Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Despre Forum > Craciunul - Nasterea Domnului
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.12.2011, 18:54:10
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit Sfântul Ștefan - primul martir al Domnului Hristos

Doamne ajută!
În data de 27 decembrie a fiecărui an, Biserica lui Hristos îl pomenește, cu dragoste și profund respect, pe cel care a fost primul diacon și întâiul mucenic creștin. El a fost primul credincios al lui Hristos, care a pus în practică până la capăt, cu prețul vieții sale, cuvintele Mântuitorului: "Oricine va Mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Care este în Ceruri" (Matei10, 32).
Poate că, văzând rubrica în care am ales să încadrez acest topic, mulți dintre cititorii forumului se vor întreba de ce n-am postat thread-ul dedicat Sfântului Ștefan la secțiunea despre "Diverse sărbători". Am optat pentru crearea topic-ului în rubrica dedicată Crăciunului, pentru că praznicul Sfântului Mucenic și Arhidiacon Ștefan a fost stabilit de către Biserică (nu întâmplător) chiar a treia zi după marea Sărbătoare a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.
De ce-l sărbătorim pe primul martir creștin chiar în a treia zi a Crăciunului?
De ce viața și moartea sa martirică reprezintă un exemplu desăvârșit de trăire a Evangheliei lui Hristos?
Cum putem interpreta minunata mărturisire a Sfântului Ștefan: "iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu"?
Ne răspunde la toate aceste întrebări vrednicul de pomenire părinte Nicolae Steinhardt, într-una dintre cele mai frumoase și emoționante predici din volumul "Dăruind vei dobândi". această predică MINUNATĂ poate fi citită aici:

http://www.crestinortodox.ro/predici...fan-71680.html

Sfinte Ștefan, Martirule al lui Hristos, precum cu sinceră compasiune și iubire te-ai rugat pentru mântuirea ucigașilor tăi, așa mijlocește la Domnul și pentru mântuirea noastră, a celor care te cinstim pe tine și după vrednicie lăudăm moartea ta cea mucenicească!

Pentru rugăciunile Sfântului întâiului Mucenic Ștefan, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Viața și Bucuria inimilor noastre, nu ne părăsi pe noi, ci ne învrednicește de Împărăția Ta cea din Ceruri! Amin.
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #2  
Vechi 26.12.2011, 18:57:03
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Acatistul Sfântului Arhidiacon Ștefan poate fi citit aici:
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-stefan-67138.html

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #3  
Vechi 26.12.2011, 19:20:18
stefan florin's Avatar
stefan florin stefan florin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.02.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.856
Implicit

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane !
Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #4  
Vechi 26.12.2011, 19:25:02
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit La mulți ani!

Citat:
În prealabil postat de stefan florin Vezi mesajul
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane !
Doamne ajuta!
La mulți și binecuvântați ani! Pentru rugăciunile Sfântului Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, Domnul nostru Iisus Hristos să fie cu sufletul dumneavoastră!

De asemenea, la mulți ani tuturor celorlalți creștini care-și serbează mâine ziua onomastică!

Doamne ajută!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #5  
Vechi 26.12.2011, 19:28:27
stefan florin's Avatar
stefan florin stefan florin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.02.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.856
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
La mulți și binecuvântați ani! Pentru rugăciunile Sfântului Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, Domnul nostru Iisus Hristos să fie cu sufletul dumneavoastră!

De asemenea, la mulți ani tuturor celorlalți creștini care-și serbează mâine ziua onomastică!

Doamne ajută!
Multumesc mult doamna. Sfantul Mucenic si Arhidiacon Stefan sa se roage si pentru mantuirea sufletului dumneavoastra. Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #6  
Vechi 26.12.2011, 21:27:56
Scotland The Brave
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Martiriul nu este sinucidere, ci desăvârșire

,,Un episod esențial pentru martirologia creștină îl are în centru pe Ștefan, unul din cei șapte diaconi aleși pentru a se ocupa de văduvele creștinilor elenizanți. Lapidarea lui marchează explozia conflictului dintre iudaism și creștinism, sau, dacă dorim nuanțe, dintre un anumit curent al iudaismului și comunitatea creștină din Ierusalim. Luca, autorul Faptelor, construiește „pătimirile lui Ștefan” după modelul pătimirilor lui Isus .Ca și Isus, Ștefan e arestat în mod violent ; este acuzat de blasfemie; este condus în fața sinedriului; e confruntat cu martori mincinoși în legătură cu anumite afirmații despre Templu. De asemenea, mulțimea își schimbă radical atitudinea, lăsându-se manipulată de căpetenii. Nu trebuie însă trecute cu vederea diferențele dintre scenariul-model, cristic, și cel adaptat, „ștefanian”: Isus e judecat, în ultimă instanță, și condamnat la moarte de către puterea romană, în vreme ce soarta lui Ștefan e decisă de sinedriu și pecetluită de popor; Isus este răstignit (supliciu roman); Ștefan, lapidat, conform tradiției iudaice.

