Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #31  
Vechi 18.08.2014, 20:42:22
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut Vezi mesajul
Frate Ioane,

Tot așa pot și eu susține că Domnul nu ne dă automat iertare prin simplul fapt că ne spovedim. Mai trebuie să și credem că ne dă, ca un bun și milostiv cum este Dumnezeul nostru.

Am înțeles că ai citit în ultima vreme din Gheron Iosif și din ucenicii lui. Și eu pun mare preț pe Mărturiile din viața monahală, sînt două volume care nu ar trebui ratate. Rețin de acolo ce subliniezi tu, că harul se retrage mai ales în cazul lui rarisim după experiențele contemplative tocmai ca să nu cumva să cadă urît de tot în păcatul mîndriei cu formele sale subtile mai ales pentru noi, creștinii de rînd.

Gheron Iosif a fost de la 18 ani pînă la bătrînețe în munte, a praticat rugăciunea inimii... nu ne putem noi compara cu trăirea lui. Dar avem de învățat din experiența lăsată scrisă, e adevărat.

Da, simplist și tehnic eu cred împreună cu anonimul Pelerin rus, cu Sfinții Ioan Gură de Aur, Nicolae Cabasila, Ioan Carpatul, Ioan Iacob Hozevitul și nu numai ei că astăzi și acum sîntem iertați dacă o cerem cu credința în mila Lui Hristos. Este atît de logic pentru mine și mă bucur că am temei biblic și în Sfînta noastră Tradiție.

Dacă ar fi după cum zici tu, nici preoții nu ar avea voie să săvîrșească Liturghia pentru că rugăciunile de curățire dinainte de momentul euharistic nu ar fi ascultate de Dumnezeu. Unde mai pui că se și împărtășesc de fiecare dată fără ca duhovnicul lor să-i spovedească înainte. Asta ca fapt divers.

Îți recomand să-l întrebi pe duhovnic la următoare întîlnire ce părere are despre chestiunea asta. E influență eterodoxă sau face parte din viața unui ortodox autentic?
Frate,
Mă tem că porți discuția cumva înspre termenii unei alegeri de tip alb-negru, când de fapt e vorba (după convingerea mea) de o continuitate și completare între mai multe fațete ale vieții de credință. Una crește prin cealaltă, se sudează și se potențează reciproc.
Spovedania și rugăciunea cu căință sunt întrepătrunse. De fapt chiar în actul Mărturisirii începem și sfârșim cu rugăciuni, atât noi cât și preotul duhovnic. E limpede că fără rugăciune nu e nici o Taină.
Dar la fel de limpede e că fiecare Taină are specificul ei ireductibil. Ca exemple extrase din bogăția actului de cult al fiecărei Taine: în Taina Hirotoniei e punerea mâinilor, în Taina Botezului e întreita afundare și ungerea cu sfântul mir, în Taina Euharistiei e actul cuminecăturii care include și o componentă pur și simplu digestivă, în Taina Nunții e dansul etc.
Iar în Taina Spovedaniei e dialogul mărturisirii și povățuirii.
Dar asta nu înseamnă că, dacă am săvârșit aceste acte am și trăit Taina în toată plenitudinea ei și nici că putem săvârși Taina doar prin rugăciune cu lacrimi și căință. Ori că primim iertare/dezlegare de păcate în afara ei.

Observ cum se împletesc toate într-un întreg, precum părțile corpului în organism. Și încă, pentru a fi viu, organismul ăsta mai are nevoie și de suflarea de viață dată de Harul lui Dumnezeu. Observ și mă minunez. Tu nu?

Să reducem întregul la una din părțile sale, pe motivul că una ni se pare mai importantă decât alta... Asta e cugetare arbitrară, preferențialitate subiectivă, omenește de înțeles însă .... prea omenesc, nu știu cum să-ți zic...
Iertarea păcatelor se primește în condițiile deschiderii concrete către semenul nostru duhovnicul, iar nu în subiectivitatea noastră care se poate închide peste noi precum s-ar prăvăli o piatră peste răsuflătoarea unui mormânt...

