Povestea vietii mele

În prealabil postat de cozia

Draga Mirela, in relatia lor cineva trebuie sa sparga gheata iertarii si acest cineva in cazul de fata trebuie sa fie NIMENI:)

:) ai tu in cap ceva... dar a cere iertare asa, in principiu, fara ca celalalt sa inteleaga de ce, crede-ma ca nu functioneaza.

[cozia]

Uite cum "functioneaza":)

- Mama iarta-ma ca in toti acesti ani te-am suparat si te-am dezamagit cu comportamentul meu care te-a facut sa ma bati si sa tipi la mine si sa ma faci in fel chip, sa ma dracui, sa ma blestemi...

- Iarta-ma pentru ca ti-am facut viata un calvar si esti dezamagita de mine!

astfel recunoscind ca ai gresit si tu prin prezenta ta in viata ei zdruncinata si nenorocita de esecul in casnicie

Multe mame turbeaza in fel si chip pentru ca de cele mai multe ori nu mai reusesc sa-si repare viata sa-si gaseasca un sot deoarece au un prunc dupa ele si astfel EL FARA VINA DEVINE CAUZA nefericirii lor si multe pur si simplu tabara pe ei. Sunt rare cazurile astea dar exista

[cozia]

scuze nu turbeaza, am vrut sa spun,... se isterizeaza

[NIMENEA]

Multumesc cozia ptr raspuns!
Vreau sa-ti spun ca daca voi folosi acea formulare, mi-am dat foc la valiza! imi va sari in cap imediat si-mi va zice: 'nu ti-e rusine mai magarule sa spui ca te-am dracuit, ca am tipat la tine, cum iti permiti sa spui asa ceva, te-am crescut din greu, am luptat...etc...' si de aici incepe placa pe care o aud de cand m-am nascut, mereu aceleasi reprosuri ca m-a crescut si a luptat ptr mine, ca m-a imbracat, ca m-a plimbat, etc....
Oricum, nu stiu daca se va rezolva ceva, in sensul bun, singura solutie va ramane sa plecam, asa nu se poate trai, intr-un continu stres, tristi si abatuti toti!
Nu exista zambet in aceasta casa, decat cel al copilului!!!

[carmen_mik]

Buna seara! Am citit povestea ta si iti dau dreptate la ultima afirmatie , ca iti iubesti mama pt ca e mama ta.Legat de comportamentul ei nu pot sa spun nimic, nu sunt in masura sa o judec.Ce pot sa va spun dv. e ca va puteti ajuta mama, rugandu-va la Dumnezeu sa ii dea pocainta. Trebuie sa ne iubim parintii indiferent cum ar fi ei.Ati spus ca sunteti parinte, e o mare responsabilitate.Fiti pentru copilul dv un bun parinte.Formatii o educatie crestina ,mergand cu el la biserica si invatandu-l ce este iubirea fata de aproapele.Folositi un limbaj frumos si nu-i permiteti sa foloseasca vb de ocara.Nu sunt in masura sa dau sfaturi, sunt doar cateva cuv care ar trebuie sa formeze imaginea unui bun crestin.Doamne ajuta!Si Rabdare!

[Z.Lidia]

Poate te ajuta sa o intelegi oarecum pe mama ta, nu sa-i dai dreptate, probabil esti hotarat sa nu faci la fel, doar sa intelegi de ce se comporta asa, ca sa poti sa-ti fie mila de ea si sa te rogi pentru ea.
Poate ca a ramas insarcinata la un moment dat, fara sa vrea, a hotarat sa nu faca avort, ceea ce i-a schimbat viata. A fost insa o hotarare partial acceptata, iar acum suporti consecintele. E insa problema ei, daca a luat niste decizii in viata, ca asa a considerat atunci, si nu si le-a acceptat! A dat vina pe tine.
Pare ceva destul de sadic, ce povestesti, ca te-a batut atat, de multe ori oamenii astia au fost la randul lor batuti. Ceea ce a vrut sa fie educatie, s-a transformat in exprimarea frustrarilor. Nu stiu daca-si va da seama ca hotararile au fost ale ei, ca nu trebuie sa dea vina pe tine, sau pe Dumnezeu ca i-a dat crucea asta. Nici ca a fost datoria ei sa te creasca si nu trebuie sa-ti influienteze tie viata acum. Dar daca-si da seama sau nu, nu e problema ta.
Cred ca trebuie sa iti fie mila de ea, pur si simplu, ca nu poate face pace cu ea insasi. Trebuie sa n-o iei in seama, ce zice. E tot problema ei daca te injura degeaba. Dar sa nu-i raspunzi. Ca, saraca de ea, isi injura amarul, nu pe tine.
Ai probleme, inteleg, cu afacerile. Nu-ti mai asuma riscuri, ca ai familie, copil. Angajeaza-te undeva, stabileste granitele in casa cu mama ta, ca sa nu aveti ciocniri. Intreab-o barbateste daca te ajuta sau nu. Daca te lasa sau nu sa stati la ea o perioada. Platindu-ti partea ta de intretinere, lumina.
Roaga-te, ca Dumnezeu te primeste fara sa te judece, noi, oamenii nu prea. Mergi la duhovnic, dar trebuie sa-ti spui pacatele tale, doar, la spovedanie, de exemplu, daca i-ai raspuns la provocari. Sau daca o urasti, sau daca n-o ierti. Partea ei, ramane problema ei.
Doamne ajuta!

