Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

După punerea pietrei de temelie a unei noi biserici în orașul Luduș, IPS Irineu a subliniat importanța locașului de cult pentru nevoile spirituale ale credincioșilor. Arhiepiscopul Alba Iuliei a spus că biserica „oferă credincioșilor privilegiul de a se putea întâlni cu Dumnezeul Cel viu și de a se bucura de darurile și splendorile Împărăției veșnice”.
Ierarhul a oficiat luni slujba de punere a pietrei de temelie pentru noua biserică ce va purta hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni” din Parohia Luduș IV, Protopopiatul Luduș, informează site-ul oficial al Eparhiei.
La acest eveniment din recent înființata parohie, păstorită de Pr. Viorel Ormenișan, au luat parte un sobor de clerici, oficialități locale și județene și numeroși credincioși.

[cristiboss56]

Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al Ierusalimului vine anul acesta în România pentru a participa la primul hram al Catedralei Naționale care va avea loc la câteva zile după sfințirea acesteia.
Preafericitul Părinte Teofil a răspuns afirmativ invitației Părintelui Patriarh Daniel de a conduce manifestările prilejuite de prima sărbătoare patronală a Catedralei Mântuirii Neamului, care va avea loc vineri, 30 noiembrie 2018.
Catedrala Națională va fi sfințită în data de 25 noiembrie de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.

[cristiboss56]

