In legatura cu avortul

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Si ma ingrijoreaza lipsa acuta de incredere a oamenilor in medici, in sistemul medical, in semenii lor. Pentru mine asta este alarmant.

Mie imi pare ca pentru Cristina, cuvintele Scripturii nu sunt doar simple teorii fara aplicatii practice in viata proprie. “Mai bine e să te încrezi în Domnul decât să te încrezi în om” (Psalmul 117, 8).

Celor care nu se incred in Dumnezeu mai mult decat in medici, precum si celor care nu stau prea bine cu discernamantul, nu le-as recomanda asemenea fapte riscante.

Felicitari Cristina! Sa-ti traiasca toti copilasii!

[DragosP]

Subscriu.
Felicitări!

[Lucian008]

În prealabil postat de sophia

Cand am vazut ca s-a reluat aceast fir chiar m-am suparat. Am zis ca macar in postul Craciunului sa nu mai intram in polemici.
M-a surprins postarea Cristinei, caci locul ei nu este pe acest fir, ci pe altul, ca sa se bucure toata lumea.

Asadar felicitari Cristina. Totusi mesajul tau ma intristeaza profund.
Sa risti atat de mult viata copilului tau doar pentru anumite incapatanari mi se pare rau, de neingaduit.
Sa nu poti sa ai un medic sau o moasa cu care sa comunici, cu care sa te sfatuiesti in luarea deciziei optime mi se pare azi, in secolul 21 inadmisibil.
Sa-ti fie frica sa te duci la spital sa nasti! Este singura situatie in care nu ar trebui sa aibe nimeni frica de spital si de medici.
In tara asta chiar nu mai exista nimic?
N-am inteles bine situatia, adica de ce ti-a fost frica de spital: ti-era frica de cezariana, sau ca dimpotriva nu ti-o vor face? Sau ce anume ti-ai dorit la nasterea asta si nu ti se putea oferi in spital?
Si unde era medicul care te-a urmarit pe timpul sarcinii? Nu cu el trebuia sa discuti si sa nasti? Nu pe el l-ai ales?
De ce nu ai avut macar o moasa acasa? Daca se intampla ceva cu tine sau copilul?
Mai ai 4 copii. I-ai riscat si pe ei, caci la nastere se poate intampla orice si cu mama. Ar fi ramas orfani.

Totusi sunt mii de femei care nasc in Romania in spitale si maternitati. Si unele scriu ca sunt multumite. Iti recomand si tie sa intri sa citesti pe desprecopii.com comunitate.

Da, Dumnezeu este cu noi, dar asta nu ne indreptateste sa fim asa.
Eu va doresc multa sanatate impreuna cu familia si copilului numai bine si o viata lunga in bratele lui Dumnezeu.

Sunt in totalitate de acord.
E ca in bancul ala cu omul care astepta sa il salveze Dumnezeu de la inec. Trec mai multi care vor sa il salveze, dar el refuza asteptandu-L pe Dumnezeu. Omul moare inecat si la judecata Il intreaba pe Dumnezeu: Bine Doamne, dar de ce nu m-ai salvat? Si Dumnezeu ii raspunde: Am trimit atatia oameni sa te salveze si tu i-ai refuzat pe toti.

Ambitiile personale de genul asta puteau fi nu doar traumatizante, atat pentru copil, cat si pentru mama, dar chiar fatale. Si asta doar din mandrie si autosificienta. Nimeni nu te obliga sa mergi la spital, dar sa refuzi orice asistenta...

[AlinB]

Mai ales cand stii ca ai un copil care are o problema medicala pentru care o nastere naturala poata fi fatala si doua luni la dispozitie pentru a lua o decizie si o iei pe cea mai dezavantajoasa pentru copil de teama ca medicii ti-ar fi stricat "experienta nasterii"..

Si da, stiu un caz in care cineva a nascut natural, la spital, gemeni, ambii cu picioarele inainte si unul avand si circulara (nu stiu daca chiar dubla) si a fost ok.
Important e sa gasesti doctorul potrivit, se pare ca majoritatea merg pe cezariana pentru ca se iau mai multi bani in cazul asta, nu mai zic ca si multe femei cer asta din teama de durerile nasterii.

Dar nici cealalta extrema nu e sanatoasa.
Bine ca a fost bine pana la urma, dar este un exemplu mai degraba de "asa nu".

[gpalama]

1. Si daca trebuie resuscitat profesionist dupa nastere?
2. Si daca copilul/mama au hemoragie interna la nastere ?
3. Si daca sunt probleme majore la nastere?
4. Si daca intri in cele 10% procente de nasteri dificile in care sunt probleme si in care interventia medicului este importanta sau chiar vitala?

