Canonul

În prealabil postat de dorinastoica14

Dezlegarea de la un episcop există. Problema este dacă e bine sau nu să se insiste pentru a convinge persoana să renunţe la acest canon având în vedere că nu s-a plâns că este greu sau că nu vrea să-l mai facă.
Eu mă gândesc că ar fi bine să merg la preotul care o spovedeşte ( acesta nu ştie că ea face canon) cu dispensa scrisă de episcop, să-i facă dezlegarea şi dacă vrea să mai ajuneze în continuare vinerea,bine, dacă nu să hotârască ea cum şi cât posteşte, dar să aibă dezlegarea făcută.
Ce credeţi e bine aşa?

Noi aici ne dam doar cu parerea si poate ca fara sa vrem, complicam lucrurile. Daca privim putin la ce spunea fratele Zaharia mai devreme, ajungem la concluzia la care faceam si eu aluzie: atat timp cat ea staruie sa continue asa, poate ca cei din jur vor parea mai catolici decat papa. Se presupune ca nu din mandrie, ci din dragoste pentru Hristos, batrana prefera sa continue asa.
Faptul ca duhovnicul "nu stie", cred ca este o greseala. Tocmai lui, in aceste momente, nu ar trebui sa i se ascunda acest lucru (adica sa se apeleze la episcop). Un episcop induhovnicit, ar trebui sa intrebe in primul rand acest lucru: "Cu duhovnicul ati discutat?" Daca in relatia cu duhovnicul exista o lipsa de comunicare, undeva cred ca ratacim drumul si nu e bine.
Oricum, chiar daca parerea ei acum conteaza mai putin, eu raman la concluzia ca ea este singura in masura sa simta daca mai poate face acest canon mai departe, sau nu. Iar daca mai poate, nu interveniti, in speranta ca o ajutati. S-ar putea sa-i zdruncinati nadejdea mantuirii si sa-si inchipuie ca se ineaca la mal. Ganditi-va la asta.

[lore86]

Hmmm...o problema destul de dificila. Ceea ce a legat un preot, nici episcopul nu poate dezlega decat in doua cazuri:
1. a fost legat pe nedret, dintr-o slabiciune a preotului.
2. a murit preotul care a legat-o.

Duhovnicul nu are puterea sa dezlege ceea ce a legat alt preot. Ca altfel cum ramane cu"ceea ce ati legat pe pamant, ramane legat si in ceruri"?

Asadar, daca postul ii foloseste sufleteste, de ce incearca cei din jurul ei sa ii rapeasca bucuria? Femeia e si asa in varsta, probabil stie ea de ce posteste asa. Si personal, cred ca prin ascultarea si jertfa ei se va mantui. Sa nu-i rapiti, fratilor, bucuria mantuirii!
a nu se intelege prin asta ca daca va inceta postul, nu se mai mantuieste....nici vorba; ci ca implnirea canonului te face sa pregusti fericirea raiului.
Cinste ei!

În prealabil postat de lore86

Hmmm...o problema destul de dificila. Ceea ce a legat un preot, nici episcopul nu poate dezlega decat in doua cazuri:
1. a fost legat pe nedret, dintr-o slabiciune a preotului.
2. a murit preotul care a legat-o.

Duhovnicul nu are puterea sa dezlege ceea ce a legat alt preot. Ca altfel cum ramane cu"ceea ce ati legat pe pamant, ramane legat si in ceruri"?

Asadar, daca postul ii foloseste sufleteste, de ce incearca cei din jurul ei sa ii rapeasca bucuria? Femeia e si asa in varsta, probabil stie ea de ce posteste asa. Si personal, cred ca prin ascultarea si jertfa ei se va mantui. Sa nu-i rapiti, fratilor, bucuria mantuirii!
a nu se intelege prin asta ca daca va inceta postul, nu se mai mantuieste....nici vorba; ci ca implnirea canonului te face sa pregusti fericirea raiului.
Cinste ei!

Minunat cuvântul tău Lori! Ziditor şi adevărat. Mulţumesc, se cunoaşte că eşti o preotească adevărată.
- Nu a fost legată pe nedrept
- A uitat cine şi unde i-a dat canonul.

[fallen]

În prealabil postat de lore86

Hmmm...o problema destul de dificila. Ceea ce a legat un preot, nici episcopul nu poate dezlega decat in doua cazuri:
1. a fost legat pe nedret, dintr-o slabiciune a preotului.
2. a murit preotul care a legat-o.