Astăzi, de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, mai multe locaşuri de închinare din Arhiepiscopia Craiovei își prăznuiesc hramul. Două dintre acestea se găsesc în Cetatea Băniei, împletind foarte frumos contrastul dintre vechi şi nou.
Situată în zona centrală a municipiului Craiova, Biserica „Sfântul Gheorghe”-Vechi a fost construită la mijlocul veacului al XVIII-lea de către familia boierilor Stoenești. Aceștia au ridicat în anul 1722 o biserică de lemn, iar între anii 1754 şi 1755, în timpul domnitorului Constantin Mihai Racoviță, au înlocuit-o cu o frumoasă biserică din zid, așa cum aflăm din pisania sfântului locaș. Conform tradiţiei, la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Vechi ar fi poposit pandurii lui Tudor pentru depunerea jurământului de credinţă la începutul mişcării revoluţionare din 1821. De-a lungul anilor, sfântul locaş a fost restaurat de mai multe ori, iar din anul 2009 funcţionează ca paraclis mitropolitan.
Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din Craiova
Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din Craiova face parte din pleiada bisericilor construite din cărămidă la jumătatea veacului al XVIII-lea, fiind ctitoria cunoscutei familii boiereşti a Stoeneştilor. După mărturiile ce s-au păstrat din pisania bisericii aflăm că, în anul 1722, boierul Milcu Stoenescu, ajutat de fratele său, Gheor*ghiţă, au construit pe acest loc o bisericuţă de lemn. În perioada 1754-1755, în timpul domniei lui Constantin Mihai Racoviţă, familia boierilor Stoeneşti ridica, în locul bisericii din lemn, o frumoasă biserică din zid. Era o perioadă de mari transformări arhitecturale pentru bisericile din Cetatea Băniei, deoarece înlocuirea vechilor biserici de lemn cu altele, construite din zid, venea ca o replică la influenţele romano-catolice impuse prin stăpânirea austriacă, o adevărată perioadă de renaştere materială şi spirituală. Biserica de zid a fost ridicată de fiul primului ctitor Milcu Stoenescu, care ajunsese negustor de frunte al Craiovei. În acţiunea aceasta i-au stat alături soţia sa, Ilinca, şi nepotul său, Hagi Constantin Stoenescu, şi el negustor de frunte, ajungând mai apoi starostele negustorilor craioveni. Pisania arată clar rolul familiei Stoenescu în ctitorirea şi îngrijirea Bisericii „Sfântul Gheorghe”- Nou.
Biserica din Păltiniş a fost sfinţită în anul 1776, după 21 de ani de la temeluire. Ea a fost împodobită cu două turle poligonale, cu pridvor deschis, în stil tradiţional brâncovenesc, de o manieră asemănătoare celorlalte biserici craiovene: Obedeanu, Belivacă, „Sfântul Gheorghe”-Vechi. Datorită zestrei cu care a fost împroprietărită, Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou a fost trecută în rândul mănăstirilor, lucru pe care-l consemnează şi Dionisie Fotino în „Istoria Daciei”.
În urma săpăturilor efectuate pentru pavaj şi instalaţii, în curtea bisericii au fost descoperite mai multe oseminte. Se pare că pe locul în care se află astăzi Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou a existat un vechi cimitir, folosit de ctitori drept necropolă. Tot aici au fost descoperite şi plăcile funerare ale membrilor familiei Stoenescu, aşezate ulterior la loc de cinste în pronaosul bisericii. De-a lungul timpului, biserica din Păltiniş a trecut prin mai multe intemperii, însă, de fiecare dată, Marele Mucenic Gheorghe şi-a ocrotit locul cinstirii sale. În 1801, ctitoria Stoeneştilor a fost atacată de cârjali veniţi de la sud de Dunăre, care au încercat să o ardă, dar o ploaie iscată din senin a stins flăcările şi biserica a rămas neatinsă. La cutremurul din 1838 au căzut cele două turle, iar Altarul a fost fisurat în trei locuri. Abia după 10 ani, în 1848, turlele şi clopotniţa au fost refăcute din lemn, iar Altarul, reconsolidat. Mai târziu, Statie Enachie Stoenescu a suprimat turla de pe naos şi a închis pridvorul, fără a-i desfiinţa coloanele.
Din cauza stării avansate de degradare în care ajunsese, biserica din Păltiniş a fost închisă cultului pentru o perioadă de aproape 30 de ani. Din anul 1913 au început lucrările de restaurare, arhitect fiind Petre Antonescu. Se dorea revenirea la forma pe care o avusese iniţial biserica, fiind totodată o încercare de punere în lumină a tradiţionalului stil arhitectonic oltenesc. În felul acesta, turla de pe pronaos a fost concepută cu baza pătrată, clopotniţa a fost ridicată în genul culelor olteneşti, pridvorul a fost redeschis cu noi coloane de piatră copiate de pe cele vechi, cu pictură exterioară în registrul superior, iar catapeteasma a fost inspirată după cea de la Mănăstirea Hurezi. În ceea ce priveşte pictura, ctitorii au avut grijă să aleagă unul dintre cei mai buni pictori ai vremii, pe maestrul Costin Petrescu, profesor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti şi la Paris. Acesta a executat doar pictura exterioară: icoana hramului şi firidele cu reprezentarea apostolilor şi a prorocilor. În anul 1918, cu ocazia unei vizite pe care maestrul portretist Eustaţie Stoenescu o făcea la Craiova la invitaţia regelui, a trecut şi pe la ctitoria familiei sale şi, neplăcându-i fresca exterioară, a stopat lucrările, hotărând să picteze singur biserica. După mai multe luni de studiu în bibliotecile de la Vatican, în care s-a deprins cu doctrina picturii bisericeşti, pictorul-ctitor s-a apucat de treabă. Astăzi în sfântul locaş se păstrează pictura originală, fiind unicat în ţară.

[cristiboss56]

