cuvinte de folos

[cristiboss56]

Nu socoti drept un lucru de mică însemnătate împlinirea unei pofte ce pare de cea mai mică însemnătate: fiecare împlinire a poftei lasă negreşit o anumită întipărire în suflet, ce poate fi uneori foarte puternică, şi sluji ca început al unui obicei vătămător. Oare ştia cartoforul, atunci când s-a atins pentru prima oară de cărţi, că jocul va fi patima lui ? Oare ştia cel supus patimii beţiei, atunci când a băut prima votcă, ştia că începe să se sinucidă ? Că aşa numesc eu acest obicei nefericit, ce pierde atât sufletul, cât şi trupul.
Sfântul Ignatie Briancianinov, "Cuvinte către cei care vor să se mântuiască"

[sophia]

Rasfoiam acest fir si am dat peste o discutie legata de Sf. Ioan Botezatorul si Iisus.
Mai intai intrebarea mea:

1. Avea si Sf. Ioan Botezatorul ucenici? Nu scrie ca era singuratic, in pustie?

2. Pentru Mirela - Exact nu stiu la ce va referiti in discutia aceea (tu si ceilalti), dar (va) intrebati daca Ioan Botezatorul il stia pe Iisus de dianinte de Botez.
Eu nu stiu bine si multe, dar stiu ca atunci cand mamele lor s-au intalnit si ei erau in pantecele lor, Ioan l-a recunoscut pe varul sau si a sarit de bucurie sa-l vada.
Intrebarea mai corecta era poate, daca stia ca el este cel trimis de Dumnezeu. Si aici ma gandesc eu ca au fost multi care il stiau cumva. Cred ca si Ioan era inzestrat de Dumnezeu cu anumite puteri de clarviziune si profetie si din vorbele lui la Botez rezulta ca Il stia.

@Cristi - referitor la citatul pus in mesajul de mai sus.
Este o confuzie la mijloc: jocurile de noroc (inclusiv de carti), alcoolismul, fumatul, sunt patimi. Si sunt rele
Pofta este altceva.
A-ti implini o pofta este altceva. De cele mai multe ori nu este ceva rau, ba dimpotriva.
A-ti dori si a-ti implini dorinta/placerea/pofta de a manca o ciocolata, o prajitura, a cumpara o carte sau un lucru (util), de a vedea un spectacol este ceva care nu dauneaza, ci mai degraba face bine.
Fara aceste mici placeri n-am mai avea de ce trai si am cadea in depresie.
As adauga aici si dorinta arzatoare de a avea o familie, copii, de a iubi pe cineva.
Cand nu mai ai placere de nimic esti deja in depresie, esti bolnav si este grav.

Si mi-a placut mult aceasta pilda:
"Unul dintre călugării ruși de la Mănăstirea "Sfântul Pantelimon", puțin contrariat de faptul că Siluan Athonitul era un monah simplu și neînvățat, a întrebat bibliotecarul lavrei: "De ce oare se duc atâția oameni la el? Mi se pare că nu citește totuși nimic". Bibliotecarul i-a răspuns: "Nu citește nimic, dar face totul, pe când ceilalți citesc totul, dar nu fac nimic"."

(Se potriveste multora...).
Dar eu mai spun ceva: nici una din extreme nu este buna.

[tabitha]

În prealabil postat de sophia

2. Pentru Mirela - Exact nu stiu la ce va referiti in discutia aceea (tu si ceilalti), dar (va) intrebati daca Ioan Botezatorul il stia pe Iisus de dianinte de Botez.
Eu nu stiu bine si multe, dar stiu ca atunci cand mamele lor s-au intalnit si ei erau in pantecele lor, Ioan l-a recunoscut pe varul sau si a sarit de bucurie sa-l vada.
Intrebarea mai corecta era poate, daca stia ca el este cel trimis de Dumnezeu. Si aici ma gandesc eu ca au fost multi care il stiau cumva. Cred ca si Ioan era inzestrat de Dumnezeu cu anumite puteri de clarviziune si profetie si din vorbele lui la Botez rezulta ca Il stia.

Draga Sophia, discutia despre Ioan Botezatorul a fost mutata aici : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=17284

[tabitha]

[cristiboss56]

Avva Matoes a zis: „Trei bătrâni s-au dus la avva Pafnutie, numit Kefala, ca să-i ceară un cuvânt. Bătrânul le-a zis: «Ce vreţi să vă spun, un cuvânt trupesc sau duhovnicesc?». Ei zic: «Duhovnicesc». Bătrânul zice: «Mergeţi şi iubiţi chinul mai mult decât odihna, dispreţul mai mult decât lauda şi dăruiţi mai mult decât luaţi»“.

[tabitha]

Din când în când, de actualitate.

[tabitha]

În prealabil postat de sophia

Si mi-a placut mult aceasta pilda:
"Unul dintre călugării rus™i de la Mănăstirea "Sfântul Pantelimon", put›in contrariat de faptul că Siluan Athonitul era un monah simplu s™i neînvăt›at, a întrebat bibliotecarul lavrei: "De ce oare se duc atât›ia oameni la el? Mi se pare că nu cites™te totus™i nimic". Bibliotecarul i-a răspuns: "Nu cites™te nimic, dar face totul, pe când ceilalt›i citesc totul, dar nu fac nimic"."

(Se potriveste multora...).
Dar eu mai spun ceva: nici una din extreme nu este buna.

Și mie mi-a plăcut mult pilda.

[tabitha]

Smerenia îl face pe om fiu al lui Dumnezeu.

Fără smerenie nicio lucrare nu împrăstie mireasmă. E ca si când am spune: nicio mâncare nu este gustoasă dacă nu pui sare. Dacă nu pui smerenie în lucrarea ta, mică sau mare, nu are niciun sens. Nici gust, nici bună-mireasmă, nici frumuseţe, pentru că nu are în ea conţinuturile potrivite, care vindecă.

Căci mândria este otravă, distruge totul, orice conţinut de folos ar cuprinde sufletul, îl otrăveste, îl anulează definitiv. Vedem lucrări mari ale oamenilor care, neavând smerenie în ele, sunt nefolositoare. Dumnezeu le respinge pe toate.

Fără să ai mândrie, nu-l poţi judeca pe om. Smerenia este aceea care îl scapă pe om. De aceea si părinţii zic: faptele lipsite de smerenie nu-l fac pe om fiu al lui Dumnezeu; însă smerenia fără fapte îl face pe om fiu al lui Dumnezeu.

(Părintele Efrem Athonitul, Despre credinţă şi mântuire, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 21).

[tabitha]

"Omul care-i osândește pe alții seamănă cu oglinda care-i reflectă pe toți în ea, dar pe sine nu se vede".

Sf. Dimitrie al Rostovului

[Mia Mia]

"Având gânduri bune pentru ceilalți, veți putea vedea în orice persoană pe care o veți întâlni o ființă scumpă. În schimb, având gânduri urâte, fața voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relațiile și vă vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decât suferințele și dragostea pentru frați"
( Părintele Sofronie Saharov)