Sa ne impartasim des sau rar?

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Din care tabără faceți parte?
http://www.teologie.net/2013/11/19/s...ea-pozitiilor/

Parintele Pruteanu spune si lucruri bune, dar si unele gresite, din cate am observat citind unele din aticolele sale. De exemplu spunea ca e un mare pacat ca un preot sa oficieze o casatorie in care unul din soti e necredincios (ceea ce mi se pare corect), dar ca cei ce nu se casatoresc la Biserica nu traiesc in curvie daca au casatoria la primarie. Spunea asta ca sa poata fi impartasita persoana care e casatorita cu un ateu. In plus, spunea ca toti din toata lumea au casatorii valide chiar daca sunt in alte religii. Aceste ultime afirmatii mi se par gresite.
Parintele Pruteanu traieste in Portugalia, o tara catolica, e posibil ca si aceste afirmatii cu impartasirea sa fi avut o influenta din catolicism. In catolicism oricum nu conteaza, pentru ca ei oricum nu au impartasanie si nici spovedanie.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Ce-am facut sa meritam Sfanta Partasie cu Mantuitorul Hristos? Nu cumva ne cerem osanda?

Nimic nu am făcut pentru a o primi, că nu se dă pe merit. Nici atunci cînd o primim foarte rar.

Sunt convins ca nu exista mirean caruia sa nu-i scape chiar nimic la spovedanie; ca sa nu mai vorbim de constientizare a tot ce NU e in voia lui Dumnezeu.

Tocmai, că păcatele se iartă prin multe moduri: rugăciune particulară, Liturghie, Maslu și prin însăși primirea Împărtășaniei.

Parintele Ilie Cleopa atragea luarea-aminte a celor ce au tendinta sa ceara Sfintele, mai devreme de 40 de zile (exceptand, evident, copiii, bolnavii si batranii induhovniciti): "Sfanta Impartasanie nu-i bors cu mamaliga, sa poata fi ceruta des, iar duhovnicul stie bine asta!"

Părerea lui. Sfinții Părinți spun taman contrariul.

Eu cred ca Sfintele Taine trebuiesc ravnite in fiecare clipa, dar constiinta nevredniciei sa ne coboare pe cea mai de jos treapta a smereniei. Sfintele Taine se iau cu ochii in lacrimi, pentru mila si bunatatea lui Dumnezeu, nicidecum pentru ca ne consideram indeajuns de vrednici si de curati!

Lacrimile sînt dar de la Dumnezeu, puțini se bucură de acest har. Pe cînd conștientizarea a ceea ce se petrece la Liturghie cînd ne împărtășim și înțetegerea nevredniciei ține de noi.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Parintele Pruteanu spune si lucruri bune, dar si unele gresite

Aici nu discutăm despre căsătorie. Dar e o eroare de logică să consideri că X greșește cînd face afirmația B pentru că odinioară a greșit afirmînd A.

Părintele e demult pe poziția asta vizavi de Împărtășire, nu de cînd a fost relocat pe Portugalia.

[stefan florin]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Aici nu discutăm despre căsătorie. Dar e o eroare de logică să consideri că X greșește cînd face afirmația B pentru că odinioară a greșit afirmînd A.

Părintele e demult pe poziția asta vizavi de Împărtășire, nu de cînd a fost relocat pe Portugalia.

asta am auzit si eu

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nimic nu am făcut pentru a o primi, că nu se dă pe merit.

Adevarat: NU SE DA PE MERIT! Intelegi tu oare sensul acestor vorbe? Daca tot suntem constienti ca nu meritam, de ce am considera ca meritam atat de mult?

În prealabil postat de Florin-Ionut

Tocmai, că păcatele se iartă prin multe moduri: rugăciune particulară, Liturghie, Maslu și prin însăși primirea Împărtășaniei.