După oficierea Sfintei Liturghii în orașul Botoșani, cu prilejul hramului Bisericii Sf. Gheorghe, care este considerat și ocrotitorul municipiului, IPS Teofan i-a îndemnat pe cei prezenți să nu lipsească de la Referendumul pentru Familie:
„Dacă Dumnezeu ne va binecuvânta şi mai-marii ţării vor da ascultare glasului poporului să se organizeze acel referendum pentru ocrotirea familiei, bărbat cu femeie, să nu fie nimeni de aici de faţă care să lipsească, Doamne fereşte, la un asemenea eveniment”, a recomandat ierarhul.
„Și împreună cu dumneavoastră să aduceţi fiecare câte cel puţin cincizeci de persoane, ca să se vadă care este, în cele din urmă, dorinţa oamenilor de bine din ţara aceasta”, a adăugat Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Ce înseamnă a fi biruitor pentru creștini?
În predica rostită la finalul slujbei din 23 aprilie 2018, Înaltpreasfinția Sa a vorbit atât despre viața și martiriul Sf. Gheorghe cât și despre „cum poți fi biruitor îmbrăcându-te cu haina iubirii, smereniei și a iertării”.
„În lumea noastră creștină a fi biruitor înseamnă a fi mai puternic decât balaurul cel mare al mândriei”, a explicat Părintele Mitropolit.
„Cel care reușește prin smerenie să zdrobească balaurul mândriei, cel care urmează voia lui Dumnezeu, nu voia proprie, zdrobește un alt creștet al balaurului din sine, iar cel care își stăpânește trupul devine un om liber, adică biruitor”, a adăugat Înaltpreasfinția Sa.
Viața de familie
În același context, IPS Teofan a enumerat trei lucruri prin care poate deveni biruitor creștinul în viața de familie:
fidelitatea soților unul față de altul înseamnă biruință asupra desfrâului;rămânerea împreună în familie până la sfârșitul vieții înseamnă a obține o mare biruință în fața atâtor tendințe de divorț, de rupturi și despărțire;nașterea de copii – nu există o biruință mai mare pentru tatăl și mama care formează o familie decât să aducă în lume pruncul cel dătător de putere, fără care o viață de familie este seacă, searbădă și fără culoare.
În continuare, Părintele Mitropolit a reflectat la „una dintre legile cele mai importante pe care Dumnezeu le-a înrădăcinat în mintea oamenilor: aceea ca familia să fie formată din bărbat, femeie şi pruncii lor”.
„Un lucru mai sfânt şi mai demn de apărat nu există cred în această lume”, a spus ierarhul.
„Oamenii de bine să îşi arate adeziunea lor vizavi de respectarea unei porunci a Domnului ca să se împlinească şi la noi, aşa cum s-a întâmplat şi împlinit şi în alte ţări ale lumii, când oamenii au introdus în Constituţie acest gând absolut curat că familia nu poate fi formată decât dintr-un bărbat, soţia lui şi pruncii pe care îi binecuvântează Dumnezeu”, a îndemnat la final IPS Teofan.

[cristiboss56]

Singura biserică ortodoxă din România construită în stil italian este Paraclisul Universitar „Sfânta Elisabeta” – Cotroceni, care și-a serbat marți, 24 aprilie 2018, ocrotitoarea spirituală.
Cunoscută și sub numele „Capela Elisabeta Doamna”, biserica este din 2010 paraclis universitar, activitatea Pr. Paroh Ştefan Tigău vizând în mod special pastorația studenților.

Deteriorată în trecut de un incendiu și reconstruită prin bunăvoința credincioșilor Parohiei „Sfântul Vasile” – Cotroceni, capela ortodoxă este unica din România construită în stil italian și singura din București cu acest hram.
Istoricul Paraclisului „Sfânta Elisabeta”
Construcția în formă de pătrat, cu o singură turlă, are elemente ce o aseamănă cu celebra Bazilica Sfântul Petru din Vatican.
Capela a fost construită în incinta unui azil de fete, ridicat de soţii Davila. În 1862, Carol Davila a înfiinţat pe Dealul Cotrocenilor, în casa soţiei sale Ana Davila, născută Golescu, un mic orfelinat de fete.
La scurt timp de la înfiinţarea orfelinatului, Elena Cuza a donat 1.000 de galbeni din avutul personal pentru construirea unei clădiri adecvate care să adăpostească elevele.
Câteva luni mai târziu, în 18 iulie 1862, la rugămintea ei, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de înfiinţare a Azilului de copii orfani „Elena Doamna”.
Tot Regina Elisabeta este cea care, după primele vizite la şcoală, a luat iniţiativa ridicării unei capele ce lipsea azilului.
A lansat o listă de subscripţii, înscriindu-se în fruntea acesteia cu suma de 12.000 lei şi făcând apel la generozitatea femeilor românce.
Astfel, în 24 aprilie 1870, de ziua onomastică a Reginei Elisabeta, a fost pusă piatra de temelie a Capelei Elisabeta, în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, slujba fiind oficiată de mitropolitul Nifon.
Capela Elisabeta Doamna propusă spre demolare, apoi incendiată
În perioada comunismului, capela a fost propusă de Nicolae Ceaușescu pentru a fi demolată, împreună cu toate clădirile din spatele Palatului Cotroceni, dar cel care se ocupa de lucrări a cerut realizarea unui gard provizoriu, pentru a se putea concentra pe proiectarea Casei Poporului.
Gardul provizoriu a rămas până în ziua de azi şi astfel a fost salvată nu numai Capela, ci întregul complex de clădiri care cuprinde Căminul Panduri şi Facultatea de Chimie.
În urma unui incendiu care a avut loc în 2003 monumentul istoric, a rămas fără picturile originale de pe pereţii interiori, realizate de Gheorghe Tattarescu și fără acoperiş.
Lăcașul de cult a fost reconstruit prin bunăvoința credincioșilor Parohiei „Sfântul Vasile” – Cotroceni și redeschis în 2010.
Din viața Sfintei Cuvioase Elisabeta
Cuvioasa Elisabeta a fost dăruită de Dumnezeu părinţilor ei, creştini evlavioşi de neam ales din Heracleea Traciei, prin mijlocirea minunată a Sfintei Muceniţe Glicheria (prăznuită la 13 mai).
Din fragedă vârstă a învăţat pe de rost vieţile Sfinţilor, astfel încât să poată urma totdeauna pilda lor de trăire după poruncile Evangheliei.
Rămânând orfană la vârsta de 12 ani, şi-a împărţit averea săracilor, a eliberat slugile şi a intrat în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe – Dealul Mic, din Constantinopol, unde era egumenă sora tatălui său.
Sfânta vindeca boli incurabile, izgonea demoni şi prorocea cele viitoare. Tot ea l-a înştiinţat pe împăratul Leon I (457-474) despre înfricoşătorul incendiu care urma să izbucnească în Constantinopol în anul 465.

