele bune care le faci. Pe cei ortodoxi aceste fapte ii pot adduce la credinta. Pe cei neortodoxi ,faptele bune ii pot adduce intai la credinta,si apoi,de ce nu,chiar la ortodoxie.
Macar un om care nu auzit de Dumnezeu,nu e inca indoctrinat nici cu celelalte credinte ratacite,protestante. Deci el e ca o tabula rasa pe care sunt sanse sa se scrie credinta corecta,mai multe decat la un aderent al unei secte
Dar chiar si despre sectari daca vorbim, e de preferat sa faca binele ,atat cat pot ei,si sa creada in Hristos,caci pentru aceasta nimeni nu va fi condamnat. Pentru o fapta buna sau pt credinta in Hristos , nimeni nu va fi judecat . E adevarat,nici nu va lua cununa desavarsirii,care doar in ortodoxie se poate lua, dar i se pot ierta multe din ratacirile dogmatice,daca face cat de mult bine poate in jur,chiar si asa,fara har
Eu nu am prejudecati,si nu ma uit de unde vine o fapta buna. Stiu doar ca fara har nu poti fi desavarsit ,dar poti avea dragoste ,chiar in forma ei mai limitata

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Eu nu am prejudecati,si nu ma uit de unde vine o fapta buna.

Hîm... Eu zic să te uiţi...:) Şi, încă, de două ori! Nu de alta, dar mai ştii cui rămâi dator?.....

(Problemă mare de tot cu faptele astea "bune", pentru mine. Dilema-i următoarea: când este o faptă bună cu adevărat bună? După ce criterii o evaluăm ca "bună"? Criteriul după care se consideră îndeobşte o faptă ca fiind bună e satisfacerea nevoilor momentane, presante sau considerate valoroase pentru viitor... Ei, şi iată cum încep complicaţiile, întrucât nu orice satisfacere a nevoilor e bună şi nu orice nevoie merită atenţie şi satisfacere etc. Şi în ce perspectivă vedem folosul ori binele faptei? Apoi, unele fapte, cum ar fi de pildă pedepsirea severă sau chiar omorul, au fost poruncite chiar de Dumnezeu. Deci?...)

Fără discernământ, faptele considerate bune pot duce la dezastru. Şi iarăşi, ajunşi în acest punct, discuţia poate redeveni nesfârşită....

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

.... sa nu fim obstacole in calea lucrarii Lui Dumnezeu , caci stim ca acesta e un stapin aspru ,"care secera pe unde nu a semanat"

Doamne fereşte!
Tocmai această "cunoaştere" o condamnă Stăpânul în pildă, întrucât din pricina ei, invocată ca motiv al fricii paralizante/neroditoare/blocante, slujitorul a ajuns în postura de perdant.
Prin această concepţie servitorul se crede drept iar pe Stăpân îl consideră nedrept! Când de fapt problema e dacă faptele noastre sunt consonante cu Bunătatea lui Dumnezeu (iar nu cu asprimea Lui).

http://ioansoran.wordpress.com/2012/...tarii-si-arta/

O sinteză privind tema a talanţilor (sau a minei) într-o serie de tâlcuiri excepţionale venind din confesiuni distincte.
Un material deosebit întrucât adaună laolaltă modalităţile diferite de a vibra la acelaşi Duh al pildei, în epoci diferite şi în confesiuni creştine diferite.

[Ioan_Cezar]

Din întreg materialul prefer această concluzie:
"Dragostea nu are teamă de riscuri.
Opţiunea pentru Împărăţia lui Dumnezeu este periculoasă în măsura în care ea comportă mereu riscuri.
Dar mult mai periculoasă este căutarea unei securităţi care închizându-se în ea însăşi, duce omul la sterilitate."