Nu cred ca poti sa dai explicatii unui copil de 5 ani care are probleme majore din cauza ta .
Nu cred ca poti sa-i explici ca are un handicap sau altceva prin propria ta teama de ... doctori.
Doctorii respectivi te asista, nu sunt impotriva ta. Te ajuta, te sprijina, intervin cand ai nevoie de ajutor. Trebuie sa gasesti un doctor bun, asta este singura problema aici.

[Parascheva16]

Voi stiti care este diferenta intre a vorbi la modul general despre nasterea acasa si a da cu pietre intr-o persoana care a ales aceasta cale? Nici macar nu ati fost curiosi sa vedeti cum a reusit, cum a fost, cum e bebele etc. Nu, ati dat in capul femeii. Cu reactii de genul acesta nu prea mai poti sa spui nimic personal aici sau sa ai opinii care sunt diferite fata de jandarmii forumului, caci e jale.
****
Si nu stiu cati s-au documentat aici despre nasterea acasa sau alternative ptr. nasterea in spital. Ati citit carti, articole, ati vizionat documentare? Sau vorbiti doar din propria idee? Nu mi-a raspuns nimeni de ce in alte ari din vest este f.normal, dar la noi cumva nu se poate.

(eu personal nu recomand nasterea neasistata, dar asta sunt eu. )

[sophia]

Pentru Parascheva16 (si nu numai):

1. Nu stiu de ce tot generalizam vestul. Eu una vad o diferenta intre vestul din USA si Canada si cel din Europa.
In tara in care ma aflu eu (in Europa), sunt rare cazuri de nastere la domiciliu si la alea care sunt nu lipseste totusi moasa. De ce spui tu ca este normal in alte tari?

2. Aici, asa cum am mai spus mai sus, exista mai multe probleme care nu prea se pot diferentia din lipsa de informatii:
- lipsa de incredere in medici si moase
- lipsa de incredere in serviciile medicale (spital)
- spaimele si experienta personala a Cristinei

In plus imi este greu sa definesc, dar am observat totusi pe mai multe fire de discutii o aversiune a celor credinciosi spre sistemul sanitar (acte medicale, medici, tratamente, nastere asistatat etc.).

Cristina singura a scris ca totul s-a terminat cu bine, deci nu ne facem griji legat de prunc.

Pe noi ne-a socat alegerea ei si pe ea am comentat-o. Cu atat mai mult cu cat am inteles din mesajele ei ca ea insasi lucreaza in sistemul medical, sau social (ceva consultanta pentru femeile/fetele insarcinate). Poate ma insel eu.

Sincer vorbind, eu nici nu pot sa-mi imaginez o nastere acasa. Nu pot si pace. Nu vad conditiile, in primul rand.
Am mai citit in carti ce-i drept. Peste tot am vazut ca se chema moasa, indiferent daca erau intr-un sat, sau in ce perioada istorica. La castele aveau si moasa si medici. Nimeni nu nastea singur.

Mai intai ca trebuie masuri de igiena deosebita, asepsie. Cum se asigura asta acasa? Pe urma acasa mai ai alti copii, sotul. Stau si se uita la tine, sau ii trimiti la plimbare? Sau cum? Iti trebuie pe cineva sa-ti taie cordonul ombilical, sa-ti preia si sa spele si imbrace copilul. Sa-i faca niste consultatii.
Trebuie vazuta mama, sa elimine placenta, sa nu aibe hemoragie, sa fie cusuta daca se rupe etc.
Cine face actele copilului? Ca trebuie sa te duci la sfat cu actul de la spital din cate stiu.

Asta in afara de riscuri. Chiar daca mama si copilul sunt O.K. si sarcina normala, nu poti stii ce apare la nastere.

Eu inteleg anumite spaime fata de medici, diagnostice, sistemul sanitar. Am si eu spaimele mele, dar sunt situatii in care trebuie gandit totusi la riscuri pentru tine si cei din jur.

Pe mine m-a socat povestea Cristinei. Sincer.
Vorbim pe atatea fire de protejarea copilului, chiar pe firul asta despre avort, despre protejarea chiar a embrionilor si pe urma ni se pare normal sa ne asumam asa riscuri fata de prunc la nstere si fata de fratii lui?

M-a socat si din alte puncte de vedere omenesti: faptul ca a fost singura cu aceste spaime si decizii. Nu sot, nu parintii ei, nu prietena, sau alte rude.

Si ma intristeaza si la modul general ca si azi (doar stiu cum era cu ani in urma in spitalele din tara) exista motive de frica de medici, moase si spitale si actul medical.

Decizia asta pentru sau contra cezarianei mi se pare mult prea scoasa din context si dusa in scandal. Si iata ca femeile nu stiu ce sa faca la caz concret. Asemenea decizii trebuie luate de comun acord cu medicul si analizata necesitatea. Nici fara rost, dar nici sa interzici si sa mergi la riscuri grave aiurea.