[cristiboss56]

Părintele Ilarion Dan de la Mănăstirea Crucea a amintit în cadrul interviului oferit realizatoarei Eugenia Vodă pentru emisiunea Profesioniștii faptul că „cei care lucrează în presă nu sunt conștienți de importanța cuvântului”.
Discuția a avut loc în contextul întrebărilor adresate de Eugenia Vodă referitor la Rugăciunea Sf. Efrem Sirul – „Doamne și stăpânul vieții mele”.
Prezentatoarea emisiunii a întrebat „Ce poate fi o definiție mai exactă a presei decât «grăirea în deșert»?”
Mărturisind că acesta reprezintă un capitol dureros părintele a spus că „cei care lucrează în presă, în mass-media, nu sunt conștienți de importanța cuvântului”.
„Cuvântul este o armă teribilă, fiecare cuvânt. Nu ne dăm seama de importanța cuvântului rostit”, a subliniat duhovnicul, explicând că deși cuvintele zboară „e important duhul din spatele cuvântului”.
În cadrul emisiunii, Părintele a vorbit despre viața de mănăstire, dar și despre perioada anterioară intrării în monahism.
Părintele Ilarion a amintit de suferința pe care a trăit-o în urma decesului soției și despre sfaturile primite de la duhovnicul său, Părintele Arsenie Papacioc.
Ieromonahul Ilarion Dan este duhovnicul Mănăstirii de maici „Izvorul Tămăduirii” din localitatea Crucea, județul Constanța. Părintele Ilarion a intrat în monahism în 2008, la îndemnul Părintelui Arsenie Papacioc, duhovnicul său.
Înainte de a intra în monahism, părintele a fost director de bancă. Ion Dan a condus filialele constănţene ale Bancorex, Banca Turco-Română, OTP Bank până în 2007. A fost căsătorit și a avut doi copii.

[cristiboss56]

