Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[tara tara vrem ostas]

Intrebare pentru toti : Care este definitia adevarului pentru voi?

[Ademus]

Adevarul este sa iubesti totul si sa nu cunosti sentimentul urii....

[tara tara vrem ostas]

adica adevarul este iubire fara ura?pai unele lucruri doar sunt , exista , sunt adevarate fara sa aiba implicatiile astea.ba chiar si ura exista, e un sentiment... ce legatura are asta cu adevarul... la ce adevar te refereai?

[Ademus]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

adica adevarul este iubire fara ura?pai unele lucruri doar sunt , exista , sunt adevarate fara sa aiba implicatiile astea.ba chiar si ura exista, e un sentiment... ce legatura are asta cu adevarul... la ce adevar te refereai?

atata timp cat in suflet exista ura, sufletul nu e purificat. sentimentul de ura exista doar atunci cand harul divin nu e in preajma. harul divin inca nu a fost primit din cauza ca nu a fost o cautare launtrica cu adevarat din inima. adevarul nu e unul matematico/logic ci e un adevar ce vine de la inima. cand iisus hristos bate la usa si cu adevarat ii raspunzi, ura nu mai exista si atunci se poate implini adevarul, fara glas de judecata zgomotoasa a mintii, ci cu tacerea calda a inimii. parerea mea doar...

VIATA FRATELUI TEOFAN, MINUNATA LUI VEDENIE SI DESPRE PARTAŞENIA CU ERETICII

[cetecist]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Putem:

1. Exista preoti care, prin munca lor de-o viata, se remarca pe plan teologic si ajung sa contribuie mult la cultura crestin-ortodoxa universala. Preoti care primesc titlul de Doctor Honoris Causa de la mai multe universitati. Care sufera pentru credinta ani de temnita si-L marturisesc pe Hristos toata viata lor. Aparatori ai credintei, cunoscatori ai multor limbi straine noua. Acestia sunt cei seriosi.

2. Exista si ceilalti, preotii "normali", care nu se remarca prin cele de mai sus. Buni si ei, dar nu de talia Parintelui Staniloaie sau Galeriu. Acestia nu sunt "neseriosi", n-am afirmat eu asa ceva...

Daca Parintele Staniloaie face o afirmatie dupa o viata de cercetari teologice, atunci eu tind s-o cred. Ceilalti, creada cine ce-o vrea.

Mantuirea oamenilor e numai si numai treaba Lui Dumnezeu,nu te mai preocupa de asta,sau discuta cu un Preot fatza catre fatza daca esti asa curios.Dumnezeu sa ne ajute

[iuliu46]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

atunci permite-mi sa ma iau de eventualul tau raspuns... cum poate adevarul sa fie o persoana? adevarul e faptic e concret... o cladire inanimata(care e adevar insusi) e Iisus?.. un vierme care e adevarat , e Iisus? o masina care e adevarata e Iisus?diavolul care e adevarat conform doctrinei crestine, e Iisus?pomul, iarba, norul, sunt Iisus?deci?

Eu ma duc la carciuma si beau 3 beri.Ies de acolo si-l vad pe X cum il omoara pe Y.Ma duc la politie,ma rog,se investigheaza,nu exista alti martori dar totusi mergem in justitie.X are un avocat bun si asta incepe sa ma ia la intrebari : Ati baut in seara respectiva ? Beti in fiecare seara ? etc.In final justitia il elibereaza pe X .Deci adevarul juridic e ca X nu l-a omorat pe Y.Chiar se afirma ca adevarul juridic poate fi diferit de alte "forme de adevar " cum ar fi cel istoric sau cel stiintific.Deci eu si criminalul santem singurele persoane de pe planeta care stim adevarul.Si intr-o zi vom muri.Si adevarul moare odata cu noi.Pentru unii dintre noi e important sa credem ca Iisus e adevarul.Adevarul care nu moare niciodata.

[Decebal]

În prealabil postat de HoratiuM

Întreaga înţelepciune este de a şti dacă anumite activităţi ale eului empiric ar putea chiar să vizeze propria sa formă transcendentală şi s-o anuleze în celelalte posibilităţi de actualizare: adică există păcate care să fie făptuite prin Eul transcendental însuşi? Eu zic că e discutabil. Adam, când a păcătuit, era în forma sa transcendentală, dar forma sa transcendentală nu era pe deplin conştientă de sine, motiv pentru care a rămas o fiinţă mântuibilă după păcat. Lucifer, se pare, a păcătuit în varianta sa transcendentală având conştiinţa deplină a actului său, de aceea varianta receptă este că îngerii căzuţi nu ar mai putea fi salvaţi.

Un om damnat definitiv ar fi cel care ar fi în situaţia lui Lucifer.

În prealabil postat de HoratiuM

Ei, aici este încă o înţelepciune şi mai adâncă, deoarece unii sfinţi precum Sfântul Grigorie de Nyssa, sprijină ideea că, totuşi, tainic, misterios până şi entităţile cu păcate transcendentale vor fi, într-un fel sau altul, mântuite. Mă gândesc că soluţia ar fi: dacă Eul transcendental este salvarea individului care şi-a pierdut eul empiric, atunci, ştiu şi eu?, pentru individul care şi-a pierdut chiar Eul transcendental am putea concepe că salvarea este, în mod misterios, Ideea lui din Intelectul divin.