[viviana]

Buna,,,NIMENEA,,...dar nu-ti mai spune asa ca nu e adevarat..esti o particica din DUMNEZEU ,nu uita,insemni ceva.esti necajit si te inteleg,am trecut prin asa ceva.desi am 36 de ani ,am suportat multe si eu de la ai mei,de la injuraturi, dracuiri, jigniri ,batai,pana la faptul ca datorita traumelor suferite sunt divortata, imi cresc copilasul singura, nu imi gasesc pe cineva sa vrea sa fie cu mine pt. ca m-a marcat f. mult copilaria ,adolescenta ,si tineretea petyrecuta cu parintii ignoranti,si pur si simplu stau in garda ca o pisica salbatica,nereusind sa se apropie cineva de mine...raman traume fratilor de la astfel de parinti sa stiti.dar am inteles in acelasi timp ca numai BUNUL DUMNEZEU are grija de mine,si intr-o familie lasa o luminita nestinsa sa nu piara farama de suflet si de Dumnezeire...mai este de vorbit dar acum ma preg sa ma duc la serviciu.fruntea sus si multa rabdare.

[pethrina]

În prealabil postat de NIMENEA

Povestea vietii mele.
Am 40 de ani, sunt casatorit, am un copil, si o gramada de probleme.
Traim impreuna cu mama mea de aprox 10luni, intr-un apartament cu 3 camere, spatios, deci nu asta e problema.
In urma unor 'inginerii financiare' din partea noastra, avand niste afaceri am ramas fara apartament, acesta luandu-l banca, motiv ptr care ne-am mutat cu mama.
Acum am inceput alta afacere, dar nici asta n-a fost cine stie ce .
Am avut nenumarate discutii cu mama pe aceasta tema, iar in final s-a ajuns a ne da afara din casa.
Eu unul consider ca am gresit in viata, dar pun aceste greseli si asupra comportamentului ei de-a lungul timpului, mai exact am fost un copil traumatizat.
De cand sunt mic mama mea m-a dat diavolului la aproape orice nemultumire a ei, am fost pedepsit sa stau la colt cand greseam, am fost batut cu furtunul de la masina de spalat, nu mergeam la joaca in vacanta decat cu program 2-3ore/zi in timp ce ceilalti copii erau afara,
si ceea ce este cel mai grav, mi-a spus mereu de mic copil fiind urmatoarele lucruri: n-ai sa faci nimic in viata firai al..., n-ai sa ai nici un ban firai al...
o sa se aleaga praful de tot, etc si numai astfel de afirmatii. E adevarat, a facut si sacrificii crescandu-ma singura, a luptat mult, mi-a oferit destul ptr mine, a rabdat si de foame sa am eu, dar asta nu cred ca justifica acele vorbe.
Mi-a mai adresat niste cuvinte pe care nu le voi uita pana la moarte: 'mai bine te nasteam mort' , 'mai bine te duceam la casa de copii'
Consider din tot ce am citit pana acum despre Dumnezeu, ca aceste lucruri spuse din partea unui parinte sunt ca niste blesteme.
Am mai citit ca parintii care concep un copil si nu sunt cununati in fata Domnului acel copil are numai probleme in viata(situatia parintilor mei n-o stiu, daca au fost sau nu religios casatoriti, ptr ca ei s-au despartit la scurt timp dupa ce m-am nascut eu).
Mi-a tot repetat aceste lucruri in viata mereu, si tind sa cred ca si de aici sunt problemele mele.
Inca o precizare, mama este un om cult, cu scoala, dar cu credinta e pe afara,(zic eu) desi zice ca e credincioasa
, totusi dracuie in fiecare zi aproape.
Am sa va mai spun o mica intamplare de-a mea din clasa a doua. scriam acasa o poveste, copiere dupa abcdar, si ptr ca am depasit putin liniutele caietului, si ptr ca literele nu erau asa frumos arcuite, mi-a rupt foaia, si iar si iar,
, mi-a apasat cu stiloul pe caiet pana a rupt foaia, mi-a tras vreo cateva palme, iar in final n-a mai avut cine sa scrie povestea caci eu eram terminat de plans, si a scris-o ea.

Acum am la dvs urmatoarea intrebare si rugaminte:
Ce am gresit eu copil fiind sa fiu astfel tratat(si mai sunt multe de spus dar nu e spatiu), si daca acele vorbe care mi le adreseaza permanent, sunt cazuza vietii mele distruse.
Nu vreau s-o denigrez, nu va cunosc nu ma cunoasteti, dar vreau sa aflu de la oamenii care cunosc si iubesc religia si pe Dumnezeu adevarata realitate, si felul cum vad aceasta intamplare si aceste lucruri.
Va multumesc si va rog sa ma scuzati ptr lungimea textului.
Astept cu nerabdare replicile Dvs , oricare ar fi ele.
Vreau sa va mai spun ca o iubesc pe mama mea, ptr ca e mama.