Duhovnicul nu are puterea sa dezlege ceea ce a legat alt preot. Ca altfel cum ramane cu"ceea ce ati legat pe pamant, ramane legat si in ceruri"?

Asadar, daca postul ii foloseste sufleteste, de ce incearca cei din jurul ei sa ii rapeasca bucuria? Femeia e si asa in varsta, probabil stie ea de ce posteste asa. Si personal, cred ca prin ascultarea si jertfa ei se va mantui. Sa nu-i rapiti, fratilor, bucuria mantuirii!
a nu se intelege prin asta ca daca va inceta postul, nu se mai mantuieste....nici vorba; ci ca implnirea canonului te face sa pregusti fericirea raiului.
Cinste ei!

Sunt intru totul de acord, dar de ce sa te lege un preot care nu e duhovnicul tau?

Si inca ceva:ce parere aveti despre persoanele care isi iau ele singure "canon", cum a facut de exemplu strabunica mea? Credeti ca avea neaparat Dumnezeu nevoie sa posteasca ea toata viata, mai ales ca nu era prea bisericoasa. Si daca totusi Dumnezeu i-ar fi luat pe cineva, ce ar fi facut? Adica vreau sa zic ca nu cred ca pocainta trebuie conditionata, e drept ca trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu cand ne ajuta, dar nu doar daca...
(by the way, am vazut intr-un film, dar cu siguranta s-a intamplat si in realitate, un tip a promis ca daca ii scapa fiica de cancer, se va rastigni precum Domnul Cristos in fiecare an...)
Mai stiu pe cineva care si-a vazut nepotul cazand dintr-un nuc, de la inaltime considerabila, intr-o zi de vineri, si apoi ridicandu-se fara sa pateasca nimic, si de atunci, bea doar apa vinerea.
Cred ca totusi oamenii sunt mai determinati sa tina propriile canoane pe care si le impun, decat pe cele care le primesc...

În prealabil postat de fallen

Sunt intru totul de acord, dar de ce sa te lege un preot care nu e duhovnicul tau?

Îţi va răspunde şi lori dar îţi pot spune şi eu că de obicei preoţii de mir nu dau canoane. Mulţi creştini în cunoştinţă de cauză merg la mănăstiri unde se spovedesc din copilărie şi primesc canon. De obicei sunt opriţi de la Sfânta Înpărtăşanie un număr de ani. Începătorii acceptă uşor oprirea de la acesta. Cei care sunt puţin mai sporiţi îl roagă pe preot se le dea un canon mai lung dar să nu fie ţinuţi departe de Sfintele Taine.

[lore86]

În prealabil postat de fallen

Sunt intru totul de acord, dar de ce sa te lege un preot care nu e duhovnicul tau?

Intradevar, un lucru care care nu sunt de acord. Crestinii se spovedesc la un preot de mir, care in general sunt mai ingaduitori, iar cand ajung la vreo manastire imbunatatita vor sa se spovedeasca la duhovnicul locului. Si de cele mai multe ori se duc cu zambetul pe buze si se intorc legati ptr vreo...7 ani.
Am intalnit un caz de femeie care facuse avorturi, dar le spovedise.Ajunsa la Sihastria..ce se gandeste? ca e bine sa faca o spovedanie din copilarie. Si marturiseste iar pacatele toate, iar preotul o leaga 7 ani. nu a mai apucat sa ii spuna ca a mai marturisit pacatul si a primit canonul, pur si simplu s-a blocat.E extrem de greu sa stai 7 ani fara Sfintele Taine!Groaznic!

de ce zic ca nu sunt de acord? daca traiesti in lume, ia-ti un duhoovnic din lume.Daca intradevar vrei unul mai sporit, ia-ti unul din manastire dar tine-te frate de el.Nu te duci o data in viata si el te leaga ptr nu stiu cati ani. Uneori, oamenii isi iau un jug mai greu decat pot duce, din exces de zel.
Nu e de condamnat preotul, care da un canon greu, el considera ca cei care vor sa se spovedeasca in manastire au ajuns la carne.dar din pacate, cei mai multi abia sunt la lapte.
Ptr un canon potrivit, e important ca duhovnicul sa te cunoasca.
Sa nu credeti ca gresesc duhovnicii care dau canoane. Nici vorba! Gresesc duhovnicii care dau Sfintele taine fara sa dea canon. Greu raspuns se va cere din mana lor!
Dar e bine sa ne acceptam soarta cu smerenie si sa facem ascultare.Repet, excesul poate produce mari vatamari sufletesti.
Eu personal, sunt extrem de slaba.Din cauza asta, niciodata nu voi cere duhovnicului sa imi dea o zi de post negru. Ma duc la spovedanie, cu nadejdea ca Domnul imi va da canon potrivit prin duhovnicul care deja imi cunoste slabiciunile. Nu indraznesc sa ma spovedesc la manastiri cu renume, tocmai din cauza asta.