Sfânta Matrona de la Moscova va fi cinstită miercuri în Biserica Tabacu din Bucureşti, lăcaş de cult frecventat de comunitatea rusă din Capitală.
Aceasta este prima prăznuire a sfintei după hotărârea Sfântului Sinod din 15 februarie 2018 de a o înscrie în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
Sfânta Matrona s-a născut în anul 1881, în satul Sebino din ţinutul rusesc Tula. Deși a venit pe lume fără darul vederii și a pierdut folosirea picioarelor de la varsta de 17 ani, datorită vieții sale ascetice și rugăciunii necontenite, Dumnezeu a învrednicit-o de darurile vederii înainte și al facerii de minuni.
” Sfânta Matrona îi aduce pe toți la credința lui Hristos
– Maica Teofania, stareța Mănăstirii Pokrovsky
Cu prilejul cinstirii Sfintei Matrona, programul liturgic la Biserica Tabacu va începe încă din ajunul sărbătorii.
„Vom oficia Vecernia Unită cu Litia în data de 1 mai, începând cu ora 18:00, iar în data de 2 mai, vom săvârşi Sfânta Liturghie. Având în vedere că este zi de lucru, vom începe slujba de la ora 07:00 ca să poată participa şi credincioşi care apoi trebuie să meargă la serviciu”, a declarat pentru Agenţia de ştiri Basilica pr. paroh Eugeniu Rogoti.
Slujba va fi oficiată în limba română şi în limba rusă.
Aşteptăm pe cei care au evlavie la Sfânta Matrona să participe la sfintele slujbe, a spus pr. Eugeniu Rogoti.
5 lucruri inedite despre Sf. Matrona.
Vieţuind aproape trei decenii în capitala Rusiei, Sfânta Matrona a fost o mare rugătoare ce a în*tors pe calea mântuirii mulţime de oameni.
Sfântul Ioan de Kronstandt a numit-o, pe când aceasta avea 14 ani, „al optulea stâlp al Rusiei”, cuvinte prin care o arăta ca una dintre puţinii rugători pentru patria care avea să fie cuprinsă de persecuţia ateistă bolşevică.
În data de 2 mai 1952 s-a mutat în lăcaşurile cele de sus, iar la 8 martie 1998, moaştele sale au fost descoperite nestricate. Acestea au fost aşezate în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova.
Patriarhul Daniel a adus cinstire moaştelor sfintei
Aflat în capitala Rusiei cu prilejul centenarului restabilirii patriarhiei ruse, Patriarhul Daniel a oficiat în data de 3 decembrie 2017 Sfânta Liturghie în mănăstirea din capitala Rusiei şi a adus cinstire moaştele sfintei. Aceasta a fost prima slujire a unui Patriarh al României în așezământul monahal din Rusia.
Hotărârea ca Sfânta Matrona să fie trecută în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române a fost luată în ședința Sfântului Sinod din 15 februarie 2018, în urma propunerii ierarhilor din Mitropolia Munteniei și Dobrogei.
Sfânta Matrona a fost canonizată de Biserica Ortodoxă a Rusiei în 2 mai 1999.
Recent, la editurile Patriarhiei Române au fost publicate Viaţa, Acatistul şi Slujba Sfintei Matrona.

[cristiboss56]

După Sfânta Liturghie oficiată joi cu prilejul hramului Mănăstirii Lainici, Mitropolitul Irineu al Olteniei a oferit racle cu fragmente din moaștele Sfântului Irodion pentru a fi așezate în mai multe biserici din țară închinate acestui sfânt.
În cuvântul adresat credincioșilor, mitropolitul a evidențiat viața curată și înclinată spre monahism a Cuviosului: „Sf. Irodion, încă din fragedă copilărie, a intrat în mănăstirea Cernica, care îl are ocrotitor pe Sfântul Ierarh Calinic”.
„Cuviosul Irodion a început nevoința cea bună și a adăugat osteneală peste osteneală ca să ajungă la vârsta bărbatului desăvârșit, la vârsta deplinătății lui Hristos” a mai adăugat ierarhul.
Mitropolitul Olteniei și-a exprimat bucuria că la 7 ani de la canonizarea Sfântului Irodion a putut oferi mai multor ierarhi români „câte o raclă cu sfintele moaște pentru ca Sfântul să fie cinstit în bisericile care îi poartă hramul și pe buzele credincioșilor”.
Canonizarea
Duhovnicul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Cuviosul Irodion, a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 29 octombrie 2010, rânduit pentru prăznuire în ziua de 3 mai.
Proclamarea canonizării a avut loc în ziua de 1 mai 2011 la Mănăstirea Lainici. Slujba a fost oficiată de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de care s-au aflat mai mulți membri ai Sfântului Sinod.
Viața Sfântului Irodion
Sfântul Irodion s-a născut în Bucureşti, în anul 1821, şi a primit la botez numele de Ioan. La numai 20 de ani, tânărul cu viaţă de ascet îşi găseşte adevărata menire închinoviindu-se ca frate în lavra Cernicăi.
După ce a trecut prin aproape toate ascultările, datorită aleselor sale calităţi, tânărul Ioan a fost tuns în monahism în data de 3 decembrie 1846.
Cuviosul Irodion s-a făcut remarcat prin viaţa sa aleasă: postea foarte mult, îşi împlinea cu osârdie pravila şi canonul, nu lipsea niciodată de la slujbe, noaptea o petrecea în lacrimile rugăciunii, iar ziua lucra alături de părinţi la ascultările cele mai grele.
La numai câteva zile după călugărie, pe data de 22 decembrie 1846, cuviosul a fost hirotonit preot şi duhovnic pentru întreaga obşte a mă*năstirii. Experienţa uceniciei lângă Sfântul Calinic îi conferea un mare echilibru în luarea deciziilor, iar virtuţile pe care le avea îl făcuseră unul dintre cei mai căutaţi duhovnici.
Odată cu învestirea Sfântului Calinic ca Episcop de Râmnic în anul 1850, Cuviosul Irodion a trebuit să părăsească Cernica pentru a se stabili la Mănăstirea Lainici, devenind duhovnicul sfântului.
Deşi avea o experienţă duhovnicească vastă, cuviosul părinte s-a supus întru totul rânduielii pe care a întâlnit-o aici. Cu acordul unanim al obştii, la data de 15 iunie 1854, cuviosul părinte a fost instalat de Sfântul Calinic în egumenia Mănăstirii Lainici.
Între 1854 şi 1900, Sfântul Irodion a cerut de cinci ori să fie eliberat din ascultarea de stareţ al mănăstirii şi tot de atâtea ori a revenit la solicitarea şi nevoile obştii. Strânsese în jurul lui o obşte generoasă, mai mare decât cele de la Cozia sau Tismana.
În data de 3 mai 1900, Sfântul Irodion a trecut la Domnul. Sfintele sale moaşte au fost descoperite după 109 ani de la moartea sa.

