|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#11
|
|||
|
|||
Citat:
Exista si exceptii, de elevi cu care chiar te intalnesti la biserica...dar sunt asa de putine cazuri...ca ai impresia ca de data aceasta, exceptia nu intareste regula. La liceu, e si mai trist. Se mira ca nu iau bacalaureatul, dar lipsesc de la ore, fac circ in loc sa invete. Cine are doar idei despre elevi exemplari...este depasit! Va rog sa ma iertati, dar sa vina un copilas de clasa a 5-8 vopsit, cu suvite si sa spuna ca mama i le-a facut, e ceva ce nu pot accepta, sa vezi fete machiate in clasa a 7 a ca la parada modei ( rimel, fond de ten samd)...le trimiti la baie sa se spele, si spun ca " nu se ia"... Sau sa apara la scoala cu o hartiuta scrisa de mama , nu va spun cu ce ortografie si sa-si invoiasca odrasla pe motiv ca a fost la un " casting"...spuneti ce vreti, dar eu, daca nu iubeam copiii, plecam spre alt domeniu. |
#12
|
||||
|
||||
Un profesor de religie ca sa fie bun, trebuie inainte de toate sa fie un om al rugaciunii. Sa-i ceara lui Dumnezeu sa-i dea cuvantul potrivit pentru fiecare elev in parte. Si macar o data pe an sa pomeneasca numele elevilor la care preda. Bine ar fi cat mai des.
|
#13
|
|||
|
|||
Doamne ajuta!
eu am fost invatatoare doar un an la clasa a II-a acum ceva ani. a fost o experienta frumoasa, cu destul de multe satisfactii, dar si cu multe, foarte multe obstacole. si pentru ca nu am avut puterea sa trec peste ele, am renuntat a lucra in invatamant. marea problema de care m-am lovit a fost modul in care fusesera educati copii acasa si neimplicarea parintilor in actul de educatie. dar tot secretul este sa stii cum sa le castigi increderea. atunci cand vor vedea ca tu esti implicat trup si suflet in educarea odraslelor lor este imposibil sa nu isi schimbe si ei cat de cat atitudinea. daca lucrezi cu dragoste si daruire, nu ai cum sa nu reusesti. iar in ziua de azi trebuie sa ii atragi pe copii, intrand in jocul lor. sufletul copilului este foarte maleabil. am vazut copii care merg la biserica pentru ca "asa a zis doamna invatatoare" si incet incet atrag si pe parinti. E foarte greu, dar nimic bun nu se castiga usor! Rabdare, rabdare, rabdare.... Si cand crezi ca ai terminat, ia-o de la capat!(Parintele Cleopa) |
#14
|
|||
|
|||
Citat:
|
#15
|
||||
|
||||
Citat:
Nimic nu e piedere de timp daca e facut cu dragoste pentru ceilalti. |
#16
|
|||
|
|||
Citat:
Eu sunt la alta disciplina (psiho). Pai, catehumen, daca am o nostalgie activa in ultimii ani, aceasta e ca nu pot fi prof de religie... Desi, dincolo de atasamentul meu emotional, pentru a fi la inaltimea acestei discipline cred ca e mult de lucru (si ca nu sunt vrednic de asa lucrare). Ca om crestin, mai intai, si ca profesionist al artei si stiintei pedagogice. Deocamdata sa iti spun cum am constatat ca sunt tratati profesorii de religie in cancelarie: ca pe oricare altul, ca oameni mai intai, secundar dupa disciplina predata. Cum i-am tratat eu, de pilda... La inceput cu indiferenta, intrucat s-a nimerit ca primul prof de religie pe care l-am cunoscut sa fie un ins ursuz si tare mandru, care facuse la fumoar o bisericuta cu doua doamne divortate, frustrate foarte, carora le vindea gogosi impachetate cu citate biblice, jucind un rol de bufon, dupa gustul meu, cu aere de duhovnic. Ma calca pe nervi pentru maimutareala lui, mai ales ca nu se sfia sa arunce cate o trimitere, vai, in soapta insa suficient de clar pentru a fi auzit, catre mine. Zicea cam asa "ia uitati-l, cica e psiholog, tace si ne studiaza..." - credea