[glykys]

Bunica mea a tinut in fiecare vineri post negru, de la 30 de ani si pana in ultima zi din viata. De joi seara pana sambata dimineata nu manca si nu bea nimic. Nu am auzit-o sa se planga vreodata ca ii e foame sau rau. Nu stiu bine daca ea singura si-a luat acel canon sau i l-a dat cineva, dar stiu ca s-a intamplat intr-o perioada in care ea a fost in pericol de moarte si ca, multumita acelei jertfe pe care o facea, a primit binecuvantari duhovnicesti. O singura data cand a calcat postul negru, mancand mancare de post, de gura oamenilor (hai, draga, ca nu ai omorat oameni!) si in aceeasi zi, copilul i-a fost accidentat foarte grav si a stat in coma.

Niciodata nu m-am gandit ca daca bunica mea ar fi calcat postul in ultima zi din viata si ar fi luat o pastila, nu ar fi murit. Ar fi fost si un mare semn de necredinta si de neputinta ca, profitand de slabiciunea ei, sa imi fi pus nadejdea intr-o lingura de mancare sau intr-o bulina, mai presus decat in Dumnezeu. Oricum, eu vorbesc ipotetic acum, caci nu mi-am imaginat ca va muri. Astea sunt lucruri mai presus de intelegerea noastra.

A ajutat-o Dumnezeu sa tina, sa nu simta nici durerea, nici foamea. O ajuta Dumnezeu si pe batrana aceea de 86 de ani. Nu e bine sa o scoateti din rosturile ei. Poate ca infranarea si ascultarea ei e mai mare decat dragostea voastra. Daca va simti nevoia acuta, va manca si singura. Nu e bine sa o presati. Ce e cu neputinta la oameni e cu putinta la Dumnezeu. Si apoi, din putina mea experienta cu postul, postesti mai usor atunci cand esti antrenat sa postesti de obicei. O persoana care posteste miercurile si vinerile de peste an poate tine mai usor posturile de peste an decat una care nu posteste de obicei. Face si omul o jertfa, dar si Dumnezeu Il sustine pe masura.



Fallen, Dumnezeu nu are nevoie de postul, de rugaciunea noastra, de faptele sau de mersul nostru la biserica. Noi avem nevoie de toate acestea, noi avem nevoia sa simtim comuniunea cu El. E o legatura intima intre Dumnezeu, credincios si acea jertfa. In general, oamenii tin sa consfinteasca trairile interioare si prin gesturi exterioare. Poate ca strabunica ta a facut jertfa aceea pentru a-si aminti in fiecare zi a vietii ei si in plan concret, nu doar mental, ce bun e Dumnezeu, pentru a nu uita niciodata ce a facut Dumnezeu cu ea. Noi avem doar idei abstracte, ganduri, despre credinta si Dumnezeu, ca e bun, ca ne iubeste, dar le facem tot pe ale noastre, in plan concret. E mare semn de credinta ce a facut bunica ta. Mare.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de lore86

Intradevar, un lucru care care nu sunt de acord. Crestinii se spovedesc la un preot de mir, care in general sunt mai ingaduitori, iar cand ajung la vreo manastire imbunatatita vor sa se spovedeasca la duhovnicul locului. Si de cele mai multe ori se duc cu zambetul pe buze si se intorc legati ptr vreo...7 ani.
Am intalnit un caz de femeie care facuse avorturi, dar le spovedise.Ajunsa la Sihastria..ce se gandeste? ca e bine sa faca o spovedanie din copilarie. Si marturiseste iar pacatele toate, iar preotul o leaga 7 ani. nu a mai apucat sa ii spuna ca a mai marturisit pacatul si a primit canonul, pur si simplu s-a blocat.E extrem de greu sa stai 7 ani fara Sfintele Taine!Groaznic!