Cât despre autorii citați, mai exact despre pasajele evocate, ar trebui să ne oprim și să le luăm pe rând, în contextele lor nu foarte sărace și să cugetăm pe îndelete la semnificația celor scrise acolo. Vom trage, cred, cu totul alte concluzii și vom afla că lucrurile nu sunt așa de simplu tranșate precum par.
În fine, referitor la cartea pomenită, nu am citit-o de curînd și nu mă aflu sub vreo influență oarecare a lecturii, precum îmi pare că sugerezi...:)
Cartea aceasta o citesc și o recitesc de 4-5 ani, slavă lui Dumnezeu.
Sunt departe de a avea un entuziasm facil și superficial specific unei prime lecturi. Mai degrabă, dimpotrivă, sunt tot mai nedumerit și mai atras la cugetare (una nu foarte facilă, deloc comodă) pe măsură ce tot citesc și iar recitesc.

Mi-ar plăcea să adun câteva materiale pe tema discutată de noi și să rezum câteva gânduri ceva mai clar structurate într-o viitoare postare, nu știu când va fi. M-ar bucura să reușesc asta, oarecînd...

Deocamdată mă păstrez în cadrul celor deja formulate și mă țin la opinia tradițională a credincioșilor printre care se numără și câțiva preoți cu experiență liturgică apreciabilă, care m-au ajutat să înțeleg câte ceva din viața de credință; inclusiv părintele meu duhovnic.

Toate cele bune,
Doamne ajută!

Last edited by Ioan_Cezar; 18.08.2014 at 20:55:40.
Reply With Quote
  #32  
Vechi 18.08.2014, 22:01:46
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Citat:
În prealabil postat de CristianR Vezi mesajul

Ești, prin preot, mult mai aproape de Hristos; ești chiar în fața Lui.
Aici ai punctat excelent , aici este esenta acestei Sfinte Taine !
Doamne ajuta , Cristian !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #33  
Vechi 19.08.2014, 03:38:12
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Implicit Hai și-o vorbă din Bătrâni!

http://www.crestinortodox.ro/intervi...iei-70494.html

Taina pocaintei cuprinde patru elemente: 1. Mai intai de toate sa nu mai faci pacatul. 2. Sa-l marturisesti. 3. Sa te dezlege duhovnicul. 4. Un canon care se da sau nu se da.

Lupta este din partea amandurora, a fiului si a parintelui, sa te vindeci de pacate si sa progresezi, sa devii mai bun, din ce in ce mai bun. Pacatele, la prezenta asta sufleteasca continua, ti-aduc un foarte mare avantaj: smerenia: "Uite ce am fost eu in stare sa fac, netrebnicul de mine! Cum am putut eu sa-L supar pe Dumnezeu cu pacatele mele!"


http://episcopiagiurgiului.ro/Stiri/...articleID=1855
Pleaca-ti capul cu duh înfrânt, cu lacrimi si cu tânguire, spune amanuntit pacatele tale lui Dumnezeu înaintea parintelui tau duhovnic si te va adumbri, prin mijlocirea slujitorilor tainei lui Dumnezeu, harul Sfântului Duh, aducând în casa sufletului tau iertarea pacatelor ...

Last edited by Ioan_Cezar; 19.08.2014 at 03:52:51.
Reply With Quote
  #34  
Vechi 19.08.2014, 03:58:32
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Implicit Anul Omagial Euharistic

http://basilica.ro/stiri/anul-omagia...eni_13532.html
Reply With Quote
  #35  
Vechi 19.08.2014, 21:25:23
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit In cât timp ne iartă Dumnezeu păcatele - Maica Siluana