[cristiboss56]

Prăznuirea Sfântului Cuvios Irodion a adunat în duh de rugăciune la Mănăstirea Lainici din județul Gorj mii de creştini din toată țara. Sărbătoarea a fost împodobită cu Sfânta Liturghie săvârşită la Altarul de vară al mănăstirii de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, împreună cu un impresionant sobor de ierarhi români, și numeroși preoți și diaconi. La final, Mitropolitul Olteniei a dăruit racle cu părticele din moaștele Sfântului Irodion mai multor eparhii din țară și din străinătate.
Au trecut şapte ani de la trecerea în rândul sfinţilor a Cuviosului Părinte Irodion, stareţul Mănăstirii Lainici. Spre amintirea acestui binecuvântat moment istoric, dar şi spre bucuria duhovnicească a prezenţei şi lucrării sfântului în lavra sa de metanie din Defileul Jiului, mii de credincioși au înălţat rugăciuni şi cântări de laudă joi, 3 mai, în ziua de prăznuire a Sfântului Irodion. În această atmosferă de binecuvântare, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, împreună cu un impresionant sobor de arhierei.
Evenimentul euharistic a fost împodobit cu daruri duhovnicești alese. Cu binecuvântarea IPS Părinte Mitropolit Irineu, părticele din moaştele Sfântului Cuvios Irodion au fost dăruite arhiereilor care au participat la această sărbătoare: IPS Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului; IPS Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; PS Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului; PS Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului; PS Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei; PS Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei; PS Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, şi PS Ioan Casian, Episcopul ortodox român al Canadei. Sfintele moaşte au fost aşezate în racle din lemn de cireş, frumos alcătuite în vatra Mănăstirii Lainici. De acest binecuvântat dar se va bucura şi Mănăstirea Frăsinei din județul Vâlcea, reprezentată la praznicul Sfântului Irodion de părintele protosinghel Ioanichie Popescu, stareţul sfântului aşezământ.
În cuvântul de binecuvântare, rostit la finele slujbei, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre viaţa şi faptele minunate ale Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici. În acest sens, IPS Părinte Mitropolit Irineu a subliniat râvna pentru rugăciune şi nevoinţă din viaţa sfântului, astfel încât „el a strălucit ca un luceafăr pe bolta Bisericii Mântuitorului Hristos, devenind totodată Luceafărul Olteniei”. De asemenea, ierarhul a spus că moaştele sfântului au fost scoase cu ajutor de sus din „măruntaiele pământului” şi aşezate spre închinare şi cinstire în mănăstirea pe care a slujit-o cu mare dragoste. Înaltpreasfinția Sa a arătat totodată că, prin darurile făcute ierarhilor împreună-slujitori, Sfântul Irodion „devine prezent în diferite zone şi duhul său se face lucrător în toată lumea”. Mulţumiri pentru frumoasa zi de prăznuire a transmis şi IPS Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, care a ţinut să rememoreze câteva momente din slujirea sa ca stareţ la Mănăstirea Lainici. La final, arhimandritul Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici şi Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, a mulţumit ierahilor prezenţi pentru marea bucurie duhovnicească şi l-a rugat pe Sfântul Irodion să păzească pe toţi creştinii care-l cinstesc cu elavie. „Pentru noi este un moment impresionant în această zi de prăznuire a Cuviosului Irodion, când Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a decis să ofere ca binecuvântare părticele din moaștele sfântului. Noi am făcut racle din lemn de cireș din acești munți ai Lainiciului unde Sfântul Irodion a trăit, a respirat aerul de aici, și cu siguranță arborii pe care îi vedem în jurul nostru sunt de pe timpul Sfântului Irodion. De aceea, raclele au și o intensitate duhovnicească aparte, un duh al locului”, a spus părintele stareț Ioachim Pârvulescu.

[cristiboss56]

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a spus credincioşilor prezenţi duminică în Catedrala Patriarhală că „Hristos cheamă la mântuire pe toţi oamenii”, prezentând învăţăturile concentrate în textul biblic duminical.
„Femeia samarineancă arată că nu numai evreii sunt chemaţi la mântuire, ci toate popoarele lumii, toate etniile, toate popoarele de religii şi culturi diferite sunt chemate la mântuire în Biserica lui Hristos. Într-un fel, această femeie samarineancă prefigurează Biserica formată din evrei, dar şi din neamuri diferite”, a evidenţiat Părintele Patriarh.
Ce este „apa cea vie”
Sfânta Liturghie a fost prezidată în Duminica Samarinencei de Preafericirea Sa. În predica rostită, Patriarhul a explicat că Iisus Hristos dăruieşte lumii harul mântuitor, numit „apa cea vie”.
„Apa vie este harul Duhului Sfânt pe care El Îl va trimite în ziua Cincizecimii peste Sfinţii Săi Apostoli”, a subliniat Preafericirea Sa.
Părintele Patriarh şi-a întărit afirmaţia prin amintirea cuvintelor Apostolului Pavel: „Sfântul Apostol Pavel a spus că harul este lucrarea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos”.
„De aceea, Apostolul îi salută pe credincioşii din Corint cu această binecuvântare: «Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi». Această binecuvântare a fost preluată de Biserică în Sfânta Liturghie”.
Potrivit Preafericii Sale, harul este „însăşi iubirea Preasfintei Treimi, împărtăşită oamenilor de Mântuitorul Iisus Hristos cel înviat din morţi şi înălţat la Ceruri prin Duhul Sfânt Care coboară în lume pentru a uni pe oameni duhovniceşte cu Hristos cel Preaslăvit din Ceruri şi pentru a le dărui viaţa veşnică”.
În acest context, Patriarhul României a evidenţiat că „Mântuitorul Iisus Hristos nu este doar tămăduitor de boli, ci El dăruieşte harul mântuirii ca arvună a vieţii veşnice”.
Iisus Hristos schimbă viaţa Femeii samarinence
Un alt aspect surprins de Patriarhul Daniel în Evanghelia zilei este acela că Mântuitorul Iisus Hristos schimbă viaţa unei femei nestatornice în iubirea sa şi cheamă toată cetatea Samariei la mântuire.
„Cu delicateţe”, a spus Patriarhul, Domnul Hristos i-a atras atenţia femeii samarinence asupra modului de trăire a vieţii personale, iar aceasta s-a recunoscut în cele auzite enunţând: „Doamne: văd că Tu eşti proroc”.
Contextul istoric al convorbirii
Preafericitul Părinte Patriarh a prezentat apoi în mod sintetic contextul istoric în care s-a desfăşurat convorbirea Mântuitorului Hristos cu Femeia samarineancă.
„Iudeii îi considerau pe samarineni ca fiind inferiori, de alt neam şi de o credinţă deteriorată, care nu a mai păstrat cu limpezime tradiţiile iudaice. Exista permanent între aceste două regiuni, Samaria şi Iudeea, o stare de dispreţ reciproc şi femeia se miră că un bărbat iudeu care se consideră superior samarinenilor cere de la femeia samarineancă să-i dea apă din fântână”.
În pofida acestei situaţii tensionate, Mântuitorul Hristos a făcut un lucru extraordinar şi anume, El „depăşeşte barierele mentale care existau între aceste două grupuri etnice: depăşeşte complexul superiorităţii iudeilor faţă de samarineni şi complexul inferiorităţii samarinenilor faţă de iudei”, a subliniat Patriarhul.