[iustin10]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

. Dilema-i următoarea: când este o faptă bună cu adevărat bună? După ce criterii o evaluăm ca "bună"? Criteriul după care se consideră îndeobşte o faptă ca fiind bună e satisfacerea nevoilor momentane, presante sau considerate valoroase pentru viitor... Ei, şi iată cum încep complicaţiile, întrucât nu orice satisfacere a nevoilor e bună şi nu orice nevoie merită atenţie şi satisfacere etc. Şi în ce perspectivă vedem folosul ori binele faptei? Apoi, unele fapte, cum ar fi de pildă pedepsirea severă sau chiar omorul, au fost poruncite chiar de Dumnezeu. Deci?...)

Fără discernământ, faptele considerate bune pot duce la dezastru. Şi iarăşi, ajunşi în acest punct, discuţia poate redeveni nesfârşită....

O fapta buna este atunci cand e facuta din toata inima ,fara ezitare, fara calcul, din dorinta imediata de a servi pe celalalt . E posibil ca pentru beneficiar sa nu fie foarte productiv acel ajutor : de exemplu ,daca cineva iti cere ajutor la o problema de servici in mod repetat ,poate ar fi mai bine sa il lasi sa se chinuie putin sa o resolve,nu sa il ajuti de fiecare data. Dar pentru cel care ofera ajutorul sigur e bine,pentru sufletul sau,pentru ca se invata a isi depasi comoditatea,indiferenta ba chiar sila de oameni.
Nu efectele faptei ma intereseaza in primul rand,nu ce face cersetorul cu banii primiti ,ci disponibilitatea celui care efectueaza fapta de a nu trece indifferent, de a nu avea o inima moarta

Sunt nenumarate exemple in NT care arata ca asa trebuie sa fie faptele,izvorate din inima, si cu surplus de bunavointa:"daca iti cere cineva sa mergi cu el o mila , mergi doua"
Nu se zice: cerceteaza de ce celalt iti cere sa il insotesti o mila ,caci asa ti-ai paraliza puterea sufletului de a reactiona la ceilalti . Se zice insa:da-i cwe a cerut si mai mult decat atat,pentru ca asa arata ca nu te indoiesti de nevoia lui, ca te pui in locul lui ,ca si cum ar fi nevoia ta

In lumea larga, aceasta e regula de baza ,iubirea, chiar daca nu exista credinta.
Cat de pesimisti am fi si am plange aceasta lume ,daca o privim foarte atent,mai ales in colectivele de oameni unde credinta e ignorata total (poate ea e ascunsa totusiu in sufletele unora din ei) ,constatam totusi cu uimire ca vedem exemple mici dar impresionante de iubire. Oamenii acestia pe care noi ii punem in statistici la necredinciosi ,care nu ne ies la socoteala duminica la biserica,cand numaram numai babe in biserica, oamenii acestia multi, au totusi legatura iubirii in relatiile lor. Si multi din cei credinciosi ar avea de invatat din iubirea si respectful dintr-o familie de tigani (nu zic de ce fac ei in afara familiei).

In nici un caz nu zic ca este o iubire deplina si desavarsita,caci nu constientizeaza ca vine de la Dumnezeu ca este in legatura cu El,si ca are nevoie de harul sau . Poate e o iubire instinctiva. Dar nu e deloc mai putin valoroasa decat iubirea educata,care e constienta ca are legatura cu Dumnezeu. De multe ori imi iau puterea de a iubi,de la acesti oameni nedusi la biserica. Pentru ca ,generozitatea lor este pura si necalculata...

Daca nu ar fi asa ,daca nu ne am bucura si nu am lauda aceasta iubire underground,fara reguli , lumea ar fi cu adevarat un iad ,si din aceasta masa de necredinciosi nu ar rasari cele cateva procente de credinciosi ,asa cum iconomia dumnezeiasca randuieste
Si nu ar fi ca un exemplu viu , pentru cei care se considera credinciosi ,ca sa nu uite niciodata ,ca si cel mai dispretuit necredincios poate avea inima mai deschisa decat ei,si ca la acest punct nu poate fi pacalit nici Dumnezeu,nici cei din jur.