Pacatele se iarta!... Dar noi? Cineva amintea despre Origen pe un alt topic (cred ca intr-un mesaj mai vechi, dar eu abia ieri l-am observat). Iertarea pacatelor ar trebui sa aduca smerita cugetare. Daca ea nu este, inseamna ca undeva ne-am ratacit in hatisurile vrajmasului, iar credinta noastra este o caricatura, nici macar o copie a originalului...

În prealabil postat de Florin-Ionut

Părerea lui. Sfinții Părinți spun taman contrariul.

Parerea lui? Nu vorbi cu rautate. Chiar daca (sa zicem) nu s-a ridicat la inaltimea sfintilor (asta nu putem noi sti), Parintele Cleopa a trait o viata pentru care noi ar trebui sa ne inclinam pe buna dreptate, pana la pamant. A fost aproape de Dumnezeu si a stat de vorba cu multi care intre timp chiar au ajuns sfinti, si care la randul lor l-au pretuit enorm. Unul dintre ei a fost Parintele Paisie Olaru. Daca nu crezi in sfintenia acestui om, mergi in cimitirul de la Sihastria, si-ai sa te convingi singur, de ceea ce vei simti in preajma crucii lui. Eu am simtit-o si m-am cutremurat, desi nu-mi spusese nimeni cine a fost Parintele Paisie.
Cat despre faptul ca Sfintii Parinti spun taman contrariul, imi doresc din tot sufletul sa cercetezi cu atentie, pentru ca nu stiu exact cat ai citit din "Filocalie" si daca ai citit, la cine anume te raportezi: la viata de monah, sau la cea de mirean a zilelor noastre, cu atat de multe ispite in jur? Eu chiar nu stiu care dintre Sfintii Parinti sustin ceea ce spui tu, fiindca eu nu am inteles deloc asa!

În prealabil postat de Florin-Ionut

Lacrimile sînt dar de la Dumnezeu, puțini se bucură de acest har.

Ai spus exact ce trebuia. Dar cine a vorbit in locul tau, daca tu te faci ca nu intelegi? Oare despre ce vorbim noi, acum? Nu despre prezenta sau absenta harului? Pana ce nu vom simti harul, inseamna ca nu am atins nici cea mai de jos treapta catre mantuire, si... macinam in gol. E ca si cum am accepta constient sa mergem in fiecare an la scoala, dar numai in clasa I-a. Cand suntem "necopti", Dumnezeu ne intelege, dar cand ni se spun mereu si mereu aceleasi lucruri, iar noi ne prefacem ca suntem naivi, ne furam singuri caciula, fiindca in absenta harului, NU exista mantuire!!!

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Aici nu discutăm despre căsătorie. Dar e o eroare de logică să consideri că X greșește cînd face afirmația B pentru că odinioară a greșit afirmînd A.

Părintele e demult pe poziția asta vizavi de Împărtășire, nu de cînd a fost relocat pe Portugalia.

Eu am dat un exemplu, cel cu casatoria, dar am vazut mai multe idei la domnia sa care tin mai mult de modernism. Si asta cu impartasania fara spovedanie cred ca tine de influenta catolica.

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Asta asa e, Cristi, impartasania nu e o garantie, e o speranta.

Maine pasesc din nou spre aceasta speranta , si sper ca pana la sfarsitul Postului sa mai repet aceasta zi minunata de maine !
Post binecuvantat tuturor !

[gabriela8]

În prealabil postat de cristiboss56

Maine pasesc din nou spre aceasta speranta , si sper ca pana la sfarsitul Postului sa mai repet aceasta zi minunata de maine !
Post binecuvantat tuturor !

Sa va fie de folos spre mantuire!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Eu am dat un exemplu, cel cu casatoria, dar am vazut mai multe idei la domnia sa care tin mai mult de modernism. Si asta cu impartasania fara spovedanie cred ca tine de influenta catolica.

Încercarea de a recupera tradițiile creștine originale poartă numele de modernism? Mă refer bineînțeles la frecvența împărtășirii.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Adevarat: NU SE DA PE MERIT! Intelegi tu oare sensul acestor vorbe? Daca tot suntem constienti ca nu meritam, de ce am considera ca meritam atat de mult?