In cât timp ne iartă Dumnezeu păcatele pot să-ți spun că ni le iartă chiar în clipa în care ne cerem iertare, dacă îndeplinim condițiile necesare și anume:
1. Să conștientizăm că fapta, cuvântul sau gândul pentru care ne cerem iertare este păcat, adică ne-a despărțit de Dumnezeu și de scopul existenței noastre: viața fericită în comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele.
2. Să ne dăm seama că puterea sufletească pe care am folosit-o pentru a face păcatul e bolnavă, că ea ne era dată ca să facem cele plăcute lui Dumnezeu și aducătoare de bucurie pentru noi.
3. Să urâm plăcerea trecătoare prin care ne momește vrăjmașul pentru a ne despărți de Bucuria pe care ne-o dăruiește Dumnezeu.
4. Să iertăm toate tuturor celor care ne-au greșit nouă. Aceasta este cerința de bază. Domnul spune limpede: iertați și vi se va ierta! De ce Își condiționează astfel iertarea? Pentru că ținerea de minte a răului înseamnă ținerea răului în mintea noastră care, în felul acesta, nu mai poate primi Bucuria sfântă, nu are „în ce s-o pună”! Chiar dacă ar fi ceva locușor, imediat se strică bucuria în contact cu necurăția din noi. Nu? Ia pune puțină apă proaspătă într-un pahar aproape plin cu apă stricată și vezi dacă o poți bea!
Așadar, nu Domnul are nevoie de timp pentru a ne dărui iertarea care ne readuce bucuria în suflet, ci noi avem nevoie de timp pentru a ne curăți mintea și inima de zgura rivalității și a egoismului, de mocirla ținerii de minte a răului și a nevoii de răzbunare... Cei care iartă degrabă, degrabă simt iertarea Domnului și bucuria Lui! Cei care se împotrivesc și țin minte răul ce li s-a făcut se chinuiesc mult și îi chinuiesc și pe cei din jur.
Așadar, pentru a simți bucuria și pacea pe care ni le aduc iertarea păcatelor și greșelilor noastre, e nevoie să ne spovedim neîncetat. Nu des, ci neîncetat. Așa cum respirăm. Această spovedanie permanentă are două dimensiuni:
- Prima este aceea prin care, imediat ce greșim, Îi arătăm Domnului neputința noastră și-I cerem ajutorul și iertarea. Această permanentă arătare și vorbire cu Domnul ne va curăța mintea și inima de greșeli și se va aduna în cuvinte clare prin care vom desemna răul izvorât din inima noastră, nu din cea a aproapelui.
- Cea de a doua dimensiune este aceea prin care ne ducem păcatele, acum cunoscute și legate prin cuvânt, la picioarele Domnului în Sfânta Taină a Spovedaniei ca să le ridice de la noi. Și Domnul le ridică cu harul care coboară prin rugăciunile și cuvintele de dezlegare dăruite de El părintelui nostru duhovnic. Și noi devenim curați și liberi. Și plecăm hotărâți ca mai degrabă să murim decât să mai facem păcatele mărturisite, pe care le urâm. Și dacă iarăși le vom face, va fi pentru că am căzut și nu pentru că am voit să alunecăm pentru plăcere! Și iarăși ne vom ridica și dacă iarăși vom cădea, iarăși ne vom ridica, pentru că mult milostiv este Domnul și iubitor de oameni.
Și încă ceva foarte important: când ne spovedim nu e nevoie să spunem multe amănunte, pentru că acestea au mai ales rolul de a ne pune pe noi înșine într-o lumină favorabilă și pe ceilalți în una mai puțin favorabilă... E un gând viclean acolo. Să avem încredere în Dumnezeu, prezent și lucrător în Taină, că pe toate le știe și le înțelege, și că nu așteaptă de la noi informații despre cele întâmplate, ci voința noastră de a ne elibera de răul pe care l-am făcut sau gândit și că vom îndrăzni să gustăm, să vedem și să mărturisim cu bucurie că bun este Domnul! Îndrăznește, copil drag, și se va face ordine în mintea și în viața ta!
Bucurie sfântă!
Maica Siluana
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #36  
Vechi 20.08.2014, 02:43:31
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Implicit

Despre iertarea păcatelor prin puterea preoților în Taina Spovedaniei, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
"Aceștia au primit puterea nu asupra necurăției trupești, ci asupra celei a sufletului, și nu de a fi martori ai curățirii, ci de a curăți de păcate." (Despre Preoție, III, 5-6)

Așadar, puterea noastră este insuficientă și e nevoie de puterea preoțească pentru iertarea păcatelor noastre.
Oare, undeva în adâncul inimii, ne e greu să acceptăm că avem o putere limitată?...

Last edited by Ioan_Cezar; 20.08.2014 at 02:46:19.
Reply With Quote
  #37  
Vechi 20.08.2014, 12:02:22
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.940
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul

Așadar, puterea noastră este insuficientă și e nevoie de puterea preoțească pentru iertarea păcatelor noastre.
Oare, undeva în adâncul inimii, ne e greu să acceptăm că avem o putere limitată?...
Si fara aceasta recunoastere, putem noi pasi pe drumul smereniei?