Iubirea este alfa si omega, inceputul nostru ca oameni ,si sfarsitul nostru ca dumnezei

[sophia]

În prealabil postat de iustin10

Daca ne uitam in jur,majoritatea oamenilor nu au treaba cu credinta.
Cea mai intalnita atitudine mi se pare ignorarea iar nu combaterea credintei. Pur si simplu,se duc la biserica la nunti si la botezuri, si atunci se gandesc la altceva in timpul slujbei. Daca le vorbesti de Dumnezeu spun cateva lucruri despre cum fura preotii, si ca au ei ceva in interiorul lor in care cred, dar o sa ti-l zica altadata
Cei mai materialisti spun ca Dumnezeu nu le rezolva problemele concrete ale vietii ,ci doar lupta lor, deci ei isi sunt dumnezei.
Conceptia ortodoxa despre acesti oameni este ca sunt botezati ortodox si deci ar putea sa se mantuiasca, undeva ,spre sfarsitul vietii ,daca ii va cuprinde atunci credinta ,cunoastrea lui Dumnezeu,si cainta pentru ce au facut rau. Mai trist e daca nu sunt botezati ortodox. Atunci nici macar aceasta sansa nu o au.
Dar in acest timp acesti oameni traiesc,au atitudini ,intra in relatie cu ceilalti oameni. In plus au experiente limita de viata,se simt singuri uneori,parasiti ,uneori fericiti, experiente care te pun fata in fata cu tine insuti ,si care uneori ti-l descopera pe Dumnezeu
A le spune acestor oameni ca e inutil sa faca fapte bune ,sa se poarte frumos unii cu altii , ca oricum nu cred in Dumnezeu si nu merg la Biserica nu mi se pare deloc profitabil pentru ei
Ar trebui incurajate virtutile,chiar si in aceasta lume semi-pagina ,ar trebui incurajate faptele bune. Aceatsa ar avea avantajul ca acesti oameni ar vedea o directie,o lumina ,ar intelege ca linga ei exista alti oameni si nu sunt singuri. In plus,daca din instinct ar fi incurajati sa faca fapte bune ,Dumnezeu isi poate intoarce mai curand fata catre ei,si sa ii duca spre calea credintei.
De aceea , nu trebuie sa dam mechanic prioritate teoriilor despre har ,credinta fata de faptele bune. Da,sa fim constienti ca nu vor putea face in deplinatate fapte bune fara har,dar sa incurajam orice saminta de virtute si de comportare umana respectuoasa , generoasa, frateasca.chiar daca aceasta nu e insotita de credinta. Sa avem rabdare cu ei,cum si Dumnezeu are rabdare cu noi . Un singur pahar cu apa daca acestia daruiesc din inima,fara vreo credinta anume ,asa cum sunt ei acum in starea lor,Dumnezeu le poate intoarce insutit ,si sa le indrepte pasii aspre credinta.
Asa ca noi ,ca cei care ne laudam ca avem credinta,sa nu fim obstacole in calea lucrarii Lui Dumnezeu ,caci stim ca acesta e un stapin aspru ,"care secera pe unde nu a semanat" , si care nu suporta ca nici macar una din oile sale sa se piarda.

Nu inteleg care este ideea acestui fir.
Si de unde fraza cu "Dumnezeu secera pe unde nu a semanat" si ce inseamna? La ce se refera?

In ceea ce spui tu in mesajele tale vad deruta in credinta, vad aceleasi probleme pe care multi le poarta cu sine (inclusiv eu) neintelegand sensul credintei.

Ce desprind eu din mesaje:

1. Sunt multi aceia care nu traiesc profund credinta. Pai mai intai cum definim credinta. Se pare ca fiecare intelege altceva prin ea. Se duc la biserica cu diverse ocazii, dar nu sunt atenti, nu constientizeaza, nu inteleg sensul la ceea ce vad acolo. E vina (numai) a lor? Daca ar fi un preot profund, cu har, care sa lucreze, sa discute cu ei, sa ii invete...
Ca la multi credinta se rezuma la a fi botezati ortodox. E vina (numai) a lor? Unde sunt preotii, cateheza, nasii, familia?

Si pentru cei de mai sus inseamna ca sunt ortodocsi. Ei insisi se vad credinciosi. Ei asa definesc credinta.
Fiecare o intelege si o traieste altfel. Unii au probleme a o trai in public, in biserica, dar o traiesc acasa. E rau? E numai vina lor? Au probleme cu un preot sau altul, cu oamenii din biserica, nu se linistesc si regasesc acolo. De ce oare?
Altii au diverse alte limitari.

Pentru altul credinta inseamna numai monahism, chiar si in lume (o triesc la extrem).

Este greu si gresit sa judecam, fara a intelege de fapt omul. Noi doar vedem pe cineva ca invelis exterior. De unde stim noi ce este in el, ce experiente a avut, prin ce a trecut si de ce s-a pierdut sau nu mai ajunge la credinta, la biserica, la preot?

2. Da, si eu vad o problema in descurajarea virtutilor. Ca asta se cam intampla. Suntem invatati sa vedem numai raul, pacatul, sa ne ocupam cu el cu toata ziua si viata, iar virtutile si faptele bune nu avem voie sa le vedem si incurajam. Ar fi lipsa de smerenie. Aici eu nu inteleg sensul.
Oamenii trebuie sa fie incurajati sa fie mai buni, sa vada binele, sa-l faca.
Eu zic ca este partea cea mai importanta a credintei: virtutea, fapta buna, iubirea.

Da, si eu intalnesc mereu oameni care fie sunt de alte confesiuni/religii, fie nu au nici una, sau n-o practica direct, dar fara sa-si dea seama sunt mai buni decat altii care se definesc a fi buni credinciosi, ortodocsi.
Primii traiesc credinta facand bine, iubind aproapele. Este si acesta un mod important.

Adeseori mi-am pus intrebarea cine are (cu adevarat credinta) si pe cine il apreciaza Dumnezeu mai mult? Cel care respecta toate regulile teoriei, dar este rece, nu vede lacrimile celui de langa el, nu iubeste, nu ajuta, raneste etc.
Sau cel care nu stie/poate unele din regulile teoriei, dar se straduie si ajuta pe cel din jur, ii sterge lacrimile, ajuta, iubeste, face ceva concret.

De la care din ei ai de invatat si primit mai mult?
Din a doua categorie oare nu exista sfinti?

Cred ca Iustin are dreptate in ceea ce spune.

[iustin10]

Nu inteleg care este ideea acestui fir. Si de unde fraza cu "Dumnezeu secera pe unde nu a semanat" si ce inseamna? La ce se refera?
.

Ideea ,desi recunosc ca nu am sublinitat-o foarte tare, este mai mult o intrebare care mi-o pun : cum sunt cei care nu au credinta afisata in mod explicit ? As vrea sa ii inteleg ,sa inteleg modul lor de gandire,ce idealuri au , ce valori. Iar fraza cu seceratul ,este luata din pilda talantilor. Acolo e folosita pentru cel ce isi ingroapa talantul; si care greseste,pentru ca trebuia sa aduca profit cu talantul nu sa il ingroape. Eu am folosit-o in sensul ca Dumnezeu nu a semanat credinta si har in sufletele celor multi,caci de aceea sunt indiferenti, dar cu toate acestea ,poate culege si de acolo unele roade ale iubirii ,caci si din pamintul nelucrat pot iesi roade . Sensul este ca Dumnezeu nu se uita la roade de unde provin,ci ca acestea sa fie bune. Si singura roada care o poate culege din lumea larga si necredincioasa este intelegerea si bunavoirea dintre oameni ,chiar daca din pacate,aceasta nu vine prin intermediul credintei.
Ca sa dau un exemplu,atunci cand se strang bani pentru sinistrati,pe banii aceia nu scrie daca sunt de la un credincios sau nu,ci toti bani sunt la fel.Si conteaza cu cat suflet i-a dat fiecare ,nu ce credinta a avut

In ceea ce spui tu in mesajele tale vad deruta in credinta, vad aceleasi probleme pe care multi le poarta cu sine (inclusiv eu) neintelegand sensul credintei. .

Da,am si eu aceasta deruta ,si sunt gata mereu sa recunosc cand gresesc si cand nu ma pricep. Si nici nu cred in cei care zic ca ar fi mai bine sa tac,sa nu smintesc pe altii,pentru ca vad ca nimeni nu e influentat de un forum,ci mai mult isi intareste convingerile :bune sau rele. Dar in toata aceasta viata derutata a mea ,iubirea care am observat-o in jur ( nu la mine!!!) ,de la oameni simpli , credinciosi sau nu ,mi-a fost ca un balsam si o intarire ca Dumnezeu exista si este prezent peste tot ,si in mine si in jurul meu,si ca asteapta cu rabdare trezirea mea,si a celorlalti

1. Sunt multi aceia care nu traiesc profund credinta. Pai mai intai cum definim credinta. Se pare ca fiecare intelege altceva prin ea. Se duc la biserica cu diverse ocazii, dar nu sunt atenti, nu constientizeaza, nu inteleg sensul la ceea ce vad acolo. E vina (numai) a lor? Daca ar fi un preot profund, cu har, care sa lucreze, sa discute cu ei, sa ii invete...
Ca la multi credinta se rezuma la a fi botezati ortodox. E vina (numai) a lor? Unde sunt preotii, cateheza, nasii, familia?.

Credinta este cea care ramane , cand totul pare impotriva. Uite ,tu de exemplu ,desi urmaresc de atatia ani ce scrii, vad doar ca nu ti s-a raspuns la intrebari ,dar nu ca tu te-ai fi schimbat . Deci si tu ai o credinta ,care ai urmat-o tot acest timp.Nu e vina ta ca nu ai gasit raspuns in jur
Banuiesc ca asa e si la ceilalti oameni ,si iti confirm ca asa e si la mine . Daca ar fi cineva care sa imi inteleaga intrebarile ,probabil ca as progresa si eu in credinta

Credinta inseamna atat cat poti duce pe treapta ta ,si putina privire inainte.
-Daca crezi in fapte bune,macar nu esti un tip nedrept si agresiv
-Daca crezi si in Hristos ,atunci cu atat mai mult vei spori in iubire in jurul tau
-Daca mai crezi si in ortodoxie,atunci vei ajunge la desavarsire ,dar neuitand vreo clipa de unde ai plecat ,de la statutul de "çei multi'' .Daca ii uiti vreo clipa pe cei din jurul tau,si dai mai multa crezare la ce ne dezbina, pici din aceasta treapta
-Daca mai esti si monah ,atunci esti predispus pentru sfintenie,dar iarasi ma repet ,neuitand sa fii om . Intotdeauna esti pe o treapta potrivita cu abnegatia ta ,dar oricand poti cadea,daca nu privesti la cei mai de jos,si nu ii intelegi

2. Da, si eu vad o problema in descurajarea virtutilor. Ca asta se cam intampla. Suntem invatati sa vedem numai raul, pacatul, sa ne ocupam cu el cu toata ziua si viata, iar virtutile si faptele bune nu avem voie sa le vedem si incurajam. Ar fi lipsa de smerenie. Aici eu nu inteleg sensul.
Oamenii trebuie sa fie incurajati sa fie mai buni, sa vada binele, sa-l faca.
Eu zic ca este partea cea mai importanta a credintei: virtutea, fapta buna, iubirea.

Niciodata sa nu te indoiesti de ceea ce crezi ,oricata impotrivire ai vedea in jur.
Intentile sunt bune, aplica-le doar in jurul tau,si vei fi iubita de oameni si de Dumnezeu.
Si daca apoi Dumnezeu iti va arata si puterea si calea de a Il iubi, si raspunsul la intrebari , sa stii ca se datoreaza si pentru ca ai vrut sa incurajezi binele in jurul tau

În prealabil postat de iustin10

spun cateva lucruri despre cum fura preotii

Din pacate nu este vina lor ca spun asta...