de ce zic ca nu sunt de acord? daca traiesti in lume, ia-ti un duhoovnic din lume.Daca intradevar vrei unul mai sporit, ia-ti unul din manastire dar tine-te frate de el.Nu te duci o data in viata si el te leaga ptr nu stiu cati ani. Uneori, oamenii isi iau un jug mai greu decat pot duce, din exces de zel.
Nu e de condamnat preotul, care da un canon greu, el considera ca cei care vor sa se spovedeasca in manastire au ajuns la carne.dar din pacate, cei mai multi abia sunt la lapte.
Ptr un canon potrivit, e important ca duhovnicul sa te cunoasca.
Sa nu credeti ca gresesc duhovnicii care dau canoane. Nici vorba! Gresesc duhovnicii care dau Sfintele taine fara sa dea canon. Greu raspuns se va cere din mana lor!
Dar e bine sa ne acceptam soarta cu smerenie si sa facem ascultare.Repet, excesul poate produce mari vatamari sufletesti.
Eu personal, sunt extrem de slaba.Din cauza asta, niciodata nu voi cere duhovnicului sa imi dea o zi de post negru. Ma duc la spovedanie, cu nadejdea ca Domnul imi va da canon potrivit prin duhovnicul care deja imi cunoste slabiciunile. Nu indraznesc sa ma spovedesc la manastiri cu renume, tocmai din cauza asta.

Este firesc sa avem reactiile spontane ale omului curent , neobisnuit cu ceva anume , caci asa imi pare reactia dvs.
Eu va marturisesc ca stiu persoane care nu au fost impartasite 12 ani sau 9 ani si nu s-a intimplat altceva nimic cu ele decit ca s-au ambitionat/hotarit sa se apropie din ce in ce mai mult de Hristos si sa traiasca din ce in ce mai bine in duh si adevar .
Adevarat este ca este tare greu sa nu te poti uni cu Hristos multa vreme , dar in cazurile stiute de mine lucrarea a fost cu mult folos , nici decum spre deznadajduire . Evident , toata evolutia acestor crestini a depins in cea mai mare parte de duhovnic . Enoriasul doar a marturisit daca voieste sa revina la Hristos , iar de acolo in colo arta duhovnicului a stiu sa ii duca pe fiecare unde a trebuit .
Acest duhovnic la care am vazut cazurile , calugar fiind, avea un obicei pe care mult mai tirziu l-am apreciat : cei care veneau la el hotariti sa il ia de duhovnic stateau 1 an neimpartasiti in mod firesc , dupa care , in functie de greseli se puteau impartasi sau mai asteptau . Pe timpul de 1 an , omul isi aducea aminte lucruri ramase nemarturisite din prima, dintre cele mai variate si bizare , nebanuite ca fiind pacate initial, timp care este mult benefic pt. crestin.
Si pot sa va spun mult mai multe amanunte de arta duhovniceasca despre acesta. De exemplu spovedania unui sot si a sotiei sale care nu se spovedisera nici o data pina atunci (oameni scoliti deosebit si din cel mai mare oras al sudului tarii) a durat intre 8-9 ore .
Avea aceiasi parere ca si gheronul Cleopa despre canoane : ,,... mai , astazi este mai greu , desi nu imposibil, de aplicat canoanele in litera lor , dar in spirit suntem obligati sa le aplicam. Daca faci avorturi multe si dupa canonisirea Sf. Vasile cel Mare ar trebui sa nu te impartasesc 25 de ani nu mai ai decit urmatoarea varianta de urmat : daca marturisesti ca esti iubitor de Hristos , de biserica Sa, si de viata duhovniceasca , ca te vei spovedi de acum in colo regulat si ca vei renunta la pacatele facute , atunci macar jumatate din canon trebuie sa il implinesti ; dar nici decum a 15 sau a 20 parte din el . Dar daca nu te bate gindul sa te indrepti si nu faci toate acestea atunci te canonisesti tu singur cu 25 ani de neimpartasanie . Insa ca sa nu pleci de la mine cu zalog de git , dute la cei care te dezleaga una-doua considerind ca si asa ai facut o fapta mareata doar daca te-ai spovedit !"

