Citate preferate, cugetari, vorbe de duh

[cristiboss56]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Cristi,eu am idei putine si fixe.De aceea sunt mereu odihnit si vesnic tanar:).Medical se numeste ca sunt imbecil. O sa fiu cel mai tanar intre cei care nu mai cuvanta.Hai sa-ti las si eu ceva.

,,Sergiu Mihalcea: Cit timp a stat in clinica Petre Tutea?
Pavel Chirila: Vreo sase luni, opt luni, pina la moarte. Da .

Sergiu Mihalcea: Ati dezvoltat o relatie umana cu Petre Tutea in perioada aceea?
Pavel Chirila: El era un om care nu a scris aproape deloc, altii scriau ceea ce el vorbea. In schimb, el avea o carisma speciala pe care nu am mai intilnit-0 cred la nimeni sau la foarte putini oameni.Vorbele lui aveau un impact extraordinar asupra celor care il ascultau.Aveau un mesaj atit de puternic, incit era imposibil sa nu te transforme, sa nu ajunga la inima ta . Trairile lui personale, poate inflexiunea vocii, poate darul lui de a comunica prin cuvinte si nu prin scris l-a facut…. el daca spunea chiar o vorba banala era imposibil sa nu intelegi ceva din asta si sa nu iti ramina in minte.

Sergiu Mihalcea: Se observa o schimbare a lui pentru ca ii erati alaturi cu o intreaga comunitate aici?
Pavel Chirila: Da. El s-a simtit foarte bine aici. Este adevarat ca atunci cind l-am luat noi de acasa era si in virsta , era si bolnav , nu avea pe cineva sigur in jurul lui pentru ca el nu a avut familie, numai niste nepoti mai departe care s-au ocupat de el. Dar avea nevoie de ingrijire permanenta la varsta lui si la problemele de sanatate pe care le avea.Faptul ca a fost vizitat de foarte multi oameni, uneori obositor de multi, a trebuit sa mai punem frina la aceste vizite , l-a ajutat sa socializeze tot timpul.

Sergiu Mihalcea: Era un om care credea cu tarie in creationism. Spunea: “din maimuta poate te-ai nascut tu , eu sunt creat”.
Pavel Chirila:Era un filozof crestin autentic.Am dus odata , mereu povestesc acest episod pentru ca este frumos, am dus un regizor la el in rezerva , un amic al meu, un om de cultura si un intelectual bun, spunea intotdeauna ca este evreu si ateu. A auzit de Petre Tutea si a fost dornic sa il cunoasca. Spiritul lui cautator, iscoditor si de bun intelectual a spus vreau sa il cunosc pe omul acesta. Toata lumea spune ca este cel mai mare filozof crestin in viata . Nu l-au lasat asistentele sa intre pentru ca Petre Tutea era obosit si a venit sa ma roage sa ii inlesnesc vizita. L-am insotit chiar eu cunoscindu-l bine si mi-am propus urcand scarile sa il prezint lui Petre Tutea chiar cu cuvintele lui. Nu am apucat sa il prezint.Imediat ce am intrat Petre Tutea a inceput sa vorbeasca,avea deseori stilul acesta monologal. A spus:Crestinismul este ultima mare religie a lumii.Amicul meu a intrebat: de ce?

Petre Tutea a raspuns fundamental scripturistic , foarte frumos,pentru ca este singura religie din lume care iti cere sa-ti iubesti vrajmasul.Deci, una superioara ei nu mai poate sa apara. Ceva superior acestui imperativ nu exista."

Multumesc mult , caci mereu ma odihnesti prin postarile tale ! Ai idei putine , dar bune si mai ales sanatoase , si mai ales ai o inima MARE . Nu o sa uit binefacerile tale catre mine si catre Biserica mea de suflet , si nu in ultimul rand sfaturile tale intelepte !