E o perioada grea pentru voi!nu ai de ce sa cauti vinovati...Nu esti singurul care a avut o copilarie grea...Parerea mea este sa te apropii mai mult de biserica,sa dai liturghie,cate un acatist.Noi nu ne putem judeca parintii!Incearca sa comunici mai mult cu ea...stii capul plecat,sabia nu-l taie...Desi ai 40 ani inca ai nevoie de ea(locuinta)Orice parinte doreste ce este mai bun pentru copilul sau!Iar faptul ca era mai exigenta cu tine cand erai copil,se datoreaza faptului ca dorea sa fii cel mai bun,sa inveti,nu sa stai toata ziua in parc...ii pasa de tine!Eu cred ca te-a iubit si te iubeste in continuare,esti sange din sangele ei!Poate a avut si ea greutati si... de nervi... mai se pierdea cu firea...Dute mai des la biserica,cauta un duhovnic bun sa te dezlege de tot ce este necurat,mai bine ar fi sa mearga si mama ta...Dumnezeu sa va indrepte pasii spre fericire!Sa va dea sanatate si intelegere in casa!Doamne ajuta!

Din pacate, aceasta poveste, in zilele noastre nu mai este o poveste atipica. Multi parinti se despart, lasandu-si copiii traumatizati. Unii ii rasfata in exces, altii nu mai au rabdare cu acestia. Iar societatea sufera si decade pe zi ce trece. In aceste vremuri cum sa-i pretindem mamei, un biet om, sa fie sfantă numai pentru ca e mama? E o pretentie egoista in cele din urma.

Si apoi diavolul ii chinuieste si pe copii si pe parinti. Pe el ar trebui sa-l uram cu adevarat. Mare forta duhovniceasca trebuie sa dobandeasca cineva pentru a rezolva asemenea probleme. Acela trebuie sa se schimbe el insusi, adica sa devina un bun crestin, de care diavolul sa se rusineze. Si acest lucru nu e chiar imposibil.

Daca am avut curajul de a observa ca mama greseste, trebuie sa mergem si mai departe si anume sa evitam sa cadem in aceleasi greseli. Si sa biruim raul prin bine. Preasfanta Nascatoare este cea mai buna mama si nu ne dezamageste niciodata. Un duhovnic bun ar fi de mare folos pentru intreaga familie. Multe rugaciuni la Maica Domnului, caci Ea ii ocroteste pe toti cei aflati in asemenea necazuri! (Acatistul Maicii Domnului-bucuria tuturor celor necajiti, Acatistul Sfantului Acoperamant, Paraclisul Maicii Domnului, Psaltirea Maicii Domnului). E adevarat ca binecuvantarile parintilor sunt importante, dar uneori parintii se mantuiesc pentru rugaciunile copiilor. In locul tatalui, care ar fi trebuit sa fie barbat duhovnicesc in primul rand, fiul poate prelua aceasta misiune de a salva din punct de vedere duhovnicesc intreaga familie. Post, rugaciune si milostenie si totul se poate schimba! Sa ne deschidem inimile si sa vedem ca exista multi care se afla in necazuri mai mari decat ale noastre.

[viviana]

Buna tuturor. revin, vreau sa continui ce am inceput .draga,,NIMENEA,,(ma zgarie id-ul acesta, schimba-l in altceva, nu merita),cea mai mare provocare pt. noi cei care am avut de infruntat o soarta asemanatoare cu a ta,sa stii ca nu ne-a fost data degeaba.Totul se intampla cu un rost de la DUMNEZEU,si acesta este induhovnicirea noastra ,caci daca s-ar fi purtat bine cu noi parintii si ne alintau tare ,nu mai ajungeam noi sa credem in EL ,si sa postam aici,si sa vrem sa ne deschidem spiritual ,sa ne hranim cu VIATA ,SI CU SPIRIT. nu uita este o lectie de viata si uita-te la preotii intemnitati pe timpul prigoanei comuniste au zis ca datorita chinurilor si traumelor l-au cunoscut pe DUMNEZEU, acolo fiind RAIUL,FERICIREA SUPREMA...citeste te rog ceva scris de parintele GHEORGHE CALCIU DUMITREASA...si eu m-am revoltat,si m-am suparat, dar ii iert ca sunt parintii mei si uite ca acum la batranete eu ii ajut din toata inima,si ii iert pt cele ce mi-au facut...si nu uita TREAPTA CEA MAI INALTA A DUHOVNICIEI CONSTA IN A-I IUBI PE VRAJMASII TAI...curaj si credinta si creste pe cel mic in armonie, si intelegere cu sotia, si ai sa vezi ca mama ta se va schimba,si DOAMNE-DOAMNE, o sa-i arate dragostea ta cand ea va fi neputincioasa...ai sa vezi , am simtit-o eu. toate cele bune.