el. Bietul om, nu stia ca in vremea aceea eu imi studiam la nesfarsit, pe tacute, in ganduri, sansa de a supravietui bolii grave pe care o aveam tocmai atunci. Deci am ales sa fiu indiferent, sa ma abtin in tot chipul de a-i da vreo replica. Il compatimeam pe infantil (desi omu avea peste 30 ani). Apoi, a urmat faza simpatiei reciproce. S-a intamplat ca bietul prof a avut un necaz cu conducerea scolii, in urma unui abuz involuntar comis la o clasa de fitze (cum sunt mai toate la Jean Monet) si era tare necajit, tragea minute in sir din tigara cu ochii in gol, la fumoar, si era singur, isi pierduse admiratoarele. Atunci, intr-adevar, l-am studiat: i-am cercetat mimica si postura si am ajuns la concluzia ca, cel mai probabil, nu se ruga ci ratacea in ganduri, speriat si confuz. Am intrat in vorba cu el, milos de meserie cum sunt eu, gata sa ridic vreun nenorocit care si-a facut-o cu mana lui, desigur, din vreo balta... Caci am vocatie (boala) de salvator, desigur... Am devenit repede buni camarazi, s-a dovedit un om de treaba si destept foarte. Doar ca era baietel, imatur emotional, in ciuda varstei. Ca mai toti "barbatii", dealtfel, in lumea asta unde feminismul lupta cu macho-ismul.... :) Insa nu se pricepea la pedagogie (iar acum trec la partea a doua a intrebarii tale). Spui ca taina succesului in invatamant este sa te pricepi la psihologia elevilor... Of, vorbe mari, vorbe mari... Pai, cand vei da examenul de titularizare vei vedea ca, mai ales in ultimii ani, s-a schimbat radical modul de a concepe si practica educatia. Ne aliniem, taras-grapis la standardele mondiale. Asta insemana mai intai ca daca nu demonstrezi ca detii competente didactice, nu prea poti sa devii profesori. SI ca, oricum, daca se intampla sa treci examenul, vei fi un profesor slab. Iar asta e grav, macar ca, dupa cum poate vei fi aflat, profesorul (dascalul in general) este un fericit (macar potential), fiind chemat sa practice cea mai frumoasa profesie din lume. Caci nu e alta mai frumoasa, mai grea, mai complexa, mai delicata decat aceasta, indiferent ca lucrezi cu copiii de la gradi sau cu adolescentii rebeli si adeseori chiar delincventi. Deoarece am trait printre elevi 25 ani, da-mi voie sa iti sugerez cateva lucruri, sa iti propun mai degraba cateva directii de reflectie, in baza experientei mele (adica mai ales a gafelor si balbelor): 1) A fi profesor este in ultimul rand un merit: magistrocentrismul este cea mai rusinoasa plaga a invatamantului. Ca profesor esti chemat sa slujesti devenirea intru fiinta a copiilor, nu sa predai continuturi, cunostinte. Sunt si astea, dar abia mai la coada... 2) Cauta sa studiezi mult si aprofundat pedagogie (te vei lovi astfel si de psihologia de care pomeneai). Elevii retin mult mai putin decat suntem noi pregatiti sa oferim, iar oferta noastra de cunostinte de fapt nici nu are legatura cu invatamantul de masa. Elevii au nevoie sa aiba in profesor un model de om sanatos, un prieten mai mare, un camarad pe drumul greu al cunoasterii si al devenirii ca oameni intre oameni. Taie-ti narcisismele toate! Nu are nimeni nevoie de cunostintele tale savante! Retine, catehumen, cuvantul meu si nu te grabi sa il crezi sau sa il respingi: lasa practica sa vorbeasca. Totusi, retine-l ca reper! 3) Psihologia nu se invata asa usor... Eu invat de aproape 30 ani psihologie, la modul sistematic, si crede-ma ca nu am trecut de genunchiul broastei. Deci... rabdare... studiu... lucrul cu sine... jos cu mastile proprii.... o inteleapta indoiala de sine, o anumita neincredere fertila pentru continuarea devenirii personale (altminteri vin autosuficienta, ingamfarea, toate boalele..) 