Si eu te imbratisez Cristi,mereu ai tu o vorba buna-n traista ta.Deschizi usa,pui masa,intimpini cu bucurie pe toata lumea.Asa esti tu.Eu,m-am gandit adesea,abuzez de citate.Vreau sa fac pe desteptu si din nefericire cateodata imi si iese mascarada.Oricum,am citit recent un mic articol scris de Andrei Plesu,intitulat ,,Citatul ca arma alba".Imi dedic si imi aplic palmele din acest articol :)

,,De obicei, a fi un autor des citat e un simptom al gloriei, o încununare. În literatura de specialitate, numărul lucrărilor în care apari ca referinţă a devenit chiar un criteriu de validitate ştiinţifică. Există o mare cantitate de site-uri care te introduc într-o junglă practic infinită de „vorbe celebre“. S-ar zice că, dacă le citeşti, înţelegi tot: sînt ample compendii de înţelepciune, care acoperă întreaga problematică a lumii şi adună laolaltă toată floarea aforisticii, de la Platon la Valeriu Butulescu. Am cunoscut o mulţime de inşi care ţin în buzunar caieţele dolofane pline de sentinţe solemne, bune de plasat în felurite conversaţii de salon. Alţii răspund oricărei întrebări printr-o puzderie de citate bine memorate, ceea ce îi dispensează de efortul şi răspunderea unei opinii personale.

Citatul e un excelent auxiliar, atunci cînd vrei să epatezi, să te legitimezi, să-ţi camuflezi lipsa de idei. Nu zic că, în sine, a practica citatul e dezonorant. Dar e un fapt că, de multe ori, cel care citează nu are discernămîntul, civilizaţia, adecvarea necesare pentru a se folosi decent de citat: ba mai mult, citează în aşa fel încît se compromite nu numai pe sine, dar şi pe autorul – inocent – al citatului.

În aceste condiţii, citatul funcţionează ca o armă albă. Îşi ucide scurt şi sîngeros sursa, lăsînd să se înţeleagă că celebrităţile lumii sînt o adunătură de caraghioşi, de maeştri ai platitudinii. Dacă sub aforismul: „Dumnezeu este un adevăr universal“ pui numele lui Einstein, Einstein iese prost. Cînd citezi, trebuie să ai mereu conştiinţa că orice citat subîntinde o reţea, ilustrează un context larg şi nu se poate percepe într-o lumină clară decît pe fundalul suitei de idei în care se integrează. Altfel, e ca şi cum ai izola dintr-o frază o prepoziţie sau o silabă. Dacă, din Constantin Noica, alegi propoziţii de genul: „Tragicul se naşte din aburul vieţii“ sau „Fiecare filozof explică, în felul său, aceleaşi lucruri, pare-se“, nu reuşeşti decît să confecţionezi portretul unui scriitor de mîna a doua şi al unui gînditor cotropit de banalităţi.

Nu e nevoie de Constantin Noica, dacă vrei să spui că toţi filozofii se ocupă cam de aceleaşi probleme. Culmi de banalitate pot fi extrase şi din Shakespeare, dacă cel care îl citeşte nu-i ştie întregul şi îi atribuie „descoperiri“ de duzină: „Căderea e un mijloc de a te ridica mai sus“ exprimă un adevăr pe care îl poţi auzi de la orice mătuşă trecută prin viaţă, de la orice şpriţar de cartier. Printre marile vorbe de duh shakespeariene, am găsit, ca citat autonom, şi „Restul e tăcere“. Care rest? Ce nu e tăcere? – se întreabă, perplex, cel care n-a citit Hamlet şi dă peste această obscură afirmaţie. De ce i s-a părut antologatorului că are dinainte o afirmaţie plină de miez? În sine, ea nu comunică, de fapt, nimic. Tot din Shakespeare este extras şi panseul următor: „Oamenii care vorbesc puţin sînt cei mai buni“. De la „dacă tăceai filozof rămîneai“ la „tăcerea e de aur“, folclorul sapienţial e plin de asemenea declaraţii şi nu avea nevoie de tonul apodictic al scriitorului englez pentru a se reformula.

De curînd, am lansat o carte la Cluj. Am încercat să spun ceva despre conţinutul ultimei mele cărţi şi, la urmă, cu colocvialitatea inerentă stilului oral, am suspendat prelungirea discursului cu o frază de genul: „Veţi vedea, de altfel, şi singuri, ce se mai găseşte în acest jurnal“. O gazetă grăbită să rezume vorbirea mea titrează: „Andrei Pleşu: În jurnal veţi vedea ce veţi găsi“, ca şi cum ar fi vorba de o idee centrală a cărţii sau a discursului meu. Cineva care n-a fost de faţă poate crede că m-am epuizat, la Cluj, în vorbe goale. Oi fi spus, probabil, şi vreo prostie. Dar textul citat nu e nici măcar atît. L-am citit stupefiat şi am înghiţit în sec. Citatul a izbit din plin: dacă tăceam, filozof rămîneam..." :)

Cu drag, prietenul tau aiurit.

[florin.oltean75]

Efortul personal se aseamana cu apucarea viguroasa cu amandoua mainile a funiei.

Binecuvantarea ne trage in sus.

[florin.oltean75]

Numai cand reusim sa gustam frumusetea si libertatea in Dumnezeu,
ni se deschid ochii sufletului si vedem clar ca toate cele lumesti sunt in natura suferintei.

Pana atunci, aceasta suferinta poate fi doar rationata din cele vazute.

Imediat avem realizarea spontanta a renuntarii,
adica sufletul se indeparteaza de la sine de cele cei provoaca suferinta si se lipeste cu mare caldura de Dumnezeu.

Mica credinta se aprinde, devenind o flacara mare care arde cu putere.

[miles to truth]

Ce încântat este Dracul când vede fidelitatea supuşilor săi.
Albina dacă n-ar face miere, ar fi tratată ca o muscă.
Dacă femeile se poartă tot mai goale, cum să îşi păstreze căldura interioară ?
Mincinosule, de ce te superi dacă ai fost minţit ?
Suferinţele Evelor sunt egale cu ispitele lor.
Solutia unei probleme este egala cu distanta dintre pamant si genunchi.

[florin.oltean75]

Toate fiintele aflate in pericol cauta refugiu.
Unele se ascund in pamant, altele in vagauni, altele in averi...insa,
singurele refugii care au putere reala de protectie sunt cele trei giuvaeruri:

Isus - Dumnezeu este prima nestemata de mare pret, mult dorita.
Invataturile Sale - sunt a doua nestemata.
Sfintii Lui - sunt a treia nestemata.

Intelegerea profunda a naturii fiecarui giuvaer este calea spre inima mantuirii.

"Gasesc scapare in Isus, invataturile Sale si sfintii Lui (comunitatea sufletelor ceresti). "

Calatoria spre rai incepe efectiv, doar cand sufletul simte gustul dulce al refugiului in cele trei nestemate.

[florin.oltean75]

Cand rabdarea din dragoste este desavarsita,
frumusetea interioara se revarsa in exterior ca o lumina blanda.
Se spune ca cel ce are aceasta virtute este Luminos si se afla pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc.

Cand nevointa din dragoste este desavarsita,
lumina frumusetii din inima incepe sa radieze cu mare putere.
Se spune ca cel ce are aceasta virtute este Radiant si se afla pe treapta a patra a urcusului duhovnicesc.

[cristiboss56]

Traista fericirii noastre pământeşti este tot*deauna ruptă. Cu cât bagi mai multe lucruri în traistă, cu atât se varsă mai mult din ea.

Cei care nu se pricep în înţelepciunea dum*nezeiască poartă traistele cele mai mari; însă înţelepţii umblă fără traistă.

Dacă te socoteşti fericit că traista ta nu pare să fie ruptă, atunci ascultă porunca morţii şi te vei simţi pe marginea mormântului; iar în mormânt va apăsa asupra ta nu numai pământ, ci şi traista fericirii tale cu mult prea plină, care va îndoi întunericul şi greutatea mormântului.

Sfântul Nicolae Velimirovici

[florin.oltean75]

If this body, which is one unit,
Will break into separate pieces
Of flesh and bone at death,
What can be said of my relationships?

"Guide to Bodhisattva Way of Life" Shantideva

[andrewww]

Fericirea isi are originea in suferinta, si, oricat de mult am dori sa traim numai in fericire, este absolut imposibil, intrucat fara suferinta, aceasta niciodata nu-si va arata miraculosul spectru. – Sorin Cerin