Sfantul, nu mai are nevoie sa fie iertat caci a si fost. Insa stie ca fara smerenie pierde tot ce a castigat. De aceea se spovedeste la preot, smerindu-se.
Printre cei care se spovedesc si asculta de un duhovnic, exista si sfinti, nestiuti. Insa printre cei care cern singuri pacatele si se spovedesc doar cu ce aleg ei dupa cernere cu siguranta ca nu sunt sfinti. Insasi aceasta alegere ii departeaza de sfintenie.

Trebuie sa ne predam pana la capat in mainile Domnului. Nu cu jumatati de masura. Si de-ar fi sa pierdem lumea asta toata. (inteles prin instrainarea noastra de lume).
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #38  
Vechi 20.08.2014, 22:44:36
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Smile Intelepciunea copiilor - sa luam aminte !

In cadrul concursului literar-religios €žLăsați copiii să vină la Mine“, edițiaa VIII-a, inițiat de Parohia €žNașterea Domnului din Cluj-Napoca, au fost premiați numeroși copii care au scris despre Taina Sfintei Spovedanii. În cele ce urmează, sunt prezentate o parte din lucrările participante, majoritatea aparținând unor elevi ai Școlii „Constantin Brâncuși€œ, aflată în vecinătatea bisericii.

Bunica mereu mă învață lucruri interesante și folositoare. Este o persoană credincioasă, la fel ca și mama mea. Când stau acolo o perioadă mai îndelungată, deasupra patului meu îmi pune o icoană mare care, după spusele ei, trebuie să mă acopere de rău în timpul nopții. Ea m-a învățat și despre post, în mare parte, dar, copil fiind, îmi e puțin greu. Însă, de aici am reținut un lucru foarte important. Esențial chiar. Mereu spunea că păcatele sau faptele rele ne pătează sufletul. Dar, dacă spunem că sufletul nostru este o haină mare, albă și curată, ca orice haină pătată de faptele rele sau, mai exact de murdărie, se poate spăla. De aceea, trebuie să ne îngrijim de sufletul nostru și să mergem să ne spovedim.
E important să mergi să te spovedești Mi-am dat seama că, de fapt, faptele rele nu le mărturisesc doar preotului. Mi-am dat seama că, atunci când ies din camera respectivă, în sufletul meu este o ordine. O anumită ordine. Un suflet curat, ușurat de toate lucrurile care s-au adunat sau care au format o pată în inima mea Și, așa cum Dumnezeu ne iartă pe noi, ar trebui să putem face și noi asta la rândul nostru. Este foarte important să poți ierta. Este primul pas spre o inimă curată. Cred că toți încercăm să evităm să facem fapte rele, dar câteodată, parcă este inevitabil. Nu putem fi perfecți prin ființa noastră. Este esențial să nu uităm că, în schimbul iertării, trebuie să oferim ceva. Măcar cu gândul. Măcar un minut“. (Diana Foghiș, clasa a VII-a)

Scânteia din suflete

€žSpovedania și Împărtășania se țin de mână. Una fără alta e ca un om fără suflet. Aceste două Sfinte Taine ne spală sufletele și ne șterg definitiv fiecare gând negru, fiecare sentiment morbid, fiecare pată ce se înfige adânc în sufletul nostru... E ca un praf magic ce distruge tot răul. E o minune de care oamenii pot profita oricând.
Înainte să mă spovedesc, simt cum emoțiile nemiloase mă cuprind și mă strâng tare de tot. Dar de ce? Încep să mă gândesc la păcatele mele, la tot ce am greșit. Nu îmi vine nimic în minte, deși sunt atâtea de spus... După ce îmi mărturisesc păcatele, mă simt ca un om nou. Mă simt de parcă tocmai mi-am dat jos o haină murdară. Simt o fericire sinceră, simt cum o lumină mi se înfiripă în suflet. Acea lumină se alimentează cu rugăciuni, fapte bune, vorbe frumoase... Dar aceeași lumină poate dispărea dacă e stinsă de întunericul păcatului.
După cum știm toți, după spovedanie urmează Sfânta Împărtășanie, moment minunat, în care-L primim în sufletele noastre pe Iisus, a Cărui iubire nu cunoaște margini. La fel cum oamenii au nevoie de hrană și apă pentru a trăi, sufletele noastre au nevoie de rugăciune, iubire, Sfânta Euharistie pentru a le fi iertate păcatele Spovedania și Împărtășania sunt vitale pentru noi, în ciuda faptului că noi nu ne dăm seama. Ne lăsăm orbiți de greutăți. Suntem niște oameni ținuți în lanțurile păcatului. Noi nu putem rupe lanțul, nu-l putem tăia, nu-l putem arde. Noi nu putem face acest lucru, însă Spovedania și Împărtășania pot. Ne pot elibera din strânsoarea păcatului care ne apleacă privirea și umerii și care ne întristează. Este o tristețe insuportabilă. Până când totul se evaporă și rămânem cu acea scânteie care ne face să fim ca niște oameni adevărați, ca niște îngeri fără aripi“. (Denisa Doboș, clasa a VII-a)