4) Profesorii din cancelarie sunt oameni. Ca urmare, conteaza mai putin ce disciplina predai, cat mai intai ce fel de abilitati de relationare ai, ce fel de caracter, ce inima si ce inteligenta (cognitiva si emotionala, sociala). Pe scurt: ce fel de om esti! APoi, fiind debutant, vei primi sprijin de la majoritatea colegilor. Cancelaria este o mica sau mai mare familie! Problema e daca vei sti sa ceri, sa folosesti, si mai ales sa te arati recunoscator. Daca da, atunci vei fi fericit la scoala. 5) Termin cu un avertisment: daca ai cumva impresia infantila ca disciplina ta e mai breaza ca altele (asa cred toti profii, ca a lor e cea mai tare...), pregateste-te sa ajungi rau... Smereste-te, catehumen, iar asta o faci mai intai prin studiu serios, cata vreme mai esti student, deocamdata. Iar "studiu" inseamna o groaza de lucruri... In rest, Dumnezeu sa te ajute, sa te lumineze ca sa prinzi "spilu" meseriei la care aspiri. Fii binecuvantat! Last edited by ioan cezar; 03.08.2012 at 03:59:34. |
#17
|
|||
|
|||
Azi am plecat la examen si copiii mi-au urat: succes tati!...
Si pana la metrou am dat sa reflectez asa: hopa, cand plecam la examene imi urau succes mama si tata, sora, apoi colegii de facultate, iubita, sotia... Cam asa, in ordinea asta s-au succedat succesele si (rar) insuccesele la examene... Apoi, dupa ce parintii au murit si o vreme am trait singur, mai multi ani, imi uram singur succes... Acum iata, ce surpriza! Am ajuns sa traiesc situatia ca imi ureaza succes la examen chiar proprii copii, copiii de gradi si cresa... Ce am inteles eu din situatia asta? Ca invatam si dam exemene TOATA VIATA, catehumen... Pregateste-te nu atat sa inveti tu pe altii, cat sa treci tu insuti prin noi si noi forme si continuturi de invatare. Scoala incepe abia dupa terminarea scolii, precum muzica incepe sa susure abia dupa ce inceteaza zgomotul instrumentelor si racnetele cantaretilor... Si apoi, la scoala, intre elevi si profesori, vorba lui Leon Bloom (cel cu taxonomia obiectivelor didactice): "nu se stie cine da si cine primeste"!... Last edited by ioan cezar; 03.08.2012 at 03:48:19. |
#18
|
|||
|
|||
Citat:
Ai spus la un moment dat parca la inceputul mesajului ,dar doar telegrafic, chiar daca absolvi examenul de titular ,tot nu gasesti post !?! Nu voi gasi post de profesor de religie in oras sau nu voi gasi de loc ? Intreb de oarece am inteles ca la mine in judet sunt posturi destule neocupate . A si inca ceva ,daca nu voi gasi post in oras nu e nici o problema voi merge si in cel mai indepartat sat ,oare Sfintii Apostoli nu au propovaduit si ei evanghelia la toti oamenii ? Poate nu e cea mai buna comparatie ,e evident ca nu ma pot compara cu Sfintii Apostoli ,dar totusi duhovnicul meu mi-a spus ca asta e tot apostolie ,sa aduci cuvantul lui Dumnezeu in sufletele si inimile copiilor si tuturor celor care doaresc sa-l cunoasca pe Dumnezeu . Sper ca frazele mele nu sunt prea "heirupiste" ,da eu asa gandesc. Mi-ar prinde bine cateva idei despre ce va urma ,mai exact ,dupa ce termin vreu sa continui cu un masterat in teologie ,pot fi profesor dupa terminarea facultatii ? Ce este sau in ce consta un examen de titular ? E greu acest examen ? Sunt si alti "factori" care pot influnta repartitia ? Nota mare obtinuta nu e o garantie pentru un loc in oras ? Nu stiu ,poate sunt intrebari tampite dar cum am spus habar nu am ce urmeaza )) Oricum eu voi merge pana la capat ori unde va fi acest capat . Masteratul la