Am amintit că lapidarea lui Ștefan reafirmă, la nivelul cel mai dramatic, conflictul dintre sinagogă și comunitatea creștină. Primul dintre cei șapte diaconi este acuzat, ca și Isus, de blasfemie la adresa lui Moise și a lui Dumnezeu, mai precis, la adresa Legii și a Templului. Altfel spus, esența însăși a iudaismului ar fi pusă în pericol. Ștefan răspunde acestor acuzații printr-un amplu discurs, în care arată cel puțin trei lucruri semnificative: el cunoaște la perfecție conținutul Thorei, nu vorbește ca un ignorant, ci ca un adevărat didaskalos; poporul lui Israel nu are dreptul să se erijeze în conștiință morală sau dogmatică, dat fiind că în mod sistematic l-a trădat pe Dumnezeu, căzând în idolatrie; același popor și-a suprimat în mai multe rânduri profeții care transmiteau cuvântul autentic al lui Dumnezeu. Cu această ultimă afirmație Ștefan își prevestește propria soartă, el însuși fiindu-ne prezentat de autorul Faptelor ca un ins charismatic, taumaturg și vizionar, urmaș al profeților vetero-testamentari. Pasajul cel mai important descrie chiar scena, deopotrivă apoteotică și violentă, a lapidării.Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt, ațintindu-și privirile spre cer a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu; 56 și a zis: „Iată, văd cerurile deschizându-se și pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu.” 57 Dar ei, strigând cu glas mare și-au astupat (synechein, sens special) urechile și, într-un cuget (gând la gând), s-au năpustit asupra lui. 58 Și târându-l afară din cetate au început să-l lovească cu pietre. Și martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul; și îl loveau cu pietre pe Ștefan care se ruga (invoca) și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”Îngenunchind a strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti (stesei) păcatul acesta.”.

Moartea lui Ștefan, ca și a lui Isus, este o apoteoză, dar nu în sensul tradiției păgâne (împărații romani erau divinizați în momentul morții), ci în sens pneumatologic și cristologic. Moartea este însoțită de o infuzie de Duh Sfânt, Ștefan devenind martor (martys) direct al Împărăției cerurilor. El vede, cu ochi înduhovniciți, realitatea pentru care va fi lapidat, anume, slava divină și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu. Chiar dacă termenul tehnic nu apare, pasajul este de neocolit în exegeza martirologică, pentru că în el se conectează două elemente obligatorii pentru definiția martiriului: suferința în numele credinței (suferință care poate ajunge până la sacrificiu suprem) și viziunea Împărăției dublată de mărturisire. Autorul Faptelor nu se mulțumește să noteze că Ștefan vede slava lui Dumnezeu. Nu. Ștefan „deschide gura”, ca un veritabil profet, și depune mărturie în fața sinedriului despre ceea ce vede: „Iată, văd cerurile deschizându-se și pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu.” Așadar el joacă pe front dublu: ceresc și pământesc. Tocmai pentru că are certitudinea realității Împărăției, certitudine dobândită prin viziune, martirul moare cu sufletul senin, așa cum afirmase și bătrânul Eleazar din 2 Macabei, în ciuda cumplitelor cazne la care este supus. Prezența viziunii mistice mai are un rost. Prin ea Dumnezeu/Isus încuviințează martiriul. Nu oricine se aruncă în brațele călăilor socotind că moare pentru Dumnezeu e martir. De altminteri, unii Părinți ai Bisericii vor atrage atenția asupra riscului de a forța martiriul. Cine dorește martiriul cu orice chip și fără încuviințarea lui Dumnezeu acela nu doar că nu poate fi socotit „mărturisitor” al lui Dumnezeu, ci-și pierde mântuirea. E un sinucigaș.