Nu merităm nici mult, nici puțin. Primim Sfintele din mila nesfîrșită a Lui Hristos, din dragoste.

”Atît de mult” ar trebui să însemne de fiecare dată. Citește despre sensul și scopul Liturghiei la Sfîntul Nicolae Cabasila în ”Tîlcuirea dumnezeieștii Liturghii”.

Pacatele se iarta!... Dar noi? Cineva amintea despre Origen pe un alt topic (cred ca intr-un mesaj mai vechi, dar eu abia ieri l-am observat). Iertarea pacatelor ar trebui sa aduca smerita cugetare. Daca ea nu este, inseamna ca undeva ne-am ratacit in hatisurile vrajmasului, iar credinta noastra este o caricatura, nici macar o copie a originalului...

Da, ar trebui să aducă îmbunătățiri pe plan spiritual și nu numai.

Parerea lui? Nu vorbi cu rautate. Chiar daca (sa zicem) nu s-a ridicat la inaltimea sfintilor (asta nu putem noi sti), Parintele Cleopa a trait o viata pentru care noi ar trebui sa ne inclinam pe buna dreptate, pana la pamant. A fost aproape de Dumnezeu si a stat de vorba cu multi care intre timp chiar au ajuns sfinti, si care la randul lor l-au pretuit enorm. Unul dintre ei a fost Parintele Paisie Olaru. Daca nu crezi in sfintenia acestui om, mergi in cimitirul de la Sihastria, si-ai sa te convingi singur, de ceea ce vei simti in preajma crucii lui. Eu am simtit-o si m-am cutremurat, desi nu-mi spusese nimeni cine a fost Parintele Paisie.

Am citit despre Sfîntul Paisie de la Sihla.

Părintele Cleopa a scris mult și i s-au strecurat și greșeli printre rînduri. Om a fost și el, iar eu nu-i contest viața duhovnicească îmbunătățită.

Cat despre faptul ca Sfintii Parinti spun taman contrariul, imi doresc din tot sufletul sa cercetezi cu atentie, pentru ca nu stiu exact cat ai citit din "Filocalie" si daca ai citit, la cine anume te raportezi: la viata de monah, sau la cea de mirean a zilelor noastre, cu atat de multe ispite in jur? Eu chiar nu stiu care dintre Sfintii Parinti sustin ceea ce spui tu, fiindca eu nu am inteles deloc asa!

Canoanele și Sfînta Tradiție în general nu fac diferențieri între preoți, călugări și mireni vizavi de condițiile pentru a primi Sfînta Împărtășanie.

Citește la Sfinții Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Nicodim Aghioritul, Nicolae Cabasila și vei vedea că într-un glas toți susțin importanța și obligativitatea împărtășirii foarte dese, cît de frecvent posibil. Ei și mulți alții.

Ai spus exact ce trebuia. Dar cine a vorbit in locul tau, daca tu te faci ca nu intelegi? Oare despre ce vorbim noi, acum? Nu despre prezenta sau absenta harului? Pana ce nu vom simti harul, inseamna ca nu am atins nici cea mai de jos treapta catre mantuire, si... macinam in gol. E ca si cum am accepta constient sa mergem in fiecare an la scoala, dar numai in clasa I-a. Cand suntem "necopti", Dumnezeu ne intelege, dar cand ni se spun mereu si mereu aceleasi lucruri, iar noi ne prefacem ca suntem naivi, ne furam singuri caciula, fiindca in absenta harului, NU exista mantuire!!!

Nu știu ce tot spui despre haruri (știe Duhul Sfînt cel mai bine cum să le împartă), dar ce știu sigur e că atunci cînd participi activ la Liturghie și te împărtășești de fiecare dată, atunci și acolo ai parte de mîntuire - ce-i drept o mîntuire temporară, dar care e musai să fie gustată pe cît de des posibil.