ce ma ajuta ,daca ajuta ? Consider ca studiul teologiei e destul de greu ,e greu sunt constient sa pun si in practica ce invat ,oricum masterul nu il voi face din mandrie sau din dorinta de a fi peste altii ,ci pur si simplu pentru o mai buna aprofundare .Din ce am inteles masterul inseamna cercetare . Sper sa nu va fi plictisit cu intrebarile mele ,unele poate hilare ,dar invat de la voi cei ce a primit "botezul focului" As dori raspunsuri cat mai clare daca se poate va multumesc anticipat. Si ca sa nu mai scriu inca un mesaj as raspunde celui ce a spus aici ca nu conteaza psihologia ci doar rugaciunea sau cam asa ceva . Eu as face totusi o separare ,psihologia dupa parerea mea e o arma valoroasa ,mie mi-a placut din tinerete ,e un univers fascinant sa poti controla furia altuia sa poti stabiliza starea emotiva a cuiva etc. Da rugaciune e foarte importanta ,e indispensabila ,numai ca rugaciunea mea nu a ajuns in stadiul de inaltare cu mintea la cer . Nu sunt calugar nici preot ,nu merg pe apa ,nu tamaduiesc oameni cu puterea rugaciunii ,ceea ce stiu este ca sunt un pacatos care incearca zilnic sa fie mai bun . Inca odata multumiri tuturor ! |
#19
|
|||
|
|||
Posturi sunt destule la unele discipline,
mai putine la altele (de exemplu la geografie au fost, in centrul unde am dat eu examen, 13 pe un loc!), iar la unele nu mai sunt deloc. Din varii motive, unele dubioase foarte. La disciplina ta am vazut, consultind listele, ca erau zeci de locuri si o concurenta rezonabila, abia putin peste 1 candidat pe un loc. Al doilea criteriu: localitatea. Pentru fiecare judet sunt afisate locurile pe site-ul edu.ro. Tinind cont atat de localitate cat si de disciplina, rezulta numarul de posturi disponibile. Dar si acestea sunt de doua feluri: pe timp determinat si nedeterminat. Toate detaliile le gasesti pe edu.ro Zilele astea e forfota mare, pana se afiseaza rezultatele. Ai ce citi pe acolo...:) La examene se iau note de tot felul, sunt multi factori... Din pacate anul acesta au fost schimbari necomunicate la timp si multi au ajuns in examen nefiind la curent cu anumite conditii, tematica etc. Deh, sistemul romanesc actual... Deci e bine sa te interesezi din vreme si sa incepi sa te pregatesti la chestiunile fundamentale. Dar exista o noutate! Foarte important! De anul acesta se da examenul in 2 etape: inspectie la clasa (in luna mai) si lucrare scrisa (in luna august). La inspectie trebuie sa tii o ora deschisa, cu un profesor din scoala respectiva si un inspector de specialitate sau metodica. Ai nevoie de documentele scolare pentru lectie si desigur sa cunosti manualul dupa care invata copiii. In concluzie, te poti pregati deja studiind foarte bine manualul scolar. Apoi cartile de baza in pedagogie, deoarece proba scrisa se da din pedagogie. Bibliografia este precizata clar la fiecare disciplina pe site-ul edu.ro Din cate cunosc, la examenul de titularizare participa fara probleme cei care au licenta. Mai cunosc cazuri cand au predat Religie inclusiv studentii. Te poti interesa chiar la facultate sau/si la inspectorat. In orice caz, sigur nu ai nevoie de master ca sa fii prof de religie la scoala/liceu. Masterul e conditie pentru doctorat si pentru alte specializari. Dar unii fac master in primul rand deoarece vor sa aprofundeze materia, deci din motivatie intrinseca, din pasiune pentru domeniul lor. Indrumarile pe care ti le-am dat "cu mult talc", cum spuneai, vin cu anticipatie... Te vei lovi de multe probleme pe care desigur le vei rezolva la timpul potrivit. Eu doar am anticipat un