Pe drumul cu soare

€žSimțeam lumina trandafirie a soarelui ca o mângâiere a îngerilor, treptat, cu fiecare pas care mă apropia de curățirea păcatelor. Inima îmi pulsa tare, cu bătăi repezi, nerăbdătoare, și parcă aștepta să fie descătușată de ceea ce săvârșisem rău în aceste zile. Emoțiile îmi copleșeau sufletul și toate în jurul meu parcă mă mânau încet, cu mâini nevăzute pe drumul cu soare. Când am pășit în biserică, fiecare gând rău, emoție, amintire sfâșietoare mi-au fost luate de atingerea cerească. Atunci am știut că ceea ce făceam era bine. Mă simțeam în siguranță Gustam mirosul fin al tămâii, care era pentru mine ca o strigare către Dumnezeu. Mă apropiam cu pași timizi de momentul în care trupul meu avea să se unească cu Trupul Lui. Flăcări infinite arătau calea Domnului, flăcări mai arzătoare și mai pline de har cu cât mă apropiam mai mult de El. Când am gustat din Trupul și Sângele Său, Raiul mi-a răsărit în fața ochilor și o lumină puternică, blândă, mi-a dat de înțeles că am fost iertată. Glasul dumnezeiesc al îngerilor, îmi umplea sufletul de bucurie. Dumnezeu era în sufletul meu, în mintea mea, era ca o apariție cunoscută inimii mele, parcă așteptată dintotdeauna. Așa m-am întâlnit cu Dumnezeu prin mărturisire și împărtășanie, iar El s-a bucurat că sunt în Casa Lui nu numai cu trupul, ci și cu întreg sufletul meu“. (Ștefania Ghilea, clasa a VIII-a).

Rochia mea cea albă

€žMintea mea se învârtea confuză, în timp ce pășeam cumpătat pe aleea soarelui. Mâna micuță era învelită drăgăstos într-a bunicii mele. Zâmbetul ei cald îmi liniștea bătăile repezi ale inimii. Aerul parfumat mă învăluia încetișor în acorduri dulci de liliac. Rochia albă flutura în urma mea ca un vis frumos de vară timpurie. Am intrat cu pași mici și cu buze tremurătoare în marea Casă a Domnului, iar, pentru o clipă, respirația mi s-a oprit. Mirosea a tămâie, era întuneric, candelele ardeau deasupra capetelor tăcute. Aripi de înger parcă făceau să vibreze aerul parfumat, dându-ne a înțelege minunea care se înfăptuia dincolo de ușa Sfântului Altar pe care ședea pictat în culori calde Îngerul Gavriil. Bunica m-a împins ușor de la spate, făcându-mi semn cu capul. Emoțiile mele erau fără rost. Când mi-a venit rândul, am pășit și eu în micuța încăpere luminată, unde aștepta preotul. Îndată ce m-am uitat în ochii săi calzi, umezi, am văzut bunătatea și acea scânteie de lumină care aduce liniștea. Era altfel... Nu mi-a fost nicio clipă rușine să-mi mărturisesc păcatele mele. Pentru prima dată în viața mea am simțit că vorbeam nu numai cu un preot, ci și cu Dumnezeu. El i-a încredințat preotului o taină pe care nu o putem înțelege vreodată M-am simțit ușoară după aceea. Împăcată, pură, la fel ca și rochia mea albă, pe care am simțit că o merit cu adevărat!“ (Mara Spătar, clasa VII-a).