Prin Femeia samarineancă au aderat mulţi la credinţa adevărată
Prin intermediul Femeii samarinence, Domnul Hristos a adus la credinţa adevărată mulţi cetăţeni din cetatea unde locuia aceasta.
Părintele Patriarh a apreciat întorsătura neaşteptată a vieţii femeii.
„Această femeie păcătoasă, de neam străin, care se întâlneşte cu Hristos, îşi schimbă viaţa şi dintr-o femeie păcătoasă devine o femeie mărturisitoare a lui Hristos şi aduce o cetate întreagă la El”.
„Sfântul Ioan Gură de Aur spune că această femeie mărturisind pe Hristos cheamă la El o mulţime de oameni, fiindcă a fost transformată de harul lui Hristos care cunoştea viaţa ei şi Care i-a spus că iubirea nesfârşită, neînşelătoare şi netrecătoare este iubirea lui Dumnezeu şi că iubirea aceea dezordonată, schimbătoare şi trecătoare era o iubire pământească”.
„Apa cea vie sau harul mântuitor este iubirea sfântă netrecătoare, neschimbătoare şi neînşelătoare a lui Dumnezeu faţă de oameni. Întâlnindu-se cu această iubire sfântă a lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, ea se converteşte şi devine mărturisitoare şi misionară a lui Hristos”, a menţionat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Despre închinarea „în duh şi în adevăr”
Patriarhul a explicat şi ce înseamnă închinarea „în duh şi în adevăr” la care a făcut referire Domnul Hristos.
„Închinarea în duh şi adevăr este închinare de rugăciune, dar şi în stare de mărturisire a credinţei adevărate. Cu alte cuvinte, adevăraţii închinători ai Tatălui Ceresc sunt cei care se roagă prin lucrarea Duhului Sfânt, căci El ne învaţă cum să ne rugăm, şi mărturisesc pe Hristos Care este adevărul. Duhul Care ne învaţă să ne rugăm este Duhul Sfânt, iar adevărul este Hristos Însuşi”.
„Ca atare, adevăraţii închinători ai Tatălui ceresc sunt cei care prin Duhul Sfânt mărturisesc pe Hristos adevărul mântuirii noastre. Adevăraţii închinători sunt cei care se închină Sfintei Treimi. De aceea, adevărata rugăciune să săvârşeşte nu doar în Ierusalim, ci în orice loc din lume unde se mărturiseşte credinţa descoperită nouă de Mântuitorul Iisus Hristos şi anume, credinţa în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt pentru a dobândi viaţa veşnică din Împărăţia Preasfintei Treimi”.
Patriarhul Daniel a accentuat apoi o altă învăţătură din pasajul biblic: „Fiecare Biserică ortodoxă în care se mărturiseşte credinţa în Sfânta Treime, pe care noi o mărturisim în Crezul Ortodox, este deschisă nu doar spre Ierusalimul pământesc, ci spre Ierusalimul ceresc, spre Împărăţia Cerurilor”.
Importanţa harului oferit de Iisus Hristos
La final, Patriarhul a făcut referire la conştientizarea asupra faptului că harul oferit de Hristos poate schimba în bine viaţa omului.
„Să ne ajute Bunul Dumnezeu să învăţăm că harul dăruit nouă de Hristos schimbă viaţa omului. Îl face din om păcătos om smerit care se pocăieşte de păcatele sale şi îşi îndreaptă viaţa sa şi caută sfinţenia şi mântuirea, spre slava Preasfintei Treimi şi bucuria celor mântuiţi”.