Încă două lucruri despre episodul lapidării lui Ștefan. Spre deosebire de Isus, care este predat, interogat, judecat, condamnat și executat de o putere legitimă (deși cu abuzurile cunoscute), Ștefan este victima unui linșaj colectiv. Dacă prima parte a episodului (în special interogatoriul și acuzele) trimite la procesul lui Isus, a doua parte stă sub semnul violenței unei mulțimi fanatizate. Când diaconul depune mărturie despre viziunea cerească, iudeii își astupă urechile și încep să strige isteric. Ei socotesc mărturia drept blasfemie, iar conform Legii lui Moise, blasfemia se pedepsește cu lapidarea. Scena e foarte sugestivă: văzătorul Ștefan stă în fața unor orbi (nimeni altcineva în afară de el nu poate contempla viziunea cerească) care devin și surzi din proprie inițiativă: ei înșiși își astupă urechile refuzând mărturia diaconului. Nu văd, nu aud. Dar contrastul nu se oprește aici. Orbi și surzi, ei devin iraționali, zgomotoși și violenți. În vreme ce Ștefan, deși îmbrâncit și lovit, se roagă. El nu mai aparține acestei lumi. El este deja în cer, unde vorbește cu Dumnezeu, rugându-L, întâi, să-i primească duhul și implorându-L, apoi, în genunchi, să nu le socotească ucigașilor săi „păcatul acesta”. Această rugăminte e făcută „cu glas mare” pentru a fi auzită de toată lumea. E ultima mărturie a martorului adevărat, care nu cere nici o răzbunare, ci împăcare. Mai mult, în mijlocul vacarmului creat de urletele torționarilor, Ștefan „adoarme”. Formidabilă ironie stilistică și metafizică din partea autorului Faptelor!

Nu întâmplător autorul Faptelor introduce tocmai în acest moment, crucial, care privește soarta întregii comunități creștine din Ierusalim, numele lui Saul. Marele apostol al păgânilor asistă, deocamdată orb, surd și mut, la mărturia/martiriul lui Ștefan. Dar intenția lui Luca mi se pare evidentă: pentru el, apostolul Pavel se naște din sângele nevinovat al martirului Ștefan. Moartea acestuia a dat cel mai frumos rod al Bisericii timpurii. Comunitatea creștină din Ierusalim a primit o lovitură, dar, prin reacție inversă, evanghelia se va întinde „până la capătul pământului”, cum profetizase și poruncise Isus. Pavel, torționarul, va duce mai departe evanghelia stropită cu sânge de martirul Ștefan.

Al doilea lucru e legat de sensul lapidării în sine. Ritualul lapidării este descris într-un tratat din Mișna, Sanhedrin 6,1-6. Condamnatul era despuiat, apoi aruncat de un prim martor de la o înălțime de cel puțin trei metri și jumătate (de două ori înălțimea unui stat de om). Dacă nu murea, un al doilea martor îl lovea cu un pietroi în inimă, centrul ființei umane, după mentalitatea iudaică. Dacă și atunci rămânea în viață, spune tratatul, „întreg Israelul” trebuia să arunce în el cu pietre până când își dădea duhul. Cum aminteam însă adineauri, Ștefan nu moare, ci „adoarme”. El continuă să trăiască, nu aici, pe pământ, unde viața lui devine „somn”, ci în cer, alături de Isus, conform viziunii. Dar lucrul cel mai semnificativ pentru textul de față este legat de termenul martys, care apare în fragmentul citat. Martyres sunt cei care, conform procedurii juridice, asistă la sau chiar execută lapidarea, așa cum am văzut din descrierea Mișnei. Așadar, într-un episod despre primul martir atestat al comunității creștine din Ierusalim, termenul martyres îi desemnează pe... torționari. Mai mult, despre aceiași torționari ni se spune că și-au dezbrăcat hainele (pentru a putea arunca mai ușor cu pietrele) așezându-le tocmai la picioarele tânărului Saul. Conform procedurii, condamnatul trebuia despuiat. Luca inversează rolurile, probabil intenționat, pentru a sugeră că martorii sunt, de fapt, condamnați prin fapta lor nelegiuită, iar condamnatul, Ștefan, adevăratul „martor”, al lui Isus, îi absolvă (prin rugăciunea adresată lui Dumnezeu). Asistăm la o inversare nu doar a punctelor de vedere, ci și a planurilor. Planul istoric, juridico-iudaic, în care se desfășoară drama lui Ștefan, este înlocuit de orizontul mistic, teologico-creștin, în care torționarii sunt cei condamnați și executați, simbolic, prin despuierea de veșminte."(Cristian Badilita, fragment din conferința prezentată la colocviul „Martiriul creștin în Antichitate și în secolul XX”)
Reply With Quote
  #7  
Vechi 27.12.2011, 00:14:08
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave Vezi mesajul
,,Un episod esențial pentru martirologia creștină îl are în centru pe Ștefan, unul din cei șapte diaconi aleși pentru a se ocupa de văduvele creștinilor elenizanți. Lapidarea lui marchează explozia conflictului dintre iudaism și creștinism, sau, dacă dorim nuanțe, dintre un anumit curent al iudaismului și comunitatea creștină din Ierusalim. Luca, autorul Faptelor, construiește „pătimirile lui Ștefan” după modelul pătimirilor lui Isus .Ca și Isus, Ștefan e arestat în mod violent ; este acuzat de blasfemie; este condus în fața sinedriului; e confruntat cu martori mincinoși în legătură cu anumite afirmații despre Templu. De asemenea, mulțimea își schimbă radical atitudinea, lăsându-se manipulată de căpetenii. Nu trebuie însă trecute cu vederea diferențele dintre scenariul-model, cristic, și cel adaptat, „ștefanian”: Isus e judecat, în ultimă instanță, și condamnat la moarte de către puterea romană, în vreme ce soarta lui Ștefan e decisă de sinedriu și pecetluită de popor; Isus este răstignit (supliciu roman); Ștefan, lapidat, conform tradiției iudaice.