Pentru mine, Biserica este importantă

€žPrin mărturisire, eu înțeleg recunoașterea propriilor mele păcate, pe care îmi promit că voi încerca să nu le mai repet. În momentul în care mergi în fața preotului și îi mărturisești greșelile tale, îți amintești cât de multe fapte rele ai făcut și te simți vinovat. Acesta e un pas spre iertarea păcatelor. Preotul este doar un intermediar, prin care tu ajungi la Dumnezeu. Preotul este un martor văzut, deoarece Dumnezeu este martorul nevăzut care te ascultă și îți iartă păcatele. Greșelile și faptele rele sunt ca o boală. Această boală poate fi vindecată prin mărturisirea păcatelor (
) Când ne spovedim, cel mai important este să fim sinceri. Preotul este acolo să te asculte, iar apoi Dumnezeu îți iartă păcatele. Pentru mine, Biserica este foarte importantă. Când intru în ea, am impresia că toate problemele mele dispar și nu mă concentrez decât la faptul că sunt mai aproape de Dumnezeu. La sfârșitul spovedaniei, fiecare creștin dovedește că s-a lepădat de păcate și se hotărăște să nu le mai repete Deși pentru unii copii mersul la biserică este privit cu rezervă, eu merg pentru că mă simt ocrotită și împăcată. Recunosc, și eu am greșit de multe ori, dar atunci când mă spovedesc, mă simt liberă și cu sufletul liniștit. Spovedania este importantă pentru mine și pentru familia mea, iar Dumnezeu este și va fi mereu Tatăl meu Ceresc€œ. (Raluca Petrovai, clasa a VII-a).
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)

Last edited by cristiboss56; 20.08.2014 at 22:55:23.
Reply With Quote
  #39  
Vechi 21.08.2014, 12:24:29
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.399
Implicit

Cu adevărat minunate aceste minieseuri ale fetițelor de-a VII-a. Desprinse parcă dintr-o Filocalie a copiilor.

Cel mai tare m-a impresionat mesajul următor care parcă cade ca o palmă peste obrazul meu:

Citat:
Și, așa cum Dumnezeu ne iartă pe noi, ar trebui să putem face și noi asta la rândul nostru. Este foarte important să poți ierta. Este primul pas spre o inimă curată. Cred că toți încercăm să evităm să facem fapte rele, dar câteodată, parcă este inevitabil. Nu putem fi perfecți prin ființa noastră. Este esențial să nu uităm că, în schimbul iertării, trebuie să oferim ceva. Măcar cu gândul. Măcar un minut.
Greu cuvînt, dificil de pus în practică. Dar nu imposibil...
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #40  
Vechi 21.08.2014, 12:40:14
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.399
Implicit

Citat:
Despre iertarea păcatelor prin puterea preoților în Taina Spovedaniei, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
"Aceștia au primit puterea nu asupra necurăției trupești, ci asupra celei a sufletului, și nu de a fi martori ai curățirii, ci de a curăți de păcate." (Despre Preoție, III, 5-6)

Așadar, puterea noastră este insuficientă și e nevoie de puterea preoțească pentru iertarea păcatelor noastre.
Oare, undeva în adâncul inimii, ne e greu să acceptăm că avem o putere limitată?...
Să nu uităm că există păcate urîte de tot care se iartă exclusiv prin Spovedanie, cu canon, deci numai prin preot. Am enumerat deja cîteva dintre ele și am subliniat că un creștin normal la cap nu comite așa ceva: crime, avorturi, erezii, neplata angajaților, vrăjitorii șamd.

Păcatele care nu sînt de moarte sau strigătoare la Cer se pot ierta prin rugăciunile zilnice și pentru rugăciunile preoților de iertare inerente Liturghiei și altor slujbe (nu numai prin Maslu), că de aceea s-au inventat aceste ectenii de cerere. Doar că trebuie să credem asta, să iertăm celorlalți și să ne propunem să nu le mai comitem.

Nu pentru că sîntem vrednici ne iartă Domnul, ci pentru că El el bun și noi neputincioși. Indiferent că vorbim de Spovedanie prin preot sau de mărturisirea direct Lui sau prin intermediul Sfinților rugători și mijlocitori nouă.

Nu uita că da, fiecare dintre creștinii ortodocși are prin Har o parte din preoția universală, la rigoare fiind capabil să boteze, să ierte celorlalți păcatele (”mărturisiți-vă unul altuia”...). Iarăși, pentru bunătatea Domnului Care a găsit și aceste soluții pentru a ne facilita mîntuirea, nu pentru că am fi noi bineplăcuți Lui sau sfințiți sau mai știu eu cum. Deci nu vorbim despre vreo putere a noastră, ci de Harul de Sus care lucrează chiar și prin noi păcătoșii și netrebnicii.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare