Despre rugaciunea continua ( o povestioara cu tâlc )

[IonelaC]

În prealabil postat de cristiboss56

Au venit, odata, la avva Lucius, la Ennaton, cativa calugari euhiti. Batranul i-a intrebat : "Ce lucrati voi cu mainile ?" . Ei au raspuns :"Noi nu ne atingem de lucru, ci, cum zice Apostolul, ne rugam neintrerupt". Batranul ii intreaba : "Dar nu mancati ?". Ei zic : "Da". El : "Si cand mancati cine se roaga pentru voi ? " . Apoi : "Nici nu dormiti ? " Ei : "Da". Batranul: "Si cand dormiti , cine se roaga pentru voi ?". N-au stiut ce sa-i raspunda. El continua : " Iertati-ma , dar voi nu faceti cum spunetî. Eu am sa va arat ca, desi lucrez , cu mainile, ma rog neancetat. Iata cum : Ma asez cu Dumnezeu, sa-mi umezesc smicelele. Apoi le impletesc in funie zicand : < Miluieste-ma , Dumnezeule, dupa marea mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale , sterge faradelegea mea >. Sî-i intreba : "Oare aceasta nu-i rugaciune? " . Ei au raspuns : "Ba da". Apoi continua : " Toata ziua ma rog si castig mai mult sau mai putin de saisprezece parale. Dau doua de pomana, la poarta, iar restul mananc. Cine primeste cele doua parale se roaga pentru mine in timp ce mananc si dorm. Astfel , cu harul lui Dumnezeu, indeplinesc porunca de a ma ruga mecetat.

Multumim mult pentru povestioara!
Chiar asa este! Mama imi spunea odata ca ea si in timp ce taie zarzavatul pentru mancare spune cate o rugaciune. Cred ca de aceea iese mancarea asa buna, are ca ingredient-minune binecuvantarea Lui Dumnezeu.