Am amintit că lapidarea lui Ștefan reafirmă, la nivelul cel mai dramatic, conflictul dintre sinagogă și comunitatea creștină. Primul dintre cei șapte diaconi este acuzat, ca și Isus, de blasfemie la adresa lui Moise și a lui Dumnezeu, mai precis, la adresa Legii și a Templului. Altfel spus, esența însăși a iudaismului ar fi pusă în pericol. Ștefan răspunde acestor acuzații printr-un amplu discurs, în care arată cel puțin trei lucruri semnificative: el cunoaște la perfecție conținutul Thorei, nu vorbește ca un ignorant, ci ca un adevărat didaskalos; poporul lui Israel nu are dreptul să se erijeze în conștiință morală sau dogmatică, dat fiind că în mod sistematic l-a trădat pe Dumnezeu, căzând în idolatrie; același popor și-a suprimat în mai multe rânduri profeții care transmiteau cuvântul autentic al lui Dumnezeu. Cu această ultimă afirmație Ștefan își prevestește propria soartă, el însuși fiindu-ne prezentat de autorul Faptelor ca un ins charismatic, taumaturg și vizionar, urmaș al profeților vetero-testamentari. Pasajul cel mai important descrie chiar scena, deopotrivă apoteotică și violentă, a lapidării.Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt, ațintindu-și privirile spre cer a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu; 56 și a zis: „Iată, văd cerurile deschizându-se și pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu.” 57 Dar ei, strigând cu glas mare și-au astupat (synechein, sens special) urechile și, într-un cuget (gând la gând), s-au năpustit asupra lui. 58 Și târându-l afară din cetate au început să-l lovească cu pietre. Și martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul; și îl loveau cu pietre pe Ștefan care se ruga (invoca) și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”Îngenunchind a strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti (stesei) păcatul acesta.”.

Moartea lui Ștefan, ca și a lui Isus, este o apoteoză, dar nu în sensul tradiției păgâne (împărații romani erau divinizați în momentul morții), ci în sens pneumatologic și cristologic. Moartea este însoțită de o infuzie de Duh Sfânt, Ștefan devenind martor (martys) direct al Împărăției cerurilor. El vede, cu ochi înduhovniciți, realitatea pentru care va fi lapidat, anume, slava divină și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu. Chiar dacă termenul tehnic nu apare, pasajul este de neocolit în exegeza martirologică, pentru că în el se conectează două elemente obligatorii pentru definiția martiriului: suferința în numele credinței (suferință care poate ajunge până la sacrificiu suprem) și viziunea Împărăției dublată de mărturisire. Autorul Faptelor nu se mulțumește să noteze că Ștefan vede slava lui Dumnezeu. Nu. Ștefan „deschide gura”, ca un veritabil profet, și depune mărturie în fața sinedriului despre ceea ce vede: „Iată, văd cerurile deschizându-se și pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu.” Așadar el joacă pe front dublu: ceresc și pământesc. Tocmai pentru că are certitudinea realității Împărăției, certitudine dobândită prin viziune, martirul moare cu sufletul senin, așa cum afirmase și bătrânul Eleazar din 2 Macabei, în ciuda cumplitelor cazne la care este supus. Prezența viziunii mistice mai are un rost. Prin ea Dumnezeu/Isus încuviințează martiriul. Nu oricine se aruncă în brațele călăilor socotind că moare pentru Dumnezeu e martir. De altminteri, unii Părinți ai Bisericii vor atrage atenția asupra riscului de a forța martiriul. Cine dorește martiriul cu orice chip și fără încuviințarea lui Dumnezeu acela nu doar că nu poate fi socotit „mărturisitor” al lui Dumnezeu, ci-și pierde mântuirea. E un sinucigaș.

Încă două lucruri despre episodul lapidării lui Ștefan. Spre deosebire de Isus, care este predat, interogat, judecat, condamnat și executat de o putere legitimă (deși cu abuzurile cunoscute), Ștefan este victima unui linșaj colectiv. Dacă prima parte a episodului (în special interogatoriul și acuzele) trimite la procesul lui Isus, a doua parte stă sub semnul violenței unei mulțimi fanatizate. Când diaconul depune mărturie despre viziunea cerească, iudeii își astupă urechile și încep să strige isteric. Ei socotesc mărturia drept blasfemie, iar conform Legii lui Moise, blasfemia se pedepsește cu lapidarea. Scena e foarte sugestivă: văzătorul Ștefan stă în fața unor orbi (nimeni altcineva în afară de el nu poate contempla viziunea cerească) care devin și surzi din proprie inițiativă: ei înșiși își astupă urechile refuzând mărturia diaconului. Nu văd, nu aud. Dar contrastul nu se oprește aici. Orbi și surzi, ei devin iraționali, zgomotoși și violenți. În vreme ce Ștefan, deși îmbrâncit și lovit, se roagă. El nu mai aparține acestei lumi. El este deja în cer, unde vorbește cu Dumnezeu, rugându-L, întâi, să-i primească duhul și implorându-L, apoi, în genunchi, să nu le socotească ucigașilor săi „păcatul acesta”. Această rugăminte e făcută „cu glas mare” pentru a fi auzită de toată lumea. E ultima mărturie a martorului adevărat, care nu cere nici o răzbunare, ci împăcare. Mai mult, în mijlocul vacarmului creat de urletele torționarilor, Ștefan „adoarme”. Formidabilă ironie stilistică și metafizică din partea autorului Faptelor!

Nu întâmplător autorul Faptelor introduce tocmai în acest moment, crucial, care privește soarta întregii comunități creștine din Ierusalim, numele lui Saul. Marele apostol al păgânilor asistă, deocamdată orb, surd și mut, la mărturia/martiriul lui Ștefan. Dar intenția lui Luca mi se pare evidentă: pentru el, apostolul Pavel se naște din sângele nevinovat al martirului Ștefan. Moartea acestuia a dat cel mai frumos rod al Bisericii timpurii. Comunitatea creștină din Ierusalim a primit o lovitură, dar, prin reacție inversă, evanghelia se va întinde „până la capătul pământului”, cum profetizase și poruncise Isus. Pavel, torționarul, va duce mai departe evanghelia stropită cu sânge de martirul Ștefan.

Al doilea lucru e legat de sensul lapidării în sine. Ritualul lapidării este descris într-un tratat din Mișna, Sanhedrin 6,1-6. Condamnatul era despuiat, apoi aruncat de un prim martor de la o înălțime de cel puțin trei metri și jumătate (de două ori înălțimea unui stat de om). Dacă nu murea, un al doilea martor îl lovea cu un pietroi în inimă, centrul ființei umane, după mentalitatea iudaică. Dacă și atunci rămânea în viață, spune tratatul, „întreg Israelul” trebuia să arunce în el cu pietre până când își dădea duhul. Cum aminteam însă adineauri, Ștefan nu moare, ci „adoarme”. El continuă să trăiască, nu aici, pe pământ, unde viața lui devine „somn”, ci în cer, alături de Isus, conform viziunii. Dar lucrul cel mai semnificativ pentru textul de față este legat de termenul martys, care apare în fragmentul citat. Martyres sunt cei care, conform procedurii juridice, asistă la sau chiar execută lapidarea, așa cum am văzut din descrierea Mișnei. Așadar, într-un episod despre primul martir atestat al comunității creștine din Ierusalim, termenul martyres îi desemnează pe... torționari. Mai mult, despre aceiași torționari ni se spune că și-au dezbrăcat hainele (pentru a putea arunca mai ușor cu pietrele) așezându-le tocmai la picioarele tânărului Saul. Conform procedurii, condamnatul trebuia despuiat. Luca inversează rolurile, probabil intenționat, pentru a sugeră că martorii sunt, de fapt, condamnați prin fapta lor nelegiuită, iar condamnatul, Ștefan, adevăratul „martor”, al lui Isus, îi absolvă (prin rugăciunea adresată lui Dumnezeu). Asistăm la o inversare nu doar a punctelor de vedere, ci și a planurilor. Planul istoric, juridico-iudaic, în care se desfășoară drama lui Ștefan, este înlocuit de orizontul mistic, teologico-creștin, în care torționarii sunt cei condamnați și executați, simbolic, prin despuierea de veșminte."(Cristian Badilita, fragment din conferința prezentată la colocviul „Martiriul creștin în Antichitate și în secolul XX”)
Știam eu că veți posta dvs. ceva deosebit, ceva bine gândit și la obiect. :) Nici nu mă mai mir. :)
Felicitări!

Doamne ajută!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #8  
Vechi 27.12.2011, 00:15:34
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit Părintele Arsenie Boca - despre Sf. Ștefan

"STEFAN, MUCENICUL EVIDENTEI – PARINTELE ARSENIE BOCA

Primul mucenic al crestinismului!
Faptul ca Biserica ii praznuieste pomenirea la Craciun si nu la Pasti, – cum ni s-ar parea mai firesc, dupa ordinea in care s-au intamplat lucrurile – , ne face sa ne gandim si la alte semnificatii.
1. La conceptia Bisericii despre mucenicie, 2. la nasterea marturisitorilor in Imparatia evidentei divine, 3. la noul curaj al urmarii si asemanarii cu Iisus. De fapt toate acestea sunt unul si acelasi lucru.
Precum Iisus a lasat Slava Sa de Imparat al Cerurilor si s-a nascut prunc sarac intre fiii oamenilor, asa marturisitorii muceniciei lasa saracia si neputinta vietii pamantesti ca sa se nasca in stralucirea cereasca a Vietii vesnice.
Biserica a considerat mucenicia un har exceptional: botezul sangelui, o consacrare a sfinteniei. Biserica veche n-a indemnat niciodata crestinii sa se supuna prigoanelor in vederea muceniciei, dar, pe de alta parte, a stat mult in cumpana daca mai e cazul sa primeasca iarasi in randul comunitatii crestine, pe cei care se lepadau de Hristos, de frica muncilor, sau sa nu-i primeasca. La marturisirea lui Iisus si a Imparatiei Sale nu se poate decide un necredincios, decat numai daca se intampla si cu el o convertire: de la evidenta si suficienta lumii acesteia, la evidenta prezentei divine. Iar pe Dumnezeu nu-L poti avea evident decat prin Iisus Hristos si prin Duhul Sfant.
De cand Iisus s-a nascut in firea omeneasca – si aceasta nastere se repeta in fiecare crestin -, si de cand Duhul Sfant desavarseste nasterea lui Iisus, Omul Cerului, in noi, oamenii pamantului, de atunci putem avea aceasta evidenta interioara despre Dumnezeu, care ne dezleaga de lumea aceasta si de frica cu care vrea ea sa ne tina in lanturi.
„Stefan, fiind plin de Duhul Sfant, cautand la Cer a vazut Slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Atunci a zis: iata vad Cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 7, 56).
Retinem de aci ca Stefan prin Duhul Sfant a vazut pe Dumnezeu si Cerurile deschise. Ratiunea, neluminata de Duhul Sfant, numai prin bunavointa Il asemuieste ca existent, ca intr-o noapte fara lumina.
Stefan le-a tinut judecatorilor sai o foarte lunga cuvantare, incepand de la Avraam, care se transforma intr-o acuzare, pe care sinedriul o asculta „scrasnind din dinti. Si, desi toata vremea „toti cei ce sedeau in sinedriu vedeau fata lui luminoasa ca fata unui inger” (Faptele Apostolilor 6, 15), toutsi cand l-au auzit marturisind „ca vede Cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”, „a strigat sinedriul, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui toti deodata; si dupa ce l-au scos afara din cetate, au inceput a-l improsca cu pietre” (Faptele Apostolilor 7, 56-58).
Ce i-a infuriat de si-au iesit din fire toti batranii sinedriului, de si-au facut ei lege sa omoare pe Stefan?
- Singura marturisirea Sfintei Treimi si fata lui de inger.
El vorbea din certitudinea interioara a prezentei divine.
Iisus prevestise pana la ce masura se tese Sfanta Treime cu omul duhovnicesc: „Daca ma iubeste cineva, pazi-va cuvantul Meu si Tatal Meu il va iubi pe el si vom veni la el si la el ne vom face locuinta (Ioan 14, 23); si cuvantul „ Tatal vostru, cel din Ceruri, da-va Duhul Sfant celor ce-L cer” (Luca 11,130)
Un locuit de Dumnezeu e stramutat in alte evidente ale existentei.
Prezenta lui provoaca lumea si o antreneaza intr-un conflict de limita. Lumea nu mai are ce-I face decat sa-I omoare marturisitorii, amagindu-se ca prin aceasta a scapat de realitatea ce-i contrazicea si mustra cu linistea.
Dar sfantul mucenic Stefan ne mai invata ceva: Ultimele lui cuvinte sunt aceleasi ca ale lui Iisus pe cruce. Iata o urmare pana la deplina asemanare. In vreme ce sinedriul si cu o gloata il omorau cu pietre, el se ruga: „Doamne Iisuse, primeste duhul meu!” Iar pentru ucigasii sai „ a ingenuncheat si a strigat cu glas mare: Doamne nu le tine in seama pacatul acesta!” (Faptele Apostolilor 7, 60)
Aceasta era de fapt o desavarsire: a scuza inaintea lui Dumnezeu crima ce o facea o gloata infuriata. Aceasta n-o pot face decat putini dintre fiii oamenilor: acei in care iubirea de oameni e mai tare ca moartea, pe care o primesc de la ei.
Iisus a facut primul dovada atotputerniciei iubirii asupra mortii, iar acum o face primul dintre ucenicii-oameni, sfantul mucenic, arhidiaconul Stefan."