Să nu cumva să se înţeleagă că o astfel de mântuire ar putea să lase Eul neschimbat sau neatins. Dimpotrivă, o astfel de cernere şi reinstituire a creaturii este cruntă şi absolut traumatică. (Vz. Matei 24:51 sau Luca 12:46.)

În ce mă priveşte, aici eu îmi suspend judecata şi îmi pun credinţa în Dumnezeu. Dacă e vreo cale posibilă pentru apocatastază (vezi I Corinteni 15:25-29), atunci să fie. Mie, unuia, ştiu că nu mi-ar părea rău.

Apocatastaza sau mântuirea diavolului nu se susţine pe baza revelaţiei:

Atunci va zice şi celor din stânga: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui (Matei 25, 41)

Şi diavolul care-i amăgise a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este Fiara şi Profetul Mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor (Apocalipsa 20, 10)

[Decebal]

În prealabil postat de HoratiuM

Ca răspuns la problema foarte actuală ridicată de acest thread, am să vă spun o povestioară care ilustrează bine problema asta:

E Eschatonul, toţi cei mântuiţi sunt în Împărăţie şi nu mai este suferinţă şi plângere. Domnul Dumnezeu îl ia pe Sfântul Petru şi începe să Se plimbe printre Neamuri.

Ajunge în raiul budiştilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt cei care s-au mântuit prin Nirvana. Au lepădat toate cele lumeşti şi s-au dus după Legea Ta pe care le-ai pus-o în inimă, chiar dacă nu Te cunoşteau cu adevărat." Şi Domnul a intrat în marele templu budist unde a fost întâmpinat cu slavă şi mare bucurie.

Ajunge în raiul musulmanilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt iubitorii de pace şi cei care s-au supus Ţie pentru toată viaţa lor şi care ţi-au dat slavă. Ei nu au suferit să cunoască Adevărul Tău aşa cum este El, dar au venit după chemarea Ta pe care le-ai sădit-o în inimi". Şi Domnul a pătruns în marea moschee unde a fost întâmpinat cu mare slavă şi multă iubire.

Ajunge în raiul evreilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aceştia sunt fiii tăi. Aceştia sunt cei care s-au luptat mereu cu tine ca nişte ţapi neascultători, iar unii dintre ei Te-au răstignit. Dar au zburdat de bucurie la Glasul Tău căci au înţeles la sfârşit că Tu eşti în toate şi că Tu i-ai chemat la fiinţă din veşnicie când i-ai întocmit, Tu i-ai legănat şi i-ai alăptat, Tu i-ai hrănit şi i-ai crescut, Tu le-ai dat un nume printre Neamuri." Şi Domnul a pătruns în marele templu unde s-au auzit strigăte de bucurie şi lacrimi de biruinţă.

Apoi, Domnul a ajuns în faţa unei cetăţi mari, mândre şi înalte până la tăriile Cerului, cu ziduri de diamant şi cremene, tot atât de înalte, semeţe şi ameninţătoare, ferecată şi fără porţi de intrare sau ieşire. Mirat, Domnul l-a întrebat pe Sfânt: "Ce este aceasta oare? Nu e oare aici raiul? Cine mai stă în rai cu porţile ferecate şi nu mai lasă pe nimeni să intre când Eu am hotărât să las înăuntru pe aceia de care-Mi va plăcea?"

Trist şi rugător, Sfântul Petru se uită stăruitor la Domnul şi-I spune:
"Să nu te mânii, Doamne, căci aici nu mai poate fi mânie. Dar acesta e raiul ortodocşilor şi-şi ţin cetatea ferecată şi semeaţă pentru că ei se ştiu atât de drepţi încât cred că numai ei s-au mântuit..."

Toată această povestioară nu se susţine cu adevărat din mai multe motive. Unul ar fi că în împărăţia lui Dumnezeu nu poate intra nimeni care nu este născut din apă şi din Duhul Sfânt, nimeni care nu este născut din Dumnezeu; iar criteriile naşterii din nou din Dumnezeu sunt specificate de Sfânta Scriptură. Neexistând mântuire în afara Bisericii lui Hristos şi neexistând posibilitatea regenerării mântuitoare în afara harului lui Dumnezeu care lucrează prin Sfânta Biserică, în mod implicit nu poate exista o mântuire autentică, adevărată pentru cei din afara Bisericii. Pentru ei poate fi luată în calcul acea posibilitate a unei salvări în temeiul jertfei şi învierii lui Hristos şi în temeiul a ceea ce se cheamă în povestioară "legea din inimă", etc. Însă această salvare nu este identică cu mântuirea, nefiind vorba despre lucrarea harului transformator al metanoiei şi al reconfigurării după chipul lui Hristos Cel Înviat. Una este deci salvarea de la "naufragiu" şi cu totul altceva este împărăţia lui Dumnezeu în care nu intră decât cei născuţi din nou din Dumnezeu. Care sunt criteriile şi condiţiile unei autentice naşteri din Dumnezeu se specifică la locul corespunzător.

[kikyo_ea]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

Intrebare pentru toti : Care este definitia adevarului pentru voi?

Dumnezeu este Calea, Adevarul si Viata!