pic, stiind din experienta care sunt principalele obstacole. Vor fi insa si altele, desigur, insa nu e deloc greu sa treci frumos peste ele, cata vreme iti vezi linistit de treaba. Nu ti-am vorbit despre ce e frumos in scoala deoarece, pe de o parte stii deja din propria experienta, pe de alta parte vei descoperi singur, cu bucurie, ca profesor. Da, sunt mari satisfactii pentru cel care iubeste profesia de dascal. Iti urez spor la studiu si rotunjirea dragostei pentru cei care asteapta profesori buni, intrucat multi asteapta... Domnul fie cu tine si cu elevii tai, intru slava Lui! |
#20
|
|||
|
|||
Citat:
Psihologia, asa cum o cunosc eu, este in cel mai bun caz o slujitoare a Teologiei, am mai spus aceasta si deocamdata imi pastrez ferm pozitia. La fel cred ca e si cu celelalte discipline. Iar prin Teologie nu inteleg disciplina scolara cu acest nume, ci Biserica. Iar prin teolog inteleg mai intai pe Hristofori, desi avem si acceptiunea de teolog in sensul celui care practica rugaciunea, de pilda. Imi pare firesc ca miezul lucrarii profesorului de religie poate fi sustinut doar de un crestin vrednic. Eu, cel putin, asa ma astept sa fie, altminteri mi se pare o nebunie si un mare pericol pentru copii. De aceea am deplins deja faptul ca eu nu pot preda la disciplina religie, nu doar pentru ca nu am dosarul potrivit pentru examen, ci mai ales pentru ca nu ma consider vrednic sau, in fine, cu o viata suficient de curata pentru a fi un invatator sau un partener potrivit al elevilor pentru invatare, pentru crestere duhovniceasca. Pe de alta parte, a fi profesor implica anumite competente, indiferent de disciplina. Printre ele se numara, ca foarte importante pentru buna desfasurare a activitatilor scolare, competentele pedagogice. iar acestea trec, in buna parte, prin psihologie. Din pacate despre psihologie se cunosc putine lucruri de catre cei care nu sunt formati in domeniu, iar acest putin este, la randul sau, destul de deformat. Toata lumea "se pricepe" la psihologie, ca si la medicina, la politica, la fotbal... Ceea ce e adevarat, pana la un punct. Mai apoi insa, incep sa se complice lucrurile. Partea cea mai proasta, dupa mine, este ca printre crestini exista multi oameni care percep in mod foarte critic si anxios psihologia. Aceasta reprezentare sociala a psihologiei are multe determinari si explicatii si cred ca, in timp, se vor petrece unele reasezari. Cu vremea, cu experientele de viata, vor afla si oamenii spariosi care sunt limitele intre care functioneaza psihologia iar opiniile vor fi, treptat, mai putin categorice decat sunt in prezent. Mizez pe o nuantare treptata, proces care depinde in primul rand tocmai de prestatia psihologilor. In concluzie, cred ca prima conditie pentru un bun profesor de religie este calitatea lui umana, ce fel de crestin este. Mai apoi vine, destul de aproape si pedagogia si psihologia. Apoi mai sunt desigur multe alte variabile. Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne lumineze atat elevii cat si pe profesorii lor! Last edited by ioan cezar; 04.08.2012 at 03:57:41. |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Slujirea profesorului de religie | iosif | Sectiune dedicata profesorilor de religie | 33 | 30.01.2014 12:55:18 |
Demnitatea si responsabilitatea familiei preotului in viata Bisericii | melisa79 | Intrebari utilizatori | 14 | 29.06.2011 14:00:18 |
Vestimentatia profesorului | Carmen FUNIERU | Sectiune dedicata profesorilor de religie | 38 | 19.05.2011 20:00:24 |
Religie | Darkanian | Pocainta | 4 | 07.12.2009 12:20:13 |
|