Prislop, Nasterea Domnului III
27.XII.49 Luca 21, 12-19
Cuvinte Vii, Deva 2006

Am preluat acest text de pe site-ul creștin-ortodox [COLOR=#5d8fbd]www.razbointrucuvant.ro[/COLOR].
Doamne ajută!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #9  
Vechi 27.12.2011, 04:42:51
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Va multumesc, Laura si Scotland! Inspirate selectii!
iar predica Parintelui Steinhardt imi pare cu adevarat inaltatoare!
Ce imagine, cat o sfanta icoana: Hristos Se ridica in picioare ("stand") pentru a saluta pe Martirul Stefan ...
Inaltator, minunat... Bun esti, Doamne!

P.S. Inima imi spune acum ca Domnul Se ridica si pentru a-l intampina, fiind, ca sa spun asa, nerabdator sa ii iasa in intampinare, cu dragoste mare, de adevarat Parinte!...
Reply With Quote
  #10  
Vechi 27.12.2011, 13:44:37
florinna01
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

La multi ani de Sf Stefan tuturor acelora care-i poarta numele.Si eu sunt Stefana insa e al doilea prenume, am un regret ca nu ma cheama doar Stefana.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Sfantul Maxim Marturisitorul- martir pentru dreapta credinta georgeval Diverse Sarbatori 7 03.04.2012 01:34:34
Intrebare: Sfantul Petru era un apostol al Domnului Hristos? 52ZIZO Despre Sfanta Scriptura 7 26.08.2010 00:57:21
CRESTINISMUL SAU BISERICA? de Sfantul Ierarh si Nou Martir Ilarion Troitki andrei_im Generalitati 1 18.01.2010 19:30:28
Sfântul Ștefan cristiboss56 Resurse ortodoxe on-line 12 29.12.2009 08:30:00
Prohodul Domnului Dumnezeului Iisus Hristos mihailt Despre Biserica Ortodoxa in general 2 03.05.2008 00:48:47