Deci , si un ortoped , dupa un accident grav, ca sa iti salveze picioarele iti baga fiare prin ele si chiar iti desfinteaza unele articulatii (adica fixeaza oasele in pozitie imobila , fixa, anulind miscarea in articulatie) numai ca sa traiesti, sa fi viu . Dar nu am auzit pe nimeni ca ar fi refuzat o asemenea varianta si ar fi preferat sa plece din spital gindindu-se ca cumva-cumva va supravietui el .
Ei , in fata unui duhovnic bun cunoscator al meseriei lui de duhovnic , cind este cazul sa iti bage ,,fier prin oase" pt. accidentele duhovnicesti pe care le-ai produs , atunci omul nu mai vrea sa traiasca ci prefera sa plece cu coada intre picioare gindindu-se ca se va descurca el si cu un ,,doctor de suflet" mai rau ... dar la canon nu vrea sa fie ,,batjocorit". Orice , dar asta nu ! Pai ce popa este ala care te desparte de Dumnezeu la nesfirsit , nesocotind lucid ca defapt tu insuti te-ai separata de mult de Hristos insa numai acum ai gasit pe cineva care are curajul sa-ti spuna cit de rau te-ai pozitionat fata de dumnezeire .

Dar acest comportament al credinciosului, mai bun sau mai rau , tine de prezenta unui bun duhovnic in viata omului su tocmai de lipsa acestuia .
Omul , daca ar fi lasat de capul lui , ar fi in stare acum sa desfrineze si miine sa se impartaseasca , ca ce, nu este destul ca si-a recunoscut vina si ca a marturisit-o. Stiti ce a spus Hristos : ,,... nici in puterea lui Dumnezeu nu credeti si nici scripturile nu le cunoasteti " si inca ,,...orb pe orb calauzind , ajung amindoi in groapa " (retineti : amindoi , exact cum spunea si Cleopa : ,, ...mai , cu duhovnicul nevrednic mergi direct in fundul iadului cu el de git cu tot!")


Citeva povesti despre cum sa il adaptam pe Hristos la noi ... si nicidecum invers !

[tabitha]

În prealabil postat de zaharia_2009

Deci , si un ortoped , dupa un accident grav, ca sa iti salveze picioarele iti baga fiare prin ele si chiar iti desfinteaza unele articulatii (adica fixeaza oasele in pozitie imobila , fixa, anulind miscarea in articulatie) numai ca sa traiesti, sa fii viu . Dar nu am auzit pe nimeni ca ar fi refuzat o asemenea varianta si ar fi preferat sa plece din spital gindindu-se ca cumva-cumva va supravietui el .
Ei , in fata unui duhovnic bun cunoscator al meseriei lui de duhovnic , cind este cazul sa iti bage ,,fier prin oase" pt. accidentele duhovnicesti pe care le-ai produs , atunci omul nu mai vrea sa traiasca ci prefera sa plece cu coada intre picioare gindindu-se ca se va descurca el si cu un ,,doctor de suflet" mai rau ... dar la canon nu vrea sa fie ,,batjocorit". Orice , dar asta nu ! Pai ce popa este ala care te desparte de Dumnezeu la nesfirsit , nesocotind lucid ca defapt tu insuti te-ai separata de mult de Hristos insa numai acum ai gasit pe cineva care are curajul sa-ti spuna cit de rau te-ai pozitionat fata de dumnezeire .

Dar acest comportament al credinciosului, mai bun sau mai rau , tine de prezenta unui bun duhovnic in viata omului sau tocmai de lipsa acestuia .

Mi-a placut cum ai scris, mai ales comparatia asta atat de plastica, cu ortopedul. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa fim un pic (mai mult) autodidacti, si sa nu ne multumim niciodata cu ceea ce suntem, duhovniceste vorbind. Pentru ca multi duhovnici mai ales din mediul urban nu prea ne ajuta sa crestem duhovniceste, nu dau canoane. Sau daca dau, nu prea se pot numi canoane, sorry.

[lore86]

Cred ca asta e una dintre cele mai strasnicie ispite. Sa il adaptam pe Hristos la noi. Problema e ca atunci nu mai vb de Hristos, ci de dumnezeul nostru, creat dupa chipul si asemanarea noastra.

Multi intreaba de ce e biserica goala de ortodocsi si pline sunt bisericile sectarilor?
Cred ca tocmai din acest motiv: omul nu mai traieste dupa cum vrea Domnul, ci interpreteaza voia Domnului dupa propriile sale neputinte, creand astfel un cult separat.Randuiala care o prevede BO pare incalcarea a drepturilor unora, facandu-te rob a lui Hristos. Fara a intelege insa ca robia in Hristos te fece liber duhovniceste. Pe cand reversul, intalnit in alte parti, iti ofera o libertate in manifestari, vorbire, fapte(pe motiv Fac ce vreau), fara ca omul sa realizeze ca in felul acesta devine rob trupului, patimilor sale si implicit diavolului.